3,901 matches
-
dar nici una dintre ele nu mi-a arătat chipul, nici o sticlă nu mă putea ajuta, căci mereu dădeam cu nasul de același contur impersonal. Nici măcar pozele pe care mi le făceam periodic nu mă redau prea bine, erau șterse sau neclare și întotdeauna ușor tremurate. Nu le puteam spune celorlalți despre handicapul meu, îmi era rușine să admit că nu mă cunoșteam la fel de bine. Singurii care mă acceptaseră erau rudele și câțiva prieteni, iar eu mă resemnasem că aveam să rămân
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
atunci, cum să nu invidiezi avantajul pe care-l are compozitorul, față de ceilalți reprezentanți ai compar timentelor spectaculare?!... Am mai vorbit despre cele două volume de amintiri ale celui care a fost actorul Dumitru Furdui (mort la Paris, În Împrejurări neclare). Cartea lui se citește cu plăcere, avînd o triplă calitate : informează, reamintește, meditează. Popularul actor dă și verdicte : juste, ori nu. Subiectivismele histrionului sunt de Înțeles : obiec tivitatea rar devine caracteristică actorilor. Dar cred că de multe ori autorul cărții
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sau întreruperea tratamentului. Prezența unor microdepozite asimptomatice nu reprezintă un motiv pentru întreruperea administrării clorhidratului de amiodaronă sau reducerea dozelor. Unii pacienți au fotofobie, ochi uscați, percepție de halou colorat. Au fost observate unele cazuri de neuropatie optică cu vedere neclară, scăderea acuității vizuale și edem papilar. Relația cu clorhidratul de amiodaronă nu a fost stabilită. De aceea se recomandă ca în lipsa unei alte etiologii manifeste să se întrerupă tratamentul cu clorhidrat de amiodaronă. Manifestări cutanate Cel mai frecvent efect advers
Revista Spitalului Elias by AMALIA ARHIRE, IONUŢ STANCA, DOINA DIMULESCU () [Corola-journal/Journalistic/92048_a_92543]
-
al cărui nume pare să fi fost Roland Hughes, un miliardar excentric Îndrăgostit de jocurile de noroc, nepotul fizicianului englez David Edward Hughes, născut la Londra În 1831 și mort În 1900 (Între altele, David Hughes este inventatorul microfonului). Rămîn neclare circumstanțele În care Roland Hughes l-a Întîlnit și s-a Împrietenit cu americanul de origine română Roland Cârlan. Coincidența că aveau același nume și că ambii erau homosexuali pare să fi contribuit la aceasta, deși au existat cu certitudine
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
acel ascultător, e mai mult ca sigur că n-ar ști ce să mai spună. Iată de ce, pentru Christina era foarte important ca ascultătorii să Înțeleagă corect mesajul emisiunilor sale, chiar și atunci cînd acel mesaj Îi era ei Înseși neclar, sau Îi depășea Întîmplător capacitatea de exprimare. Avea față de ei aceleași sentimente de responsabilitate și de compasiune pe care probabil că le-ar fi avut față de elevii celei mai slabe clase dintr-o școală de cartier, dacă ar fi fost
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
față de parcă ar fi fost o crimă, fiind în același timp alinat și alintat în imaginația lor nespus de binevoitoare, făcuse ca fapta mea să-mi pară de-a dreptul obscenă; mi-a mai trecut prin gând și întrebarea, destul de neclară, dacă nu cumva chiar asta era intenția lor. Se întâmplase exact ceea ce nu dorisem să nu se întâmple. Eu avusesem dreptate, nu Georgie. Efectul acuzațiilor fusese acela de a declanșa un adevărat val de vinovăție care acum acoperea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întreb dacă ai să mă înțelegi. Tot ce se întâmplă este atât de neașteptat încât nici n-am cuvinte să mă exprim, și extrem de dureros. Dar sunt nevoit să rabd. Trebuie să mă ierți și să-mi ierți această scrisoare neclară care-ți poate părea chiar misterioasă. Acum nu ne putem vedea. Trebuie să-mi investesc toată energia în a reclădi ceva ce consideram a fi fost distrus pentru totdeauna. Nu va mai fi niciodată un întreg. Dar, cel puțin deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
provoace scârbă. Astfel, este obligat să dezvolte strategii pentru a preveni pierderea puterii de acelui obiect. În cazul În care contextul banal este dezvăluit, riscă să devină impotent. Acesta este motivul pentru care fetișistul preferă spațiile Întunecate, circumstanțele voalate, demarcațiile neclare. Seamănă un pic cu un roman polițist: tensiunea se menține pînă când luminile se aprind și soluția e dezvăluită. — Vrei să spui că sexologul e un polițist? Dora avea un ton ironic. — Poate. La acest gând Karp zâmbi. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pălăria cu mișcări ciudate, Încheindu-și nasturii de jos În sus, lăsând servieta jos și ieșind din compartiment cu spatele. Chiar Înainte ca lumina să se stingă și să se aprindă din nou, de data aceasta, Îndreptată spre două forme neclare, Încolăcite pe un pătuț Într-o cameră cu tavan Înclinat, băiatul pe care l-am văzut mai devreme o Îmbrățișa pe fată, stând lângă o poartă Într-o dimineața cenușie și rece. Karp se Întoarse spre mine. — Aceste trăsături regresive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă tachina și mă tortura. Întins pe Întuneric În patul lui Anton, mă frustra din ce În ce mai mult că eram așa de Încet la minte. Mă simțeam de parcă aș fi bâjbâit căutând o umbră care, În modul evident dar evaziv, caracteristic fenomenelor neclare, se potrivea cu mine - chiar cu eul meu adevărat! Dacă aș fi putut vedea clar măcar pentru o clipă! Mi se părea că disting ceva În Întuneric, hotărât dar neclar, dar peste câteva momente, fără ca eu să pot face ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unul cu un bărbat Întins, cu picioarele desfăcute larg. Trebuie să fi așteptat pe altcineva, pentru că deschisese ușa astfel Încât se vedea toată camera. Nici priveliștea nu mă Încuraja. În scaunul În care obișnuia să stea Dora, un bărbat cu vârsta neclară avea picioarele legate de picioarele din față ale scaunului, cu mâinile sucite la spate. În afară de un halat de medic și o glugă trasă pe cap, nu mai avea nimic pe el. Pe pelvisul său palid era un tatuaj cu caractere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fereastră și celălalt soldat se apropie. Ochii lui mari și prietenoși mai că se lipiră de sticlă și el se uită În sala de așteptare. În sală era mai Întuneric decât afară și nu putu vedea nimic, doar niște siluete neclare mișcându-se agitate Încoace și-ncolo ca să se Încălzească. Dr. Czinner Își apropie gura de sticla geamului și-i vorbi soldatului În limba lui: — Cum te cheamă? Cranț, cranț, cranț făcea cuțitașul de tăiat hârtie, dar când alunecă, zgomotul ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
degete și începe să citească. Cartonașul e așa de mânjit, că-l șterge cu fața de masă și începe că citească din nou. Sună puternic și plin. Este sunetul damnării. Privirea îmi alunecă și lumea se încețoșează într-un cenușiu neclar. Mușchii mi se înmoaie și mi se lungesc. Dau ochii peste cap și genunchii încep să mi se taie. Așa e când mori. Când ești mântuit. Dar a ucide e deja un reflex. Așa rezolv eu totul. Genunchii mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se apropie de Lincoln, recunoscând în mod evident mașina. Când mă văzu la volan pe mine, trecu mai departe, dar, preț de o clipă, m-am bucurat de senzația provocată de faptul că fusesem confundat cu Vaughan și cu imaginile neclare ale violenței criminale care prindeau formă în ochii poliției. M-am gândit la mașinile zdrobite de la locul accidentului, la Seagrave murind în timpul ultimei supradoze de acid lisergic. În momentul coliziunii cu descreieratul pilot de acrobații, actrița de televiziune celebrase ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
burgheză, moștenitoare a tradiției democratice, să umple golul creat decât tot foștii comuniști de frunte. [...] Cei veniți la putere, în mod firesc au pus în practică ceea ce se afla în «codul lor genetic», reușind să așeze țara într-o poziție neclară, incertă: nici cu Vestul, nici cu Estul.” În continuare, domnia sa adaugă: „Dacă vin la putere aceiași oameni care au mai condus România la începutul anilor ´90 aceștia se vor confrunta cu aceleași probleme pe care, atunci, nu le-au rezolvat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
simt suspendat ca deasupra unei prăpăstii... Poate că povestirea aceasta este un pod peste gol, care avansează răspândind vești, senzații și emoții, pentru a crea un fundal de schimbări fie colective, fie individuale, în mijlocul cărora se poate deschide o cale; neclare rămân, însă, multe circumstanțe istorice și geografice. Îmi croiesc drum în mulțimea de detalii ce acoperă golul pe care nu vreau să-l bag în seamă și avansez plin de elan, în timp ce personajul feminin se blochează pe marginea unei trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca ea, dar încălcarea poruncilor Lui fără urmă de considerație, așa cum făceau mulți oameni, însemnau căutarea pedepsei cu lumânarea. Când mureau, oamenii buni ca tatăl lui Mma Ramotswe, Obed Ramotswe, erau, fără nici o îndoială, întâmpinați de Dumnezeu. Soarta celorlalți era neclară, dar erau trimiși într-un loc îngrozitor - poate asemănător cu Nigeria, își zicea ea - și, după ce-și recunoșteau faptele reprobabile, urmau să fie iertați. Dumnezeu fusese bun cu ea, considera Mma Ramotswe. Îi dăruise o copilărie fericită, chiar dacă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
său, dar părea mai mult o îngrijorare legată de intenția domnișoarei K.F. "Ce să-mi propuneți? Ce puteți dumneavoastră să-mi propuneți?" K.F. a zîmbit. Era bine educată ori numai vicleană. Cu un zîmbet ieși din orice situație neplăcută ori neclară. "Și dumneavoastră ați observat?" Era clar că se referea la ceea ce văzuse el pe fereastră, în depărtare. Nu era decît un deal, mai bine spus o colină domoală care pe partea dinspre așezare era acoperită pînă la jumătate cu vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îndrăznelii sale, deoarece chiar lumea însăși devenise mai rapidă și mai îndrăzneață. Chiar viața se trecea mult mai repede. Părea că în față se înalță o oglindă către care se îndreaptă cu pași din ce în ce mai mari, aproape plutind, o oglindă încă neclară, încețoșată. Nu știa ce va ajunge să vadă în ea, multă vreme nici nu l-a interesat, era prea interesantă calea, drumul, decît ceea ce îl aștepta la capăt, însă, încetul cu încetul, în suflet s-au trezit o neliniște și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îi dădea prima confirmare asupra unui fenomen pe care îl observase de cîtva timp, dar pe care se străduise să nu-l bage în seamă. Credea că dacă îl va ignora va și dispărea, ca o amintire neplăcută. Semnele erau neclare, îți trebuia multă intuiție, mult fler, talent chiar, pentru a lega un fir de altul, n-o făcuse, pentru că știa ce înseamnă asta, dar pentru cîteva momente fusese conștient pe de-a întregul de tot dezastrul. Un ochi neobișnuit, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deci o dovadă că În dialectica dezvoltării omenirii nu există constante. În tinerețe Racikovski participase la cenacluri studențești clandestine, unde se citeau În șoaptă cărți și manifeste interzise, aveau loc discuții conspirative și iubiri tainice, străluminate de zările unui viitor neclar, iar „romantica revoluție era singurul program“. Cu șapca trasă zdravăn pe frunte, se fofila prin ganguri dosnice până În pivnițele Întunecoase unde mirosea a cerneală tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și se Întocmeau documente de identitate false
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
oficial ce s-a întâmplat. În versiunea noastră, îngenunchem lângă patul domnului Whittier, să ne rugăm pentru el. Săracii de noi, nevinovați, flămânzi și închiși aici, dar rugându-ne totuși pentru sufletul tartorului nostru. Apoi un dizolv ușor, contururile devin neclare și luăm publicitate. Asta-i într-adevăr o scenă dintr-o producție de succes. O scenă pe care scrie clar nominalizat la Premiul Emmy. — Ăsta-i cel mai plăcut lucru în ce-i privește pe morți, spune Baroneasa Degerătură, adăugând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pescarii comuniști din insule. știi cum sunt, niște bădărani. Intră În panică de cum văd un european, ori Încearcă să-și mărite fata cu el, ori Îl bagă la pușcărie. Apoi a fost mutat la Surubaya, iar după asta urma devine neclară. Au plecat câteva avioane cu repatriați din Java de Est, dar Bill n-a dat de el pe nici una dintre listele de pasageri. După el, Karl e aici, În Jakarta, În așteptarea unui zbor spre Olanda. Contactele lui Încearcă să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sau la noi și nu la ei. Acum Îi era limpede că noi Însemna și astea, dar că era În mod deosebit alcătuit din ei doi. Lui i-a displăcut ideea unei astfel de unități, la rândul ei aparținând unei neclare grupări care dădea impresia că include milionul de despuiați din fața Palatului, printre care Însă nu părea să se fi numărat și Z sau Margaret sau Karl. Îndeosebi i a displăcut să-l audă pe Din zicând noi n-avem un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și să ai Încredere În mine. Adam ar fi vrut ca durerea din piept să Înceteze. Îl făcea să se simtă slăbit, amețit și gata să izbucnească În lacrimi. I s-a părut că aude paraziții unui radio, un bâzâit neclar, punctat de voci mormăite, un fragment dintr-o arie de coloratură, știrile, ura, ura, progresăm, mândrie pentru nația noastră. I s-a făcut greață și a simțit că se clatină pe picioare. Sunetele Îi dădeau târcoale fără să le mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]