5,468 matches
-
inovațiile. Deschid o paranteză și intru apoi în problematica anvizajată. În orice operă - și asta e o lege fundamentală ce definește obiectul artistic, indiferent de natura lui, (plastică, arhitecturală, coregrafică, cinematografică, literară, muzicală) - trebuie păstrat un echilibru între cantitatea de necunoscut, respectiv de originalitate și cantitatea de informații cunoscute, deținute de un receptor ori de o sumă de receptori. Așa numitele elementele de „recuzită” pe care le-a asimilat, le-a filtrat, și le poate procesa. În răstimpul dintre 1920 - 1980
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
ce traversa spațiul Încă de la intrare. Un firicel de sânge i se prelingea ușor, sub privirile bărbatului Încremenit la rându-i cu lumina În mână. Copilul ce privise uluit desfășurarea rapidă a celor Întâmplate, se repezi la rându-i spre necunoscuți. Criminalilor ! strigă el lovind cu pumnii În mantia celui mai apropiat. Abia de se putuse feri de trupurile Încremenite ale părinților pentru a ajunge la ei, iar acum, odată ajuns, văzu cu durere cum loviturile lui sunau În mantia argintie
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
dispariția luminii nefirești. Lumânarea căzută din nou pe covor fu ridicată cu repeziciune de femeia grijulie fată de soarta covorului. Ce-i asta ? Îi zise bărbatul privind la trupul Întins peste pragul lor. Femeia privi la rându-i nedumerită, la necunoscutul prăbușit, apoi la câinele ce stătea nemișcat În holul lor. L-a omorât ! L-a omorât cu satârul, zise ea cu spaimă, arătându-i bărbatului satârul Însângerat căzut pe holul de mozaic. Georgescu Își privi câinele cu durere. Hamilcar, murmură
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
acea lumină că un clopot dincolo de care Își rostește nemărginirea sufletului. Și cuvântul e unul singur și doar el, poetul Îi cuprinde Înțelesul Întreg și se transformă uneori În rug, și cade odată cu roua, lacrima care risipește lumină arderii spre necunoscut: ȚARĂ. „sunt prea puține flori peste câmpii iar versu-i prea sărac, de bună seama, să-ți cânt lângă un cer de ciocârlii iubirea mea eternă, Țară-mamă.” Ce ascunde lacrima poetului? Îl Întreb . George Filip: Dacă faci aluzie la mine, ei
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
inventarea sau bănuirea ei cu ajutorul cugetării, cu închipuirea sau cu nălucirea. Apofaticul acesta e un plus nesfârșit, nu un minus față de cele cunoscute prin simțuri și prin rațiune. Nevăzutul nu e pur și simplu nevăzut. Nevăzutul e văzut; neînțelesul și necunoscutul sunt experiate mai intens decât cele văzute și cunoscute în planul celor create<footnote Idem, Cuvânt pentru cei ce se liniștesc cu evlavie..., p. 289. footnote>. 2. teologia negativă o putem înțelege și experia, unirea este negrăită și neînțeleasă chiar
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
Sfârșitul operei, rezolvarea labirintului morții Îl eliberează pe presupusul vinovat, descoperind o altă serie de convingeri nemotivate, de răutăți capricioase sau de fapte inexplicabile. Impulsurile constructive și judecata clară și precisă, În conformitate cu propria disciplină, curăță terenul și orice formă de necunoscut. Iubire și crimă? În contrast cu alte opere literare, În romanul lui Aris Fioretos nu numai că se urmărește reconstituirea conștiinței În realitatea sa cotidiană, dar se și dublează Întâmpinarea acestei idei. Deosebirea stă Întro coerență constantă, asigurată de manifestarea voluptoasă, amabilă
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
polieleul „modificat de Naie Ivanovici”), Petru Efesiu, Iosif Naniescu și ale unor psalți necunoscuți, Ioan Gherasim Gorjeanu și episcopul Atanasie al Vâlcii, dar mai ales creații ale lui Neofit: kekragarii, polielee, trisaghioane, aghioase etc, multe dintre ele „înromânite” de acest necunoscut psalt. Pe filele 354 și următoarele ale antologhionului au fost scrise mărimurile de la Botezul Domnului „compuse, de mine Neofit Ioanovici, 1890, ianuarie 5” o altă versiune a creațiilor ce pornesc de la sfârșitul secolului al XIV, datorate lui Filotei de la Cozia
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
paloare. Nesiguranță și lipsă de iluzii. Între fascinația oricărui Început și devotamentul născut din timp și frustrări. Între avânt și stabilitate. „Între” pendulează el. Nu promite și nu face compromisuri. Trăiește respectând inflexibil doar dorința de a surprinde noul, frumosul, necunoscutul, viața. Aflându-se Însă permanent cu fața spre moarte. „Între” se definește egoismul ce Îmbracă forma iubirii și a frumuseții. Între alb și negru. Cuierul negru și oglinda cu ramă albă, biroul alb și ușile negre, scaunele albe și aparatele
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
Harvey în Musical Times (ianuarie 1990), 52; Andrew WilsonDickson, The Story of Christian Music, 239. footnote>. Curentul popular în muzica sacră Într-o lume plină de pericole, insatisfacții, nemulțumiri, creștinismul a devenit pentru mulți un adăpost și o apărare împotriva necunoscutului, un loc al siguranței și intimității, care poate fi constant revizuit și controlat. La începutul secolului al XX-lea au fost tipărite cărți de cântări pentru Școala Biblică Duminicală, care au strânse legături cu muzica populară, ele reflectând aspirațiile congregațiilor
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
vede asta prin ochii Maricicăi, o fată simplă din Oltenia, venită la București să se facă actrița. Piesă este o lecție plină de umor și sinceritate pe care personajele noastre, Măricica și Pictorul, o exersează cu curaj în fața mulțimii de necunoscuți. Este o incursiune în pitorescul vieții la țară și un îndemn la a deveni unici, a iubi viața, a lupta pentru ceea ce simțim. O provocare amuzantă de a ne redescoperi. Regia: Marină Malaia. Distribuție: Luminița Bucur și Oleg Apostol. Informații
Spectacolele saptamanii la Teatrul Rosu [Corola-blog/BlogPost/93929_a_95221]
-
al XX-lea drept o ideologie care susține o națiune prin câteva elemente de identificare comună valabile pentru un grup de oameni. Ulterior, spre vremurile noastre, termenul a dobândit contații negative. Xenofobia a însemnat inițial frica față străini și de necunoscut și, abia din secolul al XX-lea, s-a definit prioritar ca ură față de străini, față de popoare și națiuni străine. Rasismul este considerat de unii o formă a xenofobiei, când de fapt acesta înseamnă cu totul altceva: convingerea că oamenii
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
dictatorial? Din nefericire, nu cred că există decît un singur răspuns posibil: Radu Voiculescu a fost un colaborator verificat al Securității. De cînd? Din timpul vieții tatălui său? - Cine pune în circulație această informație? Sora lui, care o încredințează unui necunoscut, apărut dintr-odată în anturajul său, deținînd documente privitoare la V. Voiculescu, documente a căror proveniență nu o justifică, și care provoacă mărturisiri pe care le dă imediat publicității. Și în calitate de istoric literar, și în calitate de colportor de informații, George Corbu
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
picioare, Transfigurat, în dreptul ușii în pauză ieșea volubil Și se-arăta-n foaier mimând O conversație cu un smoking, Svelt, revenea ca însoțind O rochie roșie de mătase. Pe când orchestra se-ncălzea, Cu o-nclinare elegantă, Puțin distrat, el salută Pe cineva necunoscut. Părea făcut să fie-n lume Și totuși când rămase singur, După golirea încăperii, își scoase haina de-mprumut Și desmorțindu-se din aripi Zbură ca-n vis pe-un geam pictat. Ce simplu... Ce simplu ți se pare Când te
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
acest mod am reușit să pătrund ceva mai adânc în retina care sârguincioasă devora imagine după imagine viața de zi cu zi. Vântul s-a pornit impetuos să destrame materia incandescentă a soarelui. Bucăți de lichid tulburând ființa agitată a necunoscutului înecau cu note majore asfințitul. Doar poziția trupului tău așezat concentric într-o urnă mică mai rezista trecutului atât de concentrat în singurătatea ideii de doi. Cântec de treisprezece ianuarie în casă toate ceasurile s-au oprit, doar bătaia inimii
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
noapte coboram împreună scările (stam într-o haltă, la etaj) pe întuneric. Ne țineam de mînă. Ajunși jos, ea ieșea afară, închidea ușa și se pișa în praful de lîngă zid. Pentru mine era ca o rugăciune! Ceva sfînt și necunoscut! Cu urechea lipită de ușă, ascultam, ascultam la nesfîrșit. Apoi ea deschidea, mă lua iar de mînă, ne urcam, nu vorbeam nimic. Pe urmă m-a lăsat tot mai rar s-o "aud". La un moment dat nu a mai
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
mama, căsătorit, necăstorit, copii, păpădii, fluturi, melci... De fapt, presupunerile, zvonurile, lăbărțările se înmulțiseră enorm. Ditamai raftul cu volume cartonate țeapăn deținea orice: zidul de bolovani de rîu, bătut de lumină, împrejmuindu-mi copilăria pierdută pe malul Nistrului, alipită imensului necunoscut... cantonul de la Merișani, cafeneaua (unde se juca biliard!) din Curtea de Argeș, pavilioanele C.F.R. din Ciceu, halta din Belcești, casa dărăpănată din Iași, de pe Socola, altă casă, în centru, cu o curte interioară, castan, vînzători de butelii, prostituate pentru soldați (una avea
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
ireal. De altfel, realul imediat este aproape cu totul depășit de spațiul imaginarului, țesut cu migală de poet, caligrafiat în culori pastelate, în tușe de o infinită delicatețe și candoare. Idila transpusă în lumea vegetală are, am spune irizări ale necunoscutului, este transpusă în regim alegoric și simbolic, cu numeroase conotații ale vagului și ale mirajului depărtării. Poezia este structurată în două secvențe, cu o conformație similară, dar având semnificații distincte. Prima parte este scrisă în regim euforic, transcriind elanurile sentimentale
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
nimeni nu știe de ele ca o insulă mănoasă într-un ocean de răni ca un turn într-un tunel plopul diapazon visele cântă la o realitate dezacordată un sentiment de ploaie în cinematograf foșnet de celofan șoptite atingeri între necunoscuți cu ochii ficși de insulari un sentiment de ploaie în cinematograf înmuguresc săruturi afară e iarnă acești fulgi de porumb au gust de os proaspăt fracturat imaginile cad cad peste mine cum pe un trotuoar la ora trei dimineața pașii
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
spre Paris: capitala Franței ăl atrăgea ca un magnet, dar de un secol și ceva nu se întămplase la fel cu mii de români? Autorul nostru era însă prea lucid pentru a nu-și da seama că se aruncă în necunoscut. Oricum, la Lisabona, acolo unde fusese diplomat, nu mai putea rămăne: prea multă suferință se lega de acest loc. "Patru ani și șapte luni de Portugalia. Joi 13 sept., la ora 8,40, pleacă trenul spre Hendaya. Aici rămăne Nina
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
care îi rog ceva extrem de simplu. Tot timpul acestor zile, de cînd am sosit de la Neptun, umblînd în dreapta și-n stînga, m-am gîndit la Ippolit, prietenul meu de zid. Îmi vine mai cu seamă în minte întîmplarea aceea (un necunoscut își pierde portofelul și el, redîndu-i-l, își dă seama că-l poate ajuta într-o situație extrem de delicată) în care Ippolit, știind că o să moară, face un bine. Dac-ar fi după mine, iată cum aș trăi! M-aș scula
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
o mulcomie asemănătoare m-a potopit într-o vară cînd l-am cunoscut pe Ungaretti... plimbîndu-ne aproape fără de-o vorbă de-a lungul apei... firesc de tîrziu șoptind pe neașteptate... ^ce seară fără de mîine^... și-am înțeles atunci, că necunoscutul tot prin neînsemnat și necunoscuți își înscrie răsuflarea în vreme, pe potriva trecătoarelor lumi mînuite pesemne de oameni abia băgați în seamă... în stare a răsturna, ori a înlătura la un simplu gest... fiindcă, dincolo de farsa de zi cu zi e
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
potopit într-o vară cînd l-am cunoscut pe Ungaretti... plimbîndu-ne aproape fără de-o vorbă de-a lungul apei... firesc de tîrziu șoptind pe neașteptate... ^ce seară fără de mîine^... și-am înțeles atunci, că necunoscutul tot prin neînsemnat și necunoscuți își înscrie răsuflarea în vreme, pe potriva trecătoarelor lumi mînuite pesemne de oameni abia băgați în seamă... în stare a răsturna, ori a înlătura la un simplu gest... fiindcă, dincolo de farsa de zi cu zi e aproape o palpabilă organizare a
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
din Fumdoianu, cum spune N. Manolescu, în ultima R.l. vine „tîrgul mărunt” al lui Mugur din ciclul Vara genială, ci din Bruno Schultz! Părerea mea comunicată foarte rapid lui Mugur, este că primul și al treilea ciclu din Portretul unui necunoscut sînt tot ce-a scris el mai profund, mai bun. Dînsul ține foarte mult la Vara genială, ciclul al doilea. Să aibă dreptate? * Stradă 1) O femeie în blugi. Pe fiecare fesă are cîte un steguleț triunghiular ronțăit pe margini
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
lucrurile aveau să se limpezească să se așeze să ia poziția nisipului pe fundul apei în zori își dădu seama că fusese vorba doar de o plimbare printr-o piață periferică a orașului în centrul ei se afla statuia unui necunoscut (nici măcar erou) se pare că în anumite perioade ale amiezii lumina strălucea atît de puternic încît statuia nefiresc de albă se vedea din anumite unghiuri ale pieței foarte vag cu întreruperi adesea viața nu oprește în haltele minții adesea hărțile
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
tocmai termin o mare pînză abstractă. Eu sînt acolo, nu? decide ea interogativ. Fără umbră de umor. Da, tu ești, îi răspund cu aceeași, simetrică, lipsă de umor. Vernisaj, 1995, cu ale mele Uși ieșene celebre. Din asistență se desprinde necunoscutul care e nelipsit din mai toate pozele vernisajelor. Ar fi, cică, unul din foștii lectori de la Școala de partid de pe fosta Karl Marx, azi Lascăr Catargi. Mi se-apropie de ureche și-mi susură prin galbena-i placă dentară: Cea
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]