2,065 matches
-
negre. Așa era ea: bună și blîndă, înțeleaptă și sfătoasă, minunat prieten care nu-l dezamăgise niciodată. Prin fața ochilor minții i se perindau imagini din copilăria comună: întîia ninsoare, care-i surprinsese într-o după-amiază geroasă și care le produsese nemărginită încîntare; primul animal vînat împreună, sub privirile încurajatoare ale bătrînilor haitei; plimbările lungi prin pădure; curiozitatea descoperirii tainelor grotelor misterioase; acordurile intonate sub clar de lună; încropirea adăposturilor pentru ploaie; adulmecatul; alergatul; pînda... Erau acestea, puse la un loc, toată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
oamenilor. Soarele, un bărbat mândru, orgolios, conștient de frumusețea și necesitatea sa, avea cele patru anotimpuri la picioare și se bucura de privilegiile fiecăreia din ele. Își găsea liniștea în brațele veselei și caldei primăveri, care îi oferea dragostea ei nemărginită. Dar soarele avea nevoie de adrenalină. Se arunca în brațele focoasei veri. O iubire nebună, trăită la intensitate maximă, care pârjolea totul pe pământ. Epuizat de pasiunea dintre ei, se retrăgea în brațele blândei toamne. Captivat apoi de misterioasa și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
trebuie să avem grijă să ne păstrăm echilibrul. De prăbușit până la urmă ne vom prăbuși, dar e bine ca prăbușirea aceasta să se petreacă mai târziu, cât mai târziu... Taina mulțumirii într-o viață de om e să avem o nemărginită răbdare, cu noi și cu ceilalți. Cum o fi mai bine; să fii plin de dorinți sau de visuri?! ori unele ori altele, alegeți!. Clipa în care cineva nu-și poate realiza un plan al său se cheamă dezamăgire. Atenție
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
credințelor strămoșești. La Sofocle, frumoase sunt scenele care pun în lumină și alte trăsături ale eroinei căci, alături de impetuozitatea pornirilor sale găsim sentimente de iubire, de tandrețe, de feminitate gingașă, exprimate cu mare finețe. Ea trece de la disperare la bucurie nemărginită, de la deznădejde la speranță, de la ură la gingașă iubire de frate. Nimic nu e trăit cu jumătate de măsură, totul se defășoară la cea mai înaltă tensiune 1. Prin psihologia bogată și suplă, prin analiza pe care o face Sofocle
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
ca și fapta prevăzută la art. 188 C. pen., ceea ce relevă același grad de pericol social în cazul infracțiunilor respective. Un om ajunge în stadiul de a-și suprima viața datorită lipsei totale de încredere în bunătatea, dragostea și puterea nemărginită a lui Dumnezeu și în dorința Lui de a schimba în bine viața oricui. Acel om a căzut în deznădejde, datorită faptului că sufletul lui a fost înăbușit de patimă, amploarea maximă a păcatului. În acest mod, iadul a câștigat
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
porni la prima cheie. Mașina funcționa perfect. (Și automobilele simt repulsia stăpânului?). Sub impresia acestui fenomen inexplicabil au pornit voioși în călatoria de afaceri. „Senin amurg,coboara-ți lin tăcerea Pe inima-mi de doruri chinuită... Și-n mareția ta nemărginită, Imi farmecă și-nvăluie-mi durerea”. (Mihai Codreanu) Excursia Luna februarie.Timpul excursiilor montane. In autocar muzica populară basarabeană e la modă.Interpreții ad-hoc se produc la microfon.Traseul e pitoresc. La Durău apar primele surprize. Nu sunt locuri la hotelurile din
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
întregii familii la Bucura și Petre plecă cu mașina plină de "lenjeria fină" achiziționată de Camelia, un serviciu de tacâmuri, fețe de masă și câteva "aparate de menaj". În livadă, pomii ce-i plantase începură a înfrunzi, îl cuprinse o nemărginită bucurie, pe care nu avea cu cine s-o împărtășească. Avea pruni, meri, peri, cireși, caiși... De sus, de pe verandă, când privea în vale satul, vedea livezile albite de floare. Era o priveliște mirifică. Seara era liniște deplină, iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Ivan Ilici înțelege că moare... viața, filosofia și abisul. Înțelepciunea. Și vocea lui Victor Rebengiuc care mă tulbură. Și marinarul lui Baltazar Baltazarovici Jevakin! M-am dus de vreo șase ori ca să văd scena intrării lui în "Căsătoria". Acolo e nemărginitul duioșiei viguroase a veșnicului pretendent codoșit de-a pururi. Fără succes. Eu m-am îndrăgostit de el cum n-a reușit nici una dintrele cele șaptesprezece - sau cîte or mai fi fost - femei visate cu pirostriile pe cap. Cînd iese din
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
omenească. Orice încercare de a-l defini cu ajutorul cuvintelor înseamnă să te rotești în bucla unor definiții circulare, în care folosești un sinonim sau altul pentru a desemna un alt sinonim. Infinitul e ceva fără limită, adică fără hotar, ceva nemărginit, și tot așa pînă la sastisire. Simple înșiruiri de cuvinte cărora nu le corespunde nimic în realitate. Dacă le-ar corespunde, atunci realitățile desemnate ar avea un contur, deci ar fi finite. Noțiunea de infinit e o simplă plăsmuire lexicală
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
Mergeam încă la liceu, îmi amintesc. Vorbeam timp de două, uneori chiar trei ceasuri. Dialogul nostru năștea întruna noi subiecte de conversație. Îmi plăcea mai mult să stau de vorbă cu tine decât cu prietenii mei sau cu Roula. Interesul nemărginit pe care-l acordai unor subiecte care mă frământau îmi îngăduia să-ți vorbesc aproape de orice-mi trecea prin cap. Cuceririle mele feminine te amuzau copios. Îmi ascundeam însă neliniștile sexuale. Nu le mărturiseam nici măcar Roulei, chiar dacă mi se părea
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
îl poate înspăimînta. Cum ne închipuim astăzi că arată universul? Intuitiv vorbind, nu ne putem imaginea cosmosul decît în două feluri: 1) Ca pe ceva enorm și fără margini care există dintotdeauna și va exista mereu, un fel de ocean nemărginit în interiorul căruia apar și dispar cele mai stranii fenomene posibile, fără care vreodată să se pună problema apariției și dispariței universului însuși. Cum s-ar zice, totul poate dispărea în acest univers, dar nu universul. Această variantă poartă în fizică
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
pe tot parcursul istoriei, de la Grigore Ureche la Ioan Alexandru. Sunt indicii clare, explicite, că Ion Rotaru, el însuși fiu de țărani, îi apreciază preferențial pe scriitorii care sunt fii de țărani: de exemplu entuziasmul său pentru Marin Preda este nemărginit și din această pricină sau o apreciază pe Ileana Mălăncioiu în primul rând pentru că e "țărancă de origine" (p. 835). Nu fac o observație superficială, ci numai una simptomatică, ușor de aprofundat dacă mergem pe această filieră depistată. E. Lovinescu
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
decît o perspectivă aptă a dezvălui fondul sensibil particular al autorului, ce-l diferențiază într-o privilegiată familie (și Ion Barbu e prin apropiere). Nemulțumindu-se a înscrie victoria spiritului, puritatea impersonala a acestuia în raport cu natura, cu obscuritatea să colcăitoare, nemărginit proliferanta, Ilie Constantin nu șovăie a descinde în zona celei din urmă. Face abstracție de rețetă clasicității, fie și ŕ la page, de care dispune, de eleganță prețioasă, cu tangente parnasiene, a detașării ce-i stă la îndemînă, spre a
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
plebea că monarhul își datorază rangul nepămîntesc favorii speciale pe care cerul i-a făcut-o, că așadar el este conducător prin grație divină și că, în schimb, obligația lui față de această întronare celestă este să răspundă cu o devoțiune nemărginită zeului protector. Iar zeul protector cel mai îngăduitor în materie de titluri imperiale pe bază de descendență divină era tocmai Mithra, fiul lui Ahura Mazda. "O favoare atît de persistentă din partea unor monarhi cu moduri de gîndire atît de diferite
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
din straturile sale insondabile... în mod caracteristic, Ana Blandiana ne încredințează că factorul ce-o atrage mai întîi de toate cu prilejul călătoriilor este timpul. Timpul o ține, precum într-o magie, "încremenită pe malul mării, fascinatoare nu atît prin nemărginita ei frumusețe, prin mirosurile ei putrede și moi, prin culorile ei tăioase și neliniștite, cît prin eternitatea profundă de dincolo de ele". Așijderea o fascinează coloanele de la Olimpia, "groase cît stejarii multiseculari", moscheele maure transformate în lăcașuri de cult catolice, satirii
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
imaginarul unei opere plantate într-un anume loc: Ce altceva a făcut Balzac cu Parisul, Dickens cu Londra, Dostoievski cu Petersburgul, Caragiale cu Bucureștiul, Hasek cu Praga, Joyce cu Dublinul? Fiecare dintre aceștia au creat cîte un oraș al lor, nemărginit de complex și de adevărat, de specific și de viu, un oraș ieșit gata construit și populat din propria lor privire, așa cum Atena a ieșit gata înarmată din capul lui Zeus". Nu mai puțin caracterizantă ni se prezinte iarba, testimoniu
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
inimă, căci el ne procură momente de o fericire sublimă. Natura întreagă își deschide comorile uimitoarelor sale frumuseți, spre a ne da o idee perfectă de sublimitatea ei; bolta cerului era de un albastru încîntător; stelele presărate pe spațiul ei nemărginit de astă dată erau pline de o lumină magică" (cap. VII). Asemenea fragmente scad brusc tensiunea relatării, transformînd narațiunea într-o alternare continuă a două tipuri de limbaj, unul adecvat și altul inadecvat. }esătura inegală a textului romanesc se regăsește
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
numesc/ acel frison (...) cutia goală de tablă era aruncată în apă/ era aruncată în mine, mâhnirea era aruncată în mine/ și în amurg în râu și în pietre/ mâhnirea mea nu avea rost eram lumea întreagă/ și o claritate fulgerătoare nemărginită m-a străbătut:/ am știut că sunt totuși iubită/ iubită de o iubire mai vastă". Splendid poem, impregnat de o emoție superioară, metafizică, prea puțin obișnuită în poezia noastră, în special în cea feminină, căreia i se ignoră ori marginalizează
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
dus pînă la halucinație, orice implicare simbolică sau metafizică este cu desăvîrșire exclusă. El nu caută aura obiectelor, nu propune lecturi inițiatice și meta-obiectuale, ci încearcă să trezească și să împrospăteze măreție ignorată a unor forme aparent familiare și resursele nemărginite ale unor structuri pe care nu le mai percepem pentru bunul motiv că ne-am pierdut puritatea privirii și capacitatea primitivă, angelică sau paradiziacă, de a vedea lumea dezinteresat. împletitura, chirpiciul, coșnița, inima, trunchiul de copac, creanga, floarea, animalul, bronzul
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
mai emoționant omagiu măreției și forței pelicanilor, sortiți și ei dispariției, iar cînd arta era tot mai mult supusă propagandei și încorsetată în dogmele estetice ale ideologiei comuniste, el fotografia extatic operele lui Brâncuși, elogiind implicit măreția gîndirii artistice și nemărginita libertate a creației. Parcurgînd geografia și istoria, natura și spațiul urban, realul și ficțiunea, pămîntul, apa, cerul și arta, Dan Grigorescu a fost, fără altă armă în afara aparatului său foto, un cuceritor. El a cucerit pas cu pas ceea ce ilustrul
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
și altele". Pe celelalte începeți să le adunați într-un sipet de taină, iar pe aceasta o transcriem în continuare, ca să rămână limpede, pentru cititorul pe drept cârcotaș, că autorului nu i se face vreo nedreptate. Textul se intitulează Dragoste nemărginită și are doar două strofe: "Dragostea ce-i port în suflet mă înalță și mă poartă/ Spre noi culmi și universuri, numai cu a mea consoartă!/ împreună doar cu ea. Și ceea ce unește - dragostea/ Vom petrece cea mai dulce și
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
în curăle, supiele, gîtul dezgrumat de legături, împiedică îndoiturile de șăle și de cap: de voie, de nevoie, oamenii sînt siliți a nu se pleca pe cît poate ar vra...". Sentința cea mai solemnă - "Înrîurirea morală a pantalonului a fost nemărginită" - e ilustrată de un argument cu totul buf: pantalonul a făcut mai greu accesibil un anumit loc de bătaie tradițional-educativă. La Dimitrie Ralet, în Suvenire și impresii de călătorie... (1858), se găsește în esență aceeași idee a transformării vestimentare ca
Analogii vestimentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9635_a_10960]
-
pe Alexandru Philippide. Dimensionarea cosmică a "cetății" originare nu pierde din vedere proiectul reconstituirii sale în intelect: "cerurile erau căzute-n somn/ apele clipoceau adormite și ele./ eu mă ridicasem de la pămînt,/ așa suspendat dormeam și eu,/ visam/ un cîmp nemărginit// pe care treceau miriade de furnici./ ele își croiseră cărare/ printre firele de iarbă colosale,/ o cărare de la ierusalim pînă în creierul meu./ fiecare furnică purta în spate/ cîte o fărîmă de zid./ desfăcuseră cetatea în părți infinitezimale/ și veneau
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
este incapabil ca, punîndu-se în pielea adversarului, să intuiască motivele pentru care acesta împărtășește alte convingeri decît ale sale. Și pentru că nu poate să se transpună în situația altuia, antenele simpatiei sau antipatiei îi sunt retezate, în locul lor apărînd o nemărginită și omogenă ură: fanaticul urăște constant tot ceea ce, în ochii lui, trece drept o piedică în atingerea idealurilor. Și chiar dacă ura lui suferă fluctuații în timp, putînd fi cînd paroxistică și explozivă, cînd calmă și liniștită, variațiile prin care trece
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
reprezentanții sunt rude de același grad ori de grade diferite față de defunct. Spre deosebire de vechiul cod civil, noul cod permite să vină la moștenirea defunctului, prin reprezentare, și moștenitorii legali ai nedemnului, precum și persoana lipsită de capacitate de moștenire. Reprezentarea operează nemărginit (la infinit). Soțul supraviețuitor nu poate moșteni prin reprezentare pe un ascendent al soțului predecedat. Nedemnul și cel lipsit de capacitatea de a moșteni pot fi reprezentați (art. 967 Cod civil). Condițiile reprezentării succesorale sunt: − reprezentatul să fie decedat la
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]