488 matches
-
un fir subțire de apă mâloasă. Mărțișor, om milos din fire, zise: - Ce s-o fi-ntâmplat cu tine, râușorule, de ți-ai pierdut apa? Bietul de tine! Parcă auzi niște suspine, ca un plânset cu sughițuri și niște șoapte nedeslușite, ca ale unui muribund, dar nu înțelese nimic. Se aplecă, făcu mâna pâlnie la ureche și auzi un glas stins: - Mor, voinice, mor!... Ulcioarele izvorului meu... sunt goale!... Aveam și noi un vânt care mâna prin cer norii cu ugere
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
victorios. Vârful limbii explorau părțile sensibile ale fete, umezită și înfierbântată, cutremurând-o de plăcere. Săndica se mișca într-un dans al plăcerilor nebănuite ale acestei noi experiențe, împingea de creștetul celui ce o făcea să viseze și scotea onomatopee nedeslușite sau gemete de plăcere. - Mircea... limba ta emană energia iubirii prin fiecare mișcare în adâncurile mele. Nu te opri până nu-mi consumi toată energia acumulată în căușul plăcerilor nebinecuvântate de nimeni până la tine așa de pătrunzător. Te rog să
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
erezie Solul peren în toamna pustie. Somnul pădurii Cu regret înlăcrimată de trecutul anotimp Pădurea-și începe somnul când pășesc eu spre Olimp. Nebunia de culori dup-o vară răvășită Mă îndeamnă la visări într-o toamnă insolită Cu vârfuri nedeslușite fagii s-au pierdut în nori În decor tăcut de toamnă au rămas stingheri actori Doar sporadic mai răsună ciripit de cintezoi În desișuri desfrunzite populate cu strigoi. Simfonia de lumini mângâind cărări boltite Arde pân’ la rădăcini brazi cu
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
victorios. Vârful limbii explorau părțile sensibile ale fete, umezită și înfierbântată, cutremurând-o de plăcere. Săndica se mișca într-un dans al plăcerilor nebănuite ale acestei noi experiențe, împingea de creștetul celui ce o făcea să viseze și scotea onomatopee nedeslușite sau gemete de plăcere. - Mircea... limba ta emană energia iubirii prin fiecare mișcare în adâncurile mele. Nu te opri până nu-mi consumi toată energia acumulată în căușul plăcerilor nebinecuvântate de nimeni până la tine așa de pătrunzător. Te rog să
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
ispita de a o urmări prin oraș, ca să afle amănunte despre ea. Aștepta ca lucrurile să se dezvăluie la timpul lor. Porni, încet, rătăcitor, prin oraș, impasibil la lume, chiar trist. Ajunsese în dreptul casei sale, urcă scările, simțind că un nedeslușit sentiment de deziluzie punea stăpânire peste el. * Însă, chiar a doua zi, mergând liniștit spre cancelaria profesorilor, Karl dădu ochii cu o profesoară tânără, grăbită, acum îmbrăcată într-un costum deschis, demn de o profesoară model pe care reuși s-
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
primăvară/ În prietenia caldă ce-am cuibărit-o-n noi.” - mărturisește Diana în „Baladă pentru tine”... Hopa! Să fie oare primii fiori-fluturași ce-i inundă sufletul și-o prind în mrejele primei „îndrăgosteli”? Mda, deocamdată, pare-se, este doar zvâcnetul nedeslușit al unei prietenii frumoase: „Fiindcă prietenia e-adevărată artă.” Dar asta n-o împiedică să trăiască o „Poveste din vis” și nici să clădească cu prinosul sufletului „Castele de vise” întrebându-se la un moment dat, retoric: „Să fie, oare
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
a sărit, devenind fetița vioaie și curioasă de altădată. Cu băgare de seamă, s-a apropiat de ceea ce părea a fi un cal alb cu un corn în frunte și l-a studiat cu atenție. Inima îi ticăia de emoții nedeslușite, iar curiozitatea o împingea înainte, tot mai aproape de el. Stropii de pe coama lui aveau sclipiri diamantine. Copila nu mai văzuse asemenea minune față de care simțea o ciudată atracție. După câtva timp a plecat, promițându-și că va reveni. Istovită, a
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
deriziunii simbolurilor sacre, biblice, la care s-a ajuns. Tragedia maternității eșuate, se scufundă în mocirla dilemelor legislative ale sistemului autocrat și neîndurător : naștere precoce sau avort ?! Oare cum e atunci când o adolescentă, claustrată într-un spațiu domestic tulbure și nedeslușit, fuge pe fereastră către lumea mare, unde găsește porțile realității ferecate și de neînțeles? Ce taine de viață și de moarte ascund frumoșii tineri schiori și cum arată zborul frânt? Un vis romantic de iubire se rătăcește evaziv pe pantele
METAFORA NARATIV GERMINATOARE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357279_a_358608]
-
avem de făcut. Veniți la ora cincisprezece ca să închideți, îi spuse cel mai vârstnic. A revenit la ora convenită, cum s-au înțeles. A dat iar cu ochii de băiatul acela frumușel și cu barbă. Parcă o încerca un sentiment nedeslușit, o emoție dulce și de mult așteptată. Se strădui să nu-și arate tulburarea. Băiatul se apropie de ea. Dintr-o dată, simți că i se înmoaie picioarele și tot atelierul se învârte în jurul ei. - Domnișoară Lenuța, eu sunt Vasile! - Cine
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
veșnic eul detașat de nefiindul teluric. Versul poeziei sale simboliste, pe care aș cădea în ridicol să o mai amintesc, când a făcut atâta vâlvă în lumea criticii literare și s-a păstrat ca o ars poetica în magia încă nedeslușită a cuvântului „galben” bacovian sinonim plumbului: „Stam singur în cavou... (care era din plumb) și era vânt...”, stare a naturii ce se ivește din senin și care poate avea urmări neprevăzute, uneori nefaste, ferește trupul de magica dezintegrare însă „eul
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
22 mai 2012 Toate Articolele Autorului Unde te-ascunzi? Unde te-ascunzi și pribegești zănatic, De ce ți-e teamă când, de-abia ivit, Cărunt de așteptări, un dor cernit Și-a lepădat veșmântul enigmatic Făcându-ți semn cu-n gest nedeslușit? De ce înnozi pe cerul tău, sălbatic, Atâtea taine, când zâmbești, apatic, Rostogolind speranțe-n infinit? Și-n patima de gânduri prinsă-n pripă De trena umbrei trase prin lumină Te înfășori, mai zăbovești o clipă, Cu răzvrătirea-ți fără de pricină
SONETE (II) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358214_a_359543]
-
vorbește răgușit Despre o veche poveste Chiar și acum poți zări Siluete negre pe poduri Șoapte fierbinți de matase Ori suspine adânci de metal ruginit Ploua oblic peste laguna Tortele nopții nu s-au stins încă Printre coloanele roze Umbrele nedeslușite ale dogilor Încă mai topesc uleiuri pe pânze. Iar leul înaripat mai adulmeca Corăbii de ceață Plutind la-ntâmplare. Redentore! Ploua oblic peste piața Sfanțului Marcu Bassilica doarme 'pietrită Visând mozaicuri și fresce Porumbei tăcuți pe sub streșini Ori fântâni plictisite
VENEZIA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359287_a_360616]
-
care hipnotizează prada. - Ia-o, e a ta, îl îndemnă Ștefan Deleanu. Dar bărbatul nu-și arătă mulțumirea. Scriitorul se aplecă și o așeză pe iarbă. Câinii s-au ridicat toți trei deodată, parcă la comandă. Nebunul le spuse ceva nedeslușit. Aceștia s-au învârtit de câteva ori în preajma lui Ștefan apoi s-au dus spre cascadă. În mintea scriitorului pornise un iureș de scenarii. Ar fi vrut să scrie, să se așeze pe iarbă, oriunde, și să scotocească prin mintea
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
la vitrinele pline cu decorații, la mitralierele și puștile așezate de dușumeaua muzeului... - Dar vitrina asta de ce-i spartă?, căzu ca un trăsnet întrebarea unuia dintre bicicliști. Luat prin surprindere, muzeograful mormăi ceva ce semăna cu un fel de scuză nedeslușită. Nici cel care pusese întrebarea nu înțelese prea bine de ce era vitrina spartă. Au trecut peste moment de stânjeneală și s-au îndreptat spre bicicletele lăsate la ieșire. S-au urcat nerăbdători în șaua bicicletei și au ieșit pe aceeași
GENERALUL ŞI BICLA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359434_a_360763]
-
toată seceta verii. După două zile mai târziu, Brăila arăta ca un străvechi meleag. M-am dus să văd Dunărea cu pietrele și nisipul de pe mal. În unele locuri unde am întâlnit pietre greoaie, acestea parcă aveau rânjetul unei sculpturi nedeslușite. Am rămas pe mal ceva timp să văd chipul Dunării, deși vântul bătea cu iuțeală. Să-i văd chipul maiestos de cum eram obișnuită când cerul era senin, afară cald, iar valurile ei dansau în soare îndemnând pescărușii și scufundătorii să
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
Binecuvânt pădurea în care m-afund pe-nserate, zdrobirile-n teascuri de foc, amurgul violet al Clipei, jocul argintat al apei din Deltă, buricele însângerate ale degetelor, scalda triumfătoare a sălciilor, culmea trupului în împreunare, arborii prăbușiți în lumina verii, poteca nedeslușită când vrei s-o apuci spre crestele munților, primăvara ... ” Starea interioară a eului presupune combustia, pasiunea trăirii transpusă într-un câmp semantic profund metaforizat: „Se sparge Tăcerea, departe e visul, porunca fântânii e-ndeplinită, săbii de foc se vântură-n aer
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
de la o credință la alta, să lămurești prin semne sau semnificații ceea ce ține de har, inefabil și taină este oare cu putință? Să spui de ce, să dai un răspuns precis și clar? S-ar zice că e o chemare încă nedeslușită, încă îndepărtată, care totuși se face din ce în ce mai perceptibilă mai descifrabilă, mai urgentă, pană ajunge a se preschimba în goarna mobilzării generale.” (Nicolae Steindhardt, Primejdia mărturisirii, cap. Mărturisire, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002,p.171). Cred că primejdia constă în înțelegerea raportului
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
drujba . L-a studiat atent de la distanță, și i s- părut că era mai bine să stea că până acum singur în pădure decât să facă pași spre misterioasă ființă. Atâta doar că în timp ce tăia, el vorbea sau cântă ceva nedeslușit. Tudor se gândi să se apropie dar în acelaș timp să mențină și o distanta discretă. Cand a ajuns aproximativ în fața lui, s-a oprit să-și tragă sufletul și l-a auzit cântând ceva jalnic. Din versurile lui reieșea
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Și vin din nou după amiezi Cu dor de ducă și zăpezi Pe care domnule ministru Mi le voi trece-ntr-un registru La fel precum o recompensă La neputință și ofensă; Și iar dorinți nedeslușite Vin datorii să și le-achite Amiezi în care amintiri Predau ținutul la fachiri Ce se-ngrijesc numai de dări În fiecare ins, cărări Trasează hărți necunoscute Pe care-apoi vânează ciute, Străini, de dincolo de mări Referință Bibliografică: Reverie / Ion Untaru
REVERIE de ION UNTARU în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359268_a_360597]
-
ușor strânsă de teama reproșurilor care urmau, copiii se îndreptară spre scările care acum, după atâta joacă, le păreau cu mult mai greu de urcat. Însă chiar înainte de a le urca, doar pentru o clipă, Zina simți în spatele ei ceva nedeslușit, ca o răsuflare, ca o chemare neînțeleasă și întoarse capul privind în urmă. Dar nu era nimic înafara nisipului pe care pașii lor mici își întipăriseră pentru moment, atât de adânc, urmele lor... Marea își murmura mai departe cântecul și
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
victorios. Vârful limbii explorau părțile sensibile ale fete, umezită și înfierbântată, cutremurând-o de plăcere. Săndica se mișca într-un dans al plăcerilor nebănuite ale acestei noi experiențe, împingea de creștetul celui ce o făcea să viseze și scotea onomatopee nedeslușite sau gemete de plăcere. - Mircea... limba ta emană energia iubirii prin fiecare mișcare în adâncurile mele. Nu te opri până nu-mi consumi toată energia acumulată în căușul plăcerilor nebinecuvântate de nimeni până la tine așa de pătrunzător. Te rog să
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - EU ȘI TU Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Eu sunt în zorii nedeslușiți încă aripa dreaptă ce nu îndrăznește să-ți scuture tăcerea din pleoape cea stângă îți învelește coșmarul în care ucizi lebăda. La amiază eu sunt gând în gândul tău îl pândesc, îl aștept îl simt mai sus de genunchi în
EU ŞI TU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341331_a_342660]
-
alarmate/ se surpau în mine/ ca-ntr-un ochi lunatic,/ singuratic/ în noapte, meditând...( Ca-ntr-un ochi lunatic). Poezia Valentinei Becart se desface în petale de o finețe aproape ireală, însoțite de o muzicalitate celestă desfășurată pe undele spațiului nedeslușit al sufletului: În liniștea acestei dimineți/ simt sufletul/ cum se desface-n ramuri/ ce-și caută împlinirea/ și rodul unui timp senin,/ curat.../ curat...( În liniștea acestei dimineți) sau: Mă pierd într-o lacrimă/ și-un gând istovit/ mă poartă
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
lui este brăzdat de energii ce pot schimba cu ajutorul celor două viziuni, deusian și luciferic, esența cuvântului. Cuvântul fiind idee, ideea Dumnezeu. Poezia și proza sunt elemente angelice când spiritul cunoaște în totalitatea lui esența creației, desăvârșirea ei ca deslușire nedeslușită în tainica sferă a imaginației, idei în devenire în care imaginarul joacă pueril conștiința. Umbra este dublul entității în obscur, te însoțește și se tulbură când deviațiile energetice ale corpului întâlnesc opusul magnetic al altor energii. Divinul tresaltă cu neînțelegerile
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
de gara fără călători lasă la rându-i urme vârful coaselor rămâne înfipt în tăcerile neasumate copacii nu se vaietă frunzele cad anotimpurile își schimbă locurile într-un spațiu cântat din fracțiuni de timp ca într-o horă a semnelor nedeslușite codul gării fără călători rămâne viața în amorțire la întâlnirea bazelor a două piramide una atinge punctul de inserție al aripilor când zborul real se naște și zbucnește spre centrul existenței cealaltă răstoarnă într-un infinit finit valorile ca într-
PĂSĂRI DE LEMN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342283_a_343612]