1,869 matches
-
orgasm sau masturbație". Gîndirea era captivă iar genocidul cultural cobora la nivel de meditație, expresie: "micul securist ascuns în fiecare dintre noi". Jucam un dublu rol: prizonieri și gardieni! O performanță, nu-i așa?! Și în fond ce reprezenta Cenzura: negația, interdicția, paznicul nopților, supunerea voluntară, mediocritatea, lipsa de inspirație și spirit, îndobitocirea obligatorie. Într-un cuvînt: RĂUL! După cîte înțeleg, știați cine erau cenzorii? Noi îi cunoșteam dar ei nu semnau niciodată referatele. Cenzura - Ministerul Adevărului - era o instituție ocultă
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
leitmotivul și obsesia recenziei, în sprijinul căreia ecourile subiective ale unor prejudecăți înlocuiesc argumentele reale. Doar observațiile din partea finală a articolului par a fi mai argumentate, ideile de bază ale recenziei părînd a fi generate și de o ispită a negației de dragul negației. Mai mult, recenzentul încheie, paradoxal, prin a recunoaște chiar ceea ce negase - interconexiunile structurale și complexitatea operei literare și academice ale lui Mircea Eliade. Volumul lui Rennie ar fi "mai puțin un studiu critic al lui Eliade, cît o
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
obsesia recenziei, în sprijinul căreia ecourile subiective ale unor prejudecăți înlocuiesc argumentele reale. Doar observațiile din partea finală a articolului par a fi mai argumentate, ideile de bază ale recenziei părînd a fi generate și de o ispită a negației de dragul negației. Mai mult, recenzentul încheie, paradoxal, prin a recunoaște chiar ceea ce negase - interconexiunile structurale și complexitatea operei literare și academice ale lui Mircea Eliade. Volumul lui Rennie ar fi "mai puțin un studiu critic al lui Eliade, cît o apologie a
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
a firii. Orice discuție mă irită. Dimpotrivă, îmi procură o plăcere infinită ideea morții. Cînd trece cu vreun mort pe stradă, mă reped la geam; lăcrimez de bucurie. Pot spune că sînt bolnav? Boala presupune lipsă; noțiunea are conținut de negație. Filosoficește, boala aparține răului: eu nu sînt bolnav, căci îmi simt plăcere". Dar plăcerile sale sînt morbide, demonstrînd alienarea. Cei din jur presimt ceva din neliniștea sa mentală, ocolindu-l sau acceptîndu-i, copleșiți, excentricitățile, precum aceea de a nu putea
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
nemijlocit de a exista îl fac imprevizibil și de neînlăturat. Asentimentul?! Starea de asentiment nu există! Ah! de m-aș putea plasa în asentiment, așa cum încerc să fiu în atemporal și aspațial!! Lucru imposibil. Aspațialul și atemporalul se închipuie prin negație. Înlături un mod cunoscut, pleci undeva în afara lui... Dar cum să pierzi sentimentul, cum să-l înlături? El este doar răspunsul tău la lume, răspunsul eului tău. Dacă lumea s-ar limita la eu acest răspuns n-ar mai fi
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
aproape) toate lobbyurile ce striază lumea literară, cu o țâfnă când pitorească și profitabilă, când copilăresc-ridicolă și păguboasă. Egofil etanș, e fericit să se știe bârfit, neînțeles, marginalizat, potopit de invective. Alterat de mania persecuției și mania contradicției, iritările și negațiile sale sunt direct proporționale cu... satisfacțiile și pozitivul existenței. Este în centrul atenției, se plânge că e ignorat, necitit, necitat, necomentat. I se premiază cărțile, se plânge că-i un veșnic outsider, neluat în seamă de nici un for. Se scrie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
să abată nici cel mai însemnat amănunt din făptuirea grozăviei;/ Cum pulsul tău nu e în stare să amîne cu o clipă deznodămîntul./ (suflete ce par a-și afla tihna în mijlocul pîrjolului, vîlvătăii unor imense ruguri)" (Aproapele meu, Heraclit). Dar negația atrage negația, așa cum abisul atrage abisul. Individul ce-și realizează impostura ontologică, deplina nimicnicie, fuge de sine nu în Lume, unde s-ar putea transpune în narațiunea infintiă a acesteia, adoptînd alte identități, ci în Neant. Singurul drum ce i
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
nici cel mai însemnat amănunt din făptuirea grozăviei;/ Cum pulsul tău nu e în stare să amîne cu o clipă deznodămîntul./ (suflete ce par a-și afla tihna în mijlocul pîrjolului, vîlvătăii unor imense ruguri)" (Aproapele meu, Heraclit). Dar negația atrage negația, așa cum abisul atrage abisul. Individul ce-și realizează impostura ontologică, deplina nimicnicie, fuge de sine nu în Lume, unde s-ar putea transpune în narațiunea infintiă a acesteia, adoptînd alte identități, ci în Neant. Singurul drum ce i se deschide
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
colportori de lucrurile cele mai noi, anticlasiciști, moderniști, compensează inerția tradiției și o fac să se revizuiască". Iar E. Lovinescu, mai înainte, observase, constatînd prezența masivă a evreilor în avangarda românească, că, în general, spiritul semit are vădită aplecare către negația vehementă iar consecința acesteia este revoluționarismul estetic ca și politic. Năzuiau frenetic acești tineri scriitori evrei de după primul război mondial și ceva mai înainte, considera Lovinescu, să creeze "o artă internațională peste hotare". Și au izbutit magistral. Tristan Tzara (pseudonimul
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
obiectul unui domeniu filosofic de importanță majoră și de mare durată. A pune sub semnul întrebării un domeniu este, dacă nu o negare directă a viabilității lui, oricum, o rezervă. Iar rezerva poate fi interpretată ca o formă eufemistică a negației. Perioada post-Blaga i-a confirmat îndoielile. Blaga rămâne unic, la noi, situat deasupra conjuncturilor politice și de aceea foarte important. E citit și astăzi nu numai în interiorul culturii noastre, dar și în afară. De pildă, acum apare pe Internet un
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
după ce i-a anulat aderențele terestre... Față de misticul pur, sfîntul este un om politic". Și - se știe - nimic nu a detestat Cioran mai mult decît pe omul politic. Iar mai încolo cu cîteva pagini, continuîndu-și meditația, socoate că "sfințenia este negația vieții din isteria cerului... Sfințenia este o nebunie aparte... Isus a fost, în tot cazul, boala incurabilă a sfinților... Isus este responsabil de atîtea suferințe. Conștiința lui trebuie să fie încărcată, prea încărcată, de n-a mai dat, între timp
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
a spus că atîta vreme cît va exista suferința va "exista" și Dumnezeu. Dar de ce nu s-a observat că tot ea îl neagă și că, odată anulat de un exces de durere, nimic nu-l va mai putea reface. Negația Divinității, în numele raționalismului, al îndoielilor sau al indiferenței este o aprobare binevoitoare față de refuzul născut din efervescența unei însîngerări. Scîrba de Dumnezeu la un om religios ajuns în stadiul final al suferinței determină o singurătate atît de copleșitoare, că, de-
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
își trăiește deplina maturitate, a avut și evoluția cea mai spectaculoasă: pentru el schimbarea n-a însemnat doar o mișcare mai mult sau mai puțin alertă pe același palier estetico-formal, ci, pur și simplu, ieșire din cadru, reconstrucție prin fugă, negație și uitare. Evident, această imagine, de multe ori îngroșată voit din necesități de demonstrație, nu face decît să simplifice pînă la schematizare un fenomen a cărui evoluție este infinit mai complexă și, în esență, rebelă față de orice retorică. Așa cum tipologiile
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
progresului" material... Esteticul e demonizat în temeiul unui materialism funciar, ce respinge toate formele de transcendență (arta fiind și ea, în felul său, o transcendență!), făcîndu-se a nu vedea marea, ireductibila sa complexitate, care include, așa cum democrațiile generează propria lor negație politică, și virtualitățile autocontestării sale, sub chipul unor ,,anti": ,,este deja evident că aversiunea și teama față de formalismul estetic derivă (...) din aversiunea și teama de complexitate. Marele inamic al celor care persecută formalismul estetic este antireducționismul (...). Prin natura sa, scriitura
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
scurt timp false. Valeria Guțu Romalo a evitat toate aceste capcane, în primul rînd pentru că a subordonat discursul normativ și prescriptiv celui de veritabilă analiză științifică, presupunînd spirit critic și înclinare spre dubiu. În locul unei simple serii de recomandări și negații, cartea oferă o analiză a greșelii în contextul ei de producere, examinînd nuanțele de sens și factorii de uz care o pot explica; discursul lingvistic dovedește deprinderea intelectuală de a oferi cît mai multe posibile interpretări ale unui fenomen, de
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
să mute centrul de greutate al operelor, să le refacă energic trăsăturile, împingînd în umbră unele din părțile lor prețuite pînă la un punct, scoțînd în lumină altele, neglijate. Asemenea fenomene iscă de obicei proteste. După cum nu sînt excluse nici "negațiile" totale, "scandaloase", venite din partea unor personalități care "n-au organ" pentru emulii lor, precum contestarea lui Dostoievski și Faulkner de către Vladimir Nabokov, a lui Rilke de către Paul Claudel, a lui Valéry din partea lui Cioran etc. Însă nici aceste gesturi iconoclaste
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
bine naturii profunde a artistei, generozității ei senzoriale și unei anumite lăcomii de a cuprinde și de a spune totul, decît acest spațiu închis, decît această lume captivă care conține în sine atît geometria suficientă a finitului, cît și vehemența negației și irepresibila aspirație eliberatoare. Din punct de vedere formal, interiorul îi oferă artistei nenumărate posibilități de a diferenția entități, obiecte, substanțe, densități, tonuri, saturații, din punct de vedere psihologic îi oferă șansa luptei cu limita, cu determinarea și cu expresia
Forță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16320_a_17645]
-
îl considera pe Ion și Lucian Raicu în marea sa carte din 1967 închinată analizei operei lui Rebreanu. Ion e un aspirant la o poziție centrală în lumea satului. Și, firește, construcția lui Ion este polemică, realizîndu-se printr-o vehementă negație îndreptată împotriva tatălui, pe care îl disprețuiește că a pierdut tot ceea ce fiul dorește să acumuleze, pămînt. De aceea, În familia Glanetașului, rolurile tată-fiu au fost de mult inversate. Pierderea de autoritate a tatălui îi permite fiului să devină foarte
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
aproape de o "puritate" a impurității sale, de a vedea exclusiv dezastrele, catastrofele, prăbușirile, indiciile precarității, ale falsului, ale morții. Legătură de bază dintre subiect și obiect e una de ostilitate. Pornind de la contestarea unui regim politic aberant, autorul își extinde negația într-un mod indeterminabil. Revoltă istorică se transformă cu ușurință într-una metafizica." Regăsim, de asemenea, în comentariile critice de data recentă ale lui Gheorghe Grigurcu beatitudinea pe care i-o provoacă exegetului poezia bună. Criticul nu citește pur și
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
aplicată literaturii actuale. Atît cît e posibil. * Dificultatea de-a limita (în text) ceea ce te limitează (în existențial). Nevoia de stil ca de-o operație a limitării la pătrat. * Îndoiala ca un corectiv nu doar al afirmației, ci și al negației. Ambivalența subversiunii sale. * Exclus pînă și de propriile sale imagini, evacuat din operă, precum un chiriaș ce nu și-a plătit la timp chiria, nu e acesta scriitorul în postumitate? * Pentru ca ideile să reziste, se cuvine ca formularea lor să
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
de limba română, cu atît mai mult cu cît ele nu sînt, din păcate, prea numeroase. în afara studiilor de tipologie lingvistică, a cercetărilor care urmăresc realizarea specifică, în cît mai multe limbi, a unor fenomene și categorii gramaticale mai generale (negația, interogația, pronumele relative etc.), lucrările în care se acordă un spațiu apreciabil românei sînt, desigur, cele de romanistică. O recentă bibliografie dedicată frazeologiei și paremiologiei în limbile romanice - Joachim Lengert, Romanische Phraseologie und Parömiologie, Tübingen, Gunter Narr Verlag, 1999 - merită
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]
-
diversitatea cîmpului de studiu - de la varietatea desemnărilor - izolări, expresii idiomatice, grupuri sintactice stabile/libere, unități frazeologice, locuțiuni și expresii, îmbinări de cuvinte - pînă la cea a elementelor studiate: rime, aliterații, metafore, cuvinte vechi și dialectale, jocuri de cuvinte, tautologii, pleonasme, negații, structuri sintactice. Titlurile reproduse cu acuratețe (cu doar foarte puține greșeli în folosirea diacriticelor alfabetului românesc, lucru rar în lucrările apărute în străinătate) și bine grupate, aducerea la zi și comentariile exacte fac din bibliografia lui J. Lengert un instrument
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]
-
poetul încearcă deseori să găsească fețele ascunse sau doar întoarse ale unei lumi extrem de nesigure, dacă nu chiar paradoxale: "Nu chiar totul este imposibil atunci când/ imposibilul devine posibil/ negăsindu-se pe sine pentru a exista/ deși existența nu e întotdeauna negație" (Antitautologie). Și încă: "nimeni nu m-a recunoscut vreodată/ pentru că eu de fiecare dată sunt altul/ măștile - aceste măști care mă poartă prin lume/ ca pe o fatalitate - toate au chipul meu/ și mă fac și mai greu de recunoscut
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]
-
ale unui autor pasămite incompetent prin pluralitate. Noi înșine sîntem un Stan Pățitul. De cîte ori nu ni s-a respins critica pe motivul că e "subiectivă", înclinată a-și oglindi narcisiac doar propria-i figură ori a se deda unor negații arbitrare, iar poezia pe motivul, să zicem simetric, că e cerebrală, uscată, un "produs de critic"? Ne vine în minte acea scamatorie cînd un prestidigitator deschide jumătatea unei cutii în care a fost introdusă o bilă spre a o arăta
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
ființei. Instabilității (dislocării) metafizice îi este proprie contradicția ca mod paradoxal al nostalgiei originilor. De fapt Miron Kiropol e un dizgrațiat care gustă ceea ce Rimbaud numea "voluptățile damnațiunii, cu specificarea că damnațiunea nu e, în poezie, o stare pură, o negație absolută, ci un amestec de satanism și idealitate, de neagră satisfacție și căință, de dureroasă provocare și de așteptare expiatoare. Credința bardului nostru e una crepusculară, încercată de îndoială, impregnată de anxietate. Revelația și nonrevelația își dispută întîietatea, însă nici una
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]