271 matches
-
vizir de-a se adresa în mod direct cătră suveranul unei nații. C-un cuvînt: vizirii, muftii, kadii mari și mici, în actele lor care trec peste graniță, sunt persoana private cari pot fi pedepsite în mod disciplinar pentru o necuviință comisă, dar aceste necuviințe nu pot ajunge niciodată la culmea asupra căreia se aruncă, nici pot fi considerate ca acte oficiale între stat și stat. Luarea lor în râs nici ucide prestigiul unei foi de publicații judecătorești, nici compromit pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
adresa în mod direct cătră suveranul unei nații. C-un cuvînt: vizirii, muftii, kadii mari și mici, în actele lor care trec peste graniță, sunt persoana private cari pot fi pedepsite în mod disciplinar pentru o necuviință comisă, dar aceste necuviințe nu pot ajunge niciodată la culmea asupra căreia se aruncă, nici pot fi considerate ca acte oficiale între stat și stat. Luarea lor în râs nici ucide prestigiul unei foi de publicații judecătorești, nici compromit pe guvernul sub care apare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
culmea asupra căreia se aruncă, nici pot fi considerate ca acte oficiale între stat și stat. Luarea lor în râs nici ucide prestigiul unei foi de publicații judecătorești, nici compromit pe guvernul sub care apare - ci se răspunde numai la necuviința unui supus turcesc (fie acela chiar vizir) prin meritata ironie a unui supus românesc. {EminescuOpIX 201} Din fericire însă o asemenea procedură vis-a-vis de demnitarul turcesc este acuma de prisos, de vreme ce comunicatul, reprodus după n-rul din 1/13 septemvrie al
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fie acela chiar vizir) prin meritata ironie a unui supus românesc. {EminescuOpIX 201} Din fericire însă o asemenea procedură vis-a-vis de demnitarul turcesc este acuma de prisos, de vreme ce comunicatul, reprodus după n-rul din 1/13 septemvrie al Monitorului arată că necuviința despre care a fost vorba nu s-au întîmplat de loc. [3 septembrie 1876] DE PE CÎMPUL DE RĂZBOI ["SUB DATA DE 11 SEPTEM.... "] Sub data de 11 septem. st. v. se vestește c-a avut loc o bătălie între turci
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Acesta e un secret public în Iași și ar fi în toată țara dacă d. redactor nu s-ar păzi de-a scrie un singur șir în propriul său ziar. D-sa are un singur rol - de a tipări toate necuviințele câte i se trimit Când i se pare că ating vreo personalitate superioară nimicniciei și ignoranței sale. A discuta cu d-sa e ca și Când ai vrea să 'nveți pe-un orb pictura. Dar chiar din partea d-nului R., notița, astfel cum
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Când i se pare că ating vreo personalitate superioară nimicniciei și ignoranței sale. A discuta cu d-sa e ca și Când ai vrea să 'nveți pe-un orb pictura. Dar chiar din partea d-nului R., notița, astfel cum e concepută, e o necuviință, la care am fi găsit cu totul de prisos de a reflecta un singur cuvânt măcar, dacă n-am fi crezut că sub ea se ascunde susceptibilitatea atinsă a vreunui botoșănean. [23 ianuarie 1877] ["EHDEM PAȘA, AMBASADOR... EHDEM Pașa, ambasador
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
atât de grav poziția gravă de copist, trebuia neapărat să mai urmeze ceva, o scrisoare publicată între inserțiunile "Curierului Balassan", o adevărată ilustrație a libertății presei, minunată prin eleganța ciceroniană a espresiilor ei - a căror reproducere ar fi deja o necuviință. Astfel, după o insubordinație, acest domn pozează în martir al onoarei cavalerești și în insultător al superiorului său. Se-nțelege că niciodată nu ne-am fi ocupat câtuși de puțin de grațiozități de copist dacă d-sa și martorii n-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
patologic. Căci, într-adevăr, pentru ca un simplu actor să-și închipuiască a reforma în sensul său (și ce sens! ) vocalele unei limbi plăsmuite de secole și milioane de oameni îi trebuiește neapărat ceva din instinctul nostalgiei îndreptate spre țara păsărească. Necuviința neologismelor netrebuincioase și... netrebnice n-o mai accentuăm, fiindcă mirosă astăzi până ș-a bucătărie și pentru această origine nu ne-ar părea nici stranie măcar. Cel mai însemnat defect al d-lui în cestiune este acela că joacă pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
acum bolnav”. Isprăvnicia găsește vinovat pe vechilul boierului și-l condamnă la închisoare, măsură considerată de Panait Balș ca „eșită din toate legile și rînduiala”, acuzându-i pe dregătorii locali că în loc să-i „pedepsească pe locuitori, îi ațâță să facă necuviinți”. Documentul este semnificativ pentru mentalitatea boierului și pentru spiritul său de împlinire a dreptății. În textul jalbei marelui proprietar se simte bine atmosfera anului 1848; el va cere autorităților centrale măsuri drastice de reprimare împotriva locuitorilor care „nu se supun
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
legată de incidente minore, victimizările serioase fiind foarte rare. Încă din 1985, Denise și Gary Gottfredson afirmau că anchetele lor din SUA le permiteau să arate că adevărata problemă ține mai mult de frecvența mare a minor victimization și a necuviințelor (indignities) decât de o delincvență dură. Ne aflăm mai adesea în marginea delictelor (ceea ce Cusson [2000] numește "peridelicte") decât în delincvența deschisă. Acestea fiind spuse, din cauza unor fapte excepționale a devenit violența din mediul școlar o preocupare majoră pe plan
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
LEAR: Nu faci decît să-mi amintești propriile mele gînduri. Am observat în ultimul timp o ușoară nepăsare, pe care mi-am reproșat-o mai degrabă ca pe o suspiciune a mea exagerată decît că pe o intenție voita de necuviința. Voi cerceta mai de aproape. Dar unde mi-e bufonul? Nu l-am mai văzut de două zile. CAVALERUL: De cînd doamna cea mică a plecat în Franța, sire, bufonul a tot tînjit. LEAR: Nici o vorbă despre asta, am băgat
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
al lui Ioan Maxențiu la Epistola papei Hormisdas, în care acesta acuza, batjocorea și acoperea de insulte și calificative grave pe niște frați care veneau din Răsărit. Ioan Maxențiu precizează că, la Roma, monahii dobrogeni amintiți nu au comis nici o necuviință, iar acuzațiile din epistola papală sunt simple minciuni și înșelăciuni, pe care „scitul” le înfierează mustrător: „Nu este permis ca un episcop roman să mintă așa fățiș”. Cuvintele grele rostite au fost provocate, cu siguranță, de alte cuvinte grele de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
informații despre existența alienaților la mănăstirea Rășca. Astfel, la 21 iulie 1852, Isprăvnicia ținutului Suceava adresează un raport Departamentului treburilor din lăuntru, din Capitală (Iași), în care înștiințează că "Domnia sa Aga Iorgu Cananău, fiind atacat la minte pricinuiește mai multe necuviințe". Departamentul dispune "predarea acestuia la Mănăstirea Râșca și a se curarisi cu doctor acolo până la a până la a sa vindecare". Față de aceasta Isprăvnicia Sucevei intervine din nou, motivând că "D-sa Aga Cananău, după încredințarea fizicului, ar avea rădăcina (răului
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ajuns la slăbiciunea bătrâneților și nu mai sunt capabili a-și agonisi zilnica hrană. Ne-au determinat dar a fonda un ospiciu pentru săraci, bătrâni și infirmi, mai vârtos că prin asemeni așezăminte să vor înlesni și măsuri pentru stârpirea necuviinței cerșetorilor de prin ulițe". Scopul era, evident, de asistență socială. (Știm că, în acea epocă, numărul dezmoșteniților sorții era îngrijorător și avem informații despre problema permanentă a vagabonzilor infirmi care agitau viața Iașului epocii.) Conform obiceiului, înființarea acestui așezământ a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
plăcere: să scutească pe copii de orice efort, de orice confruntare cu activități și situații dificile; să satisfacă nu numai trebuințele materiale și afective absolut necesare, dar și pretențiile exagerate, uneori aberante, ale copiilor; să tolereze și să ierte greșelile, necuviințele, ieșirile comportamentale inadmisibile ale copiilor; să le ceară iertare și să compenseze, material și afectiv, orice manifestare mai aspră sau mai rece față de copii. În astfel de cazuri, părinții sunt cei care joacă după cum le cântă copiii, și nu invers
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
sau, după el, Gilles Deleuze, iar între ei Nietzsche, eu susțin că întrebarea ce poate trupul? n-a fost cu adevărat explorată până acum. Cu atât mai mult în domeniul filosofiei, unde carnea, permanență a blestemului sfântului Pavel, trece drept necuviința întruchipată. În lucrarea de față, nu mi-am propus să răspund direct la această întrebare spinozistă, ci să-mi aduc contribuția indirect cu această galerie de gânditori care pactizează cu trupul, nu fac din el un dușman care trebuie disprețuit
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
apartamentul de bloc, prietenia/amiciția; la expresii cum ar fi noi și-ai noștri; aveți-vă ca frații; a fi în rândul lumii; a urma calea bătută; la proverbe, cum ar fi Ajută-ți părinții că și ei te ajută; Necuviința fiului este rușinea tatălui; Prietenia este cel mai de preț lucru; Sângele apă nu se face; Unirea face fericirea etc. 24. Estimați poziția culturii române pe axa masculinitate - feminitate. Încercați să vă argumentați punctul de vedere. Gândiți-vă, de pildă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
of vulgarity dezvăluie că 78% dintre cei intervievați cred că grosolănia și impolitețea de la locul de muncă sunt mult mai grave decât erau acum zece ani. Studiul a descoperit că 12% dintre cei care au avut de suferit grosolănii sau necuviințe și-au dat demisia. Un procent deloc surprinzător de 52% au admis că au irosit din timpul de lucru din cauza îngrijorării provocate de faptul că au fost victime sau ținte ale grosolăniei altei persoane (Pheiffer, HYPERLINK "http://librarz.lp.findlaw
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
ca stare ce tinde să se autoreproducă și la care participă un număr semnificativ de persoane. și încă ceva: indiferența unora devine punct de plecare pentru destinul nenorocit al altora. În complicațiile și opacizările vieții, indiferența capătă ușor toate formele necuviinței ca sinteză a mai multor vicii,-așa cum o definește pe aceasta din urmă La Bruyère în Caracterele: "ca înfumurare prostească, ca necunoaștere a îndatoririlor, ca trândăvie, tâmpenie, ca distracție cinică, ca dispreț al celorlalți și ca invidie" [XI, 8
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
indiferentul nu va fi atins de nicio calitate a celor pe care nu-i vede pentru că, pentru el, ei nu există. Ce poate fi mai groaznic decât să fi lovit de mari nenorociri și să nu vezi în jur decât necuviința indiferenței? Aceasta este, într-un cuvânt, ecuația de bază a psihologiei umane dintotdeauna și de pretutindeni. Dar, știm bine acum-dat fiind faptul că, morala nu este despre cum suntem și cum trăim, ci despre cum ar trebui să trăim, că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cade să îndreptéze și cu ce mijloc trebue să ispoveduiască pre cei ce vor veni la dânsul“. „În partea a treia s-au pus învățături pentru câte lucruri s-au putut afla până întru acest ceas, carele să fac cu necuviință și fără cale, și trebue ca de acum înainte să nu să mai facă“ Lucrul cel mai important, realizat de către Antim Ivireanul, îl constituie acordarea unui loc capital preotului în acest proces de asumare a domeniului familial ca principală competență
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
crucifixul, urechile de cristal,/ cu scrâșnet, perfect vertical,/ în după-amiaza Mesiei,/ care suntem noi". Cum nici reproșul cu mult mai direct dintr-o narcisiacă Întrupare nu se adresează, în subtext, decât umanului care, grație cuceririlor hipertehnicii, se crede semizeu: "Boala, necuviința,/ v-au îngropat până la genunchi/ în pământul putreziciunii./ Zbor negru,/ puterea șarpelui,/ genunchii avizi de victorie". Cum se poate cu ușurință observa din exemplificările de mai sus, încărcătura tensională aparte din aceste poeme ale Carmeliei Leonte provine însă mai ales
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu paie. O veselie grotescă, urâtă se desena pe fețele amândorora. Alături era o cafenea (Geniu pustiu Eminescu: 2011, II, 96). (h5c) Apoi începu a ciocăni în masă cu degetele lui lungi și subțirele și fluiera pintre dinți...era o necuviință...dar acuma eu tăceam; căci, oricât de necuviincios ar fi fost, aria era de-o frumuseță rară...era subțire ca bâzâitul de albină, dar ți se părea că-n gura [lui] s-a așezat un virtuos de violină lung de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
calicimea; n.n.), (...) am căutat a ne aduna unii cu alții și a ne conglăsui spre punere la cale de a întâmpina relele vătămări a proprietății, stăvilindu-le în tote ce ar pute să mai aducă jignire și a face îndreptări necuviințelor urmate până acum, (...) și, într-o unire cu toții, am alcătuit următoarele: am ales doi dintre Boieri și doi dintre Neguțitori sub numire de ocrotitorii dreptăților proprietăței, pe lângă care vor fi doi și din cealantă obștie, supuși ocrotitorilor, spre lucrarea celor
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
său; trivial 1. comun, de rînd, obișnuit; 2. de prost gust, vulgar, grosolan; 3. obscen, indecent; trivialitate 1. caracterul a ceea ce este comun, de rînd, obișnuit; 2. lipsă de gust, vulgaritate; 3. lipsă de pudoare (în vorbe sau în fapte), necuviință, obscenitate. Încă din 1907 (Din psihologia poporului român), D. Drăghicescu observa că suntem "o rasă occidentală cu obiceiuri orientale" iar Paul Zarifopol adăuga puțin mai tîrziu o subtilă definiție a snobismului care apare cu necesitate în societățile importatoare de cultură
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]