1,749 matches
-
p. 533-551. Bako G., Evoluția socială și economică a secuilor în sec. XIII-XIV, în Studii și articole de istorie, 1957, p. 39-56. Idem, Contribuții la problema originii ceangăilor, în SAI IV, 1962, p. 37 și urm. Baraschi S., Observații asupra necropolelor din epoca feudală timpurie în Dobrogea, în SCIVA 28, 1977, 3, p. 403-417. Barnea I., Un martyrium descoperit la Niculițel (jud. Tulcea), în SCIV, t. XXIV, 1973, nr. 1, p. 123-126. Barnea I., ș. a., Din istoria Dobrogei, vol. II, București
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1954 nu găsește altă soluție de supraviețuire decât să se angajeze portar, apoi paznic la cimitirul Bellu. Rămas și acolo om de știință și continuând preocupări mai vechi (Cimitirul Bellu din București - muzeu de sculptură și arhitectură, 1941), întocmește lucrarea Necropola Capitalei (1972), prețioasă prin documentația ei insolită. B. a scris atât de mult, încât nu e de mirare că s-a folosit și de pseudonime: Gh. Bohuș, Alexis Gurja (sau Gurji), Gh. Moldovan, Nicolae Pândaru, Nicolae Strajă. A colaborat mai
BEZVICONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285716_a_287045]
-
Leon Donici, Iași, 1942; Profiluri de ieri și de azi, București, 1943; Călători ruși în Moldova și Muntenia, București, 1947; Pușkin în exil (în colaborare cu Scarlat Callimachi), pref. Scarlat Callimachi, București, 1947; Contribuții la istoria relațiilor româno-ruse, București, 1958; Necropola Capitalei, București, 1972; Semimileniul Chișinăului, Chișinău, 1996. Repere bibliografice: Scarlat Preajbă, Prezentări literare, București, 1941, 21-27; Tudor, Mișcarea, 210-211; Călinescu și contemporanii, I, 106-108; Florin Faifer, Gheorghe Bezviconi - o râvnă de benedictin, RR, 1996, 3. F.F.
BEZVICONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285716_a_287045]
-
Iisus Hristos, București, 1857. Traduceri: Noaptea și ziua Rossiei sau Mitologia slavonilor, București, 1836; Tâlcuirea viselor, București, 1836; Povestiri din spaimile vrăjitorești, pref. trad., București, 1839; Istoria bisericească, București, 1845. Repere bibliografice: Barbu Lăzăreanu, Cu privire la..., București, 1971, 263-267; G. Bezviconi, Necropola Capitalei, București, 1972, 136; Dicț. lit. 1900, 388. L.V.
GEANOGLU-LESVIODAX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287209_a_288538]
-
publicat și o carte de versuri pentru copii, Țara rândunelelor (1963), precum și un volum de eseuri, Cultul Zburătorului. Opiniile autorului despre lumea miturilor autohtone (1974), în care sunt examinate și prezentate statuetele din betoane arhaice descoperite la Istrița, în vecinătatea necropolei de la Monteoru (județul Prahova). Eseistul vede în aceste obiecte niște reprezentări ale mitologiei românești, opere de artă magică și, în același timp, „hieroglife de piatră” a căror simbolistică e corelată cu motive din basme și descântece din folclorul literar autohton
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
glorii efemere, aduc pe lume progenituri cu un viitor incert, rămân văduve (căci vremurile erau tulburi) și se retrag în câte o mănăstire sau pribegesc (cu întâmplări cutremurătoare câteodată), cu soții lor depuși din rang ori singure, mor și populează necropolele pregătite în bisericile înălțate de bărbații lor ori de alte neamuri 15. Lui Ștefan cel Mare i-au murit primele două neveste. A treia a rămas văduvă Soțiile legitime ale lui Ștefan cel Mare - sunt de părere istoricii - au fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doi fii, Bogdan și Ilieș, foarte probabil gemeni și morți de timpuriu - a fost scurtă. Maria din Mangop a murit la 19 decembrie 1477 („într-acelaș an, dichemvrie 19, pristăvitu-s-au doamna Maria ce era de la Mangop”) și a fost înmormântată în necropola de la Putna (unde, probabil, își celebrase și cununia). Vălul de mormânt de la Putna ne-o arată pe catafalc, îmbrăcată în haine de stofe grele domnești, încărcate de nestemate, cu coroană imperială și botfori având culoarea roșie rezervată bazileilor 18. Maria
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
literaturii române de la origini până la 1900, București, Editura Academiei R.S. România, 1979, p. 122 (articol relatat de Algeria Simota). 354. Constantin Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe, ed. cit., vol. I, p. 452. III „ANUL JALII” Vii și morții Necropolele. Bărbații își pregăteau locurile de veci Actul pios al ridicării unui lăcaș de rugăciune (mă voi opri mai jos asupra edificării; ctitorie însemna însă, și opera de înzestrare, donarea unor bunuri materiale, dăruirea obiectelor de cult și chiar așezarea unei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la Voievozi) ci și un tip de pietate exemplară, să proclame în eternitate gloria conducătorului supusă slavei lui Dumnezeu. Voievozii români au asimilat de timpuriu această datorie a zidirii unor biserici (și boierii i-au urmat) destinate a fi și necropole pentru ei și familiile lor. Alexandru cel Bun a ridicat cu acest rost Mănăstirea Bistrița unde a fost îngropat la 1 Ianuarie 1432; fiul său, Ștefan al II-lea, mort la 13 Iulie 1447, va fi înmormântat la Mănăstirea Neamț
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi înmormântat la Mănăstirea Neamț. Ștefan cel Mare a transformat biserica episcopală din Rădăuți (a doua, cea cu hramul Sf. Nicolae; în prima biserică domnească din Rădăuți - cu un ctitor recunoscut- fusese înmormântat, înainte de 29 iunie 1368, Bogdan I) în necropolă domnească (erau înhumați acolo Lațcu [în 1375], Roman I [în 1394], Ștefan I [în 1399]), împodobind mormintele Mușatinilor (Bogdănești le zic unii istorici) care l-au precedat cu pietre ce restituiau o cronologie corectată (deși erorile nu lipsesc) și instituiau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
viitoarelor izbânzi arhitectonice. Ea a fost zidită în „anii războaielor” (terminat în 1469, lăcașul a ars și a fost refăcut în 1472), adică în acea vreme de până în 1487, când Ștefan cel Mare abia a reușit să ctitorească Probota (veche), necropolă a părinților săi 2. Și la Putna, ca și la Probota, „camera mormintelor (gropnița) interpusă între pronaos și naos, este o inovație a arhitecturii moldovenești”3. „Iară pre Ștefan-Vodă - zise Ureche - l-au îngropat cu multă jale în mănăstire la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
terminată în 1662 de către Gheorghe Ștefan), Vasile Lupu, protectorul Patriarhiilor răsăritene, Voievodul cu „hire mai mult împărătească decât domnească” (Miron Costin), a înălțat, în 1639, propriul miracol la Iași - Mănăstirea Trei Ierarhi -, proiectând pentru lăcașul de rugăciune și funcția de necropolă a familiei sale. Arhitecții lui Vasile Lupu au eliminat gropnița dintre naos și pronaos. Această „cameră a mormintelor” - „spațiu funerar destinat încă la sfârșitul secolului al XV-lea înhumării ctitorilor sau persoanelor din anturajul acestora între naos și pronaos, este
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Radu I, acceptat (drept ctitor al Mănăstirii Tismana) al cărui mormânt - din 1385 - este acoperit cu o lespede având sculptat pe ea un „gisant” apusean; Dan I, fiul lui Radu Basarab, mort la doar un an după tatăl său), prima necropolă domnească. I se va alătura în curând cea de-a doua necropolă (între timp Mircea cel Bătrân, mort la 31 ianuarie 1418, ridicase mănăstirea Cozia, unde sarcofagul său, aflat în pronaos, - „au domnit [...] ani 29 și au murit în domnie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1385 - este acoperit cu o lespede având sculptat pe ea un „gisant” apusean; Dan I, fiul lui Radu Basarab, mort la doar un an după tatăl său), prima necropolă domnească. I se va alătura în curând cea de-a doua necropolă (între timp Mircea cel Bătrân, mort la 31 ianuarie 1418, ridicase mănăstirea Cozia, unde sarcofagul său, aflat în pronaos, - „au domnit [...] ani 29 și au murit în domnie (notează Letopisețul Cantacuzinesc) și s-au îngropat la mănăstirea lui, la Cozia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dintre coloane cu strane de lemn, deasupra cărora se aflau icoane cu dublă față, iar mai sus broderii decorative, a făcut posibilă delimitarea a două spații cu funcții clar diferențiate: „în zona centrală, pronaosul propriu zis, iar pe trei laturi, necropola domnească”10. Locul de rugăciune era separat astfel de un „privat” sepulcral, un „loc al liniștii”, ce pune în lumină o concepție nouă asupra organizării „teritoriului” sacru prin integrarea necropolei între limitele unei biserici. în acest „spațiu al tăcerii”, în dreapta
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în zona centrală, pronaosul propriu zis, iar pe trei laturi, necropola domnească”10. Locul de rugăciune era separat astfel de un „privat” sepulcral, un „loc al liniștii”, ce pune în lumină o concepție nouă asupra organizării „teritoriului” sacru prin integrarea necropolei între limitele unei biserici. în acest „spațiu al tăcerii”, în dreapta pronaosului, mormântul lui Neagoe Basarab (mort la 15 septembrie 1521) îi arată privitorului, pe placa de marmură bordată de o inscripție în slavonă, „arborele vieții”, „vârtejul solar” și „crucea vie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
răsfrângere culturală (Vodă întemeiase aici o bibliotecă menită a se transforma în „depozit național”), un model pentru viața spirituală românească a acelui timp și, totodată, un gest de mântuire și lăcaș de odihnă privată, căci biserica urma să slujească drept necropolă a familiei Voievodului. Ridicată în zona subcarpatică, construită în intervalul 1690 - 1697, Mănăstirea Hurezi - pe seama căreia ctitorul așeza datorii religioase și culturale importante - armonizează câteva grupuri arhitectonice, cu individualități ce pot fi distinse: mănăstirea propriu-zisă, cu biserica cea mare (pentru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
triconc (oglindind înrâurirea ctitoriei neagoene de la Curtea de Argeș), cu o turlă pe naos și o alta deasupra pronaosului și cu pridvor către apus, își face din aceste caracteristici o veritabilă emblemă. Brâncoveanu îi rezervase bisericii mari a mănăstirii și funcția de necropolă domnească (unde Voievodului nu i-a fost dat să-și afle liniștea). Pronaosul, lărgit ca și la Curtea de Argeș, urma să adăpostească locurile de înhumare (mormintele nu lipsesc) numai că la Hurezi spațiul liturgic nu mai este despărțit de cel sepulcral
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cei 12 apostoli). Nartexul de la Hurezi are în zona centrală două coloane masive care sprijină bolțile încăperii. Ele „determină trei nave cu travei inegale. Cea centrală este de fapt drumul triumfal care conduce la sanctuar. Cele laterale au servit drept necropolă, dar pictura de pe pereți face să poată fi înțelese și ca spații de inițiere, de instruire, în care privitorul poate învăța nu numai genealogia și faptele sfinților, ci și descendența dinastică a Domnitorului ctitor”13. Boierii i-au urmat pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Buciulești, unde își avea reședința (a mai zidit o biserică în Rădeana) 16. Când li se întâmpla să moară de „moarte bună” în patul lor, marii boieri („eșantionul” este același - marii dregători din secolele XIV - XVII) își aflau odihna în necropolele pe care și le pregătiseră cu atâta grijă. Marele vornic Vintilă Florescu (a fugit în Ardeal după ce furase un mic tezaur al lui Basarab cel Tânăr; n-a păstrat el prețioasele obiecte, i le-a dat lui Laiotă Basarab, dar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Pârvu Craiovescu, fiu al lui Pârvu cel din prima generație de Craiovești, și-a aflat odihna veșnică în Mănăstirea Bistrița, ridicată de tatăl său și de unchii săi; la Găiseni, marele vornic Drăghici Vintilescu din Florești, a pregătit o veritabilă „necropolă de familie”, căci, alături de ctitor, au fost îngropați în acea mănăstire „soția lui și fiii lui și toate rudele lor”; marele vornic Manea Perșanu a ctitorit biserica Sf. Nicolae - Andronești din Târgoviște și Mănăstirea Seaca, unde și-a aflat, se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Răchitoasa, zidită de el; la Mănăstirea Dobrovăț și-a aflat odihna Cehan Racoviță (era ctitor acolo), care din slugă domnească a ajuns mare logofăt în Moldova; iar fiul său, Nicolae, ajuns și el mare logofăt, l-a urmat în aceeași necropolă (se înscrisese între ctitori) 19. Un ceremonial de la care proaspăta văduvă nu putea lipsi Tautologia românească a fixat întotdeauna, într-un capitol important, practicile privitoare la mort, la chipul în care el trebuia pregătit pentru „viața de dincolo”. Din această
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Matei Băsărabu voevod, la anulu” 77. în privința lespezii (azi dispărute) de pe mormântul clucerului Vlaicu, (făcută în 1587-1588), socrul lui Mihnea Turcitul, nu există nici o îndoială. Văduva jupânița Anca, își declară singură participarea (după ce fiica ei, Doamna Neaga, zidise biserica necropolă): (trad. din slavonă): „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Vlaicul clucer, cu patru copii ai săi, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Io Mihnea voevod și ale doamnei lui, Neaga, fiica lui Vlaicu; pentru accea, jalnică, cu osârdie au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
numelui” și la cunoașterea informațiilor de pe palierul mentalului medieval cu privire la relațiile dintre cei vii (între ei - văduvele) și cei morți sunt inscripțiile, concomitent podoabe ale mormintelor și purtătoare ale unor mesaje menite să-l facă pe cel ce pășea în necropolă să citească numele de pe piatră și, eventual, să-l asocieze unei rugăciuni 85. Inscripțiile perimetrale, compunerile de pe lespezile funerare, epitafurile (cu sensul de text aflat pe un monument de îngropăciune) - cele tot mai sofisticate ale fanarioților, în care cărturarii puși
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au mers și ea pre urma moșilor săi în anii 7078[1569], noemvrie 12, și s-au îngropat la Slatina, unde și domnu-său Alexandru Vodă”. Avea doar treizeci și cinci de ani... Văduvele Bogdăneștilor se întorceau lângă soții lor, îngropându-se în necropolele zidite de ei și refăcând astfel dinastia în eternitate. Era o reunire în veșnicie de care aveau grijă urmașii. Reunirea aceasta dincolo de moarte trebuia să se producă, oricât de târziu. Moartă la 30 ianuarie 1554, la Sibiu (un loc ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]