325 matches
-
aranjamentele pentru a-l stabili în comerțul cu ceai. Chiar și cel mai îngăduitor observator în categoria cărora Spavin are onoarea de a se înscrie, ar fi avut foarte puțin de elogiat la Bridgeman junior. Un individ dizgrațios, brutal și necioplit, cu ceea ce s-ar fi putut numi un aer de irlandez. Faptul că era deja beat (la ora unsprezece dimineața) se adaugă la această impresie neplăcută, negativă. Cine ar fi crezut că dintr-o astfel de brută ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ați primit, sau o altă Evanghelie, pe care n-ați primit-o, oh, cum îl îngăduiți de bine! 5. Dar socotesc că nici eu nu sunt cu nimic mai prejos de apostolii aceștia nespus de aleși!" 6. Chiar dacă sunt un necioplit în vorbire, nu sunt însă și în cunoștință, și am arătat lucrul acesta printre voi, în tot felul și în toate privințele. 7. Sau, am făcut un păcat, cînd m-am smerit pe mine însumi, ca să fiți înălțați voi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
î„O, Vincent, ce miros puternic ai!“). L-am căutat din priviri pe Mike, în speranța că o să mă apere, dar parcă intrase în pământ. M-am întors cu spatele către Vincent cât de mult am putut fără să par necioplită, numai că în felul ăsta m-am trezit față în față cu Clarence cel ciudat. Căzusem din lac în puț! Deși mi-era teamă că scena cu mângâiatul părului o să se repete, mi-am luat inima în dinți și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
amabilitate, să mă alătur haremului său. — ș - știu că e puțin cam colerică, Jackson, m-am bâlbâit eu. — A, Vivian e mai mult decât colerică, a râs cu tristețe Jackson, scărpinându-și fruntea. Vivian Grant e o persoană arogantă și necioplită, căreia îi pasă mai mult de ego-ul ei decât de calitatea cărților pe care le publică. O să te facă țăndări, Claire! Femeia asta îl face pe Atilla Hunul să pară un tip foarte generos. Am rămas cu gura căscată. Jackson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
toate galeriile din oraș, revenise la Chicago acrit și furios, spumegând de dispreț față de lumea artei și de toate curvele însetate de sânge și lacome de bani care o populau. Harry l-a botezat „geniul posac“, dar, în ciuda firii sale necioplite și uneori combative, pictorul cel arțăgos era, în adâncul sufletului, un cal de rasă pură. Știa ce înseamnă loialitatea și, odată ademenit în grajdul de la Dunkel Frères, nu a manifestat nici o intenție de a se elibera. Harry era omul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
relaxăm nițel, înțelegi? Da, înțeleg perfect ce vrei să spui, i-a răspuns el cu o expresie impasibilă. Și eu am sperat să ne relaxăm, dar, în loc de asta, tu te porți ca o cățea în călduri. La auzul remarcii aceleia necioplite, Alison a tresărit. —M-ai făcut cățea? — N-am vrut să sune așa, i-a replicat Luca obosit. Și tu știi asta. Alison a oftat și s-a aruncat pe pat cu o expresie resemnată, apoi a bătut cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-te... M-am eliberat și am Întors capul ca să-l privesc drept În față. — Fii mai modest, Derek, l-am repezit eu. O dată a fost destul. Nu ești genul meu, nu-mi plac bărbații manierați, OK? Îmi plac tipii mai neciopliți. Și oi fi tu plin de mușchi, dar tot nu te Încadrezi În profil. În viața mea nu-l mai văzusem pe Derek atât de supărat. Mai că ai fi putut crede că, din punctul lui de vedere, respingerea avansurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
văzusem pe Derek atât de supărat. Mai că ai fi putut crede că, din punctul lui de vedere, respingerea avansurilor era mai rea decât Închisoarea. — Și cum e tipul ăsta al tău, ai? izbucni el, dând o tentă răutăcioasă Întrebării. Necioplit? — Firește, am răspuns dulce. Am ieșit apoi din creșă, lăsând ușa să se trântească În urma mea și părăsind clădirea fără să mă uit Înapoi. Primăvara părea a fi pătruns, În sfârșit, și În inima Londrei. Razele soarelui Îmi băteau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cui l-am refuzat, s-ar Învineți de furie. Episodul Întâlnirii mele cu Derek mi-am amintit de Hawkins. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc cu gura până la urechi. Oare i-ar displăcea profund să fie descris ca „necioplit“? Mă rog, nu era prea corect să judec omul numai după prima „tăvăleală“. Dar, dacă va mai exista și o a doua, o să mă asigur că ticălosul Își va scoate mai Întâi haina. Zonă din Londra, la nord de Camden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
blestemaților de eretici din secta lui Ali”, faptul nu e deloc mai potrivit Învățăturii Profetului. Omar Își revine ușor: — Iată vorbele unui om cu judecată. — Știu să fiu cu judecată, așa cum știu să fiu și nebun. Pot fi curtenitor sau necioplit. Dar cum să te arăți curtenitor față de acela care vine să-ți Împarți odaia cu el, fără să catadicsească măcar să spună cine este? — A fost de ajuns să-ți spun numele meu ca să mă copleșești cu vorbe necuviincioase, ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
reușit să supună cu sabia Persia În Întregul ei, dinastia și-a ridicat modestul adăpost la rangul de capitală. Până atunci, centrul politic al țării se găsea mai la sud, la Isfahan, Kirman sau Șiraz. Iar pentru locuitorii acestor orașe, „neciopliții din nord” care-i guvernează și care nu le cunosc nici măcar limba sunt numai buni de spânzurătoare. Actualul șah avusese nevoie, cu prilejul suirii pe tron, de un tălmaci ca să se adreseze supușilor săi. Se părea, totuși, dobândise, de-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui și probabil că aceasta era o mare noutate pentru el. În comportament, sărea de la o extremă la alta. Uneori, chiar și față de mine, era extrem de drăguț, iar alteori cumplit de malițios. Putea fi la fel de bine foarte manierat sau foarte necioplit, debordam de optimism sau cădea în butoiul cu melancolie de nu-l mai recunoștea nimeni. Eu îi depistasem de la bun început toate calitățile și defectele și eram mirat că nu săreau în ochi și altora. Individul trăia în propriul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
citit pe Avicenna, nu sunt ignoranți ca europenii, cum să poți rămâne timp de două secole expus unei culturi tolerante, mistice și totuși libertine fără să cedezi ispitelor ei, mai ales când ai putința s-o compari cu cultura occidentală, necioplită, greoaie, barbară și germanică? Până ce, În 1244, se petrece căderea ultimă și definitivă a Ierusalimului; războiul, Început cu o sută cincizeci de ani În urmă, e pierdut, creștinii vor trebui să Înceteze să-și mai poarte armele pe o câmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
stupește Zăpăcilă. Nu-mi explic, nici mort, cum de aduce Madam, în casă, asemenea specimene ordinare, de marțafoi! Țărănoi puturoși! azvârle Bobocilă. Cică, vor să meargă telelei, să-l caute pe Horus! Și să-l mai și descopere! Auziți?! Când necioplitul ăsta molâu, de lângă noi, nu e-n stare să-și găsească nici gaura curului, dimineața, la umblătoare! cască Momocilă. Problema dacă gândirea omenească poate ajunge la adevărul obiectiv, a fost, este și va fi o problemă practică. Ca hârtia igienică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lui Nostromo, era răspunzătoare, cea dintâi, de întoarcerea lor integrală la cuibușor și nimeni de la bord nu-și putea închipui o perspectivă mai exaltantă și mai dorită. Brett era înregistrat ca simplu tehnician, modalitate amabilă de a spune că era necioplit ca Parker, dar mai tânăr. Cei doi formau o pereche de originali, discordantă, absolut diferită de tovarășii lor. Cu toate acestea, coexistau și funcționau împreună fără probleme. Înțelegerea lor la nivelul muncii și prieteniei consta într-o mare măsură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lui Agamemnon a fost mutilat pentru ca umbra lui să nu se poată răzbuna. Așa a arătat, prin urmare, omul homeric, crud, hrăpăreț, incult și răzbunător? Din niște potentați primitivi, lacomi de pradă, Homer a făcut niște eroi bravi. Din niște neciopliți, a făcut primii cavaleri ai Europei, în stare să se bată zece ani pentru o femeie. Perfect, domnilor, să zicem că așa au stat lucrurile. Trec peste faptul că multe amănunte date de Homer s-au dovedit ― cum a demonstrat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lui funcțiuni, ce-i \ păreau deopotrivă cu orice onoruri universitare. Lică sunase deci cie-a dreptul din față și îi deschisese cu ceva întîrziere chiar Sia. - Ei aș! zisese în primul moment de surprindere. - Sunt acasă? întrebase Lică indispus de primirea necioplită. - Cine . Da, sunt! - Cu atât mai bine! răspusese Lică uluind-o și mai mult. El, de fapt, venise ca totdeauna să pălăvrească cu Sia, dar pnea să fie văzut și de boierii Rim; Sia însă, cu mutra ei ursuză și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fiecare seară pe Ulița Mare. Ceea ce rănea sensibilitatea noastră de adolescenți era hidoșenia la care ajunsese un trup atât de frumos. Eram prea nevârstnici ca să înțelegem această lege violentă și că vina nu aparținea în întregime Evei. Cu instinctele lor necioplite, la fel ca noi judecau localnicii. Târgul avea un academician. Venerat de toți, îl salutam fără să ne cunoască când, în rarele sale plimbări, îl întâlneam în parc. Cum drumul către iaz trecea tocmai pe acolo, s-a întâmplat ca
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
oară umilința și ranchiuna, ceea ce a avut, probabil, efecte dezastruoase asupra psihologiei mele. Îi invidiam pe colegii mei că erau bine îmbrăcați, că știau să se poarte și că nu aveau nici un fel de complexe. Pe lângă ei, eu eram un necioplit. Prăpastia care ne separa se vedea ușor. Nu izbuteam deloc să fiu natural, dezinvolt, mă mișcam fără grație, trădând la fiecare pas o stinghereală care arăta că nu mă simțeam în apele mele. Și, în loc ca mediul select în care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
rîdea prea mult, tocmai se uita la el cu luare-aminte cînd auzi limpede glasul maică-sii, Întoarse capul, glasul se pierdu În mulțime, dar ceva reuși totuși să prindă: „O diferență enormă Între ăsta și preoții din parohie, e tare necioplit.“ Se uită iarăși la părintele Brown și Înțelese că maică-sa avea dreptate: puțin mai Înainte Îi numise soldăței ai lui Hristos și acum Își Încheia discursul făcîndu-le cu ochiul și trăgînd poc, poc, poc, cu mîna În chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o depozita pe Carmincha pe marginea bazinului, sărea afară, călca pe mucurile aprinse, dar el nu se ardea niciodată, o lua pe biata Carmincha, căreia nu-i trecuse Încă spaima, dar Îl iubea pe străin, o luase pe sus, ce necioplit era străinul, o luase pe umerii lui. băieții din cartierul Mareoni Îl văzură cînd o luase În brațe și o dusese cu forța În regatul lui, acolo sus, pe trambulină, sportiv străinul dracului, nimic de zis, nu profitase ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca s-o pipăie, voia numai ca ea să sară cu el de la trambulină, sărmana Carmincha, o nouă viață Începea pentru ea, „Întotdeauna i-au plăcut lucrurile interzise“, Își spuse Luque, dar imediat se gîndi că nu era adevărat, ce necioplit era și străinul ăsta, acum scotea Încă un urlet sălbatic și o azvîrlea pe biata Carmincha În apă, căzu pe burtă și străinul sări alături de ea, fericit. Carmincha ieși la; suprafață vrînd să pară curajoasă dar avînd lacrimi În ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ziua de azi. 30. Atunci Iosua a zidit un altar Domnului, Dumnezeului lui Israel, pe muntele Ebal, 31. cum poruncise copiilor lui Israel Moise, robul Domnului, și cum este scris în cartea legii lui Moise: era un altar de pietre necioplite, peste care nu trecuse fierul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi de tot, și jertfe de mulțumiri. 32. Și acolo Iosua a scris pe pietre o copie a legii pe care o scrisese Moise înaintea copiilor lui Israel. 33
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
stătea strângându-se în brațe, cu fața în flăcări. El o ținea acum la distanță. Vântul de iunie îi biciuia părul într-o duzină de sfori. Ea strânse din ochi. El nu e așa. Era iute. Brici. Un pic cam necioplit. Dar îi păsa de toată lumea... Stătea cu mâinile încrucișate peste sâni, cu fața roșie și răvășită, cu ochii umezi. El o prinse de cot și o conduse pe alee spre mașină. Un observator din afară ar fi presupus că vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trăim alături de altcineva? — Nu știu ce să-ți spun, Duncan. Thaw se uită la ea. — Mda. Haide, zise el inspirat. Ia-mă de braț. Dincolo de pod, drumul se bifurca și aici se ridica un monument dedicat lui Carlyle. Era un stîlp aproape necioplit de granit, cu vîrful dăltuit înfățișa bustul profetului. Razele lunii se așterneau ca o pojghiță de gheață pe fruntea, barba și umerii lui, lăsînd în întuneric obrajii supți și concavitățile ochilor. Thaw își eliberă mîna și strigă: — Du-te acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]