882 matches
-
muncă pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu; ... b) însușirea și respectarea procesului tehnologic și de muncă stabilit, utilizarea instalațiilor la parametrii prevăzuți în documentația tehnică, folosirea intensivă a tuturor mijloacelor de muncă, utilizarea rațională a materiilor prime și materialelor; ... c) ridicarea necontenita a nivelului profesional în vederea realizării sarcinilor de plan, îmbunătățirii continue a calității produselor și lucrărilor, creșterea productivității muncii; ... d) respectarea normelor de protecția muncii, precum și a celor privind folosirea echipamentului de protecție și de lucru, prevenirea incendiilor sau a oricăror
LEGE nr. 1 din 26 martie 1970 organizării şi disciplinei muncii în unităţile socialiste de stat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106297_a_107626]
-
sensibilă a poetului, la fel de dureroase ca o ghilotină căzută la ceasul înserării. Mă gândesc și la Marian Oprea, la poeziile lui născute din dorința de a cuceri, de a se ști inventatorul unei singurătăți cu un singur locuitor. Marian transmite necontenite mesaje privind iminența revelației - pentru că el trăiește exclusiv în regim estetic, iar estetica este, așa cum ne spunea Borges, tocmai iminența unei revelații ce nu se mai produce... Între autentic și artificial, între zeflemeaua din viața de zi cu zi și
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
tocmai această viață alături de ele m-a întărit în singurătatea mea, făcând-o inatacabilă. Sunt un metal înroșit la foc și scufundat în apă, singurătatea mea are duritatea oțelului. Călirea mea a vut loc prin afundarea în sporovăială neîncetată, în necontenita viață în comun. Eu sunt invincibila, ființa solitară. Doamna mea Mamă, cine ești? Exiști pe undeva? Ești încă în viață? Oare ai existat într-adevăr? Scriu cumva unei fantome? Puțin cîte puțin încep să-mi fac o imagine despre tine
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
ni se înfățișează încă de la titlu. Cuvântul "țânțar" nu apare niciodată explicit în text. Ca sugestie, ca metaforă, ca întrebare de subsol, termenul e omniprezent. Cea dintâi interpretare se referă, desigur, la comunitatea "artiștilor" invitați în vilegiatură de doamna Maurier. Necontenitul lor bâzâit, neodihna sterilă, inutilitatea ocupațiilor, nesfârșita vacanță în care par a trăi reprezintă transcrierea în regim cultural a activității insectelor. Înțepăturile dintre personaje, încercările de a dobândi superioritate morală sunt întru totul asemănătoare acțiunii dipterelor care trăiesc vampirizându-i - la
Primul Faulkner (VIII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6708_a_8033]
-
muncă unde intrarea este permisă numai în anumite condiții; - comportarea corectă în cadrul relațiilor de serviciu, promovarea de raporturi de întrajutorare cu toți membrii colectivului de lucru și combaterea oricăror manifestări necorespunzătoare; - menținerea ordinii și curățeniei la locul de muncă; - ridicarea necontenita a calificării profesionale, a nivelului de cunoștințe tehnico-științifice și de cultură generală, frecventarea și absolvirea cursurilor de perfecționare organizate sau recomandate de unitate. 6. În capitolul IV "Organizarea timpului de muncă în unitate" vor fi prevăzute, în raport cu profilul și specificul
ÎNDRUMAR Nr. 66427 din 5 octombrie 1973 pentru întocmirea regulamentelor de ordine interioară în unităţile socialiste de stat şi pentru încheierea contractelor de muncă în forma scrisă*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106390_a_107719]
-
comploturi decât de adevărul faptelor. Dincolo de Darwin Biologii contemporani au motive serioase să pună la îndoială teoria darwinistă a originii și evoluției speciilor. Sigur, nu în sens creaționist, ba chiar din contra, în sensul înmulțirii rădăcinilor vieții și al unei necontenite creații spontane, care nu înseamnă neapărat progres și nu presupune că natura are un scop. Arborele vieții imaginat de Darwin ar trebui întors cu vârful în jos și rădăcinile în aer. Dacă speciile ar fi semănat cu ramurile unui copac
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4977_a_6302]
-
din anii treizeci, poezia lui Luzi se configurează de fapt ca un fel de „cunoaștere prin cifruri și sclipiri” a esenței transcendente a lumii. Transcendența însăși, alături de intuiția de sorginte creștină, oferă semnele unei nesfârșite deveniri a creației, a unei necontenite, chiar dacă misterioase, ofrande a artistului făcute lumii. Ulterior, Luzi, în tentativa de a interpreta „ocazia metafizică a lumii”, se va confrunta cu o realitate desfigurată și destrămată în care cu greu mai era posibilă recunoașterea peceții divine. Perspectiva de credincioasă
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
traiectelor poeziei. Poetul își recunoaște o figură bivalentă: „Am două fețe - una rîde/ și cealaltă plînge.// Obrazul meu stîng e plin de riduri/ și amintește de moarte,/ iar obrazul meu drept/ este mereu neted, plin de tandrețe” (Două fețe). O necontenită combinatorie a extremelor îl ferește de fixarea factice într-unul din ele. Cuvintele exclusiviste (ură, moarte, ruină) dobîndesc un halou vitalist: „Urăsc poezia și-mi doresc totodată/ moartea fierbinte de a trăi,/ spune trupul meu ca o biserică în ruină
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
Dan Stanca („Romanul între invenție și mărturisire”), în siajul lui Orhan Pamuk (din Romancierul naiv și sentimental), a accentuat necesitatea unui „centru secret” al edificiului epic. În viziunea sa, acesta ar consta într-un „nucleu liric”, adică într-o „pulsație necontenită a mărturisirii”, iar raportul dintre centrul și periferiile romanului ar reprezenta raportul dintre „mărturisire și invenție”. Plecând de la teoria jocurilor (Monopoly, bridge etc.), Horia Gârbea („Șamanul și jocurile”) a subliniat limitarea strategiilor autorului de roman. Concluzia: „Romanul se scrie, nu
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
dacă se știe sau nu se știe de ce s-a ales de ei, nu aici, atât de departe, la Londra, unde mă aflu, acum îmi amintesc, îmi dau seama unde sunt, recunosc fereastra și cerul, șuieratul vântului în dungă, foșnetul necontenit al copacilor, care nu e niciodată supărător și molatic ca susurul râului, eu am plecat în altă țară, nu copilul ăsta (poate că el umblă și acum pe străzile mele), peste câteva ceasuri o să merg la slujbă în acest oraș
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
Es. Pop merge dincolo de simpla fructificare textualistă a întâmplărilor sinelui. Ea este, de fapt, o hemografie a biografemelor poetului, o proiecție serială a „obiectelor sale sufletești” (cum spune Mircea Ivănescu) pe „cerul” tragicului miracol al lumii. Este de altfel o necontenită mirare de copil în poezia lui Ioan Es. Pop, care privește realitatea ca și cum ar vedea-o pentru prima dată și, cu un firesc care este numai al vârstei inocenței, o întoarce pe dos și-i cotrobăie, cum spunea Jean-Pierre Richard
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
Plimpton (Truman Capote, Nan A. Talese: New York, 1997), care, la rândul lor, au stat la baza a două filme relativ recente, Capote și Infamous, constatăm că autorul lui Breakfast at Tiffany’s nu putea fi descris mai bine decât în necontenita lui obsesie pentru mama pierdută. Chiar la maturitate, Lillie May continua să fie o prezență obsesională în viața lui. Excepționalul „reportaj conversațional” A Day’s Work din volumulMusic for Chameleons (1980) e o dovadă în acest sens: „Când ajungem pe
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
simț a orientat-o pe neobosita iscoditoare de suflete către Gheorghe Grigurcu, ghicind în el un spirit pentru care examinarea trecutului și confesarea sunt moduri ale supraviețuirii. Cum a procedat, după alegerea „țintei”, Dora Pavel? Prin asediere neslăbită, prin rafale necontenite de întrebări care vizau totul, putem spune. Ce crede Gheorghe Grigurcu despre un anume eveniment din istorie? Despre cutare instituție? Despre cutare figură a vieții publice? Despre ce s-a întâmplat ieri și despre ce se întâmplă azi, aici și
Opera]iunea Grigurcu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5875_a_7200]
-
ar putea regăsi, cum o sugerase Kafka. Or, dacă scriitorul româno-francez se voia și el eliberat de sub dictatura unor asemenea „evidențe”, întreaga sa biografie umană l-a obligat să-și pună în joc acest idealism sui-generis, provocându-l la o necontenită problematizare a raporturilor cu lumea din jur, cu vremurile tot mai dramatice și mai irațional dezlănțuite contra valorilor profunde ale umanului. Avec Benjamin Fondane au-delà de l’histoire are în vedere tocmai această luptă de uzură între o conștiință superioară
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
Mălăncioiu actul e cu neputință”. Neputința criticului e totuși relativă, dat fiind că, în același text, el punctează materia verbală „foarte restrînsă”, pivotarea „pe o singură imagine obsesivă”, impresia pe care o dau versurile că sînt „articulate anevoie” și forarea „necontenită, obstinată, maniacală, a aceluiași perimetru existențial redus”. Sînt cîteva linii definitorii pentru un complex liric edificat nu în spirit bacovian, cum s-a spus, ci cu instrumentele poetice ale lui Bacovia, ceea ce e altceva. O singură inexactitate observ în textul
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
de la fratele său, "dovadă că Sorin Șaguna a însemnat ceva". Și va însemna întotdeauna, chiar dacă actorul a tăcut în ultimul act. La ieșirea din capelă, Sorin Șaguna a primit poate ce-și dorea cel mai mult din partea publicului său - aplauze necontenite. Printre lacrimi, poate cu doliul vieții lor în suflet, cu toții s-au rugat pentru îndrăgitul actor. Poate nimeni nu va înțelege ce a vrut să arate Sorin Șaguna prin acest act. Odată își dorea să fie un creator de frumos
Sorin Șaguna, culisele unui spectacol nedrept regizat de Dumnezeu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37005_a_38330]
-
pămîntul cu cerul: primul îi va adăposti rămășițele trupești, dar cel de-al doilea va participa la acest ceremonial, într-o figurație teatrală a cărei scenă e vastul firmament, în care ziua s-a asociat nopții, soarele și luna, în necontenită căutare, reciprocă dar zadarnică, s-au întîlnit în fine ca să-i țină cununa, iar natura întreagă, "munții mari", de strajă, pontificînd, stelele luminînd și păsările cîntînd ceremonial, consfințesc visul său lăuntric, de voievod al plaiurilor, cununat cu "o mîndră crăiasă
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
și în variantele cinematografice - inclusiv mult-lăudata versiune din 1946, a romanului Somnul de veci, avându-l co-scenarist pe însuși William Faulkner. Pertinentă mi se pare și observația că Philip Marlowe nu aparține unei categorii precis definibile, el fiind rezultatul unui necontenit dialog dintre personaj și autor, complici în crearea acelei inimitabile voci a persoanei întâi în care rezidă mare parte din forța de seducție a stilului Chandler. Malcolm Jones amendează și intenția făcută publică de a-l resuscita pe Bernie Ohls
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
condițiunea absolută ca Cruciada să se mențină la o egală distanță de fascism, de comunism și de antisemitism huligănesc." Articolele din cele trei volume demonstrează că Panait Istrati era stăpân pe mijloacele de expresie, că talentul său înnăscut, cultivat prin necontenite și aprofundate lecturi, se putea exterioriza printr-o varietate de nuanțe compoziționale și stilistice, de la evocarea lirică și patetică la tonalitatea gravă și sarcastică a pamfletului. Articolele sale se caracterizează printr-o vibrație interioară care atrage permanent interesul și participarea
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
În numeroase articole din „Scânteia“ sau din alte publicații oficiale era incriminată critica, un fel de „țap ispășitor“ , spune Alex Goldiș, răspunzătoare de toate eșecurile unei literaturi rămase ea însăși, cum se susținea, mereu în urma vieții, a realităților sociale în necontenită devenire. Examinând epoca literară de după 1948, Alex Goldiș constată existența unui prim realism socialist, până prin 1953, integral, fără nici o fisură, dominat de „ideologia compactă“, neadmițând preocupări pentru varietate sau pentru valoarea estetică. Ar fi de văzut apoi un al doilea
Luptele criticii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3779_a_5104]
-
balanță. Și picurii de apă din clepsidră. Și vulturii, legiunile, triumful. Și Cezar la Farsalia în zori. Răsfrânta umbră-a crucii pe pământ. Și jocul șahului ce-a născocit persanul. Și urmele-ndelungilor migrații. Supunerea regatelor cu spada. Busola-n veci necontenită. Marea cea largă. Și tictacul de ceasornic. Și osânditul rege și securea. Și praful ce rămas-a din oștire. Privighetoarea care-n Danemarca își nalță trilul. Scrijelita slovă. Sinucigașul chip în ciob de-oglindă. Și cartea de trișor. Râvnitul aur
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
nouă în lirica noastră, dar bardul orădean o abordează într-un chip specific. Dacă la Bacovia aveam a face cu o reacție a interiorizării abulice a unei ființe ce se îmbiba de mediul apăsător aidoma unui burete muiat în apa necontenitelor ploi, iar la Ovidiu Genaru cu o bună dispoziție care lua peste picior, caricaturiza cu cinică dezinvoltură contextul în cauză, aici e o situație aparte. Lucian Scurtu învederează un temperament vital, o dîrzenie pe care o pune coerent în scenă
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
ai visat-o în tinerețe. Ea îți ascunde doar ridurile pe care nu vrei să le vadă toată lumea. Cine mai poate Să-ți faci din umbră zeul cel ademenitor... Prelung surâs, nu ai ce căuta pe râul care curge - izvor necontenit. Urare-i ziua care vine. Oricum, încremenirea e-n limită: și-apoi, cine mai poate măsura atâtea litere mereu rătăcitoare... Mereu coborâtor Toamnă, toamnă... Moartea mi se pare caldă și moale, aș putea s-o ating. Fumul ridică străzile în
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
la geostrategie, încât te întrebi câți oameni de bun-simț or mai fi rămas în țara asta. Dar au rămas, bineînțeles; ei sunt veșnicii neștiuți ce se zbat între două salarii; ei sunt intelectualii de rasă cu ochii arși de studiul necontenit; ei sunt doctorii și chirurgii fără arginți care au făcut-o pe mătușa mea Ada Teodorescu, din Canada, să-mi declare că nu ne invidiază decât pentru calitatea actului medical de la noi; ei sunt copiii supradotați, în ciuda mizeriei, cei ce
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
colimatorul critic, pe care substanța operei ne-o oferă. De-a prinde pe pelicula conștiinței sale relative obiectul axiologic relativ al plăsmuirii literare. De unde arborescența de observații, abundența de adnotări ce anevoie s-ar putea rezuma, închide emblematic, translația nervoasă, necontenită, a aparatului de filmat, nesățios de unghiurile captării. Bucuria criticului nu e de-a ,soluționa", ci de-a aproxima, de-a tatona fără încetare ficționalul căruia, simțim, i se respectă, așa cum se cuvine, funciarul mister: ,Arcul tematic al lui Alexandru
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]