322 matches
-
unul dintre cei mai fecunzi tălmăcitori din Basarabia postbelică. SCRIERI: Grică Pierde-Vară, Chișinău, 1955; Lauda de sine nu miroase-a bine..., Chișinău, 1957. Traduceri: A. Pușkin, Opere alese, Chișinău, 1949 (în colaborare cu I. Balțan și I. Barjanski); D. I. Fonvizin, Neisprăvitul, Chișinău, 1953; Jules Verne, Copiii căpitanului Grant, Chișinău, 1956; W. Shakespeare, Romeo și Julieta, Chișinău, 1958; A. Mickiewicz, Opere alese, pref. M. Râlski, Chișinău, 1958, Grazyna, Chișinău, 1976; M. Macrici, Aurora boreală, Chișinău, 1959; Liu Bai-Jui, Flacăra nepieritoare, Chișinău, 1961
BELISTOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285691_a_287020]
-
cărei logică nu o putea pătrunde. 23. Chipul micuțului guvernator bătea în verzui. ― Vrei să spui că după toate chinurile astea, după investițiile incredibile și în tensiunea fantastică în care sunt condamnat să stau, trebuie să privesc șleahta asta de neisprăviți cum se transformă într-o ceată de zugravi? În ciuda furiei oficialului de pe Sagittarius, sau poate tocmai din cauza ei, Isidor se simțea aproape euforic. În privința virușilor de gripă și a acțiunilor nesăbuite ale guvernatorului, fusese silit să se resemneze cu o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
conștiința comunității de limbă. Atunci se cerea trecerea la conștiința comunității de destin ca să ne putem opune barbarilor de la răsărit. Dar una dintre cele mai succinte și penetrante exprimări o găsim la Dumitru Drăghicescu (1996: 344), care arată că "Suntem neisprăviți geograficește și istoricește, suntem nevârstnici din punct de vedere social". 1. Piedici în calea agregării comunitare 1.1. Dislocarea repetată a populației Chiar dacă rolul dimensiunii teritoriale este relativizat de unii autori, iar alții caută chiar să îl nege în ultimele
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
umor cu tumbe burlești în absurd se chinuie să înfiripe în prozele din Suntem nebuni... (1914). Simple crochiuri, eroii schițelor de aici au câte o scrânteală care, podidindu-i cu „senzații ciudate”, îi proiectează în plină bizarerie. Nătăfleți, fanfaroni, fricoși, neisprăviții cochetează cu nonsensul. Sunt „fantaziile”, așa-zicând, ale unui condeier care se îndârjește să curteze o muză cam năzuroasă. Simțul dialogului (cu pigment caragialesc) e un atu, dar insuficient. Înzestrarea, câtă este, a lui L. ține de portretistică. Cartea Cincizeci
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
istoria literaturii ruse (1968). A tradus din Pușkin, Dostoievski, Tolstoi, Maiakovski ș.a. SCRIERI: Lermontov, București, 1963. Traduceri: D. I. Pisarev, Studii filosofice și politico-sociale, București, 1950 (în colaborare cu Camil Petrescu); L. I. Timofeev, Literatura sovietică rusă, București, 1951; D. I. Fonvizin, Neisprăvitul, București, 1953, Teatru, București, 1953; L. N. Tolstoi, Teatru, București, 1953 (în colaborare cu Ada Petrari și Al. Kirițescu), Incursiunea, București, 1960; Dyson Carter, Viitorul e cu noi, pref. Horia Liman, București, 1954 (în colaborare cu Pericle Martinescu); A. I. Herzen
GANE-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287163_a_288492]
-
percepțiilor și senzațiilor acestuia include și retrăiri (la țară, la Praga), nu fără ca, într-o mică secvență, procedarea autenticistă să fie ruptă de imixtiunea auctorială, ce își asumă atributul omniscienței. Monologul interior al lui T. continuă în romanul Mărturisirile unui neisprăvit (1999), în volum fiind reluat și Rătăcire. Aici, un „prieten” al autoarei, defunct, își anunță repetat intenția de a-și povesti viața, dar în loc să o facă, formulează mereu felurite reflecții, privind îndeosebi condiția insului neînseriabil. Solilocviul cuprinde și amintiri: din
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
1969; Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga, București, 1970; Cioran, jadis et naguère, Paris, 1988; O viață-n bucăți, București, 1992; ed. București, 2001; Despre, despre, despre..., București, 1995; ed. București, 2000; Rătăcire, București, 1995; Mărturisirile unui neisprăvit, București, 1999; Filigrane. Scrisori din Paris și alte proze din cinci decenii, București, 2000; Cenușa zilelor. Jurnal (1997-2001), București, 2002. Traduceri: Zaharia Stancu, Hunde..., București, 1954 (în colaborare cu Ernst Ossorowitz); ed. (Rumänische Ballade), Berlin, 1957; Ioan Slavici, Novellen, București
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
Det symfoniska trådet [Copacul simfonic], Stockholm, 1990; Marin Sorescu, Ödet och alfabet [Destinul și alfabetul], Stockholm, 1990, Tre böker [Trei cărți], Stockholm, 1995; Ana Blandiana, En Kyrka ful av fjärilar [O biserică plină de fluturi], Stockholm, 1990, Ofullboardad helhet [Întregul neisprăvit], Stehag, 1997; Mircea Dinescu, Hur infödingarna i reservatet förlorade rätten att resa [Cum și-au pierdut indigenii din rezervație dreptul de a călători], Stockholm, 1990; Torgny Lindgren, Frumoasa Merab, Cluj-Napoca, 1993 (în colaborare cu Corina Mărgineanu); G. Bacovia, Sanger i
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
înclinație spre agresiune” (Freud, 1930/1995). Freud nu recunoaște că ar poseda el însuși vreo formă de altruism, afirmând, de altfel, cu franchețe: „În adâncul meu, sunt întru totul convins că dragii mei semeni, cu câteva mici excepții, sunt niște neisprăviți” (Jones, 1957/1975). El admite totuși că, fără influența civilizației, care-l obligă pe om să-și transforme tendințele egoiste în tendințe altruiste, societatea ar fi neîntrerupt amenințată cu dispariția, dată fiind violența spontană a oamenilor unii față de alții. În
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
curată Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai și eu odată. Altfel șuieră și strigă, scapără și rupt răsună, Se împing tumultuoase și sălbatece pe strună, Și în gîndu-mi trece vântul, capul arde pustiit, Aspru, rece sună cântul cel etern neisprăvit... Unde-s șirurile clare din vieața-mi să le spun? Ah! organele-s sfărmate și maestrul e nebun! {EminescuOpI 159} SCRISOAREA V Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea De
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
că nu Îi mersese prea grozav de câte ori adăuga „ei, asta e“ când vorbea despre lucrurile „obișnuite“. Și-o imagina smucită și lovită cu copitele În timp ce Încerca să dreseze caii, cârdășiile ei de sezon cu muncitorii de la fermă, „nenorocitul“ ăsta și „neisprăvitul“ celălalt care o snopeau În bătaie după ce o călăreau În pat ca pe o iapă Înșeuată. Asta se Întâmpla atunci, pe vremea când Încă mai putea lucra. Însă nu acum. Acum avea spatele făcut praf, dureri Îngrozitoare alinate cu sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Împărțită În două, după Întoarcerea lui Ippolit din stațiunea balneară. Nu are rost să mai lungesc povestea, spuse Extraterestrul. Elizei, după cum era de așteptat, Încurcă ițele și, În loc să pună În practică instrucțiunile lui Ippolit, se Îmbătă și acționă ca un neisprăvit. Instalându-se pe scaunul lui Ippolit, așteptă, după terminarea programului, apariția vedeniei. Spre surprinderea lui, șobolănița se ivi chiar după primul pahar de Royal dat peste cap. Apariția aceasta Îl ului În așa măsură, Încât salahorul stătea prostit În fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
agățat În jurul gâtului de capătul unei frânghii...! Dar surpriza, nu se lăsă prea mult așteptată...! Zadarnică alergătură, ducându-se pe Apa Sâmbetei un sac burdușit cu parale nu mai vorbim de nopțile consumate prin diferite cârciumi milogindu-se de toți neisprăviții cu puteri de decizie: serviciul pașapoarte Îi trimise la instituție răspunsul negativ...!! Cu lacrimi În ochi, dezamăgit,Tony Pavone arătă tuturor negativul primit, În timp ce Șeful Șantierului opinie. „Am fost sigur de răspunsul negativ...! Am dat această aprobare, dorind să nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
numai o minciună a timpului, o escrocherie, căreia îi cădem victime numai dacă vrem, dacă ne lipsește efortul de-a smulge masca acestei înșelăciuni. Timpul are putere numai asupra trupului; e tot ce poate fi la îndemâna lui, ca la îndemâna oricărui neisprăvit, dar niciodată asupra spiritului. Aceasta e marea taină pe care n-o observăm. Când mi-am dat seama de acest adevăr, m-am hotărât să nu mă mai întorc. Ești desigur curios să afli cu ce mă ocup, din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bagdadie... ― Măi Todiriță. Da’ tu n-ai pus piciorul în prag, să-i hotărăști? „Măi femeie! Tu nu te gândești că toată lumea te vorbește și că avem un copil care îi la școală? Cum s-a simți el când vreun neisprăvit i-ar zice căăă...?” ― Păi, numai o dată am făcut eu asta? Da’ cred că știi tu cum se spune: răul din născare leac n-are. ― Și ce crezi tu că ar fi de făcut? ― Întreabă-mă, să te-ntreb. Ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
n-o avut vreme până acuma?>... Păi, nici cu popa nu-i treaba curată! Doamne iartă-mă! Nuuu! Îi spovedește nevasta nu știu de câte ori pe săptămână! La două-trei zile o dată.. Așa mai pe înserate... Da’ unde ai fost?> - o întreba neisprăvitul. <Am fost să mă spovedesc>. <Parcă te-ai spovedit și miercurea ce a trecut>. <Atunci am fost să aprind doar o lumânare...> Și uite-așa îl duce de nas pe prostovan, de îl râd și curcile”... Un fluier prelung de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
el mi-a spus să ți-o spun și ție și să-i scrii pe un bilet dacă ți-a plăcut! ― Să-i scriu dacă mi-a plăcut? Hm! Aici nu-i lucru curat! Cine știe ce poznă ăi mai fi făcut, neisprăvitule! Hai, spune-mi anecdota! I-am spus-o cu reticențe obositoare. Baia a răsunat deodată de două palme zdravene! ― Asta ți-ai găsit tu să-i povestești lui Cră... hm... profesorului, secătură? Ieși afară și marș la școală! ― Da... dar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
capul sus: își făcuse datoria de țăran. Și, iată, niște tercheaberchea care habar n-aveau de tot ce îndurase el veneau să-i spună: „Bicleanu Neculai, tu, om cinstit și muncitor, de azi înainte treci la cot cu leneșii și neisprăviții. Să le dai lor pămîntul pe care, țandură cu țandură, l-ai agonisit”. Fierbea numai la gîndul că moștenitorul cinstei lui de țăran, propriul său fecior, venise asupra sa cu vorbe de această teapă. Faptul îl depășea. Amețise. Bătute pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spune că am făcut și am dres. Cu un om Întreg și la locul lui eu pot să vorbesc, să mă cert și să mă Împac. Da’ taman tu te-ai găsit să te dai la mine, tu, puturosul puturoșilor, neisprăvit și lepră care n-ai fost În stare să-ți ții o familie și ți-ai gonit de-acasă nevasta, copilul și chiar și pe mă-ta, de-a ajuns biata femeie, la bătrânețe, să doarmă pe sub șoproanele rudelor?” Câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mic eram cam lasă-mă să te las, Îmi furau câinii mămăliga din traistă ca unui târâie-brâu ce mă aflam. Poate că de atunci și-a dat tata seama că Îmi lipsea spiritul combativ și că aveam să devin un neisprăvit și un bun la nimica precum Marin Foiște, intelectualul neînțeles al satului. Eram mai prostănac decât ceilalți, dar mă țineau după ei - chiar dacă uneori mi-era frică sau nu-mi plăcea ce făceam - ca să nu mă Îndepărteze și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pămătufuri de trestie. Marea Întindere nu aparținea nimănui și, din pricina vânatului și a peștelui care aproape că le săreau În tigăi, oamenii erau priviți - nu fără temei - ca niște neiubitori de muncă și lasă-mă să te las, cheflii și neisprăviți. Paradisul În care trăiau, poate, Încă de la Facerea lumii, s-a curmat brusc, În câteva amărâte de luni. Dunărea a fost Îndiguită pentru a i se ține apele În frâu, iar lacurile, lăcușoarele, jăpșile, mlaștinile au fost scurse, secate, nivelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce...” „Ba o să coasă pe pizda mă-tii de bou!” izbucni Odraslă, apoi se ridică și-și continuă bombăneala În timp ce se Îndepărta. „Lua-te-ar dracu’ de tâmpit și de dobitoc! Huo, neputinciosule, să-mi porți păcatele pe lumea ailaltă, neisprăvitule!” După Încă vreo câțiva pași mormăi ca pentru el: „Mai vrea să meargă și la Război, nărodu’, să-i verse vreunuia creierii pe-acolo...!” Enin Îl lăsă să plece nepedepsit, deși vorbele grele Îl Împungeau cu ascuțișul lor. Nu apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Paginile de viață spirituală, cultură, civilizație, istorie s-au bucurat de cunoștințele, Înțelepciunea și talentul celui mai de seamă om de spirit pe care l-au dat aceste locuri și din ale cărui calități ați putea trage și voi foloase, neisprăviților. Citez, În continuare, din articolul Ședință extraordinară la primărie. „De multă vreme se cerea clarificarea unor aspecte ale vieții spirituale din comunitatea noastră. Nimeni, Însă, nu a avut tăria să pună, până acum, degetul pe rană. Fiind vorba despre evenimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
școală... — Nici nu ar fi avut când, cum, unde să se vadă! — Ba da! Fă o socoteală și o să vezi că aveau timp destul pentru orice Înainte ca el să plece! * — Adevărul e că Buni l-a refuzat! Era un neisprăvit, n-avea nici o situație! — Buni n-a acceptat să plece cu el! Ar fi trebuit să fie studentă și ei nu-i plăcea să Învețe! Era prea legată de familie! — Era prea independentă, n-a vrut să se lege! — Buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dă ceas și s-a bulucit cam încruntat la plecare. Apoi... doar tăcere, cu ușa asta închisă mereu, de-i știu toate cuiele și... ― Ivan! tună Kutuzov. Ordonanța năvăli pe ușă și luă poziția regulamentară. ― Aici, Înălțimea Voastră! ― Ce faci, neisprăvitule? Pe unde caști gura? Te joci cu fătucele, ai? Adu-mi ceva de băut! Repede! ― Da’... ― Da’ ce? Ivan se repezi pe ușă. Asta nu era a bună! Băutură în loc de mic dejun! Și iar îmbrăcase mantaua aia veche, roasă pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]