439 matches
-
sâni mirobolanți, De incizii dese în sofisme. Sunt bolnav de o himeră, doamnă! De intimități nedefinite. Mai aștept o vară și-ncă-o toamnă, Să-ți mai crească și-o măsea de minte. Vreau să te învăț tot alfabetul trupului necopt și fiert în vin. Tu să te dezbraci de tot penetul. Goală, să-mi reciți din Esenin! Referință Bibliografică: BOALĂ / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2109, Anul VI, 09 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara
BOALĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369093_a_370422]
-
dădeau sfârșitul. Pe mine mă impresionau poveștile ei și din ele extrăgeam pilde și poveți pentru mai târziu. Ea avea și o livadă cu pomi fructiferi în care mă cățăram în fiecare zi în câte unul să culeg fructe încă necoapte și în care îmi agățam de fiecare dată, rochia. Pășesc pe drumul care duce spre ulița copilăriei cu bucuria revederii locurilor natale...parcă inima îmi iese din piept datorită emoțiilor. Nu știu, de fiecare dată, mă simt parcă mai timidă
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
de șa propre chanstete”, 1954, Dali Pe cînd eram mai tînăr Am vrut s-ajung în raiul Cu țesătura pură, Păzita de fecioara Cu dragoste și ura. Acolo se-nfig munții Cu frunțile în noapte Și cerurile crude Se scutură necoapte. Pe dulcea mea fecioara N-o puteam bănui, Că-și tăvălește floarea Prin ierburile vii! Dar ea, fecioara casta, Stînd tristă la fereastra, Nu se destrăbăla, Doar se sodomiza! UN SINGUR ADEVĂR lundi 18 juillet 2011 Un fir de praf
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
de șa propre chanstete”, 1954, Dali Pe cînd eram mai tînăr Am vrut s-ajung în raiul Cu țesătura pură, Păzita de fecioara Cu dragoste și ura. Acolo se-nfig munții Cu frunțile în noapte Și cerurile crude Se scutură necoapte. Pe dulcea mea fecioara N-o puteam bănui, Că-și tăvălește floarea Prin ierburile vii! Dar ea, fecioara casta, Stînd tristă la fereastra, Nu se destrăbăla, Doar se sodomiza! UN SINGUR ADEVĂR lundi 18 juillet 2011 Un fir de praf
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
de șa propre chanstete”, 1954, Dali Pe cînd eram mai tînăr Am vrut s-ajung în raiul Cu țesătura pură, Păzita de fecioara Cu dragoste și ura. Acolo se-nfig munții Cu frunțile în noapte Și cerurile crude Se scutură necoapte. Pe dulcea mea fecioara N-o puteam bănui, Că-și tăvălește floarea Prin ierburile vii! Dar ea, fecioara casta, Stînd tristă la fereastra, Nu se destrăbăla, Doar se sodomiza! UN SINGUR ADEVĂR lundi 18 juillet 2011 Un fir de praf
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AM ÎNTELES, MĂICUȚĂ, CE MULT DOARE Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1576 din 25 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Primește-mi, mamă, azi, o rugăminte, Nu vreau decât iertarea ta... și-atât. Copil fiind, copil necopt la minte Și tulburat de dorul de părinte, A fost un timp când, mamă, te-am urât. Uram puținul... cât erai cu mine, Uram departele ce sta-`ntre noi, Și nu vedeam în gândul tău, de bine, Iubirea... care încă
AM ÎNTELES, MĂICUȚĂ, CE MULT DOARE de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369825_a_371154]
-
9), ori când, «oblic, pervers», «colți de iarbă / în colți de vers» rumegă vopseaua (în text, distinsul poet apelează la un sinonim al termenului vopsea, „germanismul imperial-habsburgic-reșițean“ pătruns în graiul bănățean-de-munte, Farbe > farbă), când «puși pe fapte / mari, inepte, / alarme necoapte / scriem sub trepte» (Vitralii de vitregie, p. 10), când „bărcuțele-s scufundate de sirene“ în timp ce mijgură, în vreme ce «plouă gângav» peste conclavul râșilor cu subțiori transpirate, dar și „teribil, direct / în buletinul provincial“ (p. 11), poate, până se înregistrează - «în creier
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
am trezit într-o dimineață și copacul era pe jumătate gol, iar partea colorată plângea, plângea de teama neființei. Fugar printre umbre am fost o viață și-am adunat muguri, i-am crescut și ei au devenit frunze, frunze crude, necoapte în vară. În goana după iluzii frunzele mele s-au copt, au primit culoarea purpurei și strălucirea lor mi-a răpit sufletul. E toamnă ... și e atâta împlinire; Fericirea de-o clipă îmi oprește fuga, dar mă doare că frunzele
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
ochii migdalați să ciulească urechile. Inspiră cu toată puterea mirosul râului Abukuma, acea mirare a apei captivă-ntre cele două maluri, al cărui iz de stătut gâdila nărilei gingașei Sakura. Foiala zilei apunea odată cu razele soarelui, iar undele de căldură necoaptă încă îmbrățișau băștinașii. Zgomot de pași se auzi la ușa fetei. Mersul familiar al mamei îi aduse liniștea și se simți protejată. - Prințesa mea iubită ce face?, zâmbi Hana cu blândețe. - Bine, mami. Te așteptam, zâmbi și Sakura îndreptându-și
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
vinovați, ci moș Constantin care îi lua cu el la munca câmpului, să țină caii de dârlogi la arat sau la prășitoare, sau cine mai știe ce alte treburi putea să facă și un copil mai răsărit ca vârstă, însă necopt pentru muncile mai serioase ale câmpului. Seara de sfârșit de octombrie se lăsă peste satul dobrogean, așa că și mesenii lui bunicul Constantin și ai bunicii Floarea începură să părăsească bătătura, îndreptându-se spre cășile lor, ca tot omul. A doua
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
aline de un așa mare chin, Că nu știe ce i se-ntâmpla cu așa suspin.. Chiar la anii mei l-aș iubi pe el netotul, Căci numai eu știu care-i antidotul, De-al calma și ajuta pe el - necoptul De n-ar avea nărăvașul colb in resortul, Din ultimul lui 'răcnet'... 'Aspirator'.. Referință Bibliografică: Alb și el săracul.. / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1317, Anul IV, 09 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valerian Mihoc
ALB ŞI EL SĂRACUL.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368284_a_369613]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > MERE COAPTE NECOAPTE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1637 din 25 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Vladimir Kush - Sisyphus putere finită în inima lui Dumnezeu chiar de aprind o simplă candelă El o poate stinge cu suflarea Sa și atunci
MERE COAPTE NECOAPTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352951_a_354280]
-
aruncă merele coapte mă întreb de ce în pumnii de copil ajung mereu crude mereu neatinse de patima jocului celui care atinge maturitatea pe un prag de fugă mereu de fugă Anne Marie Bejliu, 25 iunie 2015 Referință Bibliografică: mere coapte necoapte / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1637, Anul V, 25 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
MERE COAPTE NECOAPTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352951_a_354280]
-
în suferință. Păsările nu mai au aripi Și nici încotro a se duce. Soarele devine o enigmă Ce apune în fiecare clipă. Roi de păsări se ascund În cuiburi de cenușă. Livezile sunt fade, Au trunchiuri de mărăcini Și fructe necoapte. Zâmbetul e o himera Ce sforăie la fereastra. Lacurile au secat și rate sălbatice Se zbat veșnic în mocirlă. Râul visează la soare și la lună. Miresmele florilor sunt palide, Cu sufletul de zgură și cenușă. Brazii au vârfuri de
DESOLATION de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352992_a_354321]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > REVĂRSARE ZILNICĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1582 din 01 mai 2015 Toate Articolele Autorului te reverși zilnic dincolo de granițele tale hotarele de pâine îți așteaptă umbra să o împlinească se întoarce grâul necopt grâul verde al unei primăveri promisă de înalt tăcut sobru tot amâni în tine clipa și ea se adâncește doare dorul de copil dorul de tată dorul de copilăria ucisă într-un bazar de vorbe goale dezamăgirea deprimarea disperarea toate
REVĂRSARE ZILNICĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352579_a_353908]
-
prin grele încercări. Am subliniatideea căvitejia era o calitate superioarăvoiniciei. Voinicul era tânărul tentat la sacrificii negândite profund și aceasta o putem observa atât în basme cât și în epopei, balade, doine dedicate acestei stări de fapt. Voinicul era tânărul necopt[1] doritor de înfăptuiri mărețe, cu o putere muscularăși istețime nepuse încăla încercare, acele trepte ale inițierii care urmausădezvolte intelectul, înțelepțiunea, starea de a medita și analiza rezultatelor acțiunii. Apelativul voinic îl putem asocia mai mult lumii basmelor ce ține
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
și în lămpaș, în dăruire, în ziua de mâine ... când pierdem respirația dar strigăm în sinea noastră către o lume întreagă: te iubesc! -Dar sunt și alte culori! -Da, prințesă, culoarea naturii, care este verde, tot ce este verde este necopt, dar fraged și viu. -Verdele este veșnic? -Numai la brazi și la plantele ocrotite ... dar sunt și meleaguri calde, unde verdele nu se sfârșește. -Ce bine! Ce rău! Și acolo nu se cunosc culorile toamnei? -Nu se cunosc, dar le
LECŢII DE VIAŢĂ PENTRU PRINŢESĂ CE ÎNSEAMNĂ CULORILE, ÎNVĂŢĂTORULE? PARTEA II. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357410_a_358739]
-
tale, dar și pe ale altora” - ne sfâșie, ca întotdeauna, Dostoievski, în „Frații Karamazov”. Iar Mark Twain, cu umorul său nedezmințit, ne persiflează cu tandrețe: „Iubirea este dorința irezistibilă de a fi dorit în mod irezistibil”. „De-ți rămân dorinți necoapte/ Tu le pune la păstrare,/ Ca să fim și mâine noapte/ Împreună, în visare”. - își ademenește iubita Mircea, Cuibărit în al tău gând) „Ceea ce noi numim iubire este, în esență, venerația vieții” - declara doctorul și organistul Albert Schweitzer, cel autoexilat în
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
femeii. Gabriela merita să fie iubită, chiar dacă nu era o frumusețe, uneori crea senzația că este o savarină cu frișcă și primul imbold era s-o mănînci și să te lingi pe degete de plăcere, alteori părea o piersică încă necoaptă, care ascundea voluptăți gustative inedite, dar nu era niciodată o pară zemoasă, puternică, ce te invită să-ți înfigi dinții în ea cu voluptate. Adelina acceptase, deși și-ar fi dorit să meargă acasă la ei, ca să-i vadă cum
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
ci moș Constantin care îi lua cu el la munca câmpului, ori să țină caii de dârlogi la arat sau la prășitoare, ori cine mai știe ce alte treburi puteau să facă și un copil mai răsărit ca vârstă, însă necopt pentru muncile mai serioase ale câmpului. Seara de sfârșit de octombrie se lăsă peste satul dobrogean, așa că și mesenii lui moș Constantin și tușa Floarea începură să părăsească bătătura, îndreptându-se spre cășile lor, ca tot omul. A doua zi
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
cu decorul de kitsch-uri / printre cuvinte învârtite / și satisfacții grosolan pastișate / las timpul să mă aibă cum vrea”. Radu Andrei Popa - poetul care “mușcă dorul / din colțul de mâine” - constată că “Lacrimile miros a singurătate”, că “Străzile sunt gutui necoapte”, un “Peisaj cu moartea pe umeri”, și multe alte lucruri pe care, doar ochiul atent al poetului - diferit de al nostru - le poate vedea. Camelia Iuliana Radu - secondată de grafica lui Ioan Burlacu - își propune, și de data aceasta, o
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
soarele cel generos Frunze mai mari,mai mici,diverse ca formă și intensitate Flori gingașe și monocrome,mult sau puțin catifelate Corali sublimi în ape calde,în forme cât mai rafinate Insecte varii și lăcuste,ape de munte dezghețate Fructe necoapte-n primăvară,ce-așteaptă soarele cel bland Omizi păroase,nesătule,în fluturi gingași transformând Plante acvatice,imerse,lacustre ape colmatând Grâu încolțit ce înfrățește,din frigul iernii rezistând Porumb în lanuri,din sudoarea sărmanilor țărani crescând Păduri imense și diverse
VERDE DE MAI de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350705_a_352034]
-
să plec, dar întrebându-l din nou de Zmaranda. L-am cam enervat și, uitându-se lung la mine, mi-a zis pe un ton ridicat: „Văd că ai ținere de minte scurtă, chiar dacă ai dovleacul destul de mare... dar e necopt!... Mă găgăuță, Zmaranda nu mai vine, chiar din seara asta îți iei frumușel postul în primire. Du-te și mănâncă, iar pe la ora șase te prezinți la mine ca să afli de-a fir a păr șmecheriile pe care trebuie să
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Copilăria mea, traducere cordială a vieții ce urma să se prăvălească peste mărginirea îngemănată a umerilor. Cu temeiuri, spaime, bucurii, geometrie și epidermă candide. Copilăria mea, sirop în două nuanțe, hașurând egal aluatul necopt al anilor mei... Irealizabila întoarcere în ea nu șicanează cadența pasului de adult, pentru că el a decis cu demnitate că n-ar mai plonja, nici regește retribuit, printre grădinile ei. Nu s-ar mai întoarce în acea epocă de aur
COPILĂRIE REÎNCĂRCABILĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359467_a_360796]
-
nu mai există. Căruia i-a uitat chipul, ochii, glasul,aritmiile, bucuriile, fricile. Dar, ori de cate ori îi regăsește scrisul, slova rotunjită în descumpănire, i se pare că-i zărește sufletul, cu vociferările și tăcerile lui. Și i se pare că sufletul necopt îl privește pe cel adult, uimit să vadă că poartă încă - necuviincios - aceeași măsură. Referință Bibliografică: COPILĂRIE REÎNCĂRCABILĂ / Carmen Lăiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2138, Anul VI, 07 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Carmen Lăiu : Toate
COPILĂRIE REÎNCĂRCABILĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359467_a_360796]