1,441 matches
-
sfîrșească prost, face pe deșteptul gîndindu-se la Legile lui Murphy. — Cum ai făcut? nu-i vine lui Roja să-și creadă ochilor, doișpe roșu, punct ochit, punct lovit! Ori ai mîncat rahat din belșug cînd erai țînc, ori e ceva necurat la mijloc. Nici prin cap să nu-ți treacă c-o să vagabondezi și-n seara asta, nu-l slăbește Delfina cu cearta, țîșnind în direcția bucătăriei, dîndu-i un brînci între coaste, ridicînd capacul unei cratițe aflate pe aragaz gata să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
reușiți să veniți chiar de la început în zonă, că o să vă trimiteți oamenii de încredere în schimb. Pînă aici toate sînt la locul lor. Pe cuvîntul meu că nu m-am gîndit nici măcar o clipă că ar putea fi ceva necurat la mijloc, spune Milițică. — Ați apărut chitit pe scandal în numele unor informații pe care tocmai le primiserăți din nu știu ce sursă, continuă Croitorașul. Ați băgat zîzanie între toți cei de pe Baricadă, ca pînă la urmă tămbălăul să se transforme într-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asta că nu știi tu!, (nu era bine să știe băiatul că Anetei Îi crescuse În mod vizibil burta, În timp ce bunica se jura prin tot satul că Aneta are o problemă cu indigestia), a decis că locul acela este și ... necurat! Cercetând și dincolo de Îndepărtatul fund de râpă, privirea lui Va admira mulțimea ogoarelor și livezilor, a viilor și pomilor disparați, care acopereau o mare parte a pantei ce urca lin către vârful unui deal mare. Când căruța cu mica sa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de coasă. Cele mai catifelate chipuri, în icoană. "Sărută mâinile, este păcat să săruți sfinții pe gură", spunea popa Tatu, în pridvorul bisericii, când spovedea toți copiii satului delaolaltă. Ileana, Maria, Dumitra, Iulia, Cătălina au furat din cele sfinte, pe când, necurate fiind, și-au lipit buzele de icoană. Dâră de pământ în urma lor, frumusețile străine nu vor putrezi niciodată. La 16 ani, ispita are trup de cal, picioare de iepure, dinți de lup, urechi de vulpe, ochi de om. Bătrânul pășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de pomană și pe deasupra vă luați de coaiele mele! La muncă, bă, la muncă! Sau v-a făcut mumele voastre în bocancii statului?! Era vremea Vecerniei. Arhimandritul a coborât din duba jandarmeriei, a pășit în pronaos (mai departe se simțea necurat să treacă, chiar dacă biserica semăna cu un schelet devorat de corbi), a căzut în genunchi, a rostit canonul sfântului Efrem Siru, psalmii 50, 103, 140: "Soarele și-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sînt acolo și fac noaptea tot felul de vrăji jidovești. O delegație de muieri s-a Înfățișat În ziua de Rusalii, după liturghie, la preotul romano-catolic, cerîndu-i să descînte locurile bîntuite și să țină o slujbă de alungare a spiritelor necurate din mijlocul obștii. Popa, care nu era străin de agitația Împotriva familiei Weisz la deportarea din urmă cu un an, s-a Înfățișat la casa acestuia Înconjurat de o liotă de credincioase. A apărut și primarul cu polițaiul și cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
punți și peste rîuri. Ședea ca pe o saltea de vînt pe butoiul ăla zburător și se temea, nu că va pica de acolo, ci că i se vor amesteca drumurile, că nu le va mai putea despleti ori că necurata o va Înturna de unde pornise. Nu recunoștea nici un crîmpei de cale, de vreme ce striga o Învîrtea numai prin desișuri. Degeaba se ruga În gînd. Nu se mai lipea rugăciunea de făptura ei dacă se spurcase nimerind cu piciorul drept În călcătura
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mironosiță a lui Cristos, cea dintâi și cea mai mare dintre toate ucenicele și purtătoare de mir. Era din Galileea, din cetatea Magdala, de la hotarele Galileii cu Siria, de unde și numele ei, de Magdalena. Fiind bântuită de patimi și de necurate duhuri, ea ducea o viață de desfrâu și de ticăloșie. Auzind însă de Cristos și de puterea propovăduirii Lui cea aducătoare de mântuire pentru tot neamul omenesc, în sufletul ei s-a născut, ca o flacără sfioasă, nădejdea că va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iudeea, Idumeea, Tyr, Sidon etc. Ne aflăm chiar la începutul misiunii sale publice. Îi desemnează pe cei doisprezece apostoli și-i învestește cu puteri speciale: să vindece, să alunge demonii, să predice. La Marcu, opoziția atinge apogeul. Până și duhurile necurate îl recunosc pe Isus drept Fiu al lui Dumnezeu, în vreme ce fariseii îl taxează drept nebun (textul spune exact: „și-a ieșit din minți”). Marcu insistă pe opoziția Galileea versus Iudeea - mai precis, Galileea versus Ierusalim. Fariseii care-L acuză pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Amin, amin zic vouă că toate păcatele și blasfemiile, oricâte ar spune/blasfemia, vor fi iertate. Dar dacă va blasfemia cineva împotriva Duhului cel Sfânt, nu are iertare în veac, ci este vinovat de păcat veșnic. Fiindcă spuneau: are duh necurat.” E foarte semnificativă varianta aleasă de Aland pentru ediția finală a Noului Testament: „păcat veșnic”. Cine hulește Duhul Sfânt se face vinovat de „păcat veșnic”. Hulitorul acesta se instalează pe vecie în starea de păcat; altfel spus, viața lui, atât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tot ce fusese al lui tata... acuma stăm aici și trăim singuri, cum putem, din ce ne dă pământul și marea. Și tot nu li s-a potolit ura. Băiatul (cu obidă în glas): Da, nu mă atinge nimeni, sunt "necurat" dar ca să mă bată, nu se tem că se "murdăresc" de mine. Dar las' că de data asta le-am venit eu de hac ! Când i-am văzut că se apropie, m-am repezit eu (și așa, tot veneau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vedeam nimic. Dar mă rugam mai departe. Și deodată s-a făcut tăcere. Băiatul : Și ? Mama: S-au repezit la mine, m-au dezlegat, m-au dat jos, mi te-au pus în brațe și ne-au alungat de acolo : necurat ! necurat ! strigau în urma noastră. Alergam, mă împiedicam, am căzut, m-am ridicat și alergam mai departe. Mereu mai departe. Cu tine în brațe. Așa am ajuns aici. De asta nu e bine ce ai făcut. Viața noastră, așa cum e, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nimic. Dar mă rugam mai departe. Și deodată s-a făcut tăcere. Băiatul : Și ? Mama: S-au repezit la mine, m-au dezlegat, m-au dat jos, mi te-au pus în brațe și ne-au alungat de acolo : necurat ! necurat ! strigau în urma noastră. Alergam, mă împiedicam, am căzut, m-am ridicat și alergam mai departe. Mereu mai departe. Cu tine în brațe. Așa am ajuns aici. De asta nu e bine ce ai făcut. Viața noastră, așa cum e, e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a dat. Mai târziu, am aflat ce se întâmplase, de la o cerșetoare care se nimerise pe acolo altădată n-aș fi avut voie să vorbesc cu ea, fiindcă până și umbra ei m-ar fi "murdărit". Dar acum, suntem la fel de necurați ca și ea. Ea mi-a spus că atunci, deasupra rugului, a trecut un vultur uriaș. Deodată. O pasăre așa de mare cum nu se mai văzuse pe acolo. S-au speriat toți. A început o ploaie repede, flăcările s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
încruntat, cu pumnii strânși, repezindu-se la ei amenințător): Dacă vreți să știți, eu o să prind picioarele timpului, că așa mi-a spus mama ! O să-l țin strâns, o să-l aduc pe tata înapoi și n-o să mai fim "cei necurați", nici eu, nici mama ! O să fim ca la început, ea soția, iar eu fiul Prințului ! Și n-o să mai moară nimeni, niciodată ! Nici tata și nici altcineva ! Auzi tu ?! Nimeni ! Cel mare : Și până acuma ce-ai făcut ? Băiatul : Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
două zile la picioarele statuii lui Vishnu, cu gândul că timpul trece pe acolo și o să-l prind și dacă-l prind, îl oblig să-l aducă pe tata înapoi și totul să fie bine, să nu mai fim "cei necurați". M-a adus înapoi băiatul ăla mare și deșirat al negustorului, cu care mă băteam toată vremea... a venit cu ceilalți doi copii . Am aflat mai târziu că mă căutaseră fără încetare, toată ziua numai ca să nu mă lase-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu e o plată a datoriei noastre către El. O facem pentru binele propriu. El, oricum, s-a jertfit pentru noi toți. GRATIS. Din iubire. Fără plată. Fără răsplată. Mama : Păi, atunci, înseamnă că toți suntem egali, nici curați, nici necurați, nici sclavi, nici liberi, nici străini, nici indieni, nici greci, nici evrei, nici bărbați, nici femei... Înseamnă că noi toți suntem curați... Înțelegi, suntem curați, curați... Tânărul : Da. De asta au venit fiii negustorului, atunci, după mine, în pădure. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nume vechi și ciudate, pe care le purtaseră, poate, cine știe pe ce timpuri, rubedenii de-ale lor, care de mult erau oale și ulcele. Diminețile se trezea buimac, cu ochii tulburi, de parcă prin somn l-ar fi muncit cel necurat... De vreo câteva săptămâni, de când începuse să se desprimăvăreze, neastâmpărul din iarnă parcă îl mai lăsase puțin, dar în schimb copilul refuzase să mai doarmă în casă cu toți ceilalți și se strămutase cu tot calabalâcul în fânar, unde dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o încuraja, zicând: -Mai bine să fii mândră că ești frumoasă și lasă lumea să vorbească, bine că-i adevărat. Magnolia neînțelegând tâlcul vorbelor bunicii o întrebă: -Cum vine asta mambătrână, eu sunt așa cum zice țața Marghioala, sunt lucrătura celui necurat? -Nu, fata mea, îi răspunse bunica, altceva trebuie să înțelegi, că ești frumoasă fiindcă așa a vrut Dumnezeu. Ș-apoi acele persoane care nu te lasă în pace o spun din răutate că nu sunt și ele ca tine. Lasă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dondică plâns și tare necăjit. La întrebarea acestora care-i cauza necazului, Dondică a povestit de isprăvile lui Dondonel. La auzul acestora, stăpânii gospodăriei au exclamat a necaz, își făceau cruce și se rugau la Dumnezeu să-l alunge pe necurat cât mai departe de casa lor. Fetele au ridicat panoul de pe fântână și au strigat pisica în speranța că nu s-a înecat. Nu s-au înșelat, de pe locul unde stătea pe o cărămidă ieșită puțin în afară, pisica mieuna
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fi înhumat și, de asemenea, prin situația în care atotmăreția divină făcea ca oamenii în micimea lor să atribuie tot felul de nimicuri acesteia, într-un sens pur speculativ. Prin urmare, focul, "dintru început, în opoziție cu pământul, blestemat și necurat, a fost socotit ca singurul element al curăției și simbol al divinității și nemurirei"144. În concluzia acestei părți a studiului său, Șerboianu arăta că cremațiunea se supunea principiului chimic "totul se transformă, nimic nu se pierde" și astfel "cenușa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
divine, dacă am atribui lui Dumnezeu toate nimicurile de care ne interesăm noi oamenii și pe care le speculăm în toate chipurile. Scripturistic vorbind, după călcarea poruncii divine de către Adam și Eva și după izgonirea lor din rai PĂMÂNTUL devine NECURAT în urma blestemului dumnezeiesc, iar cei dintâi oameni, siliți de foame și urmăriți de blestem se-ntorc potrivit sentinței date la această tină necurată, pe care, până astăzi, trebuie s-o frământe cu mâinile lor și s-o lucreze, ca să înlăture
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vorbind, după călcarea poruncii divine de către Adam și Eva și după izgonirea lor din rai PĂMÂNTUL devine NECURAT în urma blestemului dumnezeiesc, iar cei dintâi oameni, siliți de foame și urmăriți de blestem se-ntorc potrivit sentinței date la această tină necurată, pe care, până astăzi, trebuie s-o frământe cu mâinile lor și s-o lucreze, ca să înlăture de pe ea "spinii și pălămida" și să-și scotă o bucățică de pâine. Așa se explică, de ce FOCUL, dintru început, în opoziție cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
astăzi, trebuie s-o frământe cu mâinile lor și s-o lucreze, ca să înlăture de pe ea "spinii și pălămida" și să-și scotă o bucățică de pâine. Așa se explică, de ce FOCUL, dintru început, în opoziție cu pământul, blestemat și necurat, a fost socotit ca singurul element al curăției și simbol al divinității și nemurirei, după cum vom vedea mai târziu. Cine trage alte concluziuni acela dă dovadă ori de temeritate, ori de ignoranță. Totul se transformă; nimic nu se pierde" Dar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
căci cu nimic altceva nu I-a putut asemăna măreția și sublimele Sale atribute, decât cu "focul", acest element în care nu există necurăție și nici materie destinată putreziciunii. După căderea în păcat a strămoșilor noștri Adam și Eva (oameni necurați de aici înainte) vedem din Sf. Scriptură, că Dumnezeu a rânduit "la răsăritul grădinii Edenului" (a raiului) "niște heruvimi, cari să învârtească o sabie învăpăiată (de foc), ca să păzească drumul care ducea la pomul vieții" (Geneza Cap. III v. 24
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]