328 matches
-
Funcția căilor urinare intrarenale este de a conduce urina finală către bazinet, de unde va fi preluată de uretere și condusă la vezică. Tuburile drepte sau colectoare apar în zona radiată a cortexului renal, de unde primesc capetele tubilor contorți distali ai nefronilor. La intervale scurte se unesc între ele, crescând și în calibru, în așa fel încât vor forma piramidele renale. In zona medulară tubii fiecărei piramide converg pentru a se uni într un tub central, numit ductul Bellini sau ductul papilar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
Se va schimba zilnic lenjeria intimă și se vor respecta sfaturile privind hidratarea corexcta (2 litri de lichide iarnă și creșterea cantității până la peste 3 l vară). Pielonefrita acută Pielonefrita acută este o boală care afectează spațiul rămas liber între nefroni la nivel renal și apare mai frecvent la bărbați. Simptomatologia: este asemănătoare infecției urinare dar se deosebește de această prin creșterea leucocitelor în urină (sumar de urină) și urocultura pozitivă. Mai sunt prezente: febră cu instalare bruscă, frisoane, transpirații, cefalee
Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
celulelor tubulare, protonii reacționează cu bicarbonatul, formând CO2 și apă, care penetrează membrana celulară prin difuziune; în citosol se reconstituie ionul bicarbonat de asemenea sub acțiunea anhidrazei carbonice, iar acesta este exportat în circulația peritubulară prin spațiile laterobazale. STNH-3 În nefronul proximal, rolul predominant în excreția protonilor îl joacă STNH (izoforma 3), în timp ce în tubii colectori același rol revine pompei de protoni ATP-dependente. Acest mecanism este probat de faptul că inhibitorii cunoscuți ai transportului protonic (amilorid) reduc cu aproximativ 80% producția
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
tratament etc). 3.2. Ipoteza Barker-Brenner: rolul greutății mici la naștere Această teorie reunește observațiile făcute de Barker și col. [6] asupra unei cohorte de pacienți născuți între 1935-1942 cu ipoteza lansată de Brenner [24], conform căreia numărul redus de nefroni (oligonefronia) prezent la copiii născuți cu greutate mică este un important factor de risc pentru apariția ulterioară a hipertensiunii arteriale și a bolii renale progresive. Explicația „clasică” pentru acest fenomen a fost că în cazul unei malnutriții fetale, indiferent de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
și cu risc crescut de apariție a T2DM. Un alt studiu [88] a confirmat rezultatele anterioare ale lui Brenner și col., arătând că scăderea drastică a ratei de creștere a fătului în ultimul trimestru de sarcină produce scăderea numărului de nefroni cu 35-40%, scădere care este definitivă; pentru această afecțiune a fost propus termenul de „oligonefropatie congenitală”, confirmându-se faptul că scăderea suprafeței de filtrare induce creșterea presiunii intraglomerulare urmată de glomeruloscleroză progresivă. Aceeași corelație între prezența BDR și indexul staturo-ponderal
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
farmacologice. Rezistența la diuretic este una dintre problemele frecvent întâlnite în evoluția pacienților cu insuficiență cardiacă. Adăugarea unui diuretic tiazidic sau tiazidic-like este o modalitate de abordare a rezistenței la diuretic și face parte din strategia de blocare secvențială a nefronului. Insuficiența cardiacă este o problemă majoră de sănătate publică, asociată cu costuri foarte mari pentru sistemele de sănătate, dar și cu morbiditate și mortalitate crescute. În ciuda progreselor din ultimii ani, prognosticul insuficienței cardiace este rezervat, mortalitatea la 5 ani ajungând
Revista Medicală Română by Camelia C. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/92293_a_92788]
-
jugulară crescută. Diureticele de ansă scad reabsorbția sodiului și potasiului din urină, cu stimularea natriurezei și diurezei. Celelalte clase de diuretice, ca diureticele tiazidic-like (tiazidice, metolazona) și diureticele economizatoare de potasiu (ca spironolactona) își exercită efectele asupra altor părți ale nefronului; aceste diuretice nu sunt suficient de potente pentru a fi utilizate în monoterapie la pacienții cu insuficiență cardiacă simptomatică, deși pot fi utilizate împreună cu diureticele de ansă ca o strategie de „blocare secvențială a nefronului“. În afară de efectele diuretice, diureticele de
Revista Medicală Română by Camelia C. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/92293_a_92788]
-
efectele asupra altor părți ale nefronului; aceste diuretice nu sunt suficient de potente pentru a fi utilizate în monoterapie la pacienții cu insuficiență cardiacă simptomatică, deși pot fi utilizate împreună cu diureticele de ansă ca o strategie de „blocare secvențială a nefronului“. În afară de efectele diuretice, diureticele de ansă au și alte efecte, ca inducerea sintezei de prostaglandine, cu relaxarea musculaturii netede vasculare și vasodilatație. Tratamentul diuretic activează însă sistemul renină-angiotensină-aldosteron și sistemul nervos simpatic, ambele cu efecte nedorite la bolnavii cu insuficiență
Revista Medicală Română by Camelia C. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/92293_a_92788]
-
diuretic este una dintre problemele frecvent întâlnite în evoluția pacienților cu insuficiență cardiacă. Diminuarea eficienței tratamentului diuretic cu timpul este explicată prin câteva mecanisme. Fenomenul de „frânare“ este rezultatul modificărilor hemodinamice la nivelul glomerulului ca și al modificărilor adaptative din nefronul distal și pot fi mediate parțial de stimularea sistemului renină-angiotensină și a sistemului nervos simpatic. Acest fenomen poate fi mai accentuat la pacienții cu funcție renală afectată. În cazul pacienților care continuă să aibă un răspuns nesatisfăcător la diuretic, în ciuda
Revista Medicală Română by Camelia C. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/92293_a_92788]
-
că necesitatea unor doze mai mari de diuretic este un marker al unei boli mai severe. Adăugarea unui diuretic tiazidic sau tiazidic-like este o modalitate de abordare a rezistenței la diuretic și face parte din strategia de blocare secvențială a nefronului. Tiazidicele se administrează cu o oră anterior diureticului de ansă, în priză unică per os. Clorotiazida este singurul diuretic tiazidic care poate fi administrat intravenos (500-1.000 mg/ zi). O alternativă pentru tratamentul cronic este un tiazidic oral, ca hidroclorotiazidă
Revista Medicală Română by Camelia C. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/92293_a_92788]
-
primară. Există diverse definiții ale stadiilor. Cea mai completă este cea redata în continuare (N. Ursea) I. Stadiul de deplină compensare (suficientă funcțională, suficientă cu randament limitat) ● funcție renală normală în repaus, ușor alterată în condiții de suprasolicitare; ● masă de nefroni funcționali peste 50%; ● homeostazie normală; ● probe funcționale renale normale; ● nu există anemie; În acest stadiu capacitatea de muncă este păstrată. Poate fi necesară schimbarea locului de muncă în cazul în care solicitările energetice depășesc 700 kcal/8 h sau activitatea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
solicitările energetice depășesc 700 kcal/8 h sau activitatea se desfășoară în condiții de microclimat necorespunzătoare (temperaturi extreme, umiditate, toxice, trepidații, etc). ÎI. Stadiul de insuficiență renală compensata ● funcția renală normală în repaus prin intervenția mecanismelor compensatorii (hipertrofie funcțională a nefronilor restanți, hipertensiune, poliurie compensatorie, retenție azotata) ● masă de nefroni funcționali 25 -50% ● evoluează în două faze: a) fază poliurica; ... b) fază de retenție azotata fixă; ... ● probe functonale renale puțin sau moderat modificate ● homeostazie modificată moderat în faza de retenție azotata
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
se desfășoară în condiții de microclimat necorespunzătoare (temperaturi extreme, umiditate, toxice, trepidații, etc). ÎI. Stadiul de insuficiență renală compensata ● funcția renală normală în repaus prin intervenția mecanismelor compensatorii (hipertrofie funcțională a nefronilor restanți, hipertensiune, poliurie compensatorie, retenție azotata) ● masă de nefroni funcționali 25 -50% ● evoluează în două faze: a) fază poliurica; ... b) fază de retenție azotata fixă; ... ● probe functonale renale puțin sau moderat modificate ● homeostazie modificată moderat în faza de retenție azotata fixă; ● anemie ușoară sau medie N.B. - Retenția azotata se
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
de retenție azotata fixă; ● anemie ușoară sau medie N.B. - Retenția azotata se poate menține constantă timp de mai mulți ani în condițiile reducerii masei nefronice. III. Stadiul de insuficiență renală cronică decompensata (preuremie) ● funcție renală afectată în repaus; ● masă de nefroni funcționali 10 - 25%; ● homeostazie constant alterată (vezi tabelul); ● probe funcționale renale alterate (vezi tabelul); ● anemie medie N.B. - În afara manifestărilor bolii de fond apar și semnele de uremie IV. Stadiul de uremie (terminal) ● funție renală grav alterată; ● masă de nefroni funcționali
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
de nefroni funcționali 10 - 25%; ● homeostazie constant alterată (vezi tabelul); ● probe funcționale renale alterate (vezi tabelul); ● anemie medie N.B. - În afara manifestărilor bolii de fond apar și semnele de uremie IV. Stadiul de uremie (terminal) ● funție renală grav alterată; ● masă de nefroni funcționali sub 10%; ● homeostazie grav alterată prin creșterea semnificativă a produșilor de retenție azotata; ● anemie medie sau severă V. Stadiul de uremie depășită În acest stadiu supraviețuirea este asigurată prin mijloace de substituție a funcției renale: epurare extrarenală sau transplant
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
a aparatului renal și a se prezenta la medic în timpul cel mai scurt; - efectuarea exercițiilor fizice pentru întărirea musculaturii abdominale și perineale la persoanele cu nașteri multiple, obezitate, cașexie pentru a se evita apariția incontinenței urinare. TESTE NURSING NEFROLOGIE 1. Nefronul unitatea morfo-funcțională a rinichiului este alcătuit din: a. Sinusul renal b. Corpusculul renal c. Tubul proximal d. Ansa lui Henle e. Tubul distal 2. Care din următoarele porțiuni anatomice ale rinichiului sunt excretoare de urină: a. pelvisul renal b. capsula
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
risc imunologici - episoade de rejet acut - lipsa compatibilității în sistemul HLA - imunizarea anterior transplantului - imunosupresie necorespunzătoare (suboptimală) - non-complianța la medicație Factori de risc nonimunologici - leziuni ischemice și întârziere în reluarea funcției renale - vârsta înaintată a donatorului - neconcordanță între „doza de nefroni” și nevoile primitorului - nefrotoxicitatea inhibitorilor de calcineurină - hiperlipidemia - hipertensiunea arterială - fumatul - hiperhomocisteinemia - prezența produșilor stresului oxidativ (radicali liberi de oxigen) - infecțiile - proteinuria Factorii de risc imunologici pentru nefropatia cronică de allogrefă a. episoadele de rejet acut: majoritatea datelor care asociază
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
grefa renală a. reluarea tardivă a funcției grefonului posttransplant (delayed graft function - DGF) - cuantificată de obicei prin valoarea creatininei la externare - este asociat semnificativ cu durara de viață a grefei renale. Leziunile ischemice și DGF duc la reducerea numărului de nefroni funcționali și „doza” inadecvată de nefroni duce la accelerarea evoluției către NCG. Asocierea DGF cu riscul de rejet acut este o altă modalitate de a explica evoluția la NCG. b. Caracteristicile donatorului: mai ales vârsta acestuia se asociază cu supraviețuirea
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
funcției grefonului posttransplant (delayed graft function - DGF) - cuantificată de obicei prin valoarea creatininei la externare - este asociat semnificativ cu durara de viață a grefei renale. Leziunile ischemice și DGF duc la reducerea numărului de nefroni funcționali și „doza” inadecvată de nefroni duce la accelerarea evoluției către NCG. Asocierea DGF cu riscul de rejet acut este o altă modalitate de a explica evoluția la NCG. b. Caracteristicile donatorului: mai ales vârsta acestuia se asociază cu supraviețuirea grefei renale. Multe din caracteristicile histologice
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
încearcă să explice NCG este a senescenței accelerate a grefonului renal: vârsta intrinsecă (determinată genetic) a grefei renale limitează supraviețuirea acesteia la primitor. Îmbătrânirea este accelerată și de stresul indus de ceilalți factori de risc. c. neconcordanță între „doza de nefroni” și nevoile primitorului: este situația creată în cazul transplantării unui rinichi de dimensiuni mici la un primitor cu masă corporală mare, care ar putea să ducă la accelerarea evoluției la NCG. d. Nefrotoxicitatea ICN: utilizarea lor se asociază cu modificări
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
RENAL 12.1. NEFRITELE, PIELONEFRITELE ȘI LITIAZA RENALĂ Diagnostic: NEPHROLITHIASIS (PROPHYLAXIS) Procesele inflamatorii de la nivelul aparatului urinar afectează atât parenchimul renal cât și căile de excreție (calicele, ureterele, vezica urinară și uretra) tulburând funcționalitatea parenchimului renal la nivelul unității numită nefron (fiecare rinichi dispunând anatomic de minimum 1 milion de nefroni). Când este afectată unitatea anatomo-funcțională a nefronului numele bolilor renale au denumirea de glomerulonefrite, când procesul infecțios se datorează stazei la nivelul căilor urinare și pornește dinspre uretră spre calice
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
PROPHYLAXIS) Procesele inflamatorii de la nivelul aparatului urinar afectează atât parenchimul renal cât și căile de excreție (calicele, ureterele, vezica urinară și uretra) tulburând funcționalitatea parenchimului renal la nivelul unității numită nefron (fiecare rinichi dispunând anatomic de minimum 1 milion de nefroni). Când este afectată unitatea anatomo-funcțională a nefronului numele bolilor renale au denumirea de glomerulonefrite, când procesul infecțios se datorează stazei la nivelul căilor urinare și pornește dinspre uretră spre calice, atunci procesele inflamatorii se numesc pielonefrite, atitudinea terapeutică fiind diferită
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
afectează atât parenchimul renal cât și căile de excreție (calicele, ureterele, vezica urinară și uretra) tulburând funcționalitatea parenchimului renal la nivelul unității numită nefron (fiecare rinichi dispunând anatomic de minimum 1 milion de nefroni). Când este afectată unitatea anatomo-funcțională a nefronului numele bolilor renale au denumirea de glomerulonefrite, când procesul infecțios se datorează stazei la nivelul căilor urinare și pornește dinspre uretră spre calice, atunci procesele inflamatorii se numesc pielonefrite, atitudinea terapeutică fiind diferită. În fitoterapie conduita de principiu este cvasiunilaterală
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
clortalidona, bendroflumetiazida, meticlotiazida și metolazona), acționează prin inhibarea reabsorbției sodiului la nivelul tubului contort distal. Aceasta explică efectul saluretic relativ modest, având în vedere faptul că 90% din ionii de sodiu filtrați glomerular sunt deja reabsorbiți când urina ajunge în nefronul distal. Dozele excesive inhibă anhidraza carbonică, cu efecte de alcalinizare a urinei. Epiteliul tubului contort distal este prevăzut cu un mecanism transportor pentru calciu, controlat de hormonul paratiroidian. Diureticele tiazidice stimulează acest mecanism, favorizând retenția calciului în organism. Reprezintă diuretice
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
al bioxidului de carbon 182 20.3. Schimbul de gaze respiratorii la nivel tisular 185 FIZIOLOGIA EXCRETIEI W. Bild 21. Excreția 188 21.1. Funcțiile rinichiului 188 22. Rinichii 189 23. Vascularizația renală 190 23.1. Microvascularizația 190 24. Microanatomia nefronului 191 24.1. Corpusculul renal 192 24.2. Membrana filtrantă 192 24.3. Celulele și matricea mezangială 194 24.4.Aparatul juxtaglomerular 194 24.5. Tubul urinifer 195 24.5.1. Tubul contort proximal 195 24.5.2. Ansa Henle
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]