2,311 matches
-
Auzi tu la el, dom'le, ce s-a apucat să facă! Dar ce-a făcut? m-am arătat eu curios. Eh! se strîmbă Vlad și mai tare, zi-i lume și pace. Și porni de lîngă mine lăsîndu-mă total nedumerit. Urmărindu-i statura înaltă și slabă cum se depărta indiferentă, mi-a venit să-l asemui cu un cocostîrc. Și n-a intrat nici acasă la Bărzăun, așa cum m-a făcut să cred la început. Înainte de-a ajunge a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ia-ți-l și să nu te mai văd în fața ochilor cît oi trăi, parșivule! Om ești tu, ori măscărici de tarabă? Bărzăunul luă atitudinea omului năpăstuit pe nedrept. Adică nu numai că s-a arătat grozav de jignit și nedumerit, dar a tratat insulta lui Matei cu înțelepciune de om matur. S-a ridicat de lîngă masa unde citea și a răspuns doar atît: Mulțumesc! Apoi a luat casetofonul și s-a dus să-l pună la locul său. Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
erau înșirate denumirile tuturor stațiunilor de pe Litoral și cu nasul flendurit din cauza arsurilor soarelui. Dar chiar în clipa cînd întinse mîna să dea noroc cu Tomiță, zări în mîna acestuia ilustrata și o recunoscu imediat. Făcu ochii mari și întrebă nedumerit: D-d-de unde-o ai? Ce te interesează pe tine de unde-o am? răspunse Tomiță grozav de pornit. O am eu de unde-o am!... Dar tu de ce nu-ți vezi de treburile tale și te legi de fetele de la noi? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nici măcar Ilinca. Vrei să mai rămînem aici, Bărzăune? îl întrebă fata punîndu-i o mînă pe umăr. Eu rămîn! răspunse hotărît Bărzăunul, uitîndu-se cu totul în altă parte decît la Ilinca. Cine vrea să plece, drum bun! Ilinca dădu din cap nedumerită și ridică din umeri. Nu putea pricepe de ce-i Bărzăunul așa de bosumflat și nici nu se strădui să priceapă. Se întoarse spre ceilalți și spuse cu destulă autoritate, pentru a nu fi contrazisă: Eu zic să mai rămînem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nostru colaborator. V-am invitat să faceți cunoștință pentru că o vreme va lucra cu noi. Vă puteți retrage la treburile voastre. Pregătiți cu atenție întălnirile cu tinerii la care va participa și dl. Evelin. Adam și Eva ies și mai nedumeriți. Aurora: Evelin, dar ce-i cu caseta aia pe care o păzești... Evelin: în această casetă se află toate rapoartele despre experiment în cele trei milioane de ani care trebuie să ajungă în biblioteca Academiei. Aurora: Academia voastră sau a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de apă și pământ, o îngemănare de pisc și undă care nu apare pe nici o hartă. Da, e adevărat. Un fel de Groapă a Marianelor neștiută geografilor și navigatorilor, unde vasul nu dispare, ci stă doar în loc, laolaltă cu echipajul nedumerit de această bizarerie de dincolo de logica busolei. Nu are nume, longitudine și latitudine, nu are nici măcar climă, floră și faună. E un loc anost, imposibil de reperat, unde nu e bine să te întorci, așa cum nu e bine nici să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la care-l provocau și pe care se străduia să nu le cîștige; glumea puiandrul; și rîdea cu rîsul lui molipsitor, atunci cînd puii se prefăceau că-i pricep gluma, dar se lăsau trădați de privirea ochilor neverosimil de mari, nedumeriți și întrebători. Era Lupino așa cum îl știa Hana dintotdeauna grijuliu și fericit să petreacă alături de copiii. Dar inima ei nu putea fi înșelată. Era în îngîndurarea lui Lupino, în secundele scurte în care-și trăgeau sufletul, pregătindu-se s-o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
un semnal, o chemare. Lupino se-nvîrti o dată împrejur, curios să-l localizeze. Aerul mirosea a mic și a fraged, sunetul tînguitor se repeta iar și iar, dar de văzut nu izbuti să vadă nimic. Hei, care ești? Și unde? întrebă nedumerit puiandrul. Chemarea încetă. O mișcare scurtă, ca o fluturare de aripi îi atrase atenția. Vietatea se găsea în dosul unui trunchi plăpînd de copac. Se îndreptă într-acolo. Ce surpriză avea să-i mai rezerve ziua de astăzi? Cînd dădu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vocile pădurii. Deodată, căprioara rămase țintuită. Percepuse ceva. Înălță botul în aer și-și încordă auzul. Dădu cu disperare la o parte cîntecul păsărilor și zumzetul albinelor, foșnetul vîntului și susurul apelor și așteptă cu răsuflarea tăiată. Căpriorul o privea nedumerit, dar n-o întrebă nimic. Știa că poate avea încredere în instinctele ei materne. Și scîncetul durerii și-al fericirii răsună dintr-o dată distinct, consolidîndu-le amîndurora încremenirea. Le trebui cîteva secunde să-și recapete suflul. Ochii căprioarei, rotunzi și calzi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lui triumfător. „Nevastă, uite, ai aici borcane pentru murături!”. Și făcu un gest larg cu mâna, aproape teatral, spre „bibliografia critică” rânduită la peretele liber al camerei sale de lucru. Apoi, fără alte cuvinte, înșfacă geamantanul, își lasă soția total nedumerită și iese cu pași hotărâți, îndreptându-se spre adresa indicată în jurnal. Nu după mult timp, Corneliu Scarlatache era un meteorolog silitor, un adevărat îndrăgostit de timpul probabil. Directorul centrului s-a mirat surprinzându-l odată, în pauza de prânz
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
în sfârșit putea să plângă. Ana intră în cameră cu cănița de ceai aburind în mână. - Karina, ceaiul e numai bun de băut. Karina deschise brusc ochii, dezorientată. - Ai adormit? Atât de mult a durat pregătirea lui? Ana o privea nedumerită observându-i lacrimile curgându-i pe obraji. - Am adormit? - Se pare că da. Nici măcar nu ai făcut bagajul? o certă blând Ana. - Bagajul? Plecăm undeva? Karina era din ce în ce mai încurcată - Nu am stabilit că ai nevoie să petreci câteva zile în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
carte de Hegel. Căreală citește Marx crezând că citește Hegel! Ha! Ha! Mamă, ce o să mă mai distrez la ședințe! Ha! Ha! Du-te, acum, Vasile. Pe curând! Georg Wilhelm Friedrich Marx! Fugi, Vasile! La revedere! Vasile a luat-o nedumerit Înainte, lăsându-l pe Carara să se hlizească de unul singur În câmpul de cartofi. A ieșit În șosea, și-a curățat teneșii de noroi, bătând fără să Își dea seama pas de defilare, apoi și-a aprins o țigară
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
taică-său i le aruncase ceva mai devreme... Și-a privit ceasul, era deja În Întârziere. Nu-i nimic, câtă vreme soarele mai e sus pe cer Întârzierile nu au sens, iar târziul e Încă departe. A rămas câteva clipe nedumerit apoi, intrând În redacția Vieții Buzăului. Era prea liniște, nu râdea nimeni, nu se auzea nici un acord de chitară, nu se certa nimeni pe nimicurile care Îi animau de obicei, doar fumul ieșea În vălătuci grei pe ușa deschisă a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a apropiat de el:”De când nu ai mai fost la o nuntă?”.”De mult...”.” Se vede...Hai să răpim mireasa!”. Era zece și jumătate.” Nu e prea devreme?”.” Nu.Așa e tradiția”.A fost înghesuit într-o mașină.Lipsea mireasa.Nedumerit,a întrebat:”Nu luăm și mireasa?...S-a schimbat tradiția?...”.” Am luat o,amice!”,l-au asigurat rapitorii.” O fi în poză sau în portbagaj?!”,se gândi Codin.Au ajuns la un bufet de cartier. Surpriză!La o masă stătea
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
curaj !” a răspuns cu emfază. ”Altfel vorbești când ai bani în buzunar !”, o lămuri el. Cu alegătorii s-a întâlnit la bodegă. (Bodega este proprietatea soției). ”Vă fac pod !”, le-a promis dl.Voiosu. “N-avem râpă !?!”, s-au arătat nedumeriți alegătorii veseli. “Va fac și râpa !”,a plusat dl.Voiosu. Apoi a continuat strategic: ”Nu am avere personală.Totul este de la socri.Am multe de realizat în acest oraș”...Aici s-a oprit și a enumerat în gând proiectele sale
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
stradal de calitate. Populația nu rămase datoare. După primul tur de scrutin și mai multe “rânduri” din partea casei,dl.Voiosu fu ales primar. La bodegă soției povesti fanilor și alegătorilor prezenți despre întâlnirea cu un alter-ego. Adversarii săi politici ascultau nedumeriți istoria și comentau invidioși: Și când te gândești că în cimitir,în noaptea aceea,studenții de la teatru i-au jucat o farsă ! Ce baftă,dom’le !”... „E mălăiață dintr-un pom Ce cade-n gura unui prost. O prinzi la
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
să se îmbrace, gânditoare. — Nu te speli un pic? am întrebat-o. Abia se ștersese de transpirație pe față și brațe, dar puful burții îi lucea năclăit. M-a privit cu reproș. — Dar ce am? S-a verificat în oglindă, nedumerită. — Cum ce ai?! Scrie stupru pe fruntea ta. Ești radioac tivă. Emani luxură ilicită. S-a întors spre mine, mirată. Da, i-am țipat îngrijorat... Abia te-ai șters oleacă de transpirație și îndrăznești să ieși în bazar cu o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de pedanteriile și de riscurile pe care întâlnirea lor cu feminitatea le declanșează adesea la nivelul simțului comun. Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara - Totul a început cu o crimă amintește dureros de ororile comunismului la începuturile lui, de primele victime, nedumerite și încă obișnuite cu libertatea. Sunt mărturiile unei arhicunoscute femei din popor, ale unei țărănci superioare, pentru care intensitatea trăirii și sinceritatea copleșitoare suplinesc remarcabil o tehnică elaborată și intenționat subtilă a scrisului. Anița Nandriș-Cudla este prezența feminină care încheie
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
să merg în câte un pelerinaj la Mănăstirea Dealu unde este înmormântat capul lui Mihai Viteazul și să particip cu respect la slujbe), nici necredincios. Sunt un contestatar al unor lucruri pe care nu mi le explic. Voi rămâne un nedumerit o viață întreagă, căci nu am priceput pe de-a-ntregul ce este cu forța supremă, dacă există sau nu există. Este foarte fertilă această poziție pentru literatură. În fața unui filosof sau a unui teolog mă retrag, căci nu sunt pregătit
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
rămas să privesc întunericul. Și tocmai când mi se părea că avea să sară ceva din tufe, ori Pantera, ori vreun copac umblător, au apărut în jurul meu patru licurici, zburătăcind și chicotind. Ce mai faci, Hoinarule? Bine, le-am răspuns nedumerit, apoi le-am recunoscut râsetele. Ghidușa, Portocala! am exclamat. Cum ați ajuns aici? Și de ce v-ați transformat în licurici?... Dar tu de ce ești Lup Albastru? m-au întrebat Hamsterii zburătăcind roată în fața mea. Eu am fost întotdeauna așa, le-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
for't.Knock, knock! Who's there, in the other devil's name?" Toți o aplaudară pe tânăra actriță, și mai cu sârg Elytis, care și fluieră admirativ. Zorbas, cu buzuki în mână, stătea sprijinit de perete și-i urmărea nedumerit. Nu pricepea în ruptul capului ce se-ntâmpla. La ce bun atâta tulburare? Instinctiv își dădu seama că prezența lui acolo era inutilă, că musafirii puteau să se distreze prea bine și fără el. Constatarea asta îl întristă, firește, se
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
vă integrați acolo? E.B.: La Dolhasca îmi aranjasem o masă în mijlocul camerei spațioase, pe ea erau bile de biliard puse în păhărele cu picior înalt, un ceasornic de buzunar, creioane ascuțite cu migală, teancuri de foi albe, un motan siamez nedumerit că scriu, cîteva cărți... Nu stam pe scaun. Încuiam ușa. Mă învîrteam ceasuri întregi în jurul mesei, mă repezeam ca apucat la foaia albă, scriam indescifrabil, spuneam cu glas tare ce am scris. Cînd îmi ieșea ceva, țopăiam de bucurie, mă
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
avut certitudinea că era o formă de solz de dinozaur, cu zimții aurii. Ia uite! am exclamat. Ce? s-a mirat Ghidușa lângă mine, privind în jos atentă. Însă imaginea dispăruse și apa era întunecată. Nu știu, am spus oarecum nedumerit. Mi s-a părut că văd ceva... tu n-ai văzut?... Nu. Am ajutat-o să aducă găleata la suprafață. Hamsterii ne priveau de pe iarbă, ronțăind câte un pai, absenți. Portocala scosese o portocală din rucsac și o cojea fără
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
zărea un râu. Copiii ezitau. Portocala o porni prima pe pod, fără teamă, însă frânghia laterală începuse să se desprindă din capăt. Întoarce-te înapoi, se destramă! a avertizat o Iasomia. O să trec eu mai întâi. Portocala s-a oprit nedumerită, însă a ascultat-o și a alergat înapoi. Iasomia a trecut podul atentă, pășind cu grijă. Ajunsă dincolo, a apucat capătul frânghiei care stătea să se desprindă și l-a înnodat de un ciot de copac. Acum puteți să treceți
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
am răspuns nimic, am ridicat din umeri aiurea. În jurul nostru, peisajul părea complet nou. Probabil pădurea e tot aici, dar mai încolo, a încercat să-și dea cu părerea Portocala. Eu n-am mai văzut locurile astea, a spus Ghidușa nedumerită. Cred că ne-am teleportat prin timp, se bucură Hamsterul Ciufulit. De unde-atâta teleportare! l-a contrazis Hamsterul Colțos. Eu zic să mergem mai departe. Oricum n-are rost să stăm aici, le-am propus eu și ne-am luat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]