387 matches
-
curentelor din religia iudaică din primul secol, ca Esenienii, Fariseii (în ), Zeloții (în ), etc. "Antichități Iudaice" a fost tradusă și publicată în România. Vezi: "Antichități Iudaice", traducere Ion Acsan, (București: Hasefer, 2003). Presupunerea că Iosephus este cel mai timpuriu istoric necreștin care l-a menționat pe Iisus Christos, în capitolul "Testimonium Flavianum" în trei pasaje despre Iisus sau creștinism și i-a descris decesul, după cum se susține în Evanghelie a provocat dispute între istorici în jurul supoziției că acest capitol ar fi
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
la Nagasaki, unde întemeiază o mănăstire care în 1945 va avea peste o sută de frați. La întoarcerea în Polonia străbate cu trenul întreaga Rusie. Peste tot vorbește cu înflăcărare despre Neprihănita Zămislire și ajută pe nenumărați oameni, creștini și necreștini, să înțeleagă și să experimenteze că prin Maria se apropie de Dumnezeu, devin mai buni și mai curați la suflet. În mănăstirile întemeiate de el, frații se salutau rostind numele: Maria; la fiecare bătaie de ceas, îndreptau un gând către
Maximilian Kolbe () [Corola-website/Science/314763_a_316092]
-
care aveau ca semn distinctiv cruci de diverse forme și care datau din perioade mult mai vechi decât era creștină. India, Siria, Persia și Egiptul ne furnizează nenumărate exemple. Folosirea crucii ca simbol religios în timpurile precreștine și printre popoarele necreștine poate fi considerată aproape universală și, în majoritatea cazurilor, legată de o formă oarecare de adorare a naturii.“ — Encyclopedia Britannica (1946), vol. VI, p. 753. „Forma [crucii cu două brațe] își are originea în Caldeea antică. În această țară, precum și
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]
-
ul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungește în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moș Crăciun”. Mulți cercetători (Pericle Papahagi, Vasile Pârvan, Sextil Pușcariu, Theodor Capidan, Nicolae Drăganu), consideră
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
timpul s-au secularizat. A fost foarte interesat de Bisericile răsăritene separate și dorea unirea cu ele. Inima lui mare a fost întristată de atacurile josnice asupra evreilor, și a repetat mereu lumii că a fi antisemitic înseamnă a fi necreștin. Pius a avut multe necazuri. S-a întristat pentru suferințele fiilor Bisericii din Mexic, Rusia, Spania și Germania. Dar nu a cedat. Chiar înainte de a muri, la 10 februarie 1939, Pius și-a oferit viața pentru pace în lume.
Papa Pius al XI-lea () [Corola-website/Science/298399_a_299728]
-
care a urmat. Studii recente, cu toate acestea, au confirmat doar o duzină de astfel de sinucideri. Aceleași critici au venit în principal din partea bisericii și a unor poeți contemporani. Teologul conservator Lavater, de exemplu, a afirmat că Werther este „necreștin” și „în afara decentei”. În unele zone (de exemplu, în Leipzig, Copenhaga și Milano), cartea a fost interzisă pentru pretinsa glorificare a sinuciderii. Goethe a protestat împotriva acestor acuzații susținând că propria supraviețuire este cel mai bun exemplu; el a trebuit
Suferințele tânărului Werther () [Corola-website/Science/326839_a_328168]
-
a succedat al Doilea Război Mondial, aceasta a făcut ca în Italia să mai rămână o comunitate de circa 28.400 de evrei. Imigrația în creștere la începutul secolului al XXI-lea a fost însoțită de o creștere a religiilor necreștine. În 2010, în Italia erau 1,6 milioane de musulmani, adică 2,6% din populație. În plus, sunt peste 200.000 de credincioși ai religiilor din subcontinentul indian, existând 70.000 de Sikh având 22 de în toată țara, 70
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
SUA și Europa Occidentală, fiind, inițial, curente religioase în cadrul marilor culte protestante, apoi biserici protestante de sine stătătoare. Ele s-au răspândit apoi cu repeziciune în toată lumea, având evident un oarecare succes în mediile creștine, dar mai ales în cele necreștine, reușind să creștineze un mare număr de păgâni din lumea budistă, din lumea musulmană sau din Africa subsahariană. Adepții acestor culte creștine pun accentul, ca și întemeietorul protestantismului, Luther, pe biblie (Sola Biblia), repudiind aproape "in corpore" tradițiile nebiblice și
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
evrei în administrația regală. Această interdicție fost reconfirmată de Andrei al II-lea prin noua variantă a Bulei din 1231, care îl autorza pe arhiepiscopul de Esztergom să îl excomunice pe monarh în caz că el încălca prevederile acestui act regal. Cum necreștinii au continuat să fie angajați pe proprietățile regale, arhiepiscopul Robert al Esztergomului a aplicat prevederile Bulei în 1232.. Deși arhiepiscopul nu a mers atât de departe încât să îl excomunice pe rege, Andrei al II-lea a fost obligat să
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
el însuși a fost ales ca succesor al lui Al Khouri la președinția Libanului. În timpul guvernării sale, Chamoun s-a îndepartat de grupările politice care l-au adus la putere, care cereau modificări constituționale și alocarea mai multor resurse populației necreștine, adică musulmanilor și druzilor din țară. Chamoun a adoptat o politica pro-occidentală și a întărit legăturile Libanului mai cu seamă cu regimurile conservatoare din regiune: monarhiile hashemite din Irak și Iordania, precum și cu Turcia și țările din Peninsula Arabică, în detrimentul
Camille Chamoun () [Corola-website/Science/331486_a_332815]
-
mod normal, săvârșit de un preot, în cazuri de urgență, el poate fi făcut în caz de urgență - în biserica ortodoxă, catolică și în alte confesiuni creștine - și de către laici. Biserica romano-catolică recunoaște valabilitatea unui botez efectuat chiar de un necreștin. Toate bisericile creștine protestante cunosc botezul cu apă ca semn exterior al legământului pe care credinciosul îl face cu Mântuitorul lui. Ca particularitate a Bisericii Adventiste de ziua a Șaptea amintesc formula cea ma des folosită pentru botezarea viitorilor membri
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
44%), penticostalismul (0,28%, în mare parte inclus în Schweizer Pfingstmission), metodismul (0,13%), Noua Biserică Apostolică (0,45%), Martorii lui Iehova (0,28%), alte culte protestante (0,20%), Vechea Biserică Catolică (0,18%), alte culte creștine (0,20%). Grupările necreștine minore sunt hinduismul (0,38%), budismul (0,29%), iudaismul (0,25%) și „alte religii” (0,11%). 4,3% nu au declarat o religie. Eurobarometrul din 2005 a constatat că 48% din populație cred în zeități de orice fel, 39% cred
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
însă, în seria de războaie, erezii, zdruncinări ce vor veni și se vor menține, probabil multă vreme, - ideea creștină nu va mai fi păstrată decît în cercuri de inițiați. Va reaprinde lumea, mai tîrziu. în orice caz, lumea va fi necreștină multă vreme (dar nici nu a fost creștină, cu adevărat, niciodată), - și creștinii vor fi risipiți, fără putere, în lume. Destinul lumii este să fie părăsită sie însăși. în Evanghelie stă scris clar ("en toutes lettres") că atunci cînd Iisus
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
Papias sunt doar cei cunoscuți, existând și o serie de anonimi, precum autorul Epistolei către Diognet. Literatura patristică din această perioadă este strâns legată de scrierile Vechiului și Noului Testament, având atât caracter catehetic (pentru creștini), cât și misionar (pentru necreștini). Pentru denumirea cuvântărilor religioase se foloseau termeni precum: predici misionare, didactice populare, exegeze și predici tematice. Creștinismul a izvorât din tradiția ebraică, dar, pe de altă parte, se va deosebi esențialmente de aceasta. Religia mozaică era una abstractă. Dumnezeul ei
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
Ossendorf, Daseburg, Herlinghausen și Hohenwepel. În Warburg și în Rimbeck se mai găsesc și astăzi cimitire evreiești. Un alt motiv al prezenței evreilor în Warburg trebuie văzut în libertatea religioasă acordată de oraș cetățenilor și refuzul comunității de a impune necreștinilor participarea obligatorie la cursurile misionare. Aceste cursuri impuse în nenumărate orașe din împrejurimi - spre exemplu în Kassel unde evreii trebuiau să asculte în mod regulat prelegeri despre creștinism - ca urmare zelului misionar declanșat de refoma protestantă. Unii dintre evreii din
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
și reminiscențe păgâne (fenomen frecvent în Europa acelor vremuri), chiar termenul "păgân" ar fi un indiciu în acest sens. El provine din latinescul "paganus", care însemna locuitor al satului. Totuși în accepția romănilor, sensul cuvântlui va fi neechivoc, acela de "necreștin" și nu de "sătean". Primii migratori ce au prădat și invadat frecvent Transilvania postromană, vizigoții, au lăsat urme culturale cunoscute drept Cultura Santana de Mures unde a fost descoperită o importantă necropolă vizigotă. Cultura Santana de Mures acoperă o zonă
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
-lea, dar aflăm că în 607, Ceolwulf de Wessex poartă lupte cu saxonii din Sud, iar în 681, Wilfrid de York, după alungarea să din Northumbria de către Ecgfrith, s-a retras în Sussex, unde a rămas până în 686, convertind populația necreștina din zonă. Æðelwealh, rege al Sussex-ului, fusese deja botezat în Mercia la sugestia lui Wulfhere, care i-a dăruit insula Wight și districtul Meon. Însă, în urma eforturilor lui Wilfrid de a stopa foametea ce chinuia Sussex-ul, Æðelwealh i-a dăruit
Regatul Sussex () [Corola-website/Science/308801_a_310130]
-
cronici istorice. Totuși, întrebarea asupra existenței lui Isus ca persoană istorică trebuie distinsă de discuțiile privind istoricitatea anumitor episoade din evanghelii, a cronologiei pe care o redau ele și de problemele teologice privind dumnezeirea lui. Un număr de izvoare istorice necreștine, cum ar fi izvoare evreiești și greco-romane au fost folosite în analizele istorice privitoare la existența lui Isus. Aproape toți cercetătorii antichității sunt de acord că Isus a existat în mod real și consideră drept istorice evenimente cum ar fi
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
ca și cercetătorii biblici o privesc ca efectiv respinsă. Referindu-se la teoriile asupra lipsei de existență a lui Isus, Richard A. Burridge afirma: „Trebuie să spun că nu cunosc niciun cercetător critic respectabil care să le mai afirme.” Sursele necreștine folosite pentru a stabili existența istorică a lui Isus includ operele istoricilor romani din primul secol Josephus și Tacit . Louis H. Feldman, cercetător specializat în Josephus, afirma că „puțini s-au îndoit de autenticitatea” referinței lui Josephus la Isus din
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
Deși vizita Papei Ioan Paul al II-lea a revigorat catolicismul oficial, cubanezii sunt de mai multe confesiuni, de la catolicismul popular la peste 50 de versiuni ale protestantismului sau la spiritism sau credințe originare din Africa. Cele mai importante curente necreștine sunt: Regla de Ocha (cunoscută și ca Santería), care derivă din credința Yoruba; Regla de Palo Monte, care derivă din credințe locale congoleze, și Sociedad Secreta Abakuá, care derivă din credințele societăților secrete masculine din regiunea Calabar, din sud-estul Nigeriei
Cuba () [Corola-website/Science/298093_a_299422]
-
prima parte a secolului al XIX-lea, datorită înăspririi situației evreilor din Galiția și Basarabia, a avut loc o puternică imigrare evreiască în Principatul Moldovei, unde autoritățile erau mai tolerante. Regulamentul Organic (1831-1832) a introdus pentru prima dată principiul ca necreștinii să nu poată beneficia de drepturi civile și politice. Printre alte prevederi restrictive și discriminatorii pentru evreii din Țările Române era și cea prin care orice evreu care nu-și putea demonstra o sursă de existență era considerat vagabond și
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]
-
nu interpretare metaforică. Creditarea realității ei, deși nu tocmai corectă politic se impune cu puterea evidenței chiar la nivelul bunului simț, socotește Girard. Iisus este victima nevinovată perfectă. Rostul morții Lui e evidențierea ordinii violente a culturii. Religiile precreștine sau necreștine sunt modalități diferite de gestionare a potențialului de violență mimetică al omenirii, prin descărcare periodică și controlată a lui, cu ajutorul mecanismului victimar (al Țapului Ispășitor). Evidențierea articulațiilor acestui mecanism îi sabotează funcționarea. Asta fac de două mii de ani Evangheliile. Perpetuând
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
pur românești, să zicem, sunt familii cumva tradiționale? Pentru că știu că ale tale, Mihai, sunt mai curând familiile mixte, cele pe care... Mihai-Răzvan Ungureanu: La mine sunt marginalii. Constanța Ghițulescu: Nu neapărat, pentru că Biserica Ortodoxă interzice căsătoriile între creștini și necreștini, dar, dacă el, de obicei, este ortodox, și știm că în secolul al XVIII-lea, începutul secolului al XIX-lea, Bucureștiul mai ales este centrul tuturor negustorilor și artizanilor veniți din Balcani, atunci căsătoriile și, de cele mai multe ori, bigamiile au
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
republican universal și orice i-o veni în minte dar numai român nu e. Puterile cer abrogarea art. 7 din Constituție? De mult e abrogat, de vreme ce un evreu galițian impune lecțiile sale de nihilism episcopului de Argeș, iar ritul, asemenea necreștin, al redactorilor și liber-cugetătorilor de la "Romînul" țin hangul impertinenței ovreiești față cu biserica noastră, ba încă în numele păgânilor de la guvern, în numele sectarilor necreștini ai demagogiei universale, pe cari nefericita noastră țară e osândită a-i purta în spate și a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
e abrogat, de vreme ce un evreu galițian impune lecțiile sale de nihilism episcopului de Argeș, iar ritul, asemenea necreștin, al redactorilor și liber-cugetătorilor de la "Romînul" țin hangul impertinenței ovreiești față cu biserica noastră, ba încă în numele păgânilor de la guvern, în numele sectarilor necreștini ai demagogiei universale, pe cari nefericita noastră țară e osândită a-i purta în spate și a-i hrăni cu munca ei ca pe niște lipitori veninoase cari, cu gura lor fără de lege, ofilesc și discompun tot ce ating. [2
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]