694 matches
-
creatinină) - retenție de apă și sare cu apariția edemelor și HTAretenție azotată cu evoluție posibilă spre IRC. Caracteristici clinice NG pot determina mai multe tipuri de sindroame: 1. nefritic acut (GN acută) 2. nefritic rapid progresiv (GN rapid progresivă) 3. nefrotic 4. anomalii urinare asimptomatice 5. nefritic/proteinuric cronic (GN cronică) Sindromul nefritic acut (GN acută) este caracterizat prin: 1. clinic: debut acut, zgomotos, la pacienți fără antecedente de afecțiune renală, manifest prin HTA + edeme + oligurie + hematurie Notă! Sindromul nefritic acut
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
caracterizat prin: - manifestările unui sindrom nefritic acut dar cu evoluție rapidă spre insuficiență renală. În absența tratamentului evoluția este ireversibilă spre IRC terminală și deces. - histologic: proliferare intensă extracapilară cu apariția tipică de crescents (semilune epiteliale) în spațiul urinar. Sindromul nefrotic (SN) este caracterizat prin:proteinurie de tip nefrotic, adică > 3,5 g/zi (constituită în principal din albumină)hipoproteinemie < 6 g% (consecința pierderii urinare de proteine) cu hipoalbuminemie < 3 g% - edemeoligurie - hiperlipidemie, lipidurietulburări de coagulare Elementele menționate caracterizează SN pur
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cu evoluție rapidă spre insuficiență renală. În absența tratamentului evoluția este ireversibilă spre IRC terminală și deces. - histologic: proliferare intensă extracapilară cu apariția tipică de crescents (semilune epiteliale) în spațiul urinar. Sindromul nefrotic (SN) este caracterizat prin:proteinurie de tip nefrotic, adică > 3,5 g/zi (constituită în principal din albumină)hipoproteinemie < 6 g% (consecința pierderii urinare de proteine) cu hipoalbuminemie < 3 g% - edemeoligurie - hiperlipidemie, lipidurietulburări de coagulare Elementele menționate caracterizează SN pur. SN impur este definit de elementele SN pur
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cilindri granuloși. În puseele de acutizare pot apărea și edemele. HTA este mai severă și se însoțește de afectarea organelor țintă. Există forme în care tabolul clinic sau biologic este dominat de HTA (forma hipertensivă) sau de proteinuria de tip “nefrotic”. Evoluția este spre IRC progresivă și ireversibilă. Evoluție Din punct de vedere evolutiv, NG se clasifică în: acute, subacute (rapid progresive), cronice. Măsuri generale de tratament în afecțiunile glomerulare Obiectivul principal este nefroprotecția, adică prevenirea progresiei afecțiunii spre stadiul de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
TA normală sau ușor crescută în discordanță cu severitatea afectării renale. Paraclinic Disfuncția renala constantă și severă reprezintă trăsătura determinantă a GN rapid progresive. Examenul de urină obiectivează: - hematurie de obicei microscopică cu hematii dismorfice - proteinurie neselectivă, rareori de tip nefrotic - leucociturie - cilindri hematici, hialini și granuloși. Alte explorări Biochimice: - retenție azotată cu progresie rapidă și evoluție spre IRC terminală în absența tratamentului. GN rapid progresivă este definită prin dublarea creatininei serice într-un interval mai mic de 3 luni. - sindrom
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Se folosesc 4 litri de plasmă/zi sau la 2 zile, timp de 14 zile sau până la dispariția Ac. III. NEFROPATII GLOMERULARE NEPROLIFERATIVE (GLOMERULOPATII) Diagnostic Reprezintă o categorie de NG caracterizate în general prin tablou clinic și biologic de sindrom nefrotic. Diagnosticul pornește de la elementele care caracterizează sindromul nefrotic (SN). Diagnosticul complet de SN presupune mai multe etape: 1. diagnostic pozitiv (detaliat la sindroamele din NG) 2. diagnostic diferențial cu alte cauze de edeme (insuficiența cardiacă congestivă, mixedem, ciroză hepatică decompensată
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
la 2 zile, timp de 14 zile sau până la dispariția Ac. III. NEFROPATII GLOMERULARE NEPROLIFERATIVE (GLOMERULOPATII) Diagnostic Reprezintă o categorie de NG caracterizate în general prin tablou clinic și biologic de sindrom nefrotic. Diagnosticul pornește de la elementele care caracterizează sindromul nefrotic (SN). Diagnosticul complet de SN presupune mai multe etape: 1. diagnostic pozitiv (detaliat la sindroamele din NG) 2. diagnostic diferențial cu alte cauze de edeme (insuficiența cardiacă congestivă, mixedem, ciroză hepatică decompensată vascular) 3. diagnostic de formă clinică: pur sau
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
și vasculite, diabet zaharat, amiloidoză, prin afectare toxică (medicamentoasă). Reprezintă cea mai frecventă cauză de BCR terminală în Europa. Anatomopatologic NG cronice pot îmbrăca oricare din tipurile histologice de NG neproliferativă. Tabolul clinic corespunde unuia din următoarele sindroame: nefritic cronic, nefrotic sau anomalii urinare asimptomatice (hematurie și/sau proteinurie). NEFROPATIA DIABETICĂ Definiție, epidemiologie Reprezintă afectarea glomerulară cronică și progresivă, frecvent întâlnită în evoluția diabetului zaharat (DZ). Este prima cauză de IRC terminală din țările dezvoltate, furnizează 30-40% din cazurile adresate dializei
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
obligatoriu la diabetici anual din momentul diagnosticului în DZ tip 2 și după 5 ani de evoluție în DZ tip 1. Microalbuminuria semnifică și afectare vasculară generalizată. Microalbuminuria poate progresa spre proteinurie (> 500 mg/24 ore). Proteinuria poate îmbrăca forma nefrotică, uneori masivă (> 10 g/24 ore). În evoluție apare afectarea renală cronică manifestă prin HTA și progresia spre disfuncție renală (vezi stadiile BCR). Evoluția nefropatiei diabetice este standardizată prin stadializarea Mogensen: - stadiul 1: creșterea RFG cu 20-50% față de pacienții nondiabetici
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
atenția asupra punctului de plecare reno-urinar al tabloului clinic. Progresia este lentă spre BCR. În stadii avansate apar manifestări cardiovasculare, la 1/3 din bolnavi se instalează HTA. Paraclinic se observă: - examen de urină modificat: proteinurie tubulară, rar de tip nefrotic (când se asociază leziuni glomerulare), sediment activ/inactiv, de obicei urina este sterilă, uneori se evidențiază bacteriurie (de obicei stafilococ auriu sau E. coli), densitate urinară scăzută precoce - examenul sângelui: sindrom biologic de inflamație în perioadele de acutizare a bolii
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
la nivelul mucoaselor. Un semn fidel de anemie cu Hb < 7 g% este paloarea pliurilor palmare. Necesită diferențierea de paloarea pseudoanemică prin pigmentație redusă a persoanelor cu ten alb, vasoconstricția periferică din stările de șoc, infiltrația edematoasă din mixedem, sindrom nefrotic. - mecanismele de adaptare a organismului: dispnee de diferite grade cu polipnee, tahicardie, sufluri sistolice, edeme, subfebrilitate etcagravarea afecțiunilor preexistente, predominant bolile cardiovasculare și ale rinichiului (insuficiență cardiacă acută, angină pectorală sau sindrom coronarian acut, tulburări de ritm, agravarea bolii arteriale
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
sunt prima țintă a depunerii de complexe imune. Manifestările clinice depind de tipul histologic de afectare renală. Proteinuria (variabilă cantitativ) este semnul comun de nefrită lupică, urmată de hematurie și retenție azotată. Tabloul clinic este acela de sindrom nefritic sau nefrotic, dar și de nefropatie tubulo-interstițială. Tipul de afectare renală condiționează evoluția și prognosticul. Manifestările cardiovasculare se referă atât la afectarea cordului cât și a vaselor sanguine. Afectarea cardiacă se manifestă ca pericardită, miocardită, endocardită. Particulară este afectarea endocardului - endocardita verucoasă
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Șansele de supraviețuire sub tratament adecvat sunt de peste 90% la 10 ani. Mortalitatea, de 5 ori mai mare decât în populația generală, este cauzată în special de complicații cardiovasculare (favorizate și de corticoterapie) sau complicații infecțioase. HTA, retenția azotată, sindromul nefrotic, anemia reprezintă factori de prognostic peiorativ. Prognosticul este mai bun la femei și la pacienții peste 60 de ani comparativ cu bărbații și copiii. Sarcina (trimestrul III) și anumite tipuri de medicamente agravează evoluția. Principii de tratament Deoarece nu este
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
agravat evoluția cazurilor. Diagnosticul etiologic precizat pe baza cultivării de produse patologice sau/și biologice a arătat predominanța E.Coli în peritonitele spontane, urmată de enterococ în lotul bolnavilor cu ciroză hepatică, pneumococ și stafilococ auriu la copilul cu sindrom nefrotic și stafilococ auriu la dializații peritoneal. Dacă în peritonitele secundare perforației tubului digestiv, germenii implicați aparțin familiei Enterobacteriaceae, în cele secundare afecțiunilor ginecologice, pe lângă E.Coli se mai regăsesc enterococul și stafilococul auriu. Studiul sensibilității la agenții antimicrobieni a unor
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
organelor retroperitoneale (abces al rinichiului, al psoasului) fuzate anterior, ale viscerelor abdominale (ficat, intestin subțire și colon), pelvine, consecința afectării organelor genito-urinare, infecția spontană a lichidului de ascită, survenită în cursul unei ciroze cunoscute, infecția peritoneului la copiii cu sindrom nefrotic sau prin intermediul cateterului Tenckhoff la persoane cu dializă peritoneală ambulatorie (DPCA). Inflamațiile acute ale seroasei peritoneale reprezintă ansamblul modificărilor morfologice locale rezultate din interacțiunea dintre germenul patogen sau unele lichide iritante și organism, precum și răsunetul funcțional sistemic asupra organismului. Etiologia
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
felul peritonitelor. Astfel, în peritonitele primare sau spontane nu se cunoaște aparent nicio sursă de infecție. Introducerea terapiei cu antibiotice a scăzut frecvența lor de la 10% la 2%. Frecvența lor este mai mare la copiii sub 10 ani cu teren nefrotic decât la adulți unde cirozele hepatice și prezența lupusului sistemic le favorizează. Ele pot să apară la copii cu sindrom nefrotic și ascită, care se suprainfectează ca urmare a unei imunități deficitare (hipoproteinemie, TBC, maladii congenitale, infecție HIV/SIDA). Infectarea
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
scăzut frecvența lor de la 10% la 2%. Frecvența lor este mai mare la copiii sub 10 ani cu teren nefrotic decât la adulți unde cirozele hepatice și prezența lupusului sistemic le favorizează. Ele pot să apară la copii cu sindrom nefrotic și ascită, care se suprainfectează ca urmare a unei imunități deficitare (hipoproteinemie, TBC, maladii congenitale, infecție HIV/SIDA). Infectarea seroasei peritoneale se poate realiza: - pe cale hematogenă post bacteriemie/sepsis;transvazarea prin peretele intestinal, urmarea a unei manevre endoscopice în condiții
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
pneumoniae implicat în producerea peritonitei a fost descris de Bozzalo în 1885 (203). Nu a fost identificată sursa de infecție. Inițial a fost considerat că produce peritonită mai frecvent la fetițe, în special la copiii între 5-10 ani cu boală nefrotică, de regulă după afecțiuni pulmonare. În ultimele decenii s-a constatat inversarea raportului de vârstă, datele din literatură implicându-l mai frecvent în IIA la adult, mai ales la bolnavii cirotici și nefrotici (35, 157, 173). Capdevilla și colab (2001
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
la copiii între 5-10 ani cu boală nefrotică, de regulă după afecțiuni pulmonare. În ultimele decenii s-a constatat inversarea raportului de vârstă, datele din literatură implicându-l mai frecvent în IIA la adult, mai ales la bolnavii cirotici și nefrotici (35, 157, 173). Capdevilla și colab (2001), din 64 cazuri de peritonită pneumococică analizate, constată la 45 de pacienți apariția IIA la pacienții cirotici, iar în alte 19 cazuri peritonita, din punct de vedere patogenic, a fost secundară. Din totalul
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
datelor clinice și antecedentelor patologice cu examenele paraclinice. O anamneză corectă ne poate orienta asupra modalității de apariție a infecției abdominale, conducând spre diagnosticul cauzal. Sunt mai multe situații ce trebuie luate în considerație: - Infecții abdominale medicale:copii cu sindrom nefrotic și ascită sau copii cu boli anergizante (prin neoplazie, diabet, TBC, infecție HIV/SIDA, boli cardiace invalidante) ce pot dezvolta ascită, suprainfectată ulterior;bolnavi cu ciroză decompensată vascular și care uneori necesită paracenteze evacuatorii; - pacienții care fac dializă peritoneală continuă
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
5, 117). Colonizarea se referă la flora microbiană saprofită a unui organ, piele, intestin cu microorganisme care prin ele însele reprezintă o barieră față de infecția cu germeni patogeni. Desigur în caz de apărare scăzută a organismului, neoplasm, HIV/SIDA, sindrom nefrotic, sindrom anemic, acești „paznici” pot deveni „invadatori” provocând infecție așa cum este peritonita ciroticului prin penetrația microorganismelor din intestin în lichidul de ascită în condiții de apărare imunitară scăzută. Aparent, tratamentul peritonitei acute difuze s-ar reduce conform dictonului „Ubi pus
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
au fost rezolvate chirurgical și au fost încadrate în grupul peritonitelor primitive (apărute la bolnavii cirotici și la care explorările imagistice au exclus existența unei colecții, la bolnavii cu dializă ambulatorie continuă sau la copiii până la 10 ani cu sindrom nefrotic). Datele prezentului studiu au fost analizate din fișele de caz clinic (foi de observație de la secțiile de chirurgie pediatrică și generală, medicală, obstetricăginecologie) cât și îngrijirea directă la secția de terapie intensivă unde lucrez. Materialul obținut a fost cercetat și
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
a evidențiat diferențe semnificative statistic (χ2=0,08; GL=1; p=0,773). Distribuția antecedentelor patologice personale la lotul cu peritonită primară la copil Pe cazuistica studiată, 10 copii cu peritonită primară (41,7% cazuri) au prezentat în antecedente sindrom nefrotic și ascită, iar la 7 copii (29,2%) s-au înregistrat în antecedentele patologice personale afecțiuni maligne de sânge (leucemie acută). VII.4.3. Peritonita primară la dializați în ambulator Numărul total de cazuri a fost 19, reprezentând 4,9
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
în ambulator se bazează pe asocierea Targocid 4,5 g/zi + Vancomicină 2 g/zi sau cefalosporine de generația a III-a, Cefepime. Tabloul bolilor care au condus la dializă a fost dominat de glomerulonefrită asociată sau nu cu sindrom nefrotic (42,1%). La acest subgrup, tratamentul cu antibiotice utilizat a constat cel mai frecvent în asocierea Ceftriaxonă+Gentamicină la 42,1%, dar este de remarcat că la 26,3% dintre dializați s-a utilizat asocierea Vancomicină+Amikacină și la 31
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
acute difuze. Este favorizată de scăderea mecanismelor de apărare ale gazdei prin prezența unor tare organice (anemie, afecțiuni renale, insuficiență cardiacă, ciroză hepatică mixtă/toxică și/sau virală). Peritonita spontană este mai frecventă la copiii sub 10 ani cu sindrom nefrotic, comparativ cu adulții, unde cirozele hepatice sau lupusul sistemic le favorizează. De asemenea, pot să apară și în cazul persoanelor cu insuficiență renală cronică și care fac dializă ambulatorie continuă. Însămânțarea peritoneului se realizează pe cale hematogenă, prin translocație bacteriană, prin
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]