307 matches
-
operator al Trecerii, îmi dăruiește clipe pentru suflet, mă trezesc, într-un gest reflex (consolidat sub presiunea amenințătoare a inamicului deja invocat), întinzând mâna spre modesta-mi bibliotecă. Și stereotipul meu ar trebui să vizeze, logic, cărțile și revistele încă necitite sau cu lectura nefinalizată. Adesea, însă, nu se întâmplă așa, gestul meu mecanic îndreptându-se spre raftul cu revistele BiblioPolis, volume parcurse deja în primele 2-3 zile de la primirea lor consecutivă. De ce se întâmplă asta?, ar fi o întrebare firească
BIBLIOPOLIS ... ŞI UN REFLEX CONDIŢIONAT (GÂND ANIVERSAR) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348297_a_349626]
-
-și aruncă plasele/ poate va prinde peștele gras” (Timp coagulat, p.54)... Jocul acesta este infinit. Ionuț Caragea este un descoperitor de scrieri exotice alcătuite din cuvinte și litere generate de alfabetul de oase al morții: “paginile din noi rămân necitite și ajungem în biblioteca pământului/ devorați de viermii atotștiutori”(p.55). Într-un anumit punct culminant al metamorfozelor morții, al jocurilor de schimb între Eros și Thanatos, există un moment de luciditate, în care autorul pare să rezolve teama de
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
omule gândule firule trunchiule inel și esență de viață cândva poet uneori literă culoare și punct pe i pui ce vrei printre acolade te plimbi tot om tot om te întreb tu taci tăcerea ta vibrează printre culori cuvinte nerostite necitite naști te naști iar și iar mori într-un poem născut în literă ești Anne Marie Bejliu, 7 iunie 2016 Referință Bibliografică: născut în literă / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1988, Anul VI, 10 iunie 2016
NĂSCUT ÎN LITERĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378081_a_379410]
-
În valuri reci de roua... În primul trandafir Ce-a înflorit în glastra, În puful păpădiei Ce-ți bate la fereastra... În vântul ce se joacă Cu buclele de păr, Și lasă-n ele amprenta Parfumului de măr... În filă necitita A cărții cu povești, în auriul luciu Al astrelor cerești... În ploaia ce se cerne, În spectrul Curcubeu... Iubește-le pe toate, Și-n toate voi fi...EU! DACII Pe plaiurile noastre vechi Istoria și-a scris trecutul... Când "dacii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
și cânt... Mă doare când văd nepăsarea Cum oameni transformă în gheață... Seninul mă doare ascuns uneori De nori, de furtuni și de ceață... Mă doare cântarea ce nu am cântat Și ruga rostită în grabă... Mă doare Cuvântul rămas necitit Când duhul de Tine întreabă... Mă doare durerea din trupul plăpând În nopțile lungi și pustii Când strig către Tine, Părinte din slavă Sperând că m-auzi...c-ai să vii... O, câtă durere mă-ncearcă în viață Cum oare
OMAGIU DIVIN 13 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379780_a_381109]
-
la următorul rând. Aceasta înseamnă că în acea secundă în care nu am citit am pierdut aproximativ 4 cuvinte, număr pe care îl înmulțim cu 30 de rânduri (câte are aproximativ o pagină); calculăm că am pierdut 120 de cuvinte (necitite) de pe acea pagină. La 10 pagini sunt 1200 de cuvinte. Vedem așadar că acest lucru ne reduce semnificativ viteza de citire. Următorul exercițiu trebuie folosit pe tot timpul acestui curs. Vom folosi pointerul la început după care mișcarea ochilor de la
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2979]
-
moarte. Mutarea faptei în literă și deslușirea ei este singura reînviere din universal eminescian. Dacă există frică și îndoială la Eminescu ea nu privește atât dispariția și renașterea, cât tragicul unei litere rămase "oscure"30: "Oscur, necunoscut, o literă Ce necitită a fost rămas de toți..." (Decebal, ms. 2254) Orice literă, orice carte își așteaptă "magul", "înțeleptul" să o tălmăcească. Inițierea este sinonimă cu credința. De aici galeria de sihaștri care ocrotesc mersul lumii socotind, cu aspră măsură, faptele ei și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
127. 27 Durand, G. Figuri mitice și chipuri ale operei, de la mitocritică la mitanaliză, Ed. Nemira, 1998, trad. de Irina Bădescu, p. 145. 28 Călinescu, G. Op.cit., p. 463. 29 Eminescu, M., Op.cit., în Cezara, p. 82. 30 Despre "litera necitită" vezi și Barbu, Constantin Eminescu, poezie și nihilism, Ed. Pontica, 1991, p. 15. 31 Ibidem, vezi studiul introductiv al lui Petru Creția Opera dramatică a lui Eminescu, pp. V-XXXV. 32 Bucur, Marin art. Variațiuni pe "tema deșertăciunii" în teatrul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
deschide volumul Eu și Robert Calul, 1982), după cum există proze de două rânduri, devenite celebre în lumea scriitoricească bucureșteană, așa cum este Boul și Luminița. În schimb, sleit de fantezie, în ciuda abuzului de fantezii, romanul Îngerul contabil (1985) este practic de necitit. Performanță stilistică, adevărat, dar exersată în gol, Îngerul contabil a fost corect calificat ca „roman fantasmagoric”: aventuri din Paris, București, Verona, dar și în cer, în Iad și în Rai, cu farfurii zburătoare, laboratoare spațiale și prânzuri pe Calea Victoriei, cu
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
mă voi întoarce-n Răsărit, Voi scormoli în Asia antică Imperiul și împărații *... iată visul Ce-mi îmblă-n cap mereu de când trăiesc. Același lanț Unind un pol cu altul strânge lumea. 5 2254 [DECEBAL] Oscur, necunoscut, o literă Ce necitită-a fost rămas de toți. Din fundul codrilor adânci ai Daciei Roteam pe Univers ochii-mi flămânzi Și-l înghițeam. O, codri, codri, vă mișcați cu mine, Munți mari de piatră, fiți-mi gânduri, Purtați, stânci albe, armile de cremeni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bine din acest gen de situație fără a analiza culpabilitatea inconștientă pe care o suscită mărturisirea de a nu fi citit anumite cărți, iar acest eseu Își propune tocmai să contracareze respectiva culpabilitate, fie și parțial. Să reflectezi asupra cărților necitite și asupra discursurilor pe care le suscită acestea e cu atât mai dificil cu cât noțiunea de nonlectură nu este clară și e greu uneori să știi dacă cineva minte sau nu când pretinde că a citit o carte. Noțiunea
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cu grijă. Astfel, În ceea ce privește cărțile pe care pretindem că le-am citit, e important să ne Îndreptăm atenția spre ceea ce se Înțelege exact prin lectură, aceasta putând să se refere de fapt la practici foarte diferite. Invers, numeroase cărți aparent necitite au efecte sensibile asupra noastră, prin ecourile pe care le stârnesc și care ajung până la noi. Această graniță incertă dintre lectură și nonlectură mă va obliga să reflectez, Într-o manieră mai generală, la feluritele raporturi pe care le avem
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
justificare și, de ce nu, ca Valéry să-și precizeze poziția În raport cu cea a lui Bergson. Cititorul trebuie să-și abandoneze curând iluziile, pentru că formula ce deschide următorul paragraf face parte dintre cele care semnalează În mod obișnuit comentariile la texte necitite: Nu mă voi ocupa de filozofia lui. Nu e momentul să Începem o examinare care cere să fie aprofundată și nu poate fi astfel decât la lumina unor zile mai senine și În plenitudinea exercițiului gândirii. Ne putem teme că
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
foc și pară pe iubita sa care Îi declară sec că nu bea decât pentru pace În lume, Își Îmbunătățește perfomanța „În ziua următoare”, propunându-i el Însuși toastul pacifist potrivit. Scena care ne interesează aici, cea cu privire la rolul cărților necitite În declanșarea unei relații amoroase, se petrece tocmai În contextul perfecționării cotidiene. După numeroase zile de repetiții, Phil reușește să Închege cu Rita o conversație care o face pe deplin satisfăcută, căci interlocutorul pronunță treptat toate frazele pe care și
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de forțe psihice, În care relația cu Celălalt, oricare ar fi natura ei, se imprimă În cea cu textul, care, ca urmare, nu iese teafăr. Știm că, printre meseriile cel mai adesea confruntate cu obligația de a comenta o carte necitită, cea de profesor este, cu siguranță, una dintre cele mai expuse. Cei mai mulți dintre noi sunt, Într-adevăr, constrânși să Își exprime părerea despre cărțile pe care nu au avut timp sau pur și simplu chef să le citească, riscând În
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
am văzut, cu mult mai problematică. Declarând că nu a „citit” Hamlet, spunând adevărul - sau ceea ce crede el că este adevărul - Ringbaum Încalcă deci regula de bază a bibliotecii virtuale, mai precis că este Îngăduit să se vorbească despre cărți necitite. Făcând acest lucru, el transformă acest spațiu Într-un loc al violenței, prin exhibarea brutală a intimității sale. Într-adevăr, prin gestul său, el dezvăluie adevărul despre cultură, adică faptul că ea este un teatru Însărcinat să ascundă ignoranța individuală
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
să nu Îl iscodim candidatul, În orice caz nu În acest context precis, despre starea exactă a cunoștințelor sale shakespeariene. Analiza acestui spațiu virtual și al funcției sale protectoare arată din plin că atunci când ne aventurăm să vorbim despre cărțile necitite nu este vorba numai despre o senzație de rușine, legată de situațiile din copilărie, ci despre o amenințare mai mare, cu privire la imaginea pe care ne-am făcut-o despre noi și pe care o arătăm celorlalți. Într-un anumit mediu
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
care este mai puțin destructurantă pentru el, care nu suportă incertitudinea, și pe care, din această pricină, este nevoit să o ascundă, Însă care Îl duce, Împăcat cu el, la pierzanie. Astfel, ca să reușească să vorbească fără jenă despre cărțile necitite, a decis să ne elibereze de imaginea opresantă a unui culturi fără ruptură, transmisă și impusă de către familie și de instituțiile școlare, imagine cu care toată viața Încercăm să concordăm. Căci adevărul destinat celorlalți contează mai puțin decât adevărul tău
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
În 1838, dată la care Gibbon murise de aproape cinzeci de ani. Dacă În acest prim exemplu, estetul povestește o Întâmplare oarecare, nu va fi și cazul următoarei, care privește de această dată În mod direct meditația noastră asupra cărților necitite: Iată Încă una bună: de curând, la o Întâlnire, la care era și un literat, era vorba despre romanul istoric Theophano de Harrison și am zis că este cel mai deosebit dintre toate romanele de gen. Mai ales, am adăugat
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
asupra celuilalt. Și, Întocmai ca interpretarea analitică, intervenția asupra unei cărți este În strânsă legătură cu momentul În care este făcută și nu are sens decât atunci. Poate cu o eficiență de cel mai Înalt grad, intervenția asupra unei cărți necitite implică În mod egal o Înghețare a gândirii conștiente și raționale, suspendare care amintește și În această privință de spațiul analitic. Ceea ce ne e cu putință să zicem despre raportul nostru privat cu cartea va avea cu atât mai multă
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
TINE ÎN CARE HOTĂRÂM, ÎMPREUNĂ CU OSCAR WILDE, CĂ DURATA PERFECTĂ DE LECTURĂ ESTE DE ȘASE MINUTE, ALTFEL RISCĂM SĂ UITĂM CĂ ACEASTĂ ÎNTÂLNIRE ESTE MAI ÎNAINTE DE TOATE UN PRETEXT DE A-ȚI SCRIE AUTOBIOGRAFIA. Obligația de a vorbi despre cărți necitite nu trebuie să fie resimțită la modul negativ, În angoasă sau În remușcări. Pentru cel care știe să trăiască optimist, care reușește să se descarce de greutatea vinovăției sale și să fie atent la situația concretă În care se află
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
pe larg, aceasta este lecția care se desprinde din textele pe care Oscar Wilde le-a consacrat-o acestui subiect. Acestea au În vedere mai ales una dintre situațiile de discurs În care putem fi puși să vorbim despre cărțile necitite, cea a criticii literare, Însă putem să presupunem că sugestiile sale se pot extinde fără greutate și la alte situații, ca dialogurile mondene sau universitare. Chiar dacă a fost un mare cititor și un om de o vastă cultură, Oscar Wilde
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
asta se Întâmplă pentru că se simt că sunt profund implicate credințele lor ancestrale În așa măsură, Încât ajung să animeze cartea-fantomă, inventată de ei printr-o formă trecătoare de existență. * Înseamnă să spui cât de mult oferă discursul despre cărțile necitite, dincolo de cheia personală care atrage finaluri defensive, același lucru ca și autobiografia - pentru cel care știe să-i sesizeze șansa - un spațiu privilegiat pentru descoperirea de sine. În această situație de discurs oral sau scris, eliberat de necesitatea constrângătoare de
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de discurs oral sau scris, eliberat de necesitatea constrângătoare de transpunere În lume, limbajul poate să-și găsească, prin străbaterea cărții, modul de a vorbi despre ceea ce suntem privați În mod obișnuit. Dincolo de posibilitatea descoperirii de sine, discursul despre cărțile necitite ne așază În miezul procesului creativ, căci ne Întoarce la originea lui. Asta pentru că face vizibil subiectul creator, reînsuflețindu-l pentru cel care Îl practică În acel moment inaugural al separării de sine și de cărți, În care cititorul, eliberându
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
măsură, e cu neputință, fără această sondare prealabilă a sinelui, să fii atent la tine, În cele mai intime ecouri care ne leagă de fiecare operă și ale cărei rădăcini sunt adâncite În istoria noastră. Căci această Întâlnire cu cărțile necitite va fi cu atât mai bogată - și posibil de Împărtășit cu ceilalți - cu cât cel care o trăiește va găsi În inspirație ce are el mai profund. Această atenție acordată textelor și ție Însuți o amintește pe cea pe care
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]