1,009 matches
-
gară,de viață pierdută,ratată ce ceață în jur pustiul țipă în mine trăim în amurguri deșarte multe repetate un zbor frânt o lacrimă prelinsă prin cămări obscure umbre goale ce merg agale pe o cărare de ce oare în față nemărginirea unui drum închis ... Citește mai mult NEMĂRGINIREA UNUI DRUM ÎNCHISvântul străbateprin gânduri ciudateun suflet aruncatpe un peron pustiude gară,de viațăpierdută,ratatăce ceață în jurpustiul țipă în minetrăim în amurguri deșartemulte repetateun zbor frânto lacrimă prelinsăprin cămări obscureumbre goalece merg
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
în jur pustiul țipă în mine trăim în amurguri deșarte multe repetate un zbor frânt o lacrimă prelinsă prin cămări obscure umbre goale ce merg agale pe o cărare de ce oare în față nemărginirea unui drum închis ... Citește mai mult NEMĂRGINIREA UNUI DRUM ÎNCHISvântul străbateprin gânduri ciudateun suflet aruncatpe un peron pustiude gară,de viațăpierdută,ratatăce ceață în jurpustiul țipă în minetrăim în amurguri deșartemulte repetateun zbor frânto lacrimă prelinsăprin cămări obscureumbre goalece merg agalepe o cărarede ce oareîn față nemărginireaunui
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
iertare... Căci Mi-ai menit destinul mult prea greu, Făcându-mă -ntre oameni o lumină, Și-adesea mă întreb dacă pot eu Să luminez cum vrei, a Ta grădină? În seara asta Îți voi mulțumi, Că pururi Mi-ai vegheat nemărginirea, C-adesea brațul Tău mi-a fost toiag, Și dragostea-Ți mi-a luminat privirea... Când vântul vieții m-a făcut să mă-nconvoi, Când m-a lovit pe suflet vreun cuvânt, M-ai scuturat ca pe o frunză și apoi
ÎN SEARA ASTA, DOAMNE, STĂM DE VORBĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384336_a_385665]
-
și dicționare l-am găsit definit în toate felurile. În una dintre primele mele reprezentări, sufletul însemna zâmbetul, blândețea și mângâierea caldă a oamenilor. Cu trecerea anilor, am înțeles că sufletul nu are granițe, nu se poate compara decât cu nemărginirea, că poate avea, în anumite situații, într-un interval infinitezimal de timp, exteriorizări comparabile cu cele înregistrate într-o viață de tihnă. Am înțeles că faptele bune pe care oamenii le fac pentru semeni, în mod dezinteresat, sunt determinate de
SUFLETUL NU ARE GRANIŢE ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382589_a_383918]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > DILEME Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Câtă nemărginire de dincolo de noi Și câte universuri, oglinzi ce-s paralele ! Încorsetați în griji ajungem drept gunoi, În vintrele țărânei ajunge-a noastră piele. Din mintea luminată din fulgere de gânduri , Cuvântul inimii pleacă în sus, mai sus. Dorințe, idealuri, măriri
DILEME de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382636_a_383965]
-
Așa că trebuie să merg mai departe. Unde, nu mai contează. BAGAJELE SUNT FĂCUTE, IAR TRĂSURA E LA SCARĂ. Nu trebuie decât să cobor și să urc! Restul e viitorul. Călătorie sprâncenată, prietene! E o zi care duhnește a albastru și nemărginire: ființele există de la cap în sus, iar lucrurile de la nume mai departe. Vocea umană lasă dâre sonore în atmosfera îmbâcsită de lesturile toride ale verii. Fiecare individ ”răsună” clar și distinct. Fără dubii. Filtrată de simțuri, realitatea își ocupă din
58 (CINCIZECI ȘI OPT) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383945_a_385274]
-
Ca să mă-nvălui Cu drag iară În vâlvătaia trăirii de vrajă Dezdioc a fructului coajă Sâmburele nu-mi spune nimic Norii mai trec iar un pic RITMURI Ritmuri aprige de dor și vrajă Cântă în sângele roșu o emfază De nemărginire spre seară Cu tine taina mă-mpresoară Visez tandru pe un câmp Ascult din subconștient un descânt Seara din gene clipește ușor Cu gândul iubirii mă-nfior. ------------------------------------ Georgeta BLENDEA-ZAMFIR 21 februarie 2016 Brașov Referință Bibliografică: Georgeta BLENDEA-ZAMFIR - DIAMANTE ȘLEFUITE (POEME) / Georgeta
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > DA VIAȚĂ Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului DA, VIAȚA Da, viața e o pendulare Intre-nnourat și cer cu soare, Viața e ură și iubire, Este uitare și nemărginire. Viata-i coșmar sau feerie, Lacrimi de jale sau de bucurie, Viata-i un șir de aspre gânduri Dintr-o scrisoare fără rânduri. Dar tu să nu-ți dorești nicicând Să faci din viața ta mormânt Și rătăcit doar pe
DA VIATA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383361_a_384690]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CĂLĂTORIND SPRE PARADISUL PROMIS Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pe aripi desprinse din nemurire, Ce se înalță spre nemărginire Vise-n alb și frânturi rose de gânduri Se împrăștie, plutind pe cer, rânduri... Printre cioburi de stele și umbre vii, Răzbat, alunecând lent, dorințe mii Și glasuri se aud cum le strigă-n zări Cu ecouri ce se sting
CĂLĂTORIND SPRE PARADISUL PROMIS de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383413_a_384742]
-
făceau loc printre umbre ale trecerilor de nori, aducând cu ele fiori dulci-amărui, sentimente amestecate și plăsmuiri amețitoare, care împingeau adesea trupuri spre margini de prăpastie ale sinelui lor, forțându-le mereu să se caute la nesfârșit, purtate fiind prin nemărginirile tărâmurilor existenței, până la regasirea lor, în fața certitudinii cuprinderii a noi momente sosite, de armonie și împăcare cu sine, date a fi trăite. Printre vise și emoții, bizar de contrastante în profunzimi, ce desăvârșesc ființa răscolind-o, șlefuindu-i fiecare muchie
GÂNDURI DESPRINSE DIN LUMI UITATE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383412_a_384741]
-
traversa dincolo de orice plăsmuiri ale rațiunii conduse de viziuni, cufundându-se pur și simplu în negura viitorului, pășind spre o lume infinită a renașterii, ființa își urmează conștientă, însetată, propria chemare, al cărei glas răsună în ecouri îndepărtându-se înspre nemărginiri... ~ Cristina P. Korys ~ (sursa foto: net) Referință Bibliografică: Pășind spre o lume infinită a renașterii... / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2257, Anul VII, 06 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristina P. Korys : Toate Drepturile
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
în toate nuanțele, Din cufere-n stele închise... Cu flori dragi de " Nu mă uita", Voi împleti speranțe-n cununi, Pe care-n cer le voi înșira, Împodobind visele-n minuni! Din suflet vor prinde aripi vii A zbura spre nemărginire, Doruri sfinte am să reînvii Urcând pe culmi de nemurire... Cu ele-n piept voi înainta Navigând încet spre infinit, Unde galaxii voi explora, Străbătând în spațiul nesfârșit! Cu pași neobosiți de drumuri, Traversând universul magic, În care se-ascund
URCÂND PE CULMI DE NEMURIRE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383531_a_384860]
-
legăna-n vânt, Transformându-le-n buchete de Nu-mă-uita, Ce veșnic dorurile-n ele le vor purta... Printre rime visurile toate s-ar plimba, Găsindu-și liniștea,-n timp ce inimi ar schimba! Oh, poeților, cerul le este destinat, În nemărginirea-i să-și afle harul lăsat!... Scrisă de ziua poeților, ~ 21.03.2017 ~ la ceas de seară târzie. ( foto: internet.) Referință Bibliografică: Poeților... ( de ziua lor) / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2273, Anul VII, 22 martie
POEŢILOR... ( DE ZIUA LOR) de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383528_a_384857]
-
zâmbind ... Cu un curcubeu în privire. Și ce dacă plouă în prima zi de vară? Vor fi atâtea zile în care vom sărbători Lumina ca pe un imens sanctuar Al iubirii! Ne vom împreuna mâinile și le vom ridica Spre nemărginirea albastră a cerului, Care ne sărută în tăcerea sacră A cuvântului. Și ne vom afunda printre flori Ca și îngerii printre albele zări, Vom mângâia trandafirii Ce plâng după petale. Vom spera printr-o credință mai mare. Vara adevărată e
MÂNGÂIERE DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383588_a_384917]
-
iubirea-n mii de inimi S-aducă pacea tuturor. Raze de soare printre vânturi Se împleteau în ochi de dor, Având iubirea-n mii de gânduri, S-arate cerul tuturor. Cu palma zilei mângâierea, Azi tandru luminează iar... S-aducă-n gând nemărginirea S-arate viața ca un dar. Surâs brăzdat de-o stea pe cer Sfeșnic luminând durerea Un glas suav de Dumnezeu Șoptește-n lacrimi mângâierea. Un colț de cer jos pe pâmânt Prin har s-a înălțat prin Duhul În
CUPRINZÂND INFINITUL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383167_a_384496]
-
prin geamul larg deschis nu putea decât să-l bucure. Altceva îl deranja. Craniul său pleșuv părea liniștit, într-adevăr, dar nu era deloc. Îndărătul lui, unde puteau foarte bine zbura Robert și ai săi, căci cu nimic diferită de nemărginirea nopții stelare este nemărginirea gândurilor umane, acolo înăuntru, deci, era o agitație ieșită din comun. Drept dovadă, Clossettino începu să alerge absolut nebunește prin încăperea nu mai mare de douăzeci de metri pătrați, înconjurând cumva un fel de tablă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu putea decât să-l bucure. Altceva îl deranja. Craniul său pleșuv părea liniștit, într-adevăr, dar nu era deloc. Îndărătul lui, unde puteau foarte bine zbura Robert și ai săi, căci cu nimic diferită de nemărginirea nopții stelare este nemărginirea gândurilor umane, acolo înăuntru, deci, era o agitație ieșită din comun. Drept dovadă, Clossettino începu să alerge absolut nebunește prin încăperea nu mai mare de douăzeci de metri pătrați, înconjurând cumva un fel de tablă de șah ce se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
după cum am arătat mai sus. Acolo unde cândva Robert și colegii săi răspundeau veseli la lecție, zâmbind inteligent, se întindea acum, nemărginit, batjocoritor și iluzoriu prin superioritatea și perfecțiunea sa în raport cu rasa oamenilor, spațiul cosmic. Noaptea stelară. Necuprinsul vidului. Oceanul nemărginirii și, în general, orice altă sintagmă s-ar putea potrivi mai bine spațiului extraterestru. Mult mai nebun decât întreaga omenire la un singur loc, Michael se prinse deodată cu mâinile de rama ușii de mult absorbite în vid și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
revenise în simțiri, trecuse un ceas, poate două, ori numai o bătaie din pleoape. Era un nonsens, însă timpul nu mai exista, știa asta cu certitudine. Întins pe spate, plutea într-un ocean de liniște, netulburat de nimic. Deasupra, era nemărginirea cerului spuzit de stele. Ochii îi avea închiși însă putea vedea fără nici o opreliște prin pielița pleoapelor. Ori poate nu? Nici nu era nevoie să întoarcă capul pentru a ști ce se află în jurul său. Simțea cum se ridică tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Era o viziune a începuturilor lumii. Grădina Paradisului cu Adam și Eva - știu și eu? -, era un imn închinat frumuseții trupului omenesc, masculin și feminin, și o laudă Naturii sublime - indiferentă, frumoasă și crudă. Îți dădea un sentiment îngrozitor al nemărginirii spațiului și al nesfârșirii timpului. Pentru că pictase pomi pe care îi văd în fiecare zi în jurul meu, cocotieri, smochini indieni, poinciane cu florile stacojii, cei ce dau perele avocado. De atunci încoace i-am văzut altfel, de parcă ar fi existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unde se scoală ager un pui de ciută (cui îi pasă ce i se scoală ăstuia, citat aproximativ din Anna), ci unde se plimbă îndreptându‑se spre ceea ce el consideră a fi un peisaj nemărginit - ce știe ăsta ce‑i nemărginirea? Spiritul lui n‑o poate cuprinde. Rainer simte în el însuși o nemărginire de scriitor care sparge toate barierele. El și nu Stifter o simte, Stifter a dovedit asta prin viața lui ratată în care n‑a îndrăznit să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se scoală ăstuia, citat aproximativ din Anna), ci unde se plimbă îndreptându‑se spre ceea ce el consideră a fi un peisaj nemărginit - ce știe ăsta ce‑i nemărginirea? Spiritul lui n‑o poate cuprinde. Rainer simte în el însuși o nemărginire de scriitor care sparge toate barierele. El și nu Stifter o simte, Stifter a dovedit asta prin viața lui ratată în care n‑a îndrăznit să facă nimic. Adalbert Stifter continuă să treacă în revistă diverse frumuseți, nu numai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și apare și‑n carte. Doar așa, de dragul de‑a o face. Fără scop, nu trebuie să vrei să obții ceva. Hans nu vrea să obțină nimic deosebit, doar să i‑o pună acum Annei. Anna are o senzație de nemărginire, care‑i vine din cap; e un sentiment care a fost descris adesea, iar Anna se străduiește să‑l imite, ca să‑l simtă exact așa cum a fost descris. Fără cap, Anna n‑ar avea de unde să știe acum că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
realitate urc treptele flacărilor mă ascund departe de respirația dominatoare a viscolului alb neobosit apoi aștept o nouă dimineață Necruțător și hapsân vântul se întoarce din drum pentru o ultimă rafala în timp ce noaptea sleita de puteri se întinde letargica pe nemărginirea albă dureros de tăcută
Viscol by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83355_a_84680]
-
să caut, pierdută-ntr-un ungher, Firida unde arde cu foc nestins Divinul. Și flăcării voi spune: Fior al caldei firi, Joc viu ori șovăielnic de galbenă maramă, Vibrare necurmată, zigzag de pâlpâiri, Ușoară și fierbinte văpaie, te destramă; Redă nemărginirii fugarul tău mister... Mereu mai străvezie, mereu mai necuprinsă, Prin sure și înalte pustiuri de eter Desfășură pe hăuri o horbotă aprinsă. Deasupra ta, deasupra haoticului drum, Cupolele nocturne te-or strejui hieratic; Iar tu vei fi parfumul lunecător de-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]