477 matches
-
atât este mai puternică și nevoia sa de rugăciune. Dar în societatea de astăzi constatăm o slăbire a credinței. Prin urmare și un fel de indiferență față de rugăciune. Poate că noțiunea de societate secularizată nu indică, totuși, o societate total necredincioasă, ci o societate în care majoritatea membrilor nu mai practică rugăciunea decât foarte rar, în momente excepționale, nemaiavând puterea necesară de a se raporta la Sfinții Părinți ai Bisericii - care ar trebui să le fie exemple, în acest sens!... „Pentru
MODERNĂ ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA VIEŢII SECULARIZATE DE ASTĂZI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372969_a_374298]
-
și să mijlocesc pentru voi, pentru toți creștinii și pentru lumea întreagă, ca Cel ce o judecă în milostivirea SA, să se milostivească de toți credincioșii și să-i întărească și să-i ducă pe calea vieții, iar pe cei necredincioși să-i întoarcă și să-i facă pe toți o singură turmă a Bunului Păstor, care și-a dat sufletul pentru oile sale și le cunoaște și ai Săi îl cunosc!" Apoi, după ce i-a mulțumit Domnului pentru toată viața
ADORMIREA MAICII DOMNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372178_a_373507]
-
Nebunule, în astă noapte, sufletul tău va pieri ! Atâtea lucruri de le-ai strâns, ale cui oare vor fi ?" Ispravnicul Credincios Ferice de robul care, Stăpânu-l află lucrând Drept ! Îl va pune peste multe, că-i vrednic și înțelept ! Ispravnicul necredincios Cel trândav, ce-o mânca și bea și slugile le-o chinui, Prin bătăi, sau chiar cu viața, Stăpânului îi va plăti... Femeia gârbovă vindecată Pe o femeie gârbovă, ce-avea un duh de neputință, DOMNUL IISUS a vindecat-o
DE LA CEI 70 DE UCENICI, LA VAMEȘUL ȘI FARISEUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371747_a_373076]
-
războaiele religioase dintre catolicii și protestanții francezi, respectiv de așa numitul război de 30 de ani, precum și de agresiunile supranumite „războaie sfinte”: cruciadele, encomienda - războiul nimicitor purtat de spanioli împotriva amerindienilor precolumbieni, și, desigur, jihadul - războiul dus de musulmani împotriva „necredincioșilor”. În zilele noastre, care cu adevărat ar trebui să fie zile ale iubirii, toleranței și respectului reciproc, intoleranța și violențele zguduie și însângerează întreaga planetă prin actele teroriste ale fanaticilor. N.B. Mai sunt și alte trăsături, ca de pildă corupția
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
politică de apărare prudentă avînd în vedere revanșa otomană care trebuia în mod necesar să-l implice." Acest nefericit episod pe plan militar introduce o dublă reprezentare: aceea a Dunării ca linie de demarcație a pericolului și aceea de dușman necredincios. Această imagine figurează în cronicile moldovenești din secolul al XV-lea. Domnia lui Ștefan cel Mare impune o întreagă simbolistică a războiului religios anti-otoman, război efectiv în perioada 1475 și 1476, dus în alianță cu ungurii conduși de Matei Corvin
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se desparte foarte des de profetul vizionar biblic. El nu primește cu seninătate legea divină a nimicirii cetăților. Nu odată el aruncă hlamida interpretului astrelor, a celui care tălmăcește doar "semnele vremii", și se arată în toată postura de Iov necredincios, revoltat titanian care nu ezită să bată la poarta zeilor și să-și strige refuzul strâns într-un pumn de lut: "O, Demiurg, solie când nu mi-ai scris în stele, De ce mi-ai dat știința nimicniciei mele? De ce-n
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
la care au contribuit toate popoarele, este inacceptabilă și ideea unui război între aceste pretinse două tipuri de civilizații. În evoluția chestiunii orientale, statele europene au avut interese proprii, adeseori contradictorii. Este adevărat că musulmanii, potrivit Coranului, îi puneau pe “necredincioși”, adică pe creștini, în afara legii, ceea ce-a condus la o stare conflictuală. Totuși, factorul acesta religios a rămas numai aparent un factor determinant al chestiunii orientale, deoarece prin capitulații raporturile au fost reglementate, deși n-au lipsit nici abuzurile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
erau prieteni, se frecventau și aveau îndelungi discuții filosofice. În mod evident, Ionesco a citit cu atenție opera lui Lupasco și a fost cu certitudine influențat de filosofia sa. În cartea sa Eugène Ionesco mystique ou mal-croyant? (E.I. mistic sau necredincios ?), Marguerite Jean-Blain subliniază rolul major al lui Lupasco în intinerarul spiritual al lui Ionesco 7, alături de Jacob Boehme și de Sfîntul Ioan al Crucii și în compania Cărții tibetane a morților (Bardo-Thödol) și a ritualului creștin-ortodox. Ionesco a citit cu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
comparativ, încă la mare preț în perioada respectivă (ca de altfel și cea filologică), se regăsește în încercările unor Silviu Dragomir și Ion Mușlea (despre scriitorii raguzani și refrenul colindelor românești, respectiv despre variantele românești ale snoavei referitoare la femeia necredincioasă). Istoria folclorului și a folcloristicii a intrat, de asemenea, în atenția colaboratorilor, aceștia abordând subiecte ca Academia Română și folclorul, Ion Bianu și folclorul nostru, Ovid Densusianu, folclorist (Ion Mușlea), istoricul revistei „Șezătoarea”, activitatea lui M. Gaster (Artur Gorovei). În aceeași
ANUARUL ARHIVEI DE FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
intermediare, până când nu va mai rămâne nimeni care să se alăture celeilalte. Acești Maniheiști Filfizonici, cu armata lor de Creștini filfizonați, vor forma cândva o corporație: Salahorii, adunând În jurul lor pe oricine este Salahorist, indiferent că este Creștin sau Păgân Necredincios; Înghesuind, de asemenea, În masa lor generală tot soiul de Utilitarieni, Radicali, Proprietari de Vatră 1 refractari și așa mai departe, vor forma o altă corporație. Aș putea asemui Dandysmul și Salahorismul cu două Vârtejuri clocotitoare, fără fund, care au
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
adorator al Dianei, "drac" ș.a., dar zelul eroic al apostolilor sud-dunăreni contra "zănaticilor" (de la zână), de care vorbea Pârvan, nu este verosimil, dar nici idilică n-a fost impunerea creștinismului, cum susținea Panaitescu. În sfârșit, originea cuvântului "păgân", adică necreștin, necredincios, după Pârvan, termenul paganus a fost introdus de noua credință din secolul V și desemnează pe locuitorul unui pagus (sat)-pagani (rurali). Dar, spune N. Zugravu, nu termenii "pagus" și "paganus" a generat termenul "păgân", adică "necredincios", necreștin. După încetarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
păgân", adică necreștin, necredincios, după Pârvan, termenul paganus a fost introdus de noua credință din secolul V și desemnează pe locuitorul unui pagus (sat)-pagani (rurali). Dar, spune N. Zugravu, nu termenii "pagus" și "paganus" a generat termenul "păgân", adică "necredincios", necreștin. După încetarea ordinii politice și militare imperiale, a urmat ruralizarea generală a Daciei, a nordului Dunăriiîn secolul al IV-lea, și creștinismul, dar și păgânismul aveau partizani la oraș și la sat, deci pagani nu putea desemna numai pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care romanus-barbarus era valorizat ca romanus christianus, iar barbarus paganus, romanitatea și creștinismul unei părți a populației nord-dunărene au constituit elemente de individualizare și personalizare în raport cu neamurile alogene, în secolele IV-V, de aici creștin era opus lui păgân (necreștin, necredincios). Destrămarea conglomeratului hunic (după 454), schimbarea echilibrului politic și militar în favoarea Imperiului, la Dunărea mijlocie și de Jos, a dus la instalarea unei perioade de liniște, a deschis o etapă nouă în istoria spațiului nord-dunărean, pe plan istoric și religios
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Așadar, încă din 1324, români maramureșeni luau parte la expedițiile extra-carpatice împotriva mongolilor.16 Conflictele militare ale regilor Ungariei cu mongolii devin tot mai frecvente în anii următori: în 1325, regele Carol Robert solicita sprijinul papei în luptele cu "neamurile necredincioase" din vecinătatea regatului, dar papa n-a dat nici un răspuns-prizonierii mongoli capturați de rege au fost trimiși în dar la Roma. În 1326, după cronica lui Petru Duisburg, regele Ungariei a nimicit o armată mongolă care intrase și prădase țara
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
strecur, de ne pare din ele-orcare-un an. Și gura-Ne-ncrețită uită demult ce-i râsul Și ochiul Nostru nu e în stare să plătească Priviri de mulțumire celor ce ne iubesc; În cap ei ne fugiră, uscîndu-se de vii, Necredincioși luminei, nopții necredincioși În loc de-a vedea ziua făpturile naturii Ei noaptea văd aievea ce visele durează. Boieri! Coroana Noastră ne-apasă ca un munte Și grea Ne e hlamida și trupul de pe Noi Încât deopotrivă Domnia Mea e gata
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pare din ele-orcare-un an. Și gura-Ne-ncrețită uită demult ce-i râsul Și ochiul Nostru nu e în stare să plătească Priviri de mulțumire celor ce ne iubesc; În cap ei ne fugiră, uscîndu-se de vii, Necredincioși luminei, nopții necredincioși În loc de-a vedea ziua făpturile naturii Ei noaptea văd aievea ce visele durează. Boieri! Coroana Noastră ne-apasă ca un munte Și grea Ne e hlamida și trupul de pe Noi Încât deopotrivă Domnia Mea e gata Să zvârle pe-amîndouă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zile Se strecur, de ni pare din ele-oricare-un an. Și gura-ne-ncrețită de mult uită ce-i râsul Și ochiul nostru nu e în stare ca să nască Priviri de mulțumire celor ce ne iubesc, În cap ei ne fugiră, necredincioși luminei, Se simt doar pe ei înșii uscîndu-se de vii. Boieri, coroana noastră ne-apasă ca [un] munte Și grea ni este haina și trupul de pe noi, Încât deopotrivă domnia mea [e] gata Să zvârle pe-amîndouă deodată în mormânt. Un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bine-i așa. Te mai vezi o dată bătrân și copt pentru mormânt, ți se face și calea mai singuratică, mai pustie; mulți amici te părăsesc, se despart de tine; nu -i plâng pe acei din straiele negre însă pe amicii necredincioși trebuie să-i plâng. (se scutură) Mi se pare că s-a făcut prea frig, nu? FELICE Da, da! Na, ține amândouă mantalele. {EminescuOpVIII 429} HISTR[IO] Dă-mi numai una. Viu îndată îndărăt. FELICE HISRE[IO] FELICE Unde pleci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și nedreptatea, neștiința norodului roman putea-vor să-ți doboare geniul? Pergoleze zâmbi cu amor și răspunse: - O, geniu! mie ți-ai găsit să-mi dai acest titlu sfințit, mie, pe care Italia îl gonește din sînu-i astăzi? Romanii sunt necredincioși, nedrepți, și crez, îți zic fără răutate, că ei pierd din zi în zi gustul cel bun ce îi deosebea de rămășița Italiei. - Știu eu ceva, eu autorul lui Nerone, care ei îl suiră până la nori, cu toate că fu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a răposat în anul 1255, nici fiul și urmașul său Theodor Laskaris II, care în vremea unei scurte domnii știuse să respingă cu noroc pe romîno-bulgari, nici în fine nepotul său nevrîstnic Ioan Laskaris, ci abia Mihail Paleolog, acest epitrop necredincios, care a răpit tronul lui Ioan. Ba chiar cea din urmă catastrofă hotărâtoare era implicată într-un strâns raport cu statul româno-bulgar. Cel din urmă stăpânitor al Epirului, Mihail II Comnen, se lepădă de vasalitate și ridică armele contra împăratului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înlăuntrul regatului unguresc și în afară de el, după ațâțările insinuate din partea papei în sufletul regelui. Regele Ludovic I (cel Mare) pe cât de zelos în credință, pe atât de războinic, încercase deja de-a sili cu sabia pe litvanii și pe rutenii necredincioși să primească catolicismul și câștigase atâtea succese în această privire încît papa Innocentiu VI, plin de recunoștință pentru ele, îl felicită cu viociune și, pentru a ajunge și de acuma înainte la asemenea rezultate, îi cedă pe trei ani jumătatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dete învoirea și după ce-l vizitase în persoană pe regele Ludovic I la Vidin în an[ul] 1366, papa permise regelui maghiar să atace pe turci pentru a apăra pe grecii grămădiți și strâmtorați, puse să se propovăduiască cruciată contra necredincioșilor saracini și puse-n sigura perspectivă a cruciaților nu numai absoluțiunea deplină, ci și cea parțială potrivit cu meritul fiecăruia. Ludovic cel Mare, împiedicat prin alte griji de-a guvernului de-a lua parte în persoană la campanie, rândui contra osmanilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și atât vaza cât și înrîurirea voievodului acestuia crescură mult în sfatul coroanei turcești. Dar pe cât de recunoscător se arăta Musa cătră aliații săi stator {EminescuOpXIV 182} nici, tot pe atât de răzbunător și neîmblînzit a fost cu aliații cei necredincioși sau răuvoitori și, cu energia și puterea de acțiune prin cari escela, dar și cu acea asprime și cruzime care-l întunecau, el întreprinse în persoană o campanie de răzbunare pustiitoare și asemenea revărsării de nouri asupra craiului sârbesc Ștefan
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în masca sa. Noi ascultăm așadar prin fondul oarecum obiectiv al artei. Daca acolo se manifestă vrun dialect, deodată vedem înainte-ne pe omul individual care se obrăznicește afară din rolul său și care devine, cum am zice, un econom necredincios cu averea poetului ce i se-ncredințează lui. n îl batjocorește, își râde poet! Aceasta-i cauza absolută de ce până și oratorului i se poate ierta cu mult [mai] degrabă un defect dialectic decât actorului. de Dezvoltarea noastră se pronunță
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în jurul lor, Radoslav o concedie cu un gest scurt. Abia când ajunse în pragul ușii îl auzi mormăind ceva despre faptul că îi spusese deja că era ferm convins că se apropia Armaghedonul și că acum nu ajungea să fii necredincios ca să nu vezi semnele, trebuie să fi fost și orb. Dumnezeu își întîlnea undeva propria-I nemărginire. 25. Doar arareori visele Abatelui întregeau povești de care să-și aducă aminte cu plăcere când se trezea. De cele mai multe ori visa că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]