383 matches
-
definitiv. Să fie conservată În versurile populare imaginea unei zeități solare ce pleacă la culcare, obosită? Să fie presentimentul schimbării unui ciclu solar cu un altul, Întunecat? Urmele unui mister păgân? Antecamera unei tragedii menite să sfâșie calmul unui paradis necreștin? Câte ceva din toate, și poate nimic. Fiindcă, de fapt, printr-un efect de o mare subtilitate, tot ceea ce urmează după dezvăluirile miraculoase ale oiței preferate nu este decât o reverie prelungită, imaginea morții ca o contopire În univers. Balada Miorița
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sânge și care îi reprezintă pe cei ce nu sunt nici israeliți și nici creștini: după doisprezece ani, prima se îmbolnăvește și moare, iar cea de-a doua se vindecă, ceea ce înseamnă că moartea sinagogii coincide cronologic cu mântuirea celorlalți necreștini. Însă și prima va învia, o dată ce acești necreștini vor intra sub aripa izbăvirii (Comentariu la Luca 8: PG 72, 637B-640A). O interpretare analoagă a destinului iudeilor și a convertirii lor finale - o temă preferată a lui Chiril care se sprijină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu sunt nici israeliți și nici creștini: după doisprezece ani, prima se îmbolnăvește și moare, iar cea de-a doua se vindecă, ceea ce înseamnă că moartea sinagogii coincide cronologic cu mântuirea celorlalți necreștini. Însă și prima va învia, o dată ce acești necreștini vor intra sub aripa izbăvirii (Comentariu la Luca 8: PG 72, 637B-640A). O interpretare analoagă a destinului iudeilor și a convertirii lor finale - o temă preferată a lui Chiril care se sprijină firește pe Romani 11, 25-26 - găsim în Comentariul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
uneori brutalitatea lui Chiril l-au ajutat să triumfe la Efes, însă nu va putea fi uitat faptul că el și gărzile sale de corp (paralabani) au fost protagoniștii unor acte de violență și ai unor manifestări de autoritarism față de necreștini și față de „eretici”. De altfel, el continua astfel o tradiție a gestiunii puterii instaurate deja de unchiul său, patriarhul Teofil, care o practicase cu multă abilitate. Responsabilitatea lui Chiril în cazul odiosului linșaj al Hypathiei nu trebuie uitată. Însă ceea ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
b) Către Biserică O astfel de atitudine nu e doar moralizatoare, așa cum au observat cei mai mulți cercetători, ci și foarte angajată: e o atitudine profetică, așa cum bine a înțeles Leonardi. într-adevăr, e tipică pentru profet acuzația de idolatrie adresată lumii necreștine, îndepărtate de Dumnezeu; tocmai în starea aceasta se găsește Biserica. în patru cărți, dintre care prima e dedicată laicilor, cea de-a două oamenilor Bisericii, iar a treia și a patra Bisericii în ansamblul ei, Salvian denunță idolatria creștinilor, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sînge și care îi reprezintă pe cei ce nu sînt nici israeliți și nici creștini: după doisprezece ani, prima se îmbolnăvește și moare, iar cea de-a doua se vindecă, ceea ce înseamnă că moartea sinagogii coincide cronologic cu mîntuirea celorlalți necreștini. însă și prima va învia, o dată ce acești necreștini vor intra sub aripa izbăvirii (Comentariu la Luca 8: PG 72, 637B-640A). O interpretare analoagă a destinului iudeilor și a convertirii lor finale - o temă preferată a lui Chiril, care se sprijină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu sînt nici israeliți și nici creștini: după doisprezece ani, prima se îmbolnăvește și moare, iar cea de-a doua se vindecă, ceea ce înseamnă că moartea sinagogii coincide cronologic cu mîntuirea celorlalți necreștini. însă și prima va învia, o dată ce acești necreștini vor intra sub aripa izbăvirii (Comentariu la Luca 8: PG 72, 637B-640A). O interpretare analoagă a destinului iudeilor și a convertirii lor finale - o temă preferată a lui Chiril, care se sprijină pe Romani 11, 25-26 - găsim în Comentariul la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
uneori, brutalitatea lui Chiril l-au ajutat să triumfe la Efes, însă nu va putea fi uitat faptul că el și gărzile sale de corp (parabalani) au fost protagoniștii unor acte de violență și ai unor manifestări de autoritarism față de necreștini și de „eretici”. De altfel, el continua astfel o tradiție a gestiunii puterii instaurată de unchiul său, patriarhul Teofil, care o practicase cu multă abilitate. Nu trebuie uitată responsabilitatea lui Chiril în cazul odiosului linșaj al Hypathiei. însă ceea ce el
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poate conchide că religia se reflectă în modernitate mai mult prin reflexe moștenite în conștiința colectivă, decât printr-o consecvență și coerență dintre valorile teologice și viața concretă. Omul de azi își datorează confortul propriei inconsecvențe dogmatice, fiind creștin și necreștin în același timp, în primul caz din inerție, în al doilea din necesitate și impuls natural. Judecând valorile care au guvernat lumea, autorul crede că „ marii clerici s-au recrutat în majoritatea lor din cei care aveau ceva putred în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
chiar, într‑o vreme în care grupurile eretice nu își descopereau conținutul doctrinei lor decât unui cerc restrâns de inițiați. În cartea a II‑a, autorul „demontează” piesă cu piesă mecanismul sistemelor respective, denunțându‑le drept simple, dar primejdioase inovații necreștine. Cărțile a III‑a și a IV‑a reiau punctele condamnate anterior pentru a le opune adevăratei învățături transmise de Apostoli. Principala problemă asupra căreia se concentrează Irineu este unitatea Revelației, care implică identitatea necondiționată a Dumnezeului Vechiului Testament cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
șaptea persecuție împotriva creștinilor. Potrivit tradiției, ar fi vorba de persecuția lui Decius, ulterioară celor declanșate sau favorizate de Nero, Domițian, Traian, Marcus Aurelius, Septimius Sever și Maximin Tracul. Către sfârșitul domniei lui Decius (250) are loc invazia goților, încă necreștini, conduși de prințul Kniva. Commodian dovedește mare simpatie pentru goți; îi prezintă în dublă manieră: prieteni ai creștinilor și inamici ai senatorilor. Aceștia din urmă sunt pedepsiți de invadatori pentru persecutarea creștinilor de‑a lungul secolelor. Într‑adevăr, tagma senatorială
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Potrivit definiției lui Jean Daniélou, „cateheza este tradiția vie a depozitului de credință”. Ca gen aparte al literaturii creștine, ea se situează între kerigmă și omilie. „Cea dintâi anunță Vestea cea bună”, după expresia aceluiași Jean Daniélou, și se adresează necreștinilor, în timp ce omilia se adresează celor care au primit deja botezul, principalul său scop fiind aprofundarea tainei credinței. Cateheza moștenește trăsături din cele două genuri opuse, având caracter elementar și complet în același timp. Simbolul de credință este coloana vertebrală a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
chipul său în templul din Ierusalim. Aceste exemple dovedesc cel puțin două lucruri. În primul rând, Ieronim, deși acordă întâietate sensului propus de tradiția creștină, nu trece cu vederea celelalte sensuri pe care pasajul în discuție le‑ar putea sugera necreștinilor; dimpotrivă, el le consacră aproape în totalitate notițele sale exegetice. În al doilea rând, lectura anticristologică pe care o face capitolelor din Daniel nu este deloc una „obiectivă”, care poate fi susținută pe baza datelor textului, ci o lectură subiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
latine, așa cum apărea aceasta în Vulgata, Biblia latină. Retorica era destinată formării capacităților necesare predicii pe care preotul o rostea în biserică, un element esențial al ritualului religios creștin. Dialectica se studia pentru formarea capacităților necesare convertirii păgânilor, disputelor cu necreștinii, ereticii, ateii etc. Dar și disciplinele din quadrivium se subordonau misiunii de formare a preotului creștin. Erau botezate artes reales, cu sensul de „metode practice” folositoare preotului și credinciosului creștin. Matematica și geometria erau studiate pentru calculul calendarului și evitarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sfidările cosmologiei sau biologiei contemporane? Pe scurt, de ce ne facem probleme? Cum de mai avem întrebări, când „în credința simplă și pură” am primit toate răspunsurile? Pentru că această perspectivă este atât de frecventă printre ortodocși și neortodocși, printre creștini și necreștini, dă-mi voie să-mi permit, pentru o secundă, luxul blazării... Dacă totul ar fi chiar atât de simplu, atunci mă împac - ab initio - cu această neșansă. Mă recunosc nefericit, alături de toți cei care suferă de o neostoită neliniște în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
000 exemplare! Dovadă că teologia nu ajunsese ancilla disciplinarum, ci se afla Încă În centrul atenției intelectuale. Epoca a cunoscut, de altfel, o adevărată explozie a studiilor liturgice și teologice. De asemenea, asistăm la nașterea misiologiei, ca atitudine față de lumea necreștină, fundamentată scripturistic. Pentru a schița contextul cultural, ajunge să amintesc câteva titluri marcante: Être et avoir, de Gabriel Marcel, L’Être et les êtres, de Maurice Blondel, ambele apărute În 1935. Atât Marcel, cât și Blondel vor deveni nume de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Verbum despre Revelația divină. Gândirea delubaciană a ajutat, apoi, Conciliul să-și formuleze ecleziologia (Biserica, sacrament al lui Cristos și fruct al Euharistiei; Maria, typos al Bisericii), misiologia, precum și Învățătura privitoare la mântuirea necredincioșilor și a libertății religioase, prezentarea religiilor necreștine și a ateismului. Cât despre Jean Daniélou, el a avut un aport decisiv În redactarea constituției Lumen gentium, despre rolul Bisericii În lume (a participat și la Gaudium et spes). Charles Pietri a consacrat un studiu amplu „ecleziologiei patristice” În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
avem suficiente. Să le căutăm și să începem cu cazul cel mai îndurerat. Cine l-a țintuit pe Cruce pe Hristos Dumnezeu? Cine stăpânește lumea finanțelor și sunt sprijiniți de marii oameni și forțe oculte, politici sau nepolitici, creștini sau necreștini, sub puterea și robia banului? Legionarul a mers până la sacrificiu pentru credința sa, pentru o bucată de pâine mai bună pentru neamul său și pentru un loc demn în societate. Pentru aceasta a îndurat chinuri inumane până la moarte. Legionarul a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de „nobili”, de vorbesc așa calm, fără patimă, de sunt așa corecți? Treptat mi s-au lămurit și celelalte nebuloase. Legionarii nu au fost niște criminali. Iată ce le spunea Corneliu Zelea Codreanu despre violență și orice fel de ripostă necreștină: „Camarazi, noi slujim lui Dumnezeu și patriei. După legile lui Dumnezeu, care nu pot fi răstălmăcite, nici modificate, viața nu-i a noastră și răzbunarea nu-i act creștinesc. De aceea, orice picătură de sânge, din orice motiv și în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
numite „vestea cea bună” (semnificația cuvântului „evanghelie”). Dacă Isus nu a fost executat, dacă nu ar fi fost răstignit, de ce să se fi inventat o istorie absurdă? Nu, moartea lui Isus nu este ficțiune. A fost o realitate istorică sumbră. Necreștinii o cunoșteau și a fost un eveniment demoralizator pentru cei care l-au urmat pentru Isus, cel puțin la început, și, din acest motiv, Bisericii i-a fost dificil să-l proclame pe Isus ca Mântuitor și Fiu al lui
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
porunca lui Ponțiu Pilat, a fost pus în mormânt, așa cum susțin evangheliile Noului Testament. După cum vom vedea, dovezile sugerează că Isus a fost într-adevăr îngropat, conform uzanței iudaice, tolerată de romani, și viziunii exprimate în toată literatura creștină și necreștină din antichitatea târzie. De fapt, nu există nici măcar o singură probă datând din antichitate care să susțină ideea că Isus nu a fost îngropat și, de aceea, e și mai curios cum astfel de opinii și zvonuri încă persistă. O
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
comunitate creștină”. Ceea ce Moioli spunea pentru discipolat, este valabil și pentru apostolat și, prin urmare, pentru misiunea și pastorala preotului. Regula este aceeași: Isus este Mântuitorul universal al Bisericii și al fiecărui creștin, realizează mântuirea sa până și în religiile necreștine, atunci când o revarsă asupra întregii creații și în inima fiecărui om. Așadar, când se vorbește despre invenție, despre noutate, despre creativitate, despre originalitate în pastorală, se spune ceva foarte marginal, cu privire la elementul său esențial, care este acela de a-l
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
fenomen se pot vedea în toate domeniile. Pe de o parte, religia creștină a fost adoptată inițial de populația daco- și greco-romană de la orașe, iar mai apoi și de cea de la sate, devenind o caracteristică a sa în raport cu popoarele barbare, necreștine. Pe de altă parte, istoria populației daco- și greco-romane de pe teritoriul țării noastre aparține istoriei creștinismului din primele veacuri; s-a constatat că urmele creștine descoperite istoric (cf. literatura istorică) și arheologic, aparțin populației autohtone stabile, cel puțin pentru secolele
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
ca decor, multe au și o semnificație profundă, după cum se poate constata din analiza unei geme descoperită la Dinogeția (azi, Garvăn, jud. Tulcea), gemă care indică pătrunderea creștinismului sub aspect gnostic (sfârșitul secolului III - începutul secolului IV). Tranziția de la religiile necreștine la cea a lui Cristos a creat o serie de dificultăți pentru creștinii din Sciția Minor, după cum se poate constata din descoperirea a două inscripții la Tomis, contemporane gemei sus-amintite, inscripții care, deși au ca simbol creștin porumbelul, totuși, mențin
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
de inhumație, orientate V-E, fără inventar. În necropolele de tip Sântana de Mureș-Cerneahov din secolul IV au fost identificate prea puține morminte care corespund ritualului creștin. Chiar și mai târziu se pot vedea numeroase morminte de incinerație care aparțin necreștinilor, coexistând în aceleași necropole cu morminte creștine. De altfel, Pătimirea Sfântului Sava Gotul (document din 374, aparținând Sfântului episcop Vasile cel Mare (330-379), autorul canonizării martirului), ne mărturisește că în zona Buzăului existau comunități amestecate, creștini și păgâni, care locuiau
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]