1,494 matches
-
frica din ochi, dar nu voia să le-o exploateze, se săturase și de acest joc, nu-i mai producea niciun fel de plăcere, odată, la începuturi, văzuse spaima în ochii unui inginer-șef, frica omului îi făcuse o plăcere nemaipomenită, începuse să o caute în ochii celor care îl însoțeau, mergea pe fir, arătând cu degetul, ca și cum acesta ar fi spus: "cald, fierbinte", ca în jocurile de-a v-ați ascunselea, spaima din ochii inginerului-șef funcționa ca un miros
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu simțim cum ne scufundăm în mlaștina în care colcăim ca viermii, cineva de lângă el îi atinsese mâneca de la sacou, era o toamnă superbă, cu un soare blând, el se bucura de natură, de haine frumoase și de o femeie nemaipomenită. Se va bucura din plin, atât cât va fi posibil. O nouă atingere timidă îl făcu atent. "Tovarășe, îngăimă unul de lângă el, nici nu se mai obosea să le memoreze numele ori funcția, tovarășe inspector, cum vi se par realizările
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
toate poruncile și țiganii mei au plecat după cumpărături. Dumneata ai văzut vreodată o nuntă țigănească? - Nu, nu am avut ocazia, dar am auzit că e un adevărat spectacol, că știți să vă bucurați de viață și faceți din petreceri nemaipomenite sărbători! - Ați auzit bine, domnule, dar n-ați văzut. Uite, nu ne cunoaștem încă, clipi el șiret din ochii negri de viezure, dar stând de vorbă, poate ne-om potrivi în cuvinte. Se vede că sunteți un om cu multă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
înțeleg oamenii aceștia că de fapt casa lui înseamnă cortul, șatra!? Domnul acesta voia să-l ducă undeva într-un loc care nu era al lui. Dar când mâinile lor se uniră mai bine, în clipa aceea se întâmplă ceva nemaipomenit: amândoi simțiră, în același timp, un fior asemenea unui curent electric, care îi magnetiză, lipindu-i, fără putința de a se descleșta. Se priviră preț de câteva momente nedumeriți. Pe chipurile lor apăru o lumină dulce, ca un semn coborât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Într-un maț individul ăsta... tre’ să treacă de două ori ca să-l vezi, spune deseori mucalitul de Grigostea!). Doamna Emilia, grasa, cea cu un picior mai scurt, care umblă tot timpul În haine largi, tărcate și Împrăștie un miros nemaipomenit de transpirație, e “Scoancsa”, “ Putoarea”, “ Scrofica”. Iar pe fata aia mare de la unu, cu coșuri pe față și care se balansează somnolent când merge, am numit-o “Rățușca” (cea urâtă). Și domnul acela palid, care a... e... De câteva zile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
toată viața era gulașul. Mâncarea aceasta nu va figura niciodată pe lista ei de bucate! În rest, totul a fost la superlativ, ba chiar ar putea spune, fără să greșească, la superlativ absolut. S-a odihnit într-un cadru natural nemaipomenit, a citit mai multe cărți bune, s-a relaxat simțind cum muntele i-a intrat tot timpul în cameră cu toate minunile lui. Să dormi cu geamul deschis și să te trezești săgetată de razele blânde ale soarelui, să asculți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
viteza, întrucât, de unde tocmai plecaseră, întârziaseră mai multișor decât au stabilit, la plecare, că vor poposi, la fiecare colindat. Ajunseră și-n cealaltă localitate. Ceremonialul se desfășură potrivit prevederilor. Își terminară și aici treaba. Porniră mai departe.Bucurie și entuziasm nemaipomenit - din partea tuturor. Urmară încâ vreo câteva opriri, pe la alte adrese. Mulțumire enormă și din partea colindătorilor, și din a colindaților. Pretutindeni erau întâmpinați cu gustări, cu prăjiturele, cu plăcinte, colaci și bani. Inclusiv cu băutură. Mătușa Irina mai dădea câte un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
s-o lase pustiei, și el să se ducă-n lume. Cu milioanele-n spinare, în spinarea băncilor, evident, a străbătut multe căi, până ce s-au agățat, el de ea și ea de el, s-a agățat, zic, de o nemaipomenită dulcinee. La asta, a durat, până iau ieșit la iveală hachițele, două zile. În cea de a doua zi, cum se aflau pe terasa celei mai sompuase vile, cu fața la mare și cu trambulina de pe care te arunci, plonjând în apele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
până iau ieșit la iveală hachițele, două zile. În cea de a doua zi, cum se aflau pe terasa celei mai sompuase vile, cu fața la mare și cu trambulina de pe care te arunci, plonjând în apele ca oglinda, în timp ce făceau un nemaipomenit sex, în fracțiunile de secundă în care el ejacula, ea, ca friptă de o nevăzută urzică, a prins a țipa, și a-l amenința, că-l gâtue, încât, bietul Blându, a sărit de pe ea și a rupt-o la fugă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în circuitul receptării cultura veche iraniană, prin resurecția formelor ei potențiale, prin aducerea acestora în actualitate, demonstrând că nu sunt expresia moartă a unui trecut mut, închis în el însuși. Toți contemporanii acestui esprit maudit au mărturisit că era o nemaipomenită încântare să-l asculți vorbind natural, fără efort de memorie sau gândire, despre literatură, artă, psihologie, filozofie, medicină, psihanaliză, magie, sociologie, economie, teatru, politică, religie, teoria culturii etc. Trecea cu ușurință de la un subiect la altul și, în funcție de importanța lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că nici cutia nu era bine închisă și am intrat ca pe sub oblonul culisant al unui hangar. M-am înfruptat la greu, trăind o adevărată euforie a mâncatului. Băgasem în mine o cantitate care mi se părea impresionantă, încercând senzații nemaipomenite cu cele două perechi de mandibule ale mele. Senzații pe care totuși nu o să le descriu ca să nu impresionez negativ firile mai delicate. Ghiftuit, am ieșit din cutie pentru o siestă lejeră. Cum mă plimbam eu ca vodă prin lobodă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trag vecinii după înmormântare, având perspectiva parastasului dinainte. Parastas care nu știu încă prea bine cât de bogat va fi. Ei, dacă masa de după întoarcerea de la cimitir e bogată și bine stropită, atunci, ehe!, răposatul era, cu siguranță: "un băiat nemaipomenit". Mda... Ia uite, domnule, cum cade omul pe drojdia cleioasă a depresiei din nimic! "Păi, da. Astăzi, vorba aia, știi cân' pleci d-acasă, da' nu știi când și cum te mai întorci înapoi. Am ajuns de mi-e și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
buza lui oarecum amețit de tăria mirosului de busuioc ce se degaja din cele câteva fire puse de menajeră în termos. Am coborât cu grijă chiar pe tulpina uneia dintre plante și am băut pe săturate. Apa avea un gust nemaipomenit, dincolo de subiectivitatea uscăciunii din gâtlejul meu. Mai întremat, am pornit spre cutia în care țineam pâinea. Am găsit bucata pe care o lăsasem cu o săptămână în urmă și m-am înfruptat din ea, deși era uscată pietroi. M-am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lectură a bibliotecii orășenești, deosebit de confortabil, nu atât pentru liniștea pe care o gustă între imensele rafturi de cărți, multe din ele fiind ediții princeps în latină, germană și maghiară și aparținând Evului Mediu autro-ungar, cât pentru delectarea ochiului cu nemaipomenite copii ale unor capodopere semnate de Van Gogh, de Rubens, de Monet, de Gaugain, de Picasso, sau chiar de Grigorescu sau Luchian, toate, de cele mai multe ori, în ton cu lumea cărților și cu starea de spirit pe care un cititor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prin care trecuse, o căutase poetul orb, mai insistent ca oricând, pe Afrodita. Sau, mă rog, pe nemuritorii eroi ai Iliadei? De câte ori marea înspumată nu-i crease poetului măcar iluzia că ar fi văzut chipul zeiței?” 5. 11 noiembrie ’80. Nemaipomenitul Eliot: “Time present and time past? Are both perhaps present în time future/And time future contained în time past...” Din nou la cimitir. În greaca veche, dormitor. Noi, cei vii, simpli vizitatori ai dormitorului. “Cred și acuma că, pentru
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cele mai convingătoare scene în ceea ce privește conturarea caracterului lui Mihai de Giulești. Auzeam parcă vocea naratorului: < tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei, îi era prielnică gândurilor sale ascunse. > Îmi răsuna ecoul lui ascuns ca o melodie nemaipomenit de dragă, din copilărie, Marina, marina, cântată atunci pe un ritm lent. Îmi spuneam că, chiar dacă această scenă nu va fi prinsă în sceneta mea, ea ar trebui să fie pentru mine, ca dramaturg, aer și apă, deoarece pe parcursul ei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din dreapta ușii. Miros de mucegai și de nămol. Ca și cum tocmai acolo ar fi fost, înainte de diluviu, fundul oceanului. Electricianul îmi urmărește atent privirile așteptând din moment în moment să mi se umple fața de stupefacție și să exclam: fantastic! sau nemaipomenit! sau măcar o!-cum era la modă sau cum cerea eticheta să exclami chiar dacă nu erai uimit. Să exclam, așadar, din curtoazie. Intuiam deja multe idei legate de funcționalitatea unei astfel de încăperi, dar preferam să tac și totodată să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
împunsătura unui țânțar, ar fi trecut demult în lumea umbrelor. Dar aceste accese de somnambulism, cu totul inexplicabile pentru el în copilărie și în adolescență, îi apăreau mai ales când, după lectura unei cărți fascinante sau după vizionarea unui film nemaipomenit de atrăgător, încerca chiar și în timpul somnului, să se identifice cu personajul preferat. De multe ori, reajuns după o odisee somnambulică în pat, cu ochii închiși, ore în șir, încerca să depene pas cu pas, cele petrecute cu minute în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
joacă, la piept. S-o strângă cum n-o strânsese nimeni niciodată. Vise ! Sunteți sigură? - sunase replica lui Gerard voit ambiguă. Asta nu. Ba da. Da sau nu? Renunțarea la ambiguitate era pentru ea ca o trezire dintr-un vis nemaipomenit, fiindcă tocmai întoarse ochii spre Gerard și se îmbujoră. Valurile privirilor ei începuseră să-i inunde lui Gerard, toate simțurile și să-i pătrundă trupul de la tălpi până-n creștetul capului. I-ar fi prins încheietura mâinii, ca să i-o strângă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acolo, jos, pe mocheta dușumelei, între standurile cu cărți, sacul de dormit pe care-l purtam cu mine într-o sacoșă, zi de zi - provocare care, mie cel puțin, îmi împăienjenea de fiecare dată, ochii și-mi dădea o senzație nemaipomenită de împlinire-, nici una, nici două, îi propun Iozefinei ca, după ce va avea loc reprezentația piesei de teatru, să plecăm amândoi cu un tren rapid, cazându-ne la cușetă, într-o excursie până la București, iar de acolo înapoi, la Baia Mare. Ca să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-l văd de două ori. A doua oară nu mi se mai păruse așa de tentant. Ei! Plecarea din finalul filmului, era exprimată cel mai bine mai ales prin mesajul muzical. Pianul înfiripa cu adevărat, în sufletul spectatorului, un gol nemaipomenit, încât părăsirea sălii de cinema odată cu valul de spectatori gălăgioși, făcea ca singurătatea să devină și mai pronunțată. Acuma, după despărțirea de Iozefina, și mai ales neșansa de a-mi repara greșeala (care?), mă făcea să înțeleg și mai bine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Paloș că ar mai veni vreun musafir. Deja se făcuse târziu pentru vizite. Dacă nu mai apărea nimeni, dl. Bogdan se scuza și se retrăgea în atelier. După bătaia în ușă, aceasta se deschise mai repede decât de obicei și nemaipomenitul Grig își făcu apariția: Sărut mâinile, doamnă și domnișoarelor! Bună seara, domnilor! - zise oacheșul musafir cu nasul cârn, trecut deja în cea de-a doua tinerețe - Să vă fie de bine dacă ați cinat, iar dacă nu, poftă bună. Aceasta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Trebuie să-ți mărturisesc, dragul meu Gerard, că am trăit clipe unice lângă tine și că în acea zi când te-ai trezit cu mine acasă la gazda ta, ardeam de nerăbdarea de a te vedea. Este și acesta un nemaipomenit medicament: să revezi o persoană dragă. Ți se pare că renaști. Altfel simți că cerul nu se va degaja de nori grei, niciodată... Ceea ce nu-mi dă liniște este înstrăinarea ta. Te simt mai mult ca oricând, rece. Prea rece
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să ies din curpenișul visului. Într adevăr, nu mai era Karin - tante cea pe care o lăsase în urmă cu ani: tăcută, rezervată, corectă, cea care făcea ce făcea și, când vorbeai, te sorbea din priviri, fără să-și lepede nemaipomenitul surâs bonom. Acuma vorbea mult și repede, de parcă ar fi simțit că timpul se comprimă tot mai al dracului. Relata diverse întâlniri cu persoane care de zeci de ani nu mai trăiau și sărea brusc de la o amintire din copilărie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în fața vântului. Mă gândeam că ar cam trebui să intru în casă, dar toată vânzoleala din jur mă ținea ca fermecat! Fumul ce ieșea pe coș era ras de pe gura hornului și amestecat cu pulbere de omăt într-un iureș nemaipomenit. Acel șuier printre crengile copacilor mi se părea o muzică venită de dincolo de lume... Și toate acestea nu s-au mai oprit nici până în seară, nici a doua zi, nici patru zile și nopți în șir... Cărăușii și cei doi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]