527 matches
-
sar la ea, o încalec de-a-n-picioarelea, nechează ca iapa la armăsar, sforăie pe nas, Ignațio o strigă din casă, vino, nevastă, că dă laptele în foc, asta ne înnebunește pe amîndoi și mă sloboz în fofoloanca ei fierbinte, iar ea nechează și se încordează de parcă ar vrea să-mi scoată ștrolomeacul din rădăcină ... Da' Ignatio?! Mancuse, care ascultă iar povestea din fiecare seară, e persecutat de ideea soțului încornorat; el cum reacționează? Păi, cum?! se miră Caiafa. M-am dat și
CAP 8 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350912_a_352241]
-
năuca,/ Vin caii în stepa, trec caii-naluca./ Zvârluga de păstrăvi din apa de munte/ Sunt gata că omul și soarta s-o înfrunte.” ... Walpurgica noapte cu cai fără să,/ Ce frig e de-o vreme în inima mea.” (din poezia: „Nechezat de Cai în Noapte”) Și închei cu impresionantele versuri: „Noi am plecat din țară mama,/ acolo au rămas munții cărunții,/ văile cu florile, turmele cu oile,/ pădurile cu doinele, mormintele cu crucile”. La mulți ani, stimate domn BEN TODICA! Iată
LA MULTI ANI, STIMATE DOMN BEN TODICA! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 701 din 01 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351617_a_352946]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > AMETIST LUCID DCLAMÂND Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 702 din 02 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă luna noaptea peste urbe Stautile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile în spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca
AMETIST LUCID DCLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351638_a_352967]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > AMETIST LUCID DECLAMÂND Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 715 din 15 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351710_a_353039]
-
cu ochii tăi cei verzi Și fruntea sprijinindu-se de grindă Când eu mă uit, tu, oare, cum mă vezi? Deschide-ți gândul risipind fereastra Spre universul celor patru zări Și ai să vezi din nou fecioara asta Cu-amurgurile nechezând călări. În foamea ta de patime închide Un labirint de raiuri ce se șterg Și ziua pe tarabă de voi vinde Spre noaptea noastră pribegind eu merg În mine o fecioară pătimașă Emoțiile mi le-oprește-n crâng Molatec când desface din
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
ÎN APUSENI Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 358 din 24 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Iarnă în Apuseni Mi-ai auzit ruga, Doamne, și-ai pornit ninsoare, Trimis-ai fluturi albi în zbor peste Carpați, În grajduri nechezând stau căi înaripați Prin neaua albă visând de-un an să zboare. Prin aer alb e zvon de zurgalăi Sculatu-s-au din somnul lor piticii Cu sânii se întrec pe munți și vai În goană mare toți fac azi pe voinicii
IARNĂ IN APUSENI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350963_a_352292]
-
și se desfac lucrurile, de aceea universul poetic al autoarei oscilează între materialitatea densă și străvezimea imaterială, totul pe un fundal de muzicalitate difuză, cu tonuri când estompate, când stridente, în combinații senzoriale dintre cele mai surprinzătoare: „mânzul cel alb nechează a drum”, „a sare miroase petala de măr”, „maci sângerii sfâșie albul zăpezii” sunt metafore care transfigurează concretul, redând poeziei „starea de cuvânt”, punând semnul egalității între actul creației și cel al purificării inițiatice: „Cred că va trebui să scriu
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
2011 Toate Articolele Autorului di, căluț Nărăvașul cal, pe care am încălecat cândva, mă tot duce la plimbare nu știu unde și cât vrea. De s-o sătura de mine, nu știu unde, nu știu când, mă v-a arunca îndată și pleca-va nechezând. Haide, bidiviu, pornește potolit, în trap ușor, legănată-mi va fi calea până unde, stă un dor. L-oi culege, de m-așteaptă nu știu cum și nu știu când, tu mai ține cale dreaptă și nu mă lăsa acum. Îți voi
DI, CĂLUŢ de LEONID IACOB în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356451_a_357780]
-
săracul omu’: „Taie, Băse, în trei, ca Ciomu!” Să mai scrii astăzi poezie?! Ar fi păcat sau, blasfemie! Țara doarme pe spetează, Înjură aprig și oftează; Nu tu Crăciun, nici Bobotează, Un Paște amărât, ce mai contează? Doar guvernanții mai nechează, Cu banii noștri jubilează! Glia țării, nearată, Prefă-o, Doamne, -n cimitire! Căci pâinea noastră-i prea sărată, Grâu-i bun de pomenire; De-o colivă, pufuleți, Ce popor de nătăfleți! Își bat golanii joc de noi, Ne bagă zilnic
MAMA MAMEI LOR, DE HOŢI ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355828_a_357157]
-
Locul III - Corneliu Traian Atanasiu soarele palid - în umbra pomilor goi brumele nopții Locul III - Valeria Tamaș balta veche - floarea de cireș plutind printre nori Etapa 56 - 15 XII 2008 Locul I - Gabriel Iordan Dorobanțu Se înnorează - despovărat de umbră, nechează un cal Locul I - Dan Norea cioara pe gânduri - umbra unei lebede la fel de neagră Locul II - Corneliu Traian Atanasiu orașul întreg explozie de lumini - nici cer, nici stele Locul III - Ion Rășinaru Sclipiri pe omăt - în bradul din odaie stele
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
au pus ochii pe mine, doamnă, industriașii de salamuri; prin târguri mă caută geambașii să-mi pună zăbale, doamnă, și căpăstru, doamnă, și hamuri; sunt ultimul mânz, doamnă, și n-am gustat încă ovăzul și nici nu știu dacă am nechezat până acum de atâta verdeață; am sângele curat și flămânde mi-s buzele, de lapte curat, încă nu-s înțărcat, doamnă, mai sug, din când în când, degetul mare, fiindcă sunt tânăr, doamnă, și numai tu știi să crești un
SUNT TÂNĂR, DOAMNĂ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354859_a_356188]
-
Ediția nr. 467 din 11 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Le-am văzut odată chipul și de-atunci caii pitici îmi măsoară timpul, tropotind prin adâncuri... Ba, deseori evadează din mare și se clătesc de sare cu valuri de nori, nechezând prin înalturi... Și între ape și cer eu trudesc să le cosesc cu o coasă știrbă, fără arcer, fân de adâncuri, fân de înalturi... De aceea, oare, nechezați, tropotind mereu în jurul meu, căluți de mare - semne de-ntrebare? Îmi pare
CĂLUŢI-DE-MARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355378_a_356707]
-
și lor vreo două poze mișto rău de tot, care le va incita să se masturbeze ca niște îndrăgostite dar, pînă una alta, se frecau așa, la rece, încercînd să-și imagineze cum va fi cînd vor avea pozele, și nechezau și gîfîiau ca proastele, iar madam Marea Marmara le privea disprețuitoare și le zicea că de nimic nu sînt bune, nici să și-o tragă cu un tip mișto din vreo revistă americănească. Cam astea erau și veștile bune și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
ai pus și Cerul de vânzare, Deasupra nu mai e nimic, Nu te cuprinde nicio zare, Vai, omule, cât ești de mic! De tine nici nu te mai vezi, Ți-e sufletul ca un tăciune, În jurul tău doar caii verzi Nechează a deșărtăciune... Referință Bibliografică: De tine nici nu te mai vezi... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 300, Anul I, 27 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DE TINE NICI NU TE MAI VEZI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356988_a_358317]
-
treizeci și șase de ani, sunt cel mai tânăr Făt- Frumos căzut din Lună, am capul lung ovoidal, transparent din cauza ploii și foarte moare în creștet “ - Deschideți porțile Europei! Strigă soldatul închis într-un apartament de plumb. - Iha! Iha! Iha! Nechezau craniile de cai la Porțile Orientului. Văzând aceasta, Fat - Frumos se îmbrăcă repede în grabă cu capotul nevestei și ieși afară desculț, cu matura-n mana și cu oală de noapte pe cap. La ușă se întâlni cu Ileana Cosânzeana
FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORÂREA GENERALULUI DE PE ZID ŞI PIERDEREA LUI ÎN MULŢIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355105_a_356434]
-
păsărele. Dii călut , la drum pornește Printr-o lume de poveste Fân ți-oi da și ți-oi da apă Să străbatem țara toată. Amândoi suntem aici În ogradă la bunici, Pe unde-o să colindăm Putem numai să visăm. Nechezi vesel, te știu eu Poftă ai de joc mereu. Suntem mici, viața-i frumoasă, Nici o grijă nu ne-apasă. 4.Ziua bună! Bună dimineața soare Te reverși peste ogoare Trezind dintre rămurele Adormite păsărele. Ziuă, bună dimineața! Florilor luminezi fața
POEZIE PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356117_a_357446]
-
în: Ediția nr. 1454 din 24 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului am pironit timpul să nu alunece pe autostrada soarelui dar el nebunul a țâșnit ca o rachetă lepădând una câte una potcoavele lovind în ușa de la șură în care necheza un mânz abia fătat pe-un braț de paie amirosind a pelincuțe cu julfă și a balegă călduță căruțașul înjura de mama focului nici iarna să nu aibă răgaz de odihnă de unde să mai cumpere trifoi ovăzul tocmai l-a
ÎNTR-O NOAPTE DE AJUN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369007_a_370336]
-
soarele și trandafirii crescînd într-o grădină din pămînt și-n cer crescînd asemeni anemonelor cu rădăcina-nfiptă-n vînt și toate astea fiind un vis eu sper să se ridice visul meu la tine că valul pe picioarele de dindărăt și nechezînd el să alunge norii petalele de trandafir să strălucească vine corabia deja o simt în valul mătăsos & TE CĂUTĂM PRIN PARCUL... Te căutăm prin parcul Umbrit de chiparoși... Aveai doar o rochiță, Știam și cum mirosi... Aveai ochi mari, adînci
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
haitei se amplificau, purtate din deal în deal de misteriosul ecou. -Trage Lică, nu mai sta pe gânduri!a strigat furios domnul Ionescu. Trage-n dealurile alea care urlă! Detunătura pustii, amplificată de ecoul dealurilor,a speriat armăsarii care au nechezat și au sărit în două picioare, să rupă hamurile. Domnul Ionescu abia mai ținea frâiele. Apoi, ca turbații, au rupt-o la fugă în galop întins. Cei din sanie, căzuți grămadă pe banchete se țineau speriați de speteze. Spaima le
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
liber și la imaginație din Decembrie 1989, scrie și la ziar. Eu oricum nu țin seama că, între timp, libertățile au fost modificate genetic, pardon politic ca pe vremuri, eu scriu despre Nobel. Și, cum spusei, calul imaginat de mine, nechează și bate din copite, în miez de noapte, că vrea un Nobel. Mă duc la el să-l liniștesc fiind prea târziu și toate s-au închis, peste tot, chiar și la Stockholm. Atât mi-a trebuit, era să-mi
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
pe Ilarion, își face cruce și izbucnește în râs. - Făcu-mi sfânta cruce ! Ce-i cu tine, cioroiule ? Te-ai lovit la scăfârlie? Gavrea își trece mâinile după cureaua de piele care îi strânge mijlocul și râde scurt parcă ar necheza. - Vrei decorație? Ha, ha, ha! Vrei... - Tu mi-ai zis aseară, îngână Ilarion, pricepând totul și, uitându-se la oameni, simte cum i se înmoaie picioarele. - Mușcă-ți limba ! strigă Gavrea și iar se pornește pe râs. Se întoarce spre
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
GÂNDUL Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului Pune gândul să mai pască Iarbă verde, nu doar iască, Dacă vrea dă-i un bilet Și-o adresă din concret! Cailor ce mai nechează Și mă țin în noapte trează Dă-le miriști înflorite, Nu doar hamuri, greu plătite. Pune taxe iar la vamă, Când lumina se destramă Prin genunchi de rugăciune Vine gândul bun în lume. Când stă tolănit pe frunte Are-n
GÂNDUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369561_a_370890]
-
fi mai simplu și mai înălțător? Doar că ne mai punem, din când în când, ochelarii aceia mari, de cai, care ne obligă să privim doar înainte, sau să vedem doar cercul țarcului nostru... în care ne simțim bine. Tropăim, nechezăm, fornăim, și totul e bine!? Am iubit, iubesc, voi iubi mereu. E sensul meu de a trăi. Și pe tine, cel ce ai avut răbdare să îmi citești gândurile, te iubesc! Știai?! 04.01.2016 Referință Bibliografică: Cuvinte / Mirela Stancu
CUVINTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368181_a_369510]
-
Iagelo cu gând să-l răpună pe voievodul Roman, darul fiind o blană de hermină otrăvită. Stihiile răscolite din adâncuri răzbună intenția mârșavă a lui Iagelo: „Un vuiet părea că vine din marginea pământului, câinii începură să urle, caii să necheze prelung, iar celelalte animale stârneau larmă asurzitoare. Sub picioarele tuturor, pământul începu a se clătina, hornul de pe casă se prăbuși, tavanul din bârne se desfăcu peste mesele cu bucate zdrobindu-le, pereții hornului se crăpau, pământul se scutură fără măsură
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
verzi decât smaraldul ocrotit de mâini străbune și purtat azi de heraldul unor vremuri mai nebune, Caii mei, nu-s blânzi din fire nici eu nu mi-i țesal des, armăsari în nemurire, aprigi, dar nu în exces. Caii mei nechează lung, se cabrează, se ridică, suflul lor arde prelung și se tot amplifica. Băietanii-încremeniți sar în lături vrând nevrând, se privesc înnebuniți și rămân apoi urlând. Câinii urlă de tot focul, babele cruci îngâna, gospodării afuma locul, iar copiii plâng
CAII MEI de DORA PASCU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354508_a_355837]