8,065 matches
-
vocea care le pune în scenă poartă amprenta detașării și lucidității adultului. Ochiul copilului, cu viziunea lui adamică asupra limbii, în care cuvântul este lipit de lucru, trăiește permanent exasperarea ciocnirii cu lumea adulților, cu lumea substitutelor și a echivalentelor. Neliniștea și zbaterea personajului vin din faptul că unitatea de sens se scindează și devine multiplicitate: Dumbrava minunată nu are de ce să fie povestită cu alte cuvinte, cu “cuvintele voastre:, așa cum se cere la școală. Poeziile, cu atât mai puțin. Dificultatea
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
lucrurilor” pe care urma să o scrie (p. 145). O posibilă salvare în vis este premonitorie pentru cel care avea să devină cel mai important poet oniric. Se manifestă ebuliția imaginarului derutat, setos de literatură, dar încă neexperimentat. „Iadul iubirii”, neliniștile, durerea și suferința stimulează senzualitatea, dezamăgirea face să se prăbușească lumile, iar viziunile să devină sumbre: „Am visat un cer de culoarea ametistului. Și în fiecare colț al lui câte o lume lunguiață și verde. Și de la un capăt la
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
a fi cenușie. Soarele strălucea neconvingător. Pe stradă stătea un tanc. Profesorul Andrews deschise fereastra, atât de insolită era priveliștea. Aerul geros l-a izbit în față. Pe lângă tanc se învârteau siluete minuscule, fără îndoială soldați. Deodată îl cuprinse o neliniște, poate cafeaua fusese prea tare. Căută în buzunare foaia cu numărul de telefon al Goshiei și-și formulă în minte întrebarea politicoasă, dar hotărâtă: de ce nu a sunat încă și ce este cu geanta lui. În receptor nu era ton
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
pe sine însuși cum povestea bărbatului și soției acestuia (obeză și roșie, apăru cu cârnat fierbinte, întins apetisant pe farfurie), despre școala lui psihologică, despre Întemeietor, despre presimțirile sale, despre cum funcționează conștientul omului. Apoi îl cuprinse dintr-odată o neliniște, îi veni în minte ambasada și începu să repete bâlbâind acel cuvânt «Embassy», «British Embassy». «War», îi răspunse bărbatul, apucând cu ambele mâini aerul, astfel încât să sugereze o carabină, apoi se așeză, închise ochii și scoase un sunet care imită
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
misterele. • A reținut textul În arhiva lui secretă de plagiator (Roni Caciularu). Nu vorbi prosti fără să știi. Mai Întâi informează-te! • Proștii sunt de două feluri: cei care cred absolut tot și cei care nu cred absolut nimic. • Fără neliniști și Întrebări, existenta ar fi tare anostă (Mihai Batog Bujenița). Unii lunecă În Uitare, alții se prăbușesc. Nu mai suport să mi se facă mereu autocritica ... • A te destăinui e ca și cum ai apare În fața tuturor fără chiloți (Nae Cernaianu). • Din
MAIA MARTIN Primiţi-mă cu iubire. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1555]
-
un documentar, un portret, un ansamblu, o secvență cu Încărcătură simbologică. În afară de dragoste - ca temă, și de nostalgie față de cea care i-a dat viață, mama, axis mundi se reunește din secvențele lui pantha rei, care șia Început deja caruselul neliniștii. Ori aceasta nu poate fi temperată În vreun fel, de-ndată ce anii vin cu Întrebări istovitoare - de ce plutim În derivă de la o vârstă Înainte?, de ce acel și totuși (eminescian, arghezian) nu poate fi oprit sau străpuns cu lumina din
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
România asta Mare - ce penibil e să crești doar în suprafață, să-ți umfli doar burta. 20 martie. Stupid obiceiul de a citi în pat înainte de culcare. Aseară n-am putut adormi multă vreme după Réflexions sur la vie - ce neliniște mi-a dat acest Gourmont! Găsesc cartea răsturnată lângă papuci, când dau să mă scol. Ciudat e că nu textul ei m-a urmărit peste noapte, ci, iarăși, Berlinul tinereții; de câteva zile nu scap de amintirea lui. Îl visez
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
atît Cui vorbesc, ci mai ales Cine ascultă nu, murmur de învățare. reamintire. să începem așadar a ne reaminti, Alegra a ne reaminti din nou, adînc cine suntem se tulbură noaptea foind, apa sub pod și-mi urcă-n sînge neliniștea peștilor zvîcnind, gînduri sub bolta arcuită, aproape geme unul în somn sub știrile îngălbenite totul într-un sentiment de frunză plutind, oare ce vor a prefigura în mine agrăindu-mă pe rînd cînd noaptea le este surdină, clipa deja hăt departe
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
ieșit din tine,/ că un ochi din orbită/ Toată căldură soarelui/ Menită fu să mă usuce”. Cultul iubirii, erotismul ce impregnează țesuturile acestei poezii cheamă În memorie poeții noștri timpurii, veșnic Înamorați. Cezar Ivănescu are Însă, spuneam, ideea morții, o neliniște scormonitoare, cu refrene obsedante, thanatofile. În oglindă iubirii el descoperă rînjetul morții; de aici și jalea cosmică, umilință unui spirit ce conștientizează pierderea tinereții și trăiește cu obsesia sfîrșitului (că experiența impusă). Erosul lui Cezar Ivănescu e thanatic. Poezia să
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
804. Simțurile sunt poarta părăginită a visului vieții. 805. Te ador Înger al frumuseții cu nume de Moarte care dai Întreaga strălucire vieții. 806. Nicăieri nu-ți vei găsi liniștea decât În moarte fiindcă esența vieții constă În propria ei neliniște. 807. Care val nu s-a spart și care viitor nu are un trecut? 808. Luna iubirii noastre a devenit soarele nopții din care ne amintim argintul săruturilor sub poarta unui zâmbet al Destinului. 809. Nimic nu poate fi mai
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
Ion Cristofor Laureat al norilor Arbori înălțându-se calmi din liniștea întunecată a morților fagi și ulmi ce străpungeți tăcerea cu neliniștea cu freamătul vostru tristețea m-a catehizat sub templul vostru de frunze sub troparele agitate ale mierlei ale corului sâcâitor de musculițe albastre cu coronița de premiant al tufelor verzi de alun ai rătăcit prin această tristă provincie balcanică fericit
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
o punea duios sub cap spre a le fi somnul mai dulce. Dar, cu toate acestea, era mai bine așa: Siberia - la dânsa acasă, și, noi - aici la noi. e tare bine, de ce să ne încurcăm unul de altul. O neliniște îl mai frisona când se gândea că, totuși, nu are stofă de erou și că nu se va arăta niciodată atât de firoscos ca ăi de zic crunt: "io, io, cetățene, am fost acolo, am fost, mă înțelegi, în Siberia
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
în păcat și se întrebă dacă dumneai, Marfa, o arăta goală la fel ca Ludmila. Ca Cervenkova, adică, își luă el seama. Părea că, de când o văzuse ieșind goală din baie, suprafața netedă a minții sale prinsese mici unduiri de neliniști. Mai întâi că nu era ziua lor de baie și, deci, Cervenkova nu avea de ce să se dezbrace. Iar dacă se dezbrăcase nu avea de ce să treacă de perdeaua ce despărțea cele două familii plimbându-i-se pe sub nas de parcă
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
lansată în această clădire. "Spaniolul" salută și oprește toate mașinile scumpe care trec prin dreptul lui. Apoi intră și el în aceeași clădire. Simt că toți cei ce intră în piață se cunosc între ei. Și mă cuprinde o vagă neliniște și dorința de a pleca mai repede de aici. De unde această suspiciune, această insidioasă teamă? Și, deodată, realizez că, după 30 de ani de viață trăită "afară", am rămas, totuși, "înăuntru". Disperarea Cum să stășânești disperarea? Prins de ea, ca
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
oamenii se omoară între ei fără milă, alții se sinucid, poduri se prăbușesc, oceanele șterg de pe suprafața globului sate și orașe amintind potopul. Lăcomia puterii și a fiecărui om în parte au atins culmile. într-un fel sau altul toate neliniștile ajung pe masa noastră de lucru dis-de-dimineață odată cu o lumină ultravioletă din spațiu. Cuvântul meu preferat este: Fugi! Dar nu mai am unde să fug. Am făcut asta o dată, fără, de fapt, să fug - am schimbat numai o închisoare cu
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
e gata să-și dea duhul un strop de transpirație de pe barba lui Don Quijote o excită ochii acestuia devin un șirag de mărgele lucioase la gâtul luI Sancho Panza / într-un bâzâit supărător de elice și sânu-i stâng este în neliniște alăptează în draci o irezistibilă și nesătulă Julietă plină de pistrui și coșuri pubertine stă la rând și neastâmpăratul Romeo care o sărută din când în când pe glezne acolo ar fi zona ei erogenă lumea își poate imagina însă
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
bună, care-i cea rea Mă Întreb și nu aflu nicicând. FILTRU Pasăre-albastră, pasăre-albastră Pasăre a fericirii târzii, Zborul tău, zborul tău straniu, Prea grăbit se preschimbă-n zori gri Pasăre aducătoare de viață Pasăre a mirajelor vane Pasăre a neliniștii A istovitoarelor fete morgane Mâna Întinsă te scapă Nimeni nu te poate prinde Căci cine poate prinde Și tine timpul ca pe-un sac cu merinde. Halucinantă pasăre-albastră, Filtru invizibil pe ochiul real Adu-mi, adu-mi otrava nebuniei Paradisului
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
orice altceva ce ar fi Însemnat viață, nu i-ar fi stârnit curiozitatatea, dar așa... Trebuia să deslege acest mister. Căută bricheta. La flacăra ei zări pachetul de țigări. Își aprinse o țigară, sperând să se liniștească. Degeaba. Starea de neliniște ce pusese stăpânire pe ființa lui se accentua. Se hotărî să meargă la parter. Nu mai putea suporta starea aceasta de incertitudine. * * * Câinele simți cum ușa se deschide fără zgomot. Stăpânul casei cu lumânarea În mână, privea prostit la mișcarea
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
neînsemnate, aureolate de un zbucium sufletesc permanent. Perspectiva realistă pe care autoarea o adoptă are consistență, structurând aventuri existențiale obișnuite În contextul social comunist. Anii ’80, reperul temporal simbolic În care se consumă toate poveștile umane, reprezintă un timp al neliniștii. Departe de a transmite doar emoții Închipuite, romanul se afirmă prin autenticitatea trăirii. Proza Adrianei Bittel este magnetic atrasă de viața și drama omului de rând, Înfățișând o imagine complexă a realității. Deși cufundat În mirajul banalului existențial, textul reușește
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
aspecte ale mediului cotidian: relațiile cu familia (În Vară-primăvară), relațiile de cuplu, cu accent pe conflict, pe alterarea treptată a iubirii, până ce ea nu mai devine decât o uzură, un aspect fără de care viața nu ar mai putea fi concepută (Neliniștea, Dialog), programul de la serviciu, interacțiunea cu cei din același birou și stările conflictuale care rezultă din această lume a intereselor, a bârfelor (O plimbare scurtă după orele de serviciu), ori nuvele În care acestea se Întrepătrund: Dăruiește-Ți o zi
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
de o civilizație la nivelul căreia nu va putea ajunge niciodată, o sumă de existențe care nu contează, la nivel global, decât ca un număr de cifre Într-un recensământ. Așa cum afirma Cornel Moraru, „insignifiantul și totuși teribilul calvar al neliniștii cotidiene” este subiectul acoperit de Întreg volumul autoarei, În care fiecare pagină descrie un „frison al singurătății și al eșecului”. Realitatea este prezentată minuțios, dar dincolo de această Înregistrare ca pe bandă nu transpare niciun gând meditativ, niciun fior spiritual, acoperit
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
pe bandă nu transpare niciun gând meditativ, niciun fior spiritual, acoperit complet de materialitatea Înăbușitoare din jur. Conștiințele se află Într-o permanentă stare de surescitare nervoasă, fiindcă dincolo de margine acestei vieți, ea Însăși o prăpastie, se deschide abisul bolii (Neliniștea prezintă sentimentul Înfrigurat al femeii față de care bărbatul este neatent, indiferent,incapabil să-și dea seama că soția sa este amenințată de boală) ori al morții. Depresive și frustrate, personajele se regăsesc singure (căci obiectivitatea autoarei este perfectă) pe scena
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
gesturi care se lipesc de simțuri. Atât de clare sunt imaginile recuperate În confesiunea poetică, atât de limpezi gesturile, atât de simple și de intangibile sensurile. În fața acestor sensuri, Ileana Mălăncioiu se așază cu un amestec de cumințenie Țărănească și neliniște a omului citit. Poezia devine o formă de răscumpărare a timpului trecut, a clipei căreia Îi este simțit din plin prețul. Cu rădăcini În Sfântul Apostol Pavel, răscumpărarea are rol crucial În mântuirea pe care poeta o Întrevede, o intuiește
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
hărțile, cea mai puțin Însemnată și, de aceea, cel mai puțin băgată În seamă, era cea mai de jos, așternută direct pe iarbă, adică realitatea Însăși.” Scriitura configurează o sumă de povești despre destine exemplare prin forță și suferință, prin neliniște și zbaterea de a se adapta. Istorisirile se nasc unele din altele, stând mărturie despre căutarea continuă a unui rost. După cum orbul Minas colindă noapte de noapte străduțele prăfuite ale Focșaniului, ținând În mână un felinar pentru a le lumina
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
hărțile, cea mai puțin Însemnată și, de aceea, cel mai puțin băgată În seamă, era cea mai de jos, așternută direct pe iarbă, adică realitatea Însăși.” Scriitura configurează o sumă de povești despre destine exemplare prin forță și suferință, prin neliniște și zbaterea de a se adapta. Istorisirile se nasc unele din altele, stând mărturie despre căutarea continuă a unui rost. După cum orbul Minas colindă noapte de noapte străduțele prăfuite ale Focșaniului, ținând În mână un felinar pentru a le lumina
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]