482 matches
-
nu crede se va osândi cu siguranță în ceasul ieșirii. Ba s-a și osândit, zice Domnul (In. 3, 18). Căci cel ce slujește plăcerilor și caută slava de la oameni, și nu pe cea de la Dumnezeu (In. 5, 41) este necredincios, zice. Chiar dacă pare, după cuvânt, credincios, unul ca acesta s-a amăgit pe sine fără să bage de seamă. Acesta va auzi atunci: Fiindcă nu M-ai luat pe Mine în inima ta și M-ai aruncat înapoi la spatele
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cheie dublă, după cum se spune de obicei, cu care nu pot descuia ușa de intrare în casă, așa cum intrăm noi prin tradiția Domnului, ci sparg fereastra, găuresc pe ascuns zidul bisericii și depășind adevărul, se fac inițiatori ai sufletelor celor necredincioși”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a VII a, cap. XVII, 106.1.-106.2., în PSB, vol. 5, p. 544) „...dau mai multă importanță nemulțumirii personale decât (faptului că poate izbucni) un război general; dorința de a stăpâni peste adversari este
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
grăim și ostenim? Însă pentru cei ce vor și se nevoiesc să audă cuvântul și să-l facă, nu mă voi mânia, nici nu voi înceta a zice cuvintele lui Pavel. Nu faceți, îndoindu-vă, în alt chip ca cei necredincioși, pentru că ce unire are întunericul cu lumina?” (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 176) „Auziți, ortodocșilor, și nu vă amestecați cu ereticii! Ascultați păstorilor și vă cutremurați și nu tăceți, ci mărturisiți
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Evtușenko reiese clar că el i-a cunoscut pe toți, pe toată lumea, și, din acest punct de vedere, e deasupra oricărei concurențe: l-a cunoscut pe Fidel Castro, și pe Robert Kennedy, și pe Soljenițîn; că a fost un soț necredincios pentru cele trei femei-unicat, dacă le evaluăm însușirile (poeta, dizidenta, englezoaica), și a devenit un soț fidel celei de a patra soții, care i-a redactat autobiografia respectivă. în privința aspectelor marginale ale vieții sale, e gata să se căiască pentru
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
lucru pe care Dave/Frank/William nu l-ar face ar fi să aibă o aventură. Nu se ocupă el de gospodărie/nu-mi dă destui bani/nu discută niciodată nici o problemă cu mine, dar măcar nu mi-ar fi necredincios“. Oare se uitaseră la mine, oftaseră din rărunchi de ușurare și ziseseră, deși simțindu-se vinovate: „Sunt așa de fericită că i s-a întâmplat ei, nu mie“? Eram așa de furioasă. Voiam să strig lumii întregi: „Greșiți! Am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
simt atrasă de el? Ce fel de persoană eram eu? Îl iubeam pe James și nu trecuseră decât șase săptămâni, bine, aproape șapte, de când ne despărțiserăm, deci n-ar fi trebuit să-i fiu în continuare fidelă? Mă simțeam îngrozitor de necredincioasă. Deși de ce dracu’ trebuia să mă simt așa? James se distra fără mine, așa că eu de ce să nu mă distrez fără el? Însă nu era așa de ușor. Niciodată nu mă pricepusem să fac sex fără să mă implic emoțional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ținuse la curent cu ce mai făcusem, anunțând-o că am plecat acasă. Era Rachel. —Bună, a zis. —Bună. —Cum te simți? — Pe-atât de bine pe cât mă pot simți având în vedere că soțul meu mort mi-a fost necredincios. Nu ți-a fost necredincios. —Îl urăsc. Nu ți-a fost necredincios. Citește scrisoarea. Unde e? În geantă? Scoate-o de-acolo. Sub privirea ei vigilentă, am desfăcut scrisoarea, fără tragere de inimă, și am încercat s-o citesc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai făcusem, anunțând-o că am plecat acasă. Era Rachel. —Bună, a zis. —Bună. —Cum te simți? — Pe-atât de bine pe cât mă pot simți având în vedere că soțul meu mort mi-a fost necredincios. Nu ți-a fost necredincios. —Îl urăsc. Nu ți-a fost necredincios. Citește scrisoarea. Unde e? În geantă? Scoate-o de-acolo. Sub privirea ei vigilentă, am desfăcut scrisoarea, fără tragere de inimă, și am încercat s-o citesc, dar cuvintele îmi jucau în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
acasă. Era Rachel. —Bună, a zis. —Bună. —Cum te simți? — Pe-atât de bine pe cât mă pot simți având în vedere că soțul meu mort mi-a fost necredincios. Nu ți-a fost necredincios. —Îl urăsc. Nu ți-a fost necredincios. Citește scrisoarea. Unde e? În geantă? Scoate-o de-acolo. Sub privirea ei vigilentă, am desfăcut scrisoarea, fără tragere de inimă, și am încercat s-o citesc, dar cuvintele îmi jucau în fața ochilor. Cu un foșnet ascuțit, i-am întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
M-am gândit că aveai dreptul să știi și că vestea că o parte din Aidan trăiește ar putea să-ți aline puțin pierderea. Cu sinceritate, Janie — Așa că, vezi, a zis Rachel. Nu te-a înșelat, nu ți-a fost necredincios. Nu-mi pasă, am zis. Tot îl urăsc. Capitolul 3tc " Capitolul 3" Rachel m-a pus la curent cu tot ce se întâmplase în viața mea cât timp lipsisem nemotivat. Încă mai ai o slujbă. Am vorbit cu tipul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
preoților, izbucniți În bocete, voi slujitori ai altarului! Intrați În templu și petreceți noaptea În sac de jale, voi slujitori ai lui Dumnezeu, căci prinosul și jertfa cu turnare au fost Îndepărtate din templul Dumnezeului vostru” (Ioil 1, 12-13). Poporul necredincios, nu a luat seama la chemările lui Dumnezeu, de aceea cu mâhnire spune: ,,Tins-am mâinile Mele În toată vremea către un popor răzvrătit, care mergea pe căi silnice, după cugetele sale” (Is. 65, 2). Dumnezeu nu S-a oprit
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Vasile Iulian Trandafir () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92295]
-
1475] ianuarie 10, marți, a fost război la Vaslui cu puterile turcești și a biruit atunci Ștefan voievod cu mila lui Dumnezeu și cu ajutorul lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu... Și i-a dat Dumnezeu pe ei, limbi necredincioase, în ascuțișul săbiei și au căzut atunci mulțime nenumărată și au fost prinși de vii mulți fără de număr, care de asemenea au fost tăiați; numai pe unul l-a lăsat viu, pe fiul lui Sac-pașa. Și steagurile lor împreună cu schiptrele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
către toate țările, în care va ajunge această scrisoare, sănătate. Noi Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă tuturor cărora le scriu, și vă doresc tot binele, și vă spun domniilor voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme și este încă pierzătorul întregii creștinătăți, și în fiece zi se gândește cum ar putea să supue și să nimicească toată creștinătatea. De aceea facem cunoscut domniilor voastre că pe la Boboteaza trecută, mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
continua războiul, dacă va fi ajutat, iar dacă nu, va găsi altă cale pentru satisfacerea intereselor sale”. Papa se mulțumește să-l laude pe acest bărbat de aleasă vrednicie și cu merite prea strălucite față de Republica Creștină. „Lucrarea sa asupra necredincioșilor turci, vrăjmași comuni, săvârșită până acum cu înțelepciune și bărbăție au adus atâta strălucire numelui tău, că ești în gura tuturor și ești lăudat cu deosebire de toți în unire de simțuri”. Ajunși la Veneția, solii domnului i-au îndemnat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
venit, deși ușile erau încuiate, a stat în mijlocul lor și a zis : "Pace vouă". Apoi i-a spus lui Toma: "Adu-ți degetul tău aici; iată mâinile mele ! Adu-ți mâna și pune-o în coasta mea și nu fi necredincios, ci credincios". Toma a răspuns și i-a zis : "Domnul meu și Dumnezeul meu..." Mama : Așa s-a făcut că a venit tocmai până aici, să spună tuturor ce a văzut. Adică, atunci când Fiul Lui Dumnezeu moare pentru oameni, roata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Domnului, vor bubui tunurile. Pe Esplanadă, niște moschei străvechi se vor dărâma, va fi mare scandal, bastoane, pietre, pumni, scuipați, emoții, declarații, vânzoleală, războiul va ciocăni, hăt! până la ușa bătrânei Europe și arabii le vor tăia din start petrolul, tuturor necredincioșilor. Și vor ieși, apoi, nebunii cămilari, la Jihad... Dar și acestea vor trece! Peste patru puncte sau peste cinci... Sau peste șase, o stea, un munte de fier și de gheață, cvadruplu cât Parisul, va călători arzând prin cer și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și când, mai târziu, În armată, În loc să alergi la concursul sportiv cu fraierii ceilalți, te-ai suit În tramvai, ai câștigat locul trei, ca să nu bată la ochi, ți-ai luat permisie - ca să-ți spionezi nevasta pe care o bănuiai necredincioasă, ai mâncat bătaie taman de la socru-tău, care nu te-a recunoscut noaptea În grădină când te-a altoit cu paru-n cap, că el păzea la onoarea fie-sii, pe care nu voia, știindu-te nițel sărit, să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În șaretă, ajunseră la concluzia că profesorul pensionar era numai bun pentru cămașa de forță. Nici pe departe nu le trecu prin cap că peste Dordonea se așternuse fericirea. După un timp s-a prăpădit și nea Mitu Păcătosul și Necredinciosul. Chiar se străduise În ultimele luni, săptămâni și zile de viață să creadă că oamenilor cu adevărat le crescuseră cândva aripi și lui nu. Își dorise din răsputeri să zboare și el, Însă nu izbutise și se căise amarnic, Încredințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de convingerea opusă, într-un echilibru pe marginea abisului: „Nici Dumnezeu n-ar putea spune unde mă aflu în materie, nu de credință, ci de religie. Aparțin așa de puțin acestei lumi că mi-e cu neputință să mă socotesc necredincios! Prin această inaderență aparțin «religiosului» (ca să vorbesc precum Kierkegaard)” (I, 274). Credința e, oricum, un atribut pe care Cioran și-l dorește. Altfel n-ar spune: „E mai meritoriu să crezi decât să nu crezi” (idem). De fapt, el face
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ezită între „rugă și blasfemie” (I, 9), între „extaz și rânjet” (I, 295), pentru a mărturisi paradoxul că nu poate trăi „nici cu Dumnezeu, nici fără Dumnezeu” (I, 157). Într-un moment de orgoliu superb, afirmă: „Sunt o natură profund necredincioasă și profund religioasă: sunt un om fără certitudini și aș putea spune, precum Celălalt, că împărăția mea nu e din lumea aceasta” (III, 7). Așa încât, ce este Dumnezeu pentru Cioran? Poate că este chiar neantul în care el însuși, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
catehism sprijinit pe greșeală, pe culpabilitate, pe păcatul originar. Inconștient, noi suportăm rigorile Legii iudeo-creștine. în raportul nostru cu celălalt sex, cu dorința și cu plăcerea noastră, acționăm ca niște creștini - chiar și atunci când credem că suntem atei, agnostici sau necredincioși. Montaigne creează un trup ateu - termenul va apărea cu o sută de ani mai târziu... Ateu nu pentru că l-ar nega pe Dumnezeu cu voința aprigă a celor care afirmă existența, ci în mod epicurian: cu relativă indiferență. Că Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai autentic mod cavaleresc, își mărturisește pasiunea cântând elegii, rondeluri, balade. Dorigena, fidelă soțului, nu răspunde tuturor acestor avansuri, nu dă glas ispitei de a ceda unui alt bărbat („Dar jur pe Dătătorul meu de viață/ Că nu voi fi necredincioasă soață/ Cu fapta sau cuvântul niciodată,/ Ci-a lui voi fi, de care sunt legată”822), dar acceptă supunerea înflăcăratului pretendent unei probe, la prima vedere imposibil de realizat: pentru a o câștiga deplin, îndrăgostitul trebuia să facă să dispară
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Îngerii de sus din cer, se proclamă căpetenie a acestei Împărății inferioare, preexistente dar nerevendicate de nimeni, și Încearcă să-i convingă pe Îngeri să-l urmeze. Argumentele sale sînt extrase chiar din parabola evanghelică (Luca 16:1-8): În calitate de ispravnic necredincios, el abuzează de puterea sa pentru a reduce datoriile Îngerilor față de Dumnezeu, cîștigîndu-și astfel un alai de Îngeri, „ademenindu-i pe Îngerii Tatălui nevăzut” pînă În cerul al cincilea 16. Atunci Dumnezeu, supărat, le poruncește Îngerilor credincioși să-i despoaie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Iar Tatăl s-a Îndurat de ei și le-a dat un răstimp de odihnă de șapte zile, În care să facă ei ce vor”18. Este evident că episodul nu are numai destinația de a arăta că fostul ispravnic necredincios nu s-a Îndreptat nici acum și că va continua să exploateze slăbiciunea lui Dumnezeu (respectiv, bunătatea acestuia), ci și pe aceea de a sublinia paralelismul dintre crearea lumii În decurs de șapte zile (Geneza 2:2) și imitația de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Îngeri. Lucifer este Fiul Domnului Întunericului. El se transfigurează Într-un Înger de Lumină pentru a urca la cerul Dumnezeului bun, unde Îngerii intervin În favoarea lui, iar Dumnezeu Îl adoptă pe străin și Îl face intendent al Împărăției sale - „iconomul necredincios” și „nedrept” din Luca 16:5-7. Dumnezeu se va căi pentru asta, căci Lucifer Îi ademenește Îngerii și provoacă un adevărat război civil În cer. Dumnezeu se vede nevoit să-1 alunge, Împreună cu o treime dintre Îngeri - cei care au luat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]