523 matches
-
stabilite prin norme aplicabile profesiei. Mediatorul va evita să facă mențiuni care să aducă atingere intereselor altor practicieni în mediere. 4. Relațiile dintre mediatori 4.1. Practicienii în mediere își datorează amabilitate și respect reciproc, nefiind permise vulgaritatea și manifestările necuviincioase. Ei trebuie să se abțină de la orice atitudine jignitoare ori imputări răuvoitoare, în general să se abțină de la orice acțiune susceptibilă de a aduce daune altor colegi mediatori. 4.2. Divergențele dintre mediatori se vor soluționa pe cale amiabilă, iar în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/240740_a_242069]
-
comunității LGBT. Potrivit acestora, curcubeul reprezintă legământul lui Dumnezeu cu omul și toate creaturile de pe pământ, precum este menționat și în Geneza 9:13: Aceștia opinează că „folosirea curcubeului ca simbol pentru ceva ce Dumnezeu definește clar un păcat este profan, necuviincios și blasfemator în raport cu practicile religioase”. Scriitorul John Nolte de la "Breitbart News Network", un website american conservator, numea steagul-curcubeu „fascist” și a cerut să fie dat jos de pe clădirile guvernamentale. Acesta spunea: Ca reacție la steagul-curcubeu al comunității LGBT, partidul Rusia
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
din Orientul Mijlociu. Pentru a se desfășura în liniște rugăciunile, persoanele o dată intrate în moschee nu au voie să dezbată alte subiecte decât cele cu specific religios, dar în acelaș timp nu au voie să vorbească tare. Este interzis și considerat necuviincios a trece prin fața unei persoane în timp ce se roagă. Religia islamică recomandă ca în sala de rugăciuni pereții acesteia cât și covoarele să fie decorate cât mai simplu pentru a nu distrage atenția de la rugăciuni. De asemenea este indicat ca nici
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
Există numeroase clasificări ale situațiilor de dragoste, în funcție de obiectul vizat. Între cele mai des întâlnite categorii se numără: Biblia descrie dragostea ca fiind îndelung răbdătoare, plină de bunătate, nu este invidioasă, nu se laudă, nu se mândrește, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul, dragostea nu va pieri niciodată (). În Vechiul Testament avem diferite cuvinte
Dragoste () [Corola-website/Science/306595_a_307924]
-
șarpelui înțelepciunea, de la crugul stelelor ceasul potrivit. Când ne vom ridica iar, răzbunarea să se împlinească fără greș ca o ananké a zeilor, cum o socoteau grecii vechi. Dar o pot săvârși câteodată și oamenii, dacă nu ocolesc pe la cele necuviincioase: mâncare, vin și muiere...”". Scopul expediției militare a lui Nicoară Potcoavă în Moldova este unul idealistic și patriotic, hatmanul afirmând că oastea sa nu vine în țară pentru a o prăda, ci pentru a-i judeca pe ticăloși și pe
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Tot perdea se numește și materialul textil folosit la închiderea unui baldachin. Cu perdea = (care este exprimat, spus, făcut etc.) în mod discret, indirect, pe ocolite. Fără perdea = (care este exprimat, spus, făcut etc.) pe față, fără înconjur, în mod necuviincios, trivial. ♢ Expr. A avea perdea la ochi = a nu pricepe un lucru. A(-i) pune (cuiva) perdea (sau perdele) la ochi = a împiedica (pe cineva) să vadă lucrurile așa cum sunt; a înșela (pe cineva). A-i lua (cuiva) perdeaua de pe
Perdea () [Corola-website/Science/312945_a_314274]
-
Civil American, când unii dezertori din Armata Unionistă au avut fețele lor însemnate cu litera „D”, ca semn al rușinii desemnat spre a-i descuraja pe ceilalți. În sălile de clasă franceze de modă veche, elevii care au un comportament necuviincios trebuiau să stea într-un colț al clasei, purtând un semn pe care scria „Âne” (măgăruș). Ei erau siliți să poarte un chipiu de bufon cu urechi de măgar, care avea câteodată o formă conică și era cunoscut drept „cap
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
inscripționat cu o scriere cuneiforma în limba akkadiana. Cilindrul a fost creat după cucerirea persana a Babilonului în 539 î.Hr., cănd Cir a răsturnat pe regele babilonian Nabonidus punând capăt, astfel Imperiului Neo-Babilonian. Textul îl denunță pe Nabonidus ca fiind necuviincios și descrie victoria lui Cir ca fiind plăcută zeului suprem babilonian Marduk. În continuare se descrie modul în care Cir a îmbunătățit viața cetățenilor din Babilon, cum a repatriat popoarele strămutate și cum a reconstruit templele și sanctuarele. Cilindrul a
Cilindrul lui Cir () [Corola-website/Science/317292_a_318621]
-
să ornamenteze "refectorium"-ul, în locul unei opere a lui Titian, distrusă în urma unui incendiu. Atmosferă oarecum frivola a compoziției îi revoltă pe inchizitorii " Sfanțului Tribunal", care îi reproșează maestrului introducerea în tablou a "bufonilor, bețivilor, piticilor și a altor lucruri necuviincioase". La proces, artistul se apără cu multă înțelepciune, este în cele din urmă declarat nevinovat, insă tribunalul îi ordona schimbarea titlului operei, care din acel moment se va numi "Ospățul în casa levitului". Operele cu caracter laic au o tematica
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
pentru că nu a fost așa, și-a îndreptat întreaga afecțiune spre sora mai mare a lui Ernest, Marcelline. Mai târziu, Ernest Hemingway își amintește faptul că , prentru a atrage atenția mamei sale, începuse încă de mic să folosească un limbaj necuviincios și jignitor. Pe când avea doi ani, într-o vară, tatăl său îl ia pentru prima oară la pescuit în regiunea Wallon Lake, unde avea o casă de vacanță. Micuțul Ernest prinde cel mai mare pește și reușește chiar să-l
Ernest Hemingway () [Corola-website/Science/299044_a_300373]
-
acestea, efectele războiului au făcut ca multe din documente și lucrări să dispară. Ca și când totul n-ar fi fost de ajuns, Leontine Mieß, bunica sa, a aruncat în sobă după decesul artistului o mulțime de desene de nuduri considerându-le necuviincioase. Pe parcursul a peste cinci decenii de muncă, Werner Horvath a constituit documentația Friedrich Mieß care este compusă din fotografii, schițe, scrisori originale, articole de ziar, documente audio, publicații jubiliare precum și diverse caracterizări făcute de contemporani. Colaborând cu un alt nepot
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
ale căror convenții literare constituiau în defăimarea adversarului într-un mod înverșunat; astfel, acești erudiți consideră că a-l trata pe Sf. Ioan Gură de Aur drept „antisemit”, este echivalent cu a folosi o terminologie anacronică, într-un context istoric necuviincios, această opinie părând a juca pe diferența puțin relevantă dintre antisemitismul rasial (încarnat cel mai bine de “limpieza de sangre” spaniolă și “legile rasiale” naziste) și antisemitismul religios tradițional (pe care l-a promovat atât Gură-de-Aur cât și înaintașii și
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
nărăvit la idolatrie de sclavia egipteană, care rătăcește dar este iertat, el face din povestea Ieșirii (cap. 32) despre vițelul de aur, o explicație “anacronică” a reticenței evreilor de a-l accepta pe Iisus ca Mesia, “într-un context istoric necuviincios”. De la nici un alt părinte bisericesc nu s-au păstrat atâtea opere, comentarii, predici și scrisori ca de la Ioan Gură de Aur. Între predici se găsesc și o serie de comentarii la Vechiul Testament și la Noul Testament sau predici tematice. Toate cele
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
etc. Desfrânarea sau curvia are o lucrare pătimașă variată: ca relație trupească între sexele opuse în afara căsătoriei religioase; relații exagerate fără respectarea perioadelor de post și fără finalitatea nașterii de prunci; relații contra firii între același sex; onania; privitul imaginilor necuviincioase, consimțirea cu gândul la acest păcat, crearea diferitelor scenarii mentale cu referire la desfășurarea patimii, vorbele, glumele și cuvintele ușuratice, triviale și cu dublu înțeles, care constituie aluzii la desfrânare etc. În concluzie, putem afirma că păcatul desfrânării sau curvia
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
scurgerea seminței (poluții), prin aducere aminte. Astfel, Sfântul Ioan Carpatinul vorbește de dracii care pătrund în simțuri și în mădulare cu scopul de a munci trupul cu fierbințeală și care fac pe om să privească, să asculte, să vorbească cuvinte necuviinciose, să aibă ochii plini de desfrânare și să fie înăuntru și în afară zăpăcit de babilonie. Un alt autor filocalic Sfântul Ioan Carpatinul spune că dracii se silesc să întineze pe nevoitor prin năluciri rușinoase și prin scurgerea seminției, cel
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
vorbe lingușitoare, de la lene și nelucrare, de la a nu avea nimic de făcut 97. Același autor patristic, în alt loc, precizează: desfrânarea se hrănește cu traiul bun, cu petrecerile și cu convorbirile necontenite cu femeile 98. Dar și simplele cuvinte necuviincioase introduc în suflet sămânța desfrânării, și cuvintele puse pe muzică stârnesc focul firesc și din lăuntru 99, pentru că astăzi există o muzică care incită în mod pervers, prin mesaje subliminale la patimi animalice 100 . 93 Sf. Tihon din Zadonsk, Despre
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
pornirile sexuale dezordonate sunt și o consecință a păcatului strămoșesc și, prin urmare, nimeni nu este scutit de ele. Pe lângă acestea, mai putem adăuga și alte cauze declanșatoare ale acestei patimi, cauze care sunt în ton cu lumea contemporană: îmbrăcămintea necuviincioasă și provocatoare, lectura și vizionarea unor materiale instigatoare (erotice); dansurile, cântecele, reprezentări artistice obscene și imorale din literatură, pictură și cinematografie; vorbele, glume, cuvintele ușuratice sau triviale 114, gândul pătimaș, neglijența rugăciunii, nepăzirea simțurilor, conversațiile prea intime cu femeile, ușurătatea
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
la urmă fiind asuprit de voința acelei pofte necurate, se face ușor de cucerit de păcat, și întocmai ca un zid fără ferestre ridicat înaintea ochilor, pofta nu mai lasă a străluci lumina dreptății în cuget, fiindcă toate gândurile cele necuviincioase ale poftei l-au împresurat din toate părțile. Atunci femeia curvă i se înfățișează veșnic și înaintea ochilor, și înaintea cugetului, și înaintea gândurilor lui. Și după cum cei orbiți, chiar de ar sta sub cerul liber și într-o amiază
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
această trebuință a trupului: Să dormi măsurat, pentru că știi bine că somnul peste măsură, nu numai că slăbănogește mădularele, moleșește mintea, îngreuiază capul și dă voie zugravului celui vechi și întru totul următor vicleniei, să închipuiască în nălucire zugăvelile sale necuviincioase, întinând astfel de multe ori cu supărările de noapte; somnul cel mult pricinuiește și mare vătămare sănătății trupului după cum hotărăsc doctorii 192. În acest sens, Sfântul Ioan Scărarul ne oferă și el următorul îndemn: Când te culci și când te
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
găsesc că se cade ca alți tineri să-și trăiască viața la fel ca mine, am ceva să le spun. După ceremonia de maturizare, sunt considerați adulți, dar când au șaptesprezece ani, trebuie să fie deja bărbați. Poate sunt cam necuviincios, dar uită-te la stăpânul nostru, Seniorul Nobunaga. Ce vârstă crezi că are? Dădu să-i spună, dar imediat schimbă repede subiectul, poate de teamă să nu se ia la ceartă cu soția lui. — A, da, probabil că am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
totuși o dăduse pe fiica sa favorită moștenitorului clanului Oda, a cărui reputație de nătărău era binecunoscută din provinciile învecinate și până în capitală. Și-a dat consimțământul pentru căsătorie, fără a scăpa din ochi provincia Owari. Nechibzuința, violența și conduita necuviincioasă a lui Nobunaga păreau să se înrăutățească. Dar acesta era exact lucrul pe care dorea el să-l vadă ceilalți. În Luna a Patra din anul al douăzeci și doilea al lui Temmon, Nobunaga a împlinit nouăsprezece ani. Dornic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
văzut eu un murg care semăna leit cu cel pe care-l călărești tu. Deci, al tău era, la urma urmei? — Da... Am trecut întâmplător dar, după cum vedeți, sunt în hainele de fiecare zi. Așa că am găsit că ar fi necuviincios să apar în fața dumneavoastră, stăpâne, și am rămas aici. — Bravo, strașnică glumă. Uită-te la mine. Privește cât de șleampăt sunt. — Vă rog să mă iertați, doamne. Nobunaga îl gâdilă ușurel pe spate cu evantaiul său lăcuit. — În relația dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
zâmbet forțat. — Ei, nimeni nu pare să fi dormit destul. Hayashi, odihhenște-te și tu. Toată lumea să se culce. Sunt sigur că printre noi nu e nimeni atât de laș încât să nu aibă somn. Acestea fiind zise, ar fi fost necuviincios să nu se doarmă. Dar, într-adevăr, printre servitori nu era nimeni care să fi dormit cum se cade în ultimele două nopți. Nobunaga singur făcea excepție. Dormea noaptea și trăgea câte un pui de somn chiar și în timpul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trecută, Mataemon era nemulțumit. Voise să-i reamintească ginerelui său îndatoririle pe care le avea față de rudele lui și poziția lui Nene. Tokichiro se înapoiase fără urmă de remușcare, iar Mataemon hotărâse să nu se abțină, chiar dacă avea să fie necuviincios în fața invitaților. Dar Tokichiro arăta atât de lipsit de griji, încât Mataemon uită de supărare. Mai mult, primele cuvinte ale ginerelui său constaseră în a-l informa despre ziua petrecută la castel și starea de spirit a seniorului lor. Involuntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
la intrarea coridorului dinăuntru. Trupul omului era ascuns pe jumătate în umbra peretelui. Nu-și dădeau seama cine era dar, la prima vedere, părea să poarte robe preoțești. — A, Domnul Ekei, nu-i așa? întrebă Koroku. — Așa e. Am fost necuviincios să strig de-afară, dar eram îngrijorat că vă certați atât de zgomotos, spuse Ekei, continuând să stea pe loc, cu un zâmbet vag pe chip. — Sunt sigur că v-am tulburat îngrozitor. Vă rog să mă iertați, Reverența Voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]