256 matches
-
înspăimântător. Din aceste motive, personajele nu devin tipuri reprezentative: ele sunt doar întruparea întâmplătoare a unor categorii născute din convulsiile vieții sociale moderne. Plasată într-un alt context, doamna Murdock ar fi putut deveni un memorabil personaj demonic, o ființă neguroasă ce-și țese plasa de intrigi în penumbra casei-bastion. În contextul dat, ea nu este decât o matroană autoritară, împinsă de lăcomia și zgârcenia sa la abuz, teroare și crimă. Captivitatea în care o ține pe Merle Davis are o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu este nici idilică, nici catastrofală, doar cenușie. Dintr-o „amară mizantropie”, se distilează o acceptare stoică, ușor olimpiană. Printre armele de apărare, povestitorului nu-i este străin în primul rând, umorul. În cele dintâi scrieri, acesta este cam încruntat, neguros, înseninându-se treptat și dobândind dezinvoltură, precum în Călătorului îi șade bine cu drumul. Printre elementele care definesc arta lui de povestitor este și predilecția pentru melodramă. O parte dintre situațiile epice imaginate conțin ireductibilități în exces, cel puțin ca
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
Subiectivizată pregnant, lirica sa - în multe cazuri constituită pe un nucleu narativ sau livresc: fapte de viață și informație culturală din registre variate - pornește de la evenimente personale și mitologeme puțin răsturnate (cu ecouri blagiene și soresciene). Primele creații sunt ușor neguroase, tentative de evaziune dintr-o lumină aridă de care poeta are oroare. Un vag presentiment al extincției se ghicește în autoironia abia schițată cu care moartea e imaginată ca evadare în oniric (Cărarea pierdută) sau ca zbor nocturn și împlinire
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
gotic. Și lumina picturii mediteraneene a fecundat umbrele interioarelor și s-a făcut Rembrandt și Vermeer. Apoi Europa a plecat să-și încerce miracolul în toate peisajele pământului. Dar nicăieri n-a mai fost nici Mediterana și nici sora ei neguroasă din nord. Eduard Pamfil Cred că trebuie să înțelegem adevărata semnificație și a capitale culturalelor mai mici din Europa Centrală și de Est. Numai astfel se întrevăd nenumăratele drumuri noi, nebătătorite și, deci, neînscrise încă în marea istorie a Europei
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
funciar: „Cine se gândește se ofilește” (A patra). Alteori personajul acceptă viața ca pe o fericire edenică (Onu). Se întâmplă ca vreunul să manifeste și oarecare detașare (Melentea), dar aceasta este doar un paravan, dincolo de care se ascund o dramă neguroasă, o deznădejde încruntată. Prea puțin creștin, în fond, A. definește „păcatul” ca „împietrirea inimii” (Nemângâiat), adică un soi de reprimare a vieții. De aceea, eroina din Stana trăiește cu o furie neguroasă, încrâncenată, la limita patologicului. O nefericire a personajelor
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
un paravan, dincolo de care se ascund o dramă neguroasă, o deznădejde încruntată. Prea puțin creștin, în fond, A. definește „păcatul” ca „împietrirea inimii” (Nemângâiat), adică un soi de reprimare a vieții. De aceea, eroina din Stana trăiește cu o furie neguroasă, încrâncenată, la limita patologicului. O nefericire a personajelor este singurătatea socială, îndeosebi destrămarea familiei, la care ele reacționează violent și neașteptat, dur și cu voluptatea suferinței (Fefeleaga). Personajele cele mai realizate sunt oameni care nu pot trăi în izolare, precum
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
o altă tehnică decât a biografiei romanțate, prin alternarea secțiunilor epice cu corespondența câtorva protagoniști pașoptiști, căutând impresia veridicului. Totuși, portretele personalităților istorice, un Bălcescu care își joacă sacrificiul ca un actor prea conștient de rolul său, sau un Heliade-Rădulescu, neguros, furtunos și șovăielnic, se constituie mai degrabă ca niște relatări liricizate. Volumul de evocări și portrete istorice Eroi au fost, eroi sunt încă (1968) exprimă credința, grandilocvent frazată, în patriotism, progres, luptă, cartea fiind o sumă de texte apologetice, cu
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
ziceai că umblă după prostituate, iar acum îl acuzi că s-a îndrăgostit. Fulcinius își deșartă sacul fără să mai aibă timp să se gân dească la consecințe: — Sunt adresate copiilor lui Germanicus! Sprâncenele bătrânului se unesc într-un nod neguros. Tot chi pul i se întunecă. Cu mâinile împreunate la spate, pornește încetișor spre celălalt capăt al grădinii. Niciodată nu i-a plăcut prietenia dubioasă dintre Libo și nepotul Liviei. Chiar și Agrippina i-a mărturisit îngrijorarea ei. Are dreptate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
goană printre corturile răvășite ori încolțite de flăcări, spre desișuri. Curând, trecură de lizieră și fură înghițiți de întunericul pădurii. Sebastianus era cu ei. 35 Suflând greu, Balamber ajunse în incinta unde stăteau caii. înaintea lui, dușmanul fugea spre desișul neguros, dar de jur împrejur locul era presărat cu morți și răniți. în ecourile incendiului, privirea sa reuși să pătrundă înăuntrul îngrăditurii și să constate efectul cel mai important al incursiunii: în noroiul podelei agonizau, cu nechezaturi înfiorătoare și răgușite, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care sunt mai tari la istorie, ar putea să ne lumineze în această brambureală de relații supermoderne, referindu-se la ceea ce era obișnuit să se întâmple de veacuri în această zonă și la obsesia bolnăvicioasă a Rusiei, din cele mai neguroase vremuri, de a ajunge la apele calde (strâmtorile Mării Negre) sau măcar să controleze gurile Dunării (din care cauză România a constituit o permanentă țintă pentru că a cutezat să bareze calea extinderii Imperiului Țarist), spunând că nu-i nimic nou sub soare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
urmă maica a murit!... Eu o priveam cu neliniște. Înțelegeam acum și întunericul din sufletul pușcașului și, poate, și simțirea mai deosebită a Chivei. Dar greșala tinereții mele o vedeam nelămurită încă: nici nu puteam s-o înțeleg; cumplitele lucruri neguroase de demult, totuși, îmi trimeteau o adiere de durere din mormântul trecutului. Iar Chiva, alături, se gândea cu ochii negri, mari, nemișcați. Deodată zise cu glasul moale: — Și maica a păcătuit cu stăpânul cel vechi al moșiei... Acuma, parcă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cunoscută vânătorilor. Cum merge treaba, Culi? a întrebat el deodată. Paznicul s-a întors surprins, căutând în juru-i ruinile despre care voia să se informeze stăpânul său. Nu mai erau ruini, nu mai erau pojaruri. Totuși Culi privi în sine neguros, negrăbindu-se a da răspuns. Domnul Ionaș Popa a clătinat din cap și, venind aproape, l-a bătut prietinește pe umăr: —Poate ești prea singur, Ursake. Culi a scuturat energic din cap. Nici vorbă nu putea fi despre lucrul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vestind înainte trecerea oamenilor. Când au ajuns la locul cel bun de oprire și așteptare, de unde dintrodată puteau ieși la pătul, s-au oprit, așteptând ziua. Vântul dinaintea zorilor se strecura tot mai des în somnia pădurii, risipind visurile ei neguroase. Deasupra, în creștetul catapitesmei, rămâneau tot mai puține făclii. Apoi începu a se prevedea bruma, în poiana din față. Culi ofta, din vreme în vreme; totuși, văzând pe Vidra liniștită, avea nădejde că nu vor da peste năcaz. Acelei cățelușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a tras din cingătoare naframa, ca să-și ascundă lacrimile. Cartea a rămas pe măsuța de abanos. N-a trecut nici un ceas și știrea a început să bâzâie pretutindeni în serai ca un bărzăun supărător. Când Soliman-Sultan a intrat, cu privirile neguroase, în chilia soției sale prea iubite, doamna Roxelana s-a repezit ca s-acopere cartea cu ladurile feregelei. Nu, nu! a strigat ea spăimântat, cu palmele împreunate. —Iubita mea doamnă, a rostit el grav, mărturisește-mi ce se întâmplă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rezultatul soliei marelui vizir, doamna Roxelana s-a bucurat fățiș. A cuprins râzând puțintel răutăcios pe domnul său și i-a rostit înțelepte cuvinte: —Câteodată întârzierea e prielnică, stăpâne bune. Cât așteptăm, va ieși la lumină adevărul. Soliman-Sultan a suspinat neguros. —Iubita mea, a răspuns măritul stăpân, ceasul mâniei mele a trecut. —Nu-i așa? mă bucur nespus, domnul meu. Așa este, doamnă, ceasul mâniei mele a trecut. În acel ceas credinciosul Rustem a fost în primejdie să treacă puntea vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
clipocituri moi, să dea ocol ochiului de apă Într-o Învârtire fără rost, de slăbiciune prinsă În capcană. Nevastă Își luase din alt sat. Fusese prima lui femeie. Lumea se mirase de frumusețea ei și de Însoțirea cu tăcutul și negurosul. Peste un an de la nuntă Îi născuse o fată. După care lucrurile se desfășuraseră nu după voința lui, ci mai mult singure ori cine știe... El se Împotrivise cum se pricepuse și cât Îl ținuseră puterile ca Întâmplările din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rost de unul și să-l Împodobească așa cum se cuvenea. Auzind toate acestea, Directorul luase liniștit reclamația de pe biroul plutonierului, o rupsese și o aruncase la coșul de gunoi. Fără să spună nimic altceva În afară de bună ziua, o luase tăcut și neguros către casa lui Foiște. În timp ce cobora coasta dinspre Dunăre a satului, mormăia În barbă vorbele grele pe care avea de gând să le azvârle nemernicului. Se răstise la tușa Tinca, mama poetului, și se repezise spre odaia În care sălășluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trimis fascicule de lumină, se întrebă: „De ce e capabil Hideyoshi?“ Apoi strigă, pe un ton aspru, cum nu folosea decât rareori: — Sakuza! Sakuza! Unde-i Sakuzaemon? Se întoarse repede și porni spre tabără cu pași lungi. Un vânt violent și neguros zgâlțâia cazărmile ca un val imens. — Da, stăpâne! Yojiro e aici! răspunse un slujitor, alergându-i în cale. — Yojiro, chemarea la arme. Plecăm imediat. În timp ce armata ridica tabăra, Mitsuhide le trimise depeșe urgente tuturor comandanților, inclusiv vărului său Mitsuharu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moment, din altă perspectivă decât cea aleasă de cititor... Cu asemenea riscuri a ales a se înfrunta domnul profesor Alexandru Mânăstireanu, nonagenarul autor al acestei călătorii prin vâltoarea vremii, o călătorie făcută fără încrâncenare, în ciuda momentelor de crâncenă încleștare cu neguroase vremuri, o călătorie urmând firul cronologic al unui parcurs clasic: copilărie, vârsta armelor, durul botez al focului, maturitatea deplină - acel mezzo del camin di nostra vita - sinonimă, aici, cu perioada apostolatului, retragerea din vâltoare și restul, care, iată, din fericire
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
față potrivitè pentru tine! repetè încet, nu i-am vèzut privirea când a spus asta preocupat fiind de mână și de degetele ei, De ce vrea oare sè mè însoare cu Ioana?! Atunci?! vocea lui Șerban trezindu-mè, spulberând vèlul fragil și neguros de care m-am înconjurat, Doar ți-am spus cè plec în America, Șerban! Da! Foarte bine faci! Moment în care îi sunè telefonul mobil și, în timp ce el vorbește la redacție, eu mè las cuprins din nou de vèlul neguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
neguros de care m-am înconjurat, Doar ți-am spus cè plec în America, Șerban! Da! Foarte bine faci! Moment în care îi sunè telefonul mobil și, în timp ce el vorbește la redacție, eu mè las cuprins din nou de vèlul neguros de adineauri, complècându-mè în atmosferă pe care numai tristele aduceri aminte o țes, de obicei, împrejurul nostru, Ei nu i-am spus cè am inceput sè mè pregètesc serios pentru America, nici nu crede cu adevèrat în plecarea mea, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
așteptam mai curând. Pentru că se va fi gândit atâta la această femeie, crede acum c-o aude? Stând În picioare În fața ușii Închise Încet la loc, caută din ochi o siluetă. Zadarnic. Numai glasul ajunge iarăși până la el, deslușit, dar neguros. — Păstrezi tăcerea, nu vrei să crezi că o femeie va fi Îndrăznit să-ți intre astfel În odaie. La palat, privirile ni s-au Încrucișat, le-a străbătut o rază de lumină, dar hanul era acolo, și cadiul, și Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îi fusese publicată la Paris În 1851, apăruseră articole În revistele de specialitate. Dar publicul occidental continua să-l ignore și, chiar și În Orient, ce mai Însemna Khayyam? Un nume, două sau trei legende, catrene de factură incertă, o neguroasă reputație de astrolog. Și când un obscur poet britanic, FitzGerald, se hotărî să publice, În 1859, traducerea a șaptezeci și cinci de catrene, s-a lovit de indiferență. Cartea a fost tipărită În două sute cincizeci de exemplare, autorul a oferit câteva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu douăsprezece spițe, suspendată cu trei lanțuri zdravene de tavan, pe a cărei circumferință ardea o duzină de becuri electrice țuguiate, precum flăcările înghețate ale lumânărilor și care trimiteau mănunchiuri de răsfrângeri reci și tainice, în unda eterică a cristalului neguros, venețian. Fapt remarcabil, pe peretele din stânga se înșiruiau, într-un cortegiu enigmatic, melancolic, reflectat extra-mundan de apele oglinzii chintesență a penitenței refulate, reproduse în ulei, pe pânză cele trei Magdalene ale lui La Tour: Magdalena Fabius, Magdalena Terff, Magdalena Wrigshtsman
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dexteritate lentă, de vâslaș, pe o traiectorie aproximativă, cu apexul și punctul de coliziune, în încheietura mâinii fantomatice, de gnom. Zbang-zdrang...! O piatră zbârnâie, sticla cu secărică clinchetește ca o caterincă voioasă și se preface-n țăndări, iar brațul cel neguros, care tocmai o etalase, se retrage și acesta, odată și cu restul corpului ciudatului intrus... Și se dizolvă în neant! Big Sile tresare în forță, cu aceeași mină de insomniac trudit, după o prea îndelungată luptă inegală, cu cruzimea spăimoasă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]