901 matches
-
sub ochii lui Apelion Isprăvindu-și Misiunea, trecea la Minunatul DOMN ! ..................................... De porți și tu frumosul nume de Irinel, sau de Irina, Sau un nume derivat de Irninis, Ira, Ina, Să-l porți cu multă prețuire, să vadă și-un necredincios Cum se purta odat' Irina și cum e în Veci, CHRISTOS ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni, jud.Olt, membru L.S.R.Fil.Olt & U.Z.P.R.(Rev."Cultura Vâlceană", ș.a.). Referință Bibliografică: Sf.Mc.Irina. / Paulian Buicescu : Confluențe Literare
SF.MC.IRINA. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384524_a_385853]
-
Așadar, să dea Dumnezeu - Cel în Treime slăvit și lăudat, să putem să le primim pe toate cu bucurie, cu folos duhovnicesc și cu smerenie și să îndrăznim înainte cu Mântuitorul, căci „El a biruit lumea” păcatelor, inclusiv cea a necredincioșilor postmoderni și contemporani, pentru care suntem datori să ne rugăm, chiar la orele și slujbele pe care ei le resping, să zicem cu toții: „Iartă-i, Doamne că nu știu ce fac!” sau: „Nu le socoti lor păcatul acesta!”. Stelian Gomboș Referință Bibliografică
ORA DE RELIGIE DIN ŞCOLILE ROMÂNEŞTI – FACTOR AL DISCRIMINĂRII SAU MIJLOC ŞI OPERĂ CULTURALĂ A SPIRITUALITĂŢII?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384619_a_385948]
-
este absolut incompatibilă cu ideea de "merit", cu orice care ne poate face, în sine și prin sine, "vrednici" de acel dar. Căci, așa cum scrie Sfântul Apostol Pavel: "Hristos, încă fiind noi neputincioși, la timpul hotărât a murit pentru cei necredincioși. Căci cu greu va muri cineva pentru un drept... Dar Dumnezeu își arată dragostea Lui față de noi prin aceea că, pentru noi, Domnul Iisus Hristos, a murit când noi eram încă păcătoși ..." (Romani V, 6-8). A "măsura" acel dar cu
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
brațul fiarelor cu care ei lucrau. Privi În jur, fixând cu mândrie pe toți cei de față, care parcă erau străbătuți de un fior. Fiecare din ei părea să retrăiască În carne și oase chinul povestit de ciung. — Dar otrava necredincioșilor s-a dovedit mai rapidă decât s-ar fi crezut și cangrena mi s-a ivit la Încheietură, iar mai apoi la cot. Astfel, de Încă trei ori mi-am oferit fiarelor brațul deja amputat, iar fiarele Încercau să alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ei deviază dinspre septentrion cu un unghi crescător, pe măsură ce se Înaintează către occident. Bătrânul avea sarcina de a măsura acea deviație, pentru fiecare grad de longitudine. Acum, rezultatul muncii sale zace În arhivele Serenissimei, Încă o armă În războiul Împotriva necredincioșilor, răspunse Veniero cu o cută de amărăciune pe buze, ca și când amintirea acelei aventuri i-ar fi deșteptat o emoție dureroasă. Sau poate că numele patriei pierdute era cel care Îl chinuia. — Zile și nopți de trudă și de jale, consumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cămin. Dante se scutură cu un efort de voință, acordându-i din nou atenție celui ce Îi vorbise. Desigur, canțona lui Guido... Cred că iubirea e o comoție a sufletului. Dar că nu se naște din influxul radiant, cum pretinde necredinciosul Al-Kindi În tratatul lui. Iubirea e o virtute care aparține prin natură sufletului nobil, care o cultivă În sine din momentul nașterii, așa cum virtutea minerală aparține prin natură matricei pietrei prețioase. Femeia, prin frumusețea ei, se mărginește să activeze această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
procesului de omogenizare etnică sub semnul Legii. Templierii adaugă acestei construcții dimensiunea religioasă, ceea ce reprezintă un pas mare Înainte. Un pas mare și uimitor, pentru că, să nu uităm, proiectatul ecumenism venea după veacuri de cumplite confruntări ale creștinilor și ale necredincioșilor, de cruciade sângeroase, după masacre reciproce În care sucombaseră zeci, sute de mii de vieți, după războaie pustiitoare iscate tocmai din diferențele, aparent ireconciliabile, În materie de credință. Nu vom afla poate niciodată dacă veritabilul secret al templierilor nu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ieniceri - puneți-vă și voi pe unde puteți. Gata, meștere, dă-i drumul! Salută pe cei rămași pe caiac și se așeză pe un butoi. Căpitanul Georgios, tremurând ca varga, trase puntea, trase ancora și trase cu coada ochiului spre necredincios. — Năduf mare! - spuse turcul, dându-și turbanul pe ceafa. Vreun rachiu, ceva, ne dai matale, jupâne, sau caut eu cu băieții? — Imediat - spuse Georgios scurgându-se în cală. Episodul 224 PRESIUNI MORALE — Să trăiască Imperiul Otoman! - spuse turcul, ridicând plosca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
credincios, dar nu respecți legile lui Allah, sufletul tău ajunge în iad. Făcu o scurtă pauză pentru a sublinia ceea ce voia să adauge: — Dar dacă nu ești credincios, sufletul tău nu ajunge nicăieri. Pur și simplu mori. Și pentru un necredincios nu există viața de apoi? Nu, la fel cum nu există pentru cămile, câini sau capre, deoarece o ființă omenească ce nu crede în existența unei forțe superioare care a creat-o se coboară la nivelul animalelor, și astfel le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
asta m-a bucurat foarte mult. Am aflat toate astea de la prietenul lui care l-a dus și l-a adus cu mașina și că nu a scos o vorbă tot drumul. „Vedeți că totul s-a terminat cu bine, necredincioșilor, ce vă tot frământați atâta?“ - ar spune Domnul acum râzând. Creșteam cu supă de carne, cu prăjituri și cu cărți. Amália gătea supa, prăjiturile erau de la Alajos, iar cărțile nu le alegeam eu și am simțit în asta o umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
au răsfirat puterea atrăgînd mulțimea credincioșilor, s-au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vîrÎndu-le dihonia În suflet, urzind clevetiri, și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde-i afuriseau pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul Îndărătnicilor. Lumea se arăta tot mai cucernică, iar ei blagosloveau pe evlavioși și-i afuriseau pe nesupuși. În acest moment Își va face apariția Simon zis Magul. El propovăduia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Înainte, cu ceilalți. - Călugărul Brandan, predicatorul de miracole, a sosit de pe pământul Franței! - N-a sosit niciodată nimic bun de pe pământul Franței, În afară de coruperea onestelor noastre obiceiuri și de ciumele cele mai rele. Și cu atât mai mult de când domnește necredinciosul Filip. Parcă au Înnebunit cu toții. - Ai dreptate, parcă au Înnebunit cu toții. Dar când vei vedea și domnia ta... - Ce trebuie să văd? - Fecioara miraculoasă. Vino! Dante Îl fixă interzis. Dar celălalt alunecase deja Înainte, Împins de mulțime, și Îi făcea semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cunosc eu. În afară de... - Ce anume? - Aceste incizii, pe una dintre roți. Dante Își apropie capul de punctul pe care celălalt i-l arăta. - Caractere maurești, zise după o scurtă examinare. Celălalt Încuviință din cap. - Mașinăria asta a fost construită de necredincioși. Unde ai găsit-o? Priorul nu răspunse. Imaginea galerei Îi străfulgerase o clipă prin minte, cu Încărcătura ei de moarte. Făcu un gest vag, slobozind câteva cuvinte, În legătură cu unele chestiuni economice, confidențiale. Dar celălalt nu părea să Îi acorde atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de acea șovăială. Tânărul continua să nu răspundă, cu privirea din ce În ce mai supărată. - E o blasfemie. O insultă adusă lui Alah cel puternic și milostiv, murmură el În cele din urmă. De ce vreți să reînnoiesc această jignire, traducând-o În limba necredincioșilor? Dante tresări la zisele acelui păgân. Dar se abținu: pe chipul tânărului se deslușeau semnele unei mâhniri sincere. Și poate că o jignire adusă lui Dumnezeu era cu adevărat ca atare În orice limbă. - În graiul meu, insulta adusă dumnezeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să Își etaleze cozile de lapislazuli. Lei din bronz capabili să ragă la poarta tronurilor de la Răsărit și alte drăcovenii asemenea. Se pare că Împăratul Îi comandase ceva pentru a-și Împodobi curtea, continuă Alberto. Văzuse câteva lucrări ale acestui necredincios la Ierusalim, când s-a dus În cruciadă. O minte ieșită din comun. Dante Își desprinsese privirea, pe care și-o ațintise În gol. Se gândea la relicva din biserică, cu simulacrul ei de viață. Ideea că nu era altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi trebuit să Închei și eu pactul de la Ierusalim, murmură. Dante Îi aruncă o privire Întrebătoare și văzu un zâmbet palid aprinzându-i-se pe chip. - La Ierusalim, pe timpul cruciadei, se spune că Frederic ar fi Încheiat un pact cu necredincioșii, care, În schimb, i-au dezvăluit taina panaceului, leacul care vindecă orice boală și care alungă moartea dincolo de hotarele Împărăției beznei. Din pricina acestei legende se crede că Frederic nu a murit și că așteaptă să se Întoarcă după ce se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
i se stinsese. Ultimele cuvinte le rostise cu răceală. - Ai spus ceva de o ultimă călătorie, zise Dante căzut pe gânduri. Florența devenea un punct de trecere obligatoriu către sfârșit, se gândi el cu amărăciune. - Am mai călătorit pe pământurile necredincioșilor. Dar rana pe care am căpătat-o mi-a afectat În ultima vreme capacitatea vizuală a ochiului drept. Și, prin acea misterioasă simpatie care leagă organele Îngemănate, afecțiunea unuia se extinde Încetul cu Încetul și la celălalt. În curând mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tavan ori ca și când nu ar fi vrut să Își murdărească spiritul cu priveliștea acelei gloate Înfierbântate. - O zi doar, iar apoi se va da curs Înrolării sub stindardul Fecioarei! exclamă Brandan. Pregătiți-vă inimile pentru un drum lung, până pe pământurile necredincioșilor. Dar aveți Încredere, Dumnezeu e cu noi! Pe drum, la Roma, asupra capului nostru se va pogorî binecuvântarea papală, așa cum Duhul s-a pogorât peste apostoli În zorii faptelor lor. Încrede-te În Fecioară, popor al Florenței, fiu mult iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apropiindu-și confidențial buzele de urechea poetului, că ar putea fi vorba de niște mulțimi de eretici și de intriganți care coboară În Peninsulă pentru a se deda jafului. Trebuie să rămâneam În alertă. - Eretici? De unde ar putea veni atâția necredincioși? - Se pare că În Languedoc a izbucnit iarăși ciuma, reluă celălalt, tot În șoaptă, și că dușmanii lui Dumnezeu catarii și evreii, au pus mâna, cu tincturile lor. Lumea se teme că unii dintre ei au pătruns deja În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi parcurgă conturul. - E ultima operă a maestrului meu, Elia da Cortona, zise el cu afecțiune. - Un felinar? Arrigo Încuviință. - Dar de un tip extraordinar. Fratele Elia a spus că lumina lui va putea trece peste mare, ajungând și până la necredincioșii din Palestina. Pe o parte a ciudatului obiect era un gemuleț Închis cu un mâner. Dante desprinse dispozitivul de fixare, aruncând o privire Înăuntru. Acolo era doar o plită mică, ecranată În partea dinapoi de o parabolă care pesemne că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cea mai mare? Eu te provoc la această Încercare: În Baptisteriu, cu geometria lui perfectă. Ceea ce nu a fost posibil În Puglia, aici se va petrece, continuă cu hotărâre, Îndreptându-și mâna către masa de marmură din spatele lor. - Ca Toma necredinciosul, vrei să cauți adevărul În sânge, murmură astrologul cu glasul schimbat de ciudă. Sângele acela va stinge focul infernal al mândriei dumitale, Îți va domoli obrăznicia. Nu mă tem de provocarea dumitale. Așadar, intră În templu, dacă Îndrăznești să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
numai de poporul simplu, ci chiar de farisei, preoți și cărturari proroc și se temeau de cuvintele lui. El a fost glasul celui ce tună în pustie (pustia la modul propriu dar și la sensul figurat, adică pustia din sufletele necredincioșilor). Un anume sentiment de vinovăție apăsa cugetul fecăruia și ei se botezau întrebând: ce să facem ca să ne mântuim? A practicat botezul cu apă spre pocăință, cerând tuturor să facă fapte vrednice de pocăință și L-a arătat lumii pe
SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363829_a_365158]
-
dărâmăturile caselor lor. Ajutorul lor a fost cât se poate de bine venit. Se-nțelege, Theodoros și Artemios nu se puteau da bătuți în fața urgiei dezlănțuite de vulcan, și începură să ia parte la bătălia salvării credincioșilor, dar și a necredincioșilor, din casele fumegânde. Chiar ajunseră în dreptul unei gospodării din înăuntrul căreia se auzeau strigăte de ajutor, focul deja cuprindea casa din toate părțile. Cei doi misionari se repeziră spre casă, să încerce să salveze ce se putea. Reușiră să intre
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
îndrumă copii să creadă în Dumnezeul Lor și să apere credința cu arma în mână. Creștinismul nu-și apără Dumnezeul cu tunuri și explozivi. Deocamdată! Și nici nu-și grăbesc enoriașii să ajungă în rai împreună cu sufletele unui pâlc de necredincioși. Deocamdată! Să nu uităm purificarea prin foc, nu acel al iadului sau purgatoriului ci cel bisericesc administrat în autodafe. Biserica a fost întotdeauna o politică. Azi a devenit chiar afacere! Ei bine, țările scandinave: Norvegia, Suedia și Finlanda au nivelul
CREDE ŞI NU CERCETA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363400_a_364729]
-
îmi exprim și eu câteva îndoieli: 1.- dacă regele Ungariei a spus despre dușmanul său că este „olahul (adică valahul) nostru necredincios”, de ce dumnealui afirmă cu tărie că Basarab a fost cuman? De ce nu i-a spus regele: „cumanul nostru necredincios”? 2.-Dacă Negru-Vodă și-a lui ceată au fost cumani, de ce au creat Țara „Românească”? Putea să-i spună așa cum se numise până atunci: Cumania. 3.-Dacă el și tatăl lui au purtat nume de cumani, de ce urmașii lui Basarab
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]