427 matches
-
de bătut coclaurii din Șorogari și poposeam să prânzim, la adăpost de vânt, într-o văiugă, în zare se profila și Gruia. Când ne observa, lua coastele dealurilor în goană, cu clapele căciulii pălălăind ca niște urechi de cocker. Aproape nemțoaică, mama lui îl crescuse metodic, cu o severitate înjumătățită de dragoste. Prevestea viitorul odraslei, care deborda de imaginație și zburdălnicie, numai în științele exacte. Am dus cu ea o luptă necurmată în privința asta și fără succes. Nici ideile mamei n.
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
lucru bun, iar nu tălanițe [= prostituate ordinare] din mahalaua Scaune”. Și, Într-adevăr, la chefurile lor erau invitate cadâne ca „ieșite din haremurile turcești” : Arghira (grecoaică ; „unii susțin că chiar domnitorul Caragea Îi da vizite secrete”), Calmuca (tătăroaică) și Rozolina (nemțoaică) <endnote id="(657, pp. 26-27 și 108-109)"/>. Într-un „roman național” (Manoil, 1855), Dimitrie Bolintineanu imaginează În cârdul de „fiice ale Vinerii” și o frumoasă „israelită” : „Una este Zlatca Evreica, de la munte până la Dunăre, În Țara Românească”. Și „curtezana” evreică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu politic -, cea a lui Petru cel Mare, s-a făcut cu cnutul și securea călăului. Iar țarii de după Petru, lăsându-le la o parte pe fiica și nepoata lui, au fost ruși doar cu numele. Ecaterina cea Mare era nemțoaică get-beget (Sofia de Anhalt-Zerbst), iar urmașii ei, începând cu țarul Pavel până la Nicolae al II-lea, au fost căsătoriți cu prințese străine, cam toate nemțoaice. Ultimii țari nu mai aveau, de fapt, nicio picătură din sângele Romanovilor. Chiar străini fiind
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
pe fiica și nepoata lui, au fost ruși doar cu numele. Ecaterina cea Mare era nemțoaică get-beget (Sofia de Anhalt-Zerbst), iar urmașii ei, începând cu țarul Pavel până la Nicolae al II-lea, au fost căsătoriți cu prințese străine, cam toate nemțoaice. Ultimii țari nu mai aveau, de fapt, nicio picătură din sângele Romanovilor. Chiar străini fiind, ca origine, țarii Rusiei fie n-au vrut, fie n-au putut să facă din aceasta un stat democratic. Primul Război Mondial, lovitura bolșevică și
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
iarba usturoasă dumbăț, usturoi de lac; împărăteasa curcubeața, mutătoarea, tidvă de pământ; inima "este un mușchiu plin de sucuri și de substanțe lecuitoare pentru boalele de inimă"; mamă ("foi de mamă, cum îi spune lumea, sunt păstăile de la buruiana siminichiei"); nemțoaice călțunași, lupidragi, condurul doamnei; osul iepurelui dârmotin, sudoarea calului, sălășitoare ("rădăcina este așa de tare că oprește câteodată plugul în loc, de unde numele de osul iepurelui"); rostopasca calce mare, crucea voinicului, măselariță; strașnic acul pământului, părul Maicii Domnului ("ceaiul se dă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fost tăiat când s-a deschis bulevardul Carol. Bulevardul i-a trecut drept prin mijloc. Grand Hotel du Boulevard și Hotel Union 205 s-au deschis cam pe atunci.* Lângă Mitropolie era actualul Hotel Avram 206, apoi, sub Mitropolie, Hotel Nemțoaica 207. Mai era Hotel Macedonia, Hotel de Rusia 208 lângă Hotel Princiar 209, Hotel Patria 210 prin piață, și alte câteva hoteluri mai mici.211 cofetăriile: Din toate cofetăriile de pe vremuri n-a mai rămas decât o sin gură firmă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
205. Grand Hôtel Union, restaurant, café, str. Regală și str. Academiei nr. 19. 206. Pe strada Bibescu-Vodă la nr. 19, lângă Piața Unirii de astăzi. 207. La colțul dinspre Piața Unirii a străzii Poetului (apoi strada Ienachiță Văcărescu); numit Hotel Nemțoaica din cauza naționalității patroanei. 208. Pe strada Gorgani. 209. Pe Bulevardul Regina Elisabeta, colț cu strada Brezoianu, unde se află Hotelul Central. 210. Hotel Patria (S. Lübel), pe strada Patriei. 211. Ulysse de Marsillac înregistrează, selectiv, 23 de hoteluri bucureștene mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
120, 130, 391; Imperial 15, 116; Kiriazi 129; Lazăr 129; Lazăr Nou 184; de Londra 130; Luvru 114; Macedonia 130; Manuc (Dacia) 128, 130, 142, 218, 255, 266, 303, 380; Metropole 120, 131, 397; Minerva 124; Moldo-Român 130; Negoiu 125; Nemțoaica 130; Neubauer 130; Orient (al Piteșteanului) 116, 129, Orient Nou 104; Oteteleșanu 115; Patria 130; Pesth 118, 130; Princiar 130; Principatele Unite 130; Regal 125; de Rusia 130; Simion 129, 133; Simplon 146, 378, 419; Splendid 116, 129; Stănescu 125
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ghetourilor și a fabricilor în care munceau în condiții inumane, mai ales dacă proveneau din Europa de Est sau de Sud - urmează să fie descoperită. Portretul realizat de Cahan adaugă și mai multe dimensiuni concluziilor ce pot fi trase, atunci când o tânără nemțoaică, deținătoare de cetățenie americană, care poartă o pălărie "cu o pădure de pene de struț" și lucrează ca servitoare în America, vine la centrul de imigrări pentru a-l lua pe fratele ei proaspăt sosit din Germania: "Uite-l că
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu numele meu aceste rânduri, dar familia noastră se compune din peste 20 de membri, care, cum bine știți, ar avea de suferit crunte represalii în cazul în care nu aș păstra anonimatul. Sorin Grădinar din părinți tată român, mamă nemțoaică, Brașov, 28 noiembrie 1979, difuzată la 19 ianuarie 1980 Stimate domnule Noël Bernard, Cred că scrisori în genul celei pe care eu v-o adresez acum ați primit și veți mai primi de la ascultătorii sau simpatizanții emisiunilor Radioului Europa Liberă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Ce? întreabă toată lumea cu gura căscată. Niște criminali, au vrut să mă dea la lupi. Băieții povestesc și toți rîd cu gurile pînă la urechi. Rîdeți ca proștii, spun eu și încep să plîng. Comoara satanei pe bune Mina Danifield, nemțoaică venită cu toată familia în satul Ghireni pe la 1800 și ceva, mai mult de cinci zeci de ani, era o muiere strașnică și făcea copiii cu soțul său Gheorghe mai ușor ca pe găluște. Nici o muiere româncă nu avea îndemînarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de cinci zeci de ani, era o muiere strașnică și făcea copiii cu soțul său Gheorghe mai ușor ca pe găluște. Nici o muiere româncă nu avea îndemînarea Minei, de fapt Hermina pe nemțește, la făcut treabă. De fapt ce făcea nemțoaica într-o zi nu puteau face nici zece moldovence din cele mai harnice în același timp. În casa "boanghinei'', cum o porecleau românii, totul era aranjat de așa manieră încît să poată fi la îndemînă în caz de nevoie. Româncele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
totul era aranjat de așa manieră încît să poată fi la îndemînă în caz de nevoie. Româncele pierdeau peste 60% din timp căutînd tot felul de unelte, de scule pentru o anu mită treabă, uneori banală. De aici și eficacitatea nemțoaicei. În plus, în pauzele necesare unei munci, se apuca rapid și făcea altceva, mai de scurtă durată. Mina a făcut 18 copii, dar nu au trăit toți. Femeia aceasta avea o fixație și anume să aibă o fată cu numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
familia noastră... A, motocicleta, continuă domnul Antoine, este ceva foarte interesant... foarte interesant. (A păstrat, totuși, ceva din maniera francezului care spune "très... très... très..."). Să vedeți, am cunoscut-o pe mama motociclistului. Persoană cu totul extraordinară. Rusoaică pe jumătate, nemțoaică pe jumătate. Am fost vecini treizeci de ani. Mama se numea Maria Ivanovna; ce mai frumusețe de femeie... ce temperament... și ce conduită morală ireproșabilă... ireproșabilă, repetă barmanul. Maria Ivanovna era fiica unui profesor de medicină de la Odesa, căsătorit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
răsturnat Antonescu, iar soțul Mariei Ivanovna, dus la mama dracului, la niște mine din Siberia și apoi l-au pus să facă ce știa, să crească animale, • dar de data asta, vulpi albastre, în raionul Polul Nord. Maria Ivanovna, mama ei, nemțoaica, și părinții soțului ei și cei trei copii ai Mariei au rămas pe drumuri. Cine mai avea interes de limbi străine? Bătrâna a rămas fără clienți, ceilalți nu aveau vârstă și nici drept de muncă, erau muritori de foame. Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și i-au dat domiciliu forțat, undeva prin Basarabia; aproape de noi, dar inaccesibil pentru Maria Ivanovna, cetățeană exilată, antirevoluționară. Nici el nu putea veni... Atunci, cu calm, nemțește (era pasionată, ca o rusoaică, și în același timp ordonată, ca o nemțoaică) s-a gândit că odată și odată, după aproape treizeci de ani de nenorocire, o să fie și bine... oricum, mai bine... Lumea, în România, începuse să-și cumpere mașini, să se simtă mai în larg. Și, făcând un împrumut, ruso-germana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
numai băieți de 16 ani) ne-am îndrăgostit de domnișoara G. A urmat o epidemie de poezii, ne lăudam cu lamele de ras Gilette pe care, chipurile, le foloseam, ne schimbam cămășile zilnic. Domnișoara G. era într-adevăr fermecătoare, o nemțoaică bine crescută, prietenoasă, cu o arhitectură trupească desăvârșită. O mare dragoste pentru limba germană se ivi ca o epidemie, Într-o după-amiază, cu toții am învățat perfect "Vater Unser der Du bist in Himmel", lecție ratată trei ani de-a rândul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mult ocupată, bombardamentele zguduiau Capitala și se apropiau de locurile în care eram refugiați noi, moldovenii; dar eram un împărat. Trenurile treceau rar... erau mărfare, se călătorea clandestin, te urcai fără bilet. întins la soare, visam la o fată, o nemțoaică, o minunată Etith, pe care eram hotărât să o cuceresc. Deocamdată, închideam ochii să o văd și mă simțeam cam "de veghe-n lanul de secară". Așteptam trenul; hotărâsem să mă agăț de primul tren, indiferent de direcție; peste două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
iureș al devastării cum nu se mai văzuse vreodată. Am fost și eu de față la ce s-a întâmplat acolo, fugit de acasă (cine m-ar fi putut opri?) împreună cu prietenul meu de aceeași vârstă Wili (maică sa fiind nemțoaică, îl botezaseră Wilhelm, dar taică său era un Ionescu, astfel că prietenul meu cel mai vechi poartă curiosul și puțin obișnuitul nume Wilhelm Ionescu), deci am fost și eu de față acolo, împreună cu Wili, și am avut ce vedea. Mulțimea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a cheii. O farsă de o simplitate diabolică, într-adevăr... * Prea multe amintiri cu lecții de pian pentru un nedăruit ca mine! Nu mai sunt în apartamentul ticsit cu lucruri vechi și scumpe al profesoarei de pian a copilăriei mele, nemțoaica aceea nesuferită, ci într-un fel de chilie... Pereți albi, curați, absolut goi; în cameră nu se află decât un pian negru și două taburete; pe unul stau eu, pe celălalt o doamnă; dau, probabil, o probă, un test, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mi se strecoară în suflet. Atitudinea mea față de el, admirativă fără rezerve până atunci, suferea o primă modificare. * Dintre servitoarele care ne-au intrat rând pe rând în casa de la Cluj, în primii ani după război, de toate naționalitățile (unguroaice, nemțoaice, românce) și de toate vârstele („decana” lor fiind o anume Erji, guralivă și țicnită, poreclită de Jeni și de mine „papricaș”, pentru că se tot lăuda cât de bine știe ea să-l prepare - și nu mințea) cel mai bine o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a spus niciodată nimic și nu am mizat niciodată pe aspectul meu fizic, ba pot spune că aceasta este epoca în care am început să mi detest imaginea în oglindă). O curioasă apariție a fost fiica unui colonel (mama unguroaică, nemțoaică, evreică ori ...poloneză?), tot elevă de liceu (habar n-am de unde am pescuit-o), înaltă, mlădioasă fără a fi exagerat de subțire la trup, blond roșcată, care mi se părea o minune de frumusețe. Româneasca ei avea un ușor accent
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
stat cu ea, de vorbă, (...), ceva mai mult“. Întors la țigănci, unde pierduse noțiunea timpului, găsește lucrurile neschimbate. Baba se află tot la postul ei și-i recomandă, ca și prima dată, să nu se rătăcească. Este îndreptat către o nemțoaică care nu este alta decât Hildegard și căreia îi explică că a întârziat deoarece s-a întâlnit cu Elsa. Hildegard, tânără cum o lăsase cu mulți ani în urmă, reacționează ca și cum totul s-a întâmplat ieri: „de când te aștept. Te-
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
line cu răsărituri și asfințituri pe baltă, dar cu niște înspăimântătoare roiuri de țânțari și cu o grozavă plictiseală... Am avut și ploi viforoase în timpul nopții, cu inundația câmpului unde era bivuacul etc. Femeia cea inteligentă și cultă, din apropierea Șistovului; nemțoaică, care știe englezește, franțuzește, românește; valurile vieții au aruncat-o acolo în tovărășia unui bulgar prost și brutal, un paznic de câmp, un bouar ori un plugar... Cum colonelul vra s-o ia guvernantă și ea refuză sub felurite pretexte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oglinzi carnivore” - au putut contempla cu calm tipurile fundamentale umane și sociale, eterna tipologie romanescă: băcanul, ofițerul, curtezana, ratatul, preotul și funcționarul, țăranul chiar - aflat În mediu străin, orășenesc, dar și la el acasă, În vacanțele lungi la mătușile mele, Nemțoaice, În Banatul sârbesc și cel românesc! -, intelectualul care era adesea profesorul, deci autoritatea, o anume autoritate!, dar și micul poet care rata cu farmec, militarul, și femeile! Dacă aș fi crescut Într-o mare metropolă, la București, precum unii dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]