512 matches
-
rigoarea și austeritatea împărtășite cu adversarii, dar în chestiunea suferinței se opun două lumi: unii îi acordă o anumită pozitivitate, pentru că ea face posibil triumful voinței înțeleptului, pe când ceilalți o situează clar de partea negativității, ba chiar fac din ea negativitatea absolută... Iar hedonismul își prezintă aici cele mai frumoase titluri de noblețe ale sale: să nu cadă la învoială cu ceea ce face rău trupului și sufletului, să nu pactizeze niciodată... Suferința ocupă un loc cardinal la Epicur: ea desemnează lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
acestei evoluții firești, ea întruchipează legea. Epicur nu precupețește niciun efort pentru a evita neplăcerea și, cu aceeași ocazie, creează plăcere, tocmai în și prin această evitare. Zeii? Moartea? Frica? Boala? Suferința? Angoasa? Sunt tot atâtea variațiuni pe tema unei negativități care trebuie nimicită. Locul acestor afecțiuni nefaste? Trupul. Prilejul de mântuire? Trupul. Măsura suferinței? Trupul. Cea a plăcerii? Trupul. Călăul și victima, mântuitorul și vinovatul? Trupul. El și nimic altceva - un trup redus la componentele lui atomice. -11- O prudență
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de a fi: o junglă în care brutalitatea se întrece cu viclenia, iar forța cu cărpănoșiile... -15Grădina, o anti-Republică a lui Platon. Și apoi, mai există și o altă soluție: un stat jubilatoriu în statul decadent, o enclavă scutită de negativitate, un refugiu în care nu se promite că fericirea va fi atinsă mâine, într-o altă lume sau într-o altă viață, ci aici și acum cu trupul pe care-l ai, fiind ceea ce ești, în cadrul geografic decupat de voința
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Acestei imagini el i-o adaugă pe aceea a războiului și a câmpurilor lui de luptă. Nu pentru a se bucura de morții în bătălie sau de brutalitatea sălbatică a înfruntărilor, ci pentru a valoriza metafora: să fii cruțat de negativitate, iată una dintre sursele majore ale pozitivității. Să vezi oroarea, dar să fii scutit de ea, ce voluptate! Evitarea tulburărilor, durerilor, suferinței și fricii îți arată direcția pe care trebuie s-o urmezi pentru a te bucura de tine însuți
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
terorizează pe majoritatea oamenilor? Ea trebuie să-l conducă pe filosof la împăcarea cu sine însuși. Neantul îi paralizează pe cei mai mulți? înțeleptul știe să se sprijine pe acest vid sideral pentru a bascula într-o voluptate confecționată de el însuși. Negativitatea câștigă până la urmă? Epicurianul cunoaște regulile ce permit, până una alta, generarea plăcerii de a exista. Nu vom mai fi decât niște cadavre? Trupul, câtă vreme dăinuie, să fie atunci măcar utilizat ca o mașină performantă pentru a fabrica fericire
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
tropism hedonist, antiplatonism - în privința originii numelor și a naturii sufletelor -, recuzare a durerii, a plăcerii și a suferinței ca poli magnetici, dietetica dorințelor, aritmetica plăcerilor, identificarea binelui suveran cu fericirea, aceasta coincizând la rândul ei cu absența tulburărilor, cu încetarea negativității care operează în trup și în suflet, simpla satisfacere a dorințelor naturale și necesare, recuzarea fricii de zei și de moarte etc. Urmează, în sensul de mers, două scrisori, una trimisă din Rhodos - din cauza zăpezii din Lycia - lui Antipater și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai mult cu jalea grea din doinele populare. Delicatețea suavă, compătimirea, duioșia învăluie acum codrul „frate” și „tată”, muntele „uncheș”, pământul „văr” etc. E un fel de fraternizare franciscană, ce corodează solipsismul inițial, existența însăși încetând a mai fi pură negativitate. Ca urmare, tonul elegiac câștigă teren, regretate fiind clipa pierdută „în valea delicatului Prier” (Clipei), „timpul mierlei” (Preistorie), tinerețea (Doamna Seara, Către Fantazio). Dar resuscitarea trecutului pregătește, totodată, accesul la sublimul lumii prezente. Fervori, nebănuite odinioară, aproape extaze sunt declanșate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
guvernează lumea și determină trupul și sufletul inferior al oamenilor. Asta are de spus, În linii mari, gnosticismul. Este limpede că o asemenea ipoteză „evoluționistă”, avansată de ereziologi, nu este decît una dintre multe altele. Accentul pus de gnostici pe negativitatea Stăpînilor cosmici ar putea fi ceva nou, Însă elementele constituente există Încă de la sfîrșitul secolului al III-lea a.C., de la Începuturile astrologiei eleniste pseudo-hermetice. Tentativa ereziologilor de a prezenta gnosticismul ca pe rezultatul unei evoluții pare să fie contrazisă de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
efort intelectual pentru a putea Înțelege că una dintre principalele dogme ale platonismului este următoarea: cu cît este mai fizică o ființă, cu atît este mai puțin esențială. În consecință, lumea fizică, dat fiind că este fizică se Învecinează cu negativitatea: trupul este mai rău decît cea mai rea dintre emoțiile Încercate de Suflet. Aici ne vom opri puțin și ne vom Întreba, alături de Hans Jonas, dacă această perspectivă asupra lumii (atribuită de el doar gnosticismului, dar care este, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și abia după aceea pe Sophia-Mama Universală. Și cu siguranță că se poate modifica această cronologie, totuși nu Într-o asemenea măsură Încît să se poată susține că „protognosticii” - Simon și discipolii săi - Îi atribuiau Sophiei mai mult decît o negativitate de circumstanță. Statistic, Sophia este ambivalentă (negativă și, concomitent, Întrucîtva pozitivă) În peste 80% din cazuri. Astăzi perspectiva legată de gen este utilizată cu mai multă precauție, deși punctele de vedere acoperă o Întreagă gamă, de la cel al lui Michael
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu dau un răspuns lipsit de ambiguitate Întrebărilor cu privire la gen sau oricăror altor chestiuni de ordin social. În același timp, alți specialiști au răsturnat ipotezele anterioare, atribuind gnosticismului În general o atitudine negativă față de femei, În baza evidenței statistice a negativității Sophiei Înseși. 8. De ce căderea? Am Încercat să arăt, În mai multe eseuri, că Sophia ocupă În mitul gnostic, ca personaj, o poziție care intervine În multe mituri dualiste ale lumii, cea de Trickster feminin 97. Nu am intenția de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care determină destinul popoarelor lumii antrenate În mișcarea occidentală. Însă În vreme ce Taubes califică pozitiv această forță și optează pentru „revoluția permanentă” ca să se poată atinge cît mai curînd suspendarea istoriei, care va stabili și sensul ultim al istoriei, Voegelin accentuează negativitatea radicală a acelui „gnosticism” care devine În epoca modernă tot mai important și tot mai neliniștitor 31. „Revoluția gnostică” are loc În etape. Una dintre ele a fost Reforma, văzută drept o invadare Încununată de succes a instituțiilor occidentale de către
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu vă deosebesc. De aceea o să vă tratez de parcă ați fi unul singur și o să vă numesc pe amândoi Arthur...(40). K. reduce la identitate ceea ce este diferit și în același timp își dezumanizează ajutoarele. Neasemănarea este marcată de pecetea negativității 595. Dar numai K. pare incapabil să diferențieze pe toți acești oameni care se aseamănă pentru el. Surorile lui Barnabe sunt "niște blonde care seamănă între ele și care seamănă cu Barnabe" (53). Țăranii în han sunt "oameni mici de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Kafka, contrar unor critici care văd în el un sceptic al limbajului 636, departe de a-l respinge, se scufundă în el cu ardoare, fiindcă doar în el se găsește un adevăr/bucurie. Dacă muzica atestă adevărul corpului, ca liniște, negativitate, dacă Rauschen-ul amintește fricțiunea corpului și a limbii 637, ea nu încetează să trimită la liniște, la experiența liniștii ca muzică. "Ist es ihr Gesang, der uns entzuckt oder nicht vielmehr die feierliche Stille, von der das schwache Stimmchen umgebehen
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cea mai grea, cum s-a văzut, transferînd întreaga problematică a morții dintr-o acțiune imediată, efemeră și la îndemîna oricărui aventurier într-o meditație de cel mai înalt înțeles existențial, înseamnă că a avut tăria să „revalorifice” (Mircea Eliade) negativitatea morții, dîndu-i un înțeles nou, în sprijinul ființei căzute în suferință și în umilință. Astfel, omului i se ivește șansa refacerii puterilor sufletești și spirituale după modelul universal al păstorului-zeu (Dumuzi), devenind capabil, în varianta carpatică, să întîmpine moartea, cel
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Istoria nu este tribunalul artei. "Arta, spunea Bonnard, este timpul oprit." Ca și plăcerea sau visul, după cum am văzut. Și e adevărat că unele contemplații ne catapultează, fie și pentru o clipă, în afara istoriei, care, așteptare sau nostalgie, este mereu negativitate. Ca un sifon care ar elimina neantul conștiințelor, aspirat de o suficiență pozitivă și încântată, plăcerea estetică unește trecutul și viitorul într-un prezent miraculos. Drumul spre interior" drag lui Novalis nu are date și, așa cum ideologia este lucrul prin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mai mult). Imaginea TV este un mod de a vedea imaginea TV, care exclude vederea vederii. În afară de cazul în care întorci butonul. Inaptitudinea pentru negare va forma spirite pozitive, deschise spre partea bună a lucrurilor, privind lumea în față, fără negativitățile deșarte de odinioară. Atenți la mediul lor apropiat, preocupați de echilibrul lor privat, tați și soți buni. Dar și spirite conservatoare, mai puțin dispuse să schimbe lumea cât să-și facă un loc în ea, conduse la un scepticism de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
teatru este sinteză a imaginarului deja construit. În primul rând imaginea promovată de către biserică a fost de natură negativă 65, pentru a determina un control bazat pe frică. În fața acestor presiuni s-a dezvoltat un imaginar marginal predominat de imaginea negativității, a grotescului. În acest context ereziile prind foarte bine la populația dominată de ideea de suferință, care nu puteau accepta singularitatea creatorului. Faptul că negativitatea este cocreator, un răspuns din partea poporului simplu la întrebarea teologică amplă a sursei răului, este
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
bazat pe frică. În fața acestor presiuni s-a dezvoltat un imaginar marginal predominat de imaginea negativității, a grotescului. În acest context ereziile prind foarte bine la populația dominată de ideea de suferință, care nu puteau accepta singularitatea creatorului. Faptul că negativitatea este cocreator, un răspuns din partea poporului simplu la întrebarea teologică amplă a sursei răului, este un lucru credibil și este și o explicație pentru suferința individuală. A urmat explozia magiei și vrăjitoriei ca forme ale imaginarului la sfârșitul Evului Mediu
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în propria viață. Teatrul devine principalul mod de amplificare a imaginarului pulsional, dincolo de granițele închise ale elitei intelectuale. Personajele ce se dezvoltă prin gestul specific teatrului sunt cele ale unui univers interior dezvoltat ca urmare a refulărilor și impregnărilor ca negativitate. Demonul este unul dintre personajele cel mai des întâlnite ca și scenele pedepsei divine 67. Trecerea de la teatrul popular al secolelor XIII-XV la cel cult, care începe să se dezvolte începând cu secolul al XVI-lea, nu s-a realizat
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Celui de îndumnezeiește. "Pentru că de la El și prin El și întru El sunt toate", precum spune cuvântul cel sfânt"80. Dar existența nu se rezumă doar la nivelul binelui și de aceea a fost căutată și identitatea ontică a răului. Negativitatea nu capătă statut ontic și, implicit, formele acesteia sunt considerate doar lipsuri parțiale: "Răul însă nu are cauză, nici definiție, nici nu este în conformitate cu natura; căci în natură nu există ceva contra ei, precum în artă nu găsim rațiunea lipsei
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și pură, dependentă și absolută, ulterioară și primă, mutabilă și imuabilă, simplă și compusă"137. Echilibrul este asigurat în cunoaștere datorită relației între ființă și neființă, a perfecțiunii și imperfecțiunea, pentru că eroarea este cea care stă mărturie pentru adevăr și negativitatea pentru pozitivitate. Lumea trebuie cunoscută ca ansamblu în fiecare dintre componentele sale, iar cunoaștere se poate realiza doar prin comparație. Dar adevărata cunoaștere nu privește existențialele ci ceva care se află dincolo de toate. În acest context adevărata cunoaștere era considerată
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
acuzații difereau de la caz la caz în funcție de contextele politice. De vrăjitorie au fost acuzate persoane marginale din punct de vedere social și diferite populații 173 care puteau juca rolul de "țap ispășitor". Aceste acțiuni s-au manifestat sub imaginea unei negativități totale. Una dintre imaginile specifice au fost cele ale Sabatului, ce începe să se dezvolte începând în secolul al XII-lea, dar care atinge apogeul odată cu vânătoarea de vrăjitoare începută cu secolul al XV-lea. În spațiul cultural medieval o
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cunoștințelor, ci asupra formelor de cunoaștere. Dubito-ul ca formă a cogito-ului, elimină toate celelalte forme ale gândirii. Acțiunea poate părea autodistructivă, dar ea este, în realitate, autoconstructivă. Ego-ul se descoperă ca unică formă a certitudinii prin forma dubito-ului. După aceea negativitatea eu-lui se autoregăsește ca pozitivitate devenind cogito. De aceea acțiunea îndoielii nu trebuie privită ca formă a negativității, iar acțiunea sa este de separare și construcție și nu doar de cenzură în ideea eliminării. Îndoiala metodică este de fapt separarea
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
poate părea autodistructivă, dar ea este, în realitate, autoconstructivă. Ego-ul se descoperă ca unică formă a certitudinii prin forma dubito-ului. După aceea negativitatea eu-lui se autoregăsește ca pozitivitate devenind cogito. De aceea acțiunea îndoielii nu trebuie privită ca formă a negativității, iar acțiunea sa este de separare și construcție și nu doar de cenzură în ideea eliminării. Îndoiala metodică este de fapt separarea metodică a certului de incert. Dubito-ul acționează treptat eliminarea, ce duce la identitatea cu sine, realizându-se pas
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]