834 matches
-
ceva acolo... Și era destul ca senzația de moment nou pe firul timpului să reapară, chiar de preajma tolera aceeași notă covârșitoare a repetabilului. Adulmeca... privea... și se dumirea că e tot mai aproape de țintă, în ciuda senzației aceleia stranii a nemișcării date de ternul peisaj. Pentru că dorea să fie încredințat de adevăr, verifica: deschidea rucsacul trențuit, răscolea printre prețioasele nimicuri purtate cu el în acest drum, găbjind acel ceva căutat. Îl apuca în palmă cu înfiorare, străpungându-l cu o căutătură
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1479017940.html [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
fix și sare... ce ciudată! Un strigăt lung, sfâșietor, răzbate dintr-o dată, este regretul viselor din noaptea înstelată. Ș-atunci când prada-i devorată, Ea pleacă iar, călcând ușor, șireată, iute și vicleană, cu ochi avizi, sclipind de amor. Urmează aceeași nemișcare, o așteptare de moment, fixându-și prada, iarăși sare, și-o devorează apoi, lent. BIANCA Era zi de primăvară când ne-am cunoscut ziua noastră a femeii, cândva, mai demult. Mă dusesem hotărâtă să o înfiez și-am văzut-o
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 by http://confluente.ro/Felina.html [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
să încep cu un citat din "O mie și una de nopți", dacă tot discutăm despre lumea arabă. În aceste fabule, citim: "Nici câștiguri, nici onoruri nu vin la cel ce plictisit acasă zace. Adesea am văzut un iaz corupt prin nemișcare: dulce e apa care curge, altfel putrezește cu repeziciune ”. Aceste cuvinte care reprezintă o fărâmă din moștenirea marii tradiții arabe, ne invită să ne trezim din inerție și să relansăm procesul de integrare euro-mediteraneeană în cel mai bun mod posibil
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
Teba, la Kynoskephalai, a cărui creație a fost așezată cu noblețe pe aripile preromantismului german de către Hölderlin, creiona în admirabilele lui versuri așa: „Eu nu sunt sculptor ce-nalță statui/ Albe, pe socluri, ce pururi răsfrâng/ duhul tristeților și-al nemișcării.”. Artistul liric Nicolae Herlea a fost mai mult decât un simplu cioplitor, fie el și profesionist, în peretele rece al stâncii. El și-a risipit întregul destin într-o frumoasă înșiruire de metafore rare scoborâte de undeva din bogăția cantabilă
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_1399440961.html [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
-și vadă cât mai repede casele, știind ei să se ascundă șerpește, fără să fie reperați de inamic. Trecuse miezul zilei când au ajuns într-o buză de deal, de unde-și puteau contempla casele, ulițele, ogrăzile. Totul părea pustiu în nemișcare. Numai spre centrul Moiseiului se bănuia o forfotă, ca prin ceață. A început să se audă un zgomot de motor și un camion se apropie de ei, tăind satul prăfuit. Așa a început după amiaza lungă de 14 octombrie 1944
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
dădu seama că scăpase. Dar ce folos pentru el o nouă speranță de viață. Târziu, când soarele Fiecare mișcare îi producea dureri infinite. Încetă să se se cățărase în culmea bolții cerești, se auziră pași. mai zbată, așteptându-și în nemișcare sfârșitul. Pepita Zgomotul lor buretos, înfundat, trezea spaime încetă și ea să mai latre. neînțelese în trupul însetat de zborul întoarcerii. Se apropie de porumbel. Albeața penajului îl făcu să Pașii se opriră. Aparțineau unui bărbat tânăr, în blugi. și
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
și dulci. "Macroglossus" și "Megaloglossus" au limba foarte lungă și se hrănesc cu nectar și polen. Sunt mai puțin adaptate la zbor. Reprezentanții acestui subordin sunt animale crepusculare și nocturne. Ziua dorm agățați de crengile arborilor sau în peșteri în nemișcare, dar zboară dacă sunt deranjate sau există vreun pericol. Uneori se agață așa de mulți pe o creangă, încât o rup. Carnea lui Pteropus este comestibilă și este consumată de malaezii. Se domesticesc ușor și-și recunosc stăpînii. Unii liliecii
Megachiroptere () [Corola-website/Science/332804_a_334133]
-
Celelalte motive - “amorul”, “tristețea”, “singurătatea” - sunt secundare, dar ajută la reliefarea ideii esențiale de alunecare inevitabilă spre moarte și neant.<br> Cuvântul-cheie al poeziei este “plumb”, care are valoare de simbol, repetiție și epitet. În exprimare, sicriele de plumb sugerează nemișcare, încremenire; amorul de plumb sugerează o senzație de rece, de insensibil; “și-i atârnau aripele de plumb” sugerează căderea, imposibilitatea zborului și a salvării. <br> Prima strofă definește un univers rece, străin, în care poetul trăiește sentimentul singurătății tragice:<br
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]
-
bine pigmentată cu situații de farsă: de aici contradicția evidentă, ostentativă, între angrenarea pătimașă a eroilor în luptă și micimea scopului lor, unilateralitatea și fixitatea de marionetă a personajelor satirizate, prinse sub lupa nemiloasă a atacului satiric și păstrate în nemișcare, ticurile verbale, automatismele, poantele, încurcăturile, amplificate cu inventivă ingeniozitate de regizorul Alexandru Tocilescu și interpreții Teatrului de comedie." (Ileana Berlogea, Scînteia, 21 noembrie 1980) "Concursul de frumusețe canină care declanșează pasiunile furibunde ale notabilităților unui orășel este investit treptat, într-
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
Îndoiala, golul, vidul devin forme ale unei oboseli creatoare. E pusă la îndoială până și capacitatea de a se înduioșa, «de viteza morții noastre comune.» Etalând un inventar sărac al întâmplărilor și lucrurilor ce se repetă absurd, poetul deplânge proliferarea nemișcării, sufocarea sălbăticiei, stingerea cruzimii și a simțirii atroce care făceau posibil spectacolul ființei. Tocirea spiritului, sărăcirea imaginației, sentimentul nimicniciei, al inutilității ia forme dramatic-interogative. Tonul duios-elegiac al Duminicii de ianuarie se răsfrânge asupra crizei prin care trece ființa în pragul
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
exercițiu este Taijiquan, care este în același timp o puternică artă marțială internă și o practică dinamică de Qigong. Alte exemple includ Tan Tien Qigong (pentru acumularea energiei vitale), Qigong-ul mersului sau Cele Opt Piese de Brocard. Practicile statice presupun nemișcarea externă a corpului combinată cu mișcarea internă a energiei. Acestea includ meditațiile vindecătoare precum Surâsul Interior, Cele șase sunete vindecătoare, Orbita microcosmică sau Cămașa de fier. Pe de altă parte, există exerciții terapeutice, exerciții marțiale și practici meditative. După poziția
Qigong () [Corola-website/Science/318331_a_319660]
-
din loc în loc, scaune pliate, o bucată de cîrpă albă și alte lucruri greu de distins de la o anumită distanță. Pe pereți, zeci de obiecte sunt suspendate și lipite cu bandă adezivă. Galeria devine o sculptură în care mișcarea și nemișcarea spectatorilor produc instabilitate și vulnerabilitate spațială. Coregrafa accentuează fragilitatea sculpturii sale uman-obiectuale pentru a demonta tot ce ține de regimul de putere al corpului pe scenă, așa cum este el înțeles în mod convențioanal. La Ribot produce o fisură, o criză
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
ochii închișii și fredonând, fără să deschidă gura, timp de 2-3 minute. De la obiecte se ajunge, printr-un efect de muzicalizare a spațiului, la corpul<a href="# ftn2" name=" ftnref 2">[2]</a>„sonor, vibrant, care-și dansează la orizontală nemișcarea”. La Ribot inovează substanțial la nivelul reconstrucției dinamicii corp-spațiu, revitalizând radical distanța dintre performeri și spațiu. Vera Mantero. O imposibilitate</strong> Pentru Vera Mantero[3]</a>, corpul este sublimare a fragilității extreme. Performance</em>-ul cu care s-a
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
încet, încet în nesiguranță și derută. Mantero alunecă în dezechilibru ca o divă neîmblânzită care își pierde pe parcurs puterea. Coregrafa propune o dramaturgie a staticului, născută din verticalitatea unui trup care pare plantat în podea, înțepenit în propria lui nemișcare. La limita dintre casabil și incasabil, dintre porțelan și fier, corpul Verei Mantero contestă domeniul puterii. Cu cât nu poate mai mult, cu atât corpul său, spațiu al paradoxurilor în tensiune, devine puternic tocmai prin felul în care purifică slăbiciunea
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
reporter, aflat pe lista celor ce urmau să fie asasinați. După 33 de ani de exil se întoarce, el însuși o enigmă, purtând ca o umbră, enigma tatălui, cel niciodată reîntors acasă. Acolo găsește aceeași lume, rămasă pentru el în nemișcarea unei fotografii de tinerețe: „femei care nu privesc niciodată marea, echipaje care aproape nu știu să înoate, pentru că marea era interzisă sclavilor. De pe plajă, ei ar fi putut să viseze la Africa și un sclav nostalgic nu mai era bun
Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
el de pălăria ei prea mare și prea încărcată, pe care, firește, n-o poate suferi, dar a pus-o pentru că așa i-a cerut mama („Nu stă bine unei domnișoare să pozeze decât desăvârșit îmbrăcată!”). Domnișoara Christina suferea în nemișcarea ei.”" Tabloul lui Dimitrie Gavrilean pare să fie o concretizare a gândului lui Egor de a o picta pe domnișoara Christina în stilul său propriu. Domnișoara Christina se află în planul central al tabloului lui Dimitrie Gavrilean; tânăra femeie are
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
misterice / inițiatice ale Făt-Frumosului, până în „mumele“ ideilor și ale nașterilor / morților: "Greul, cățelul-pământului se simte pe el însuși ca o apăsare și răzbit de propria sa greutate, începe să latre în hohotul unei inimi. Aici era zborul, aici fusese căderea, nemișcarea doarme la mijloc ca o fântână cu cumpănă. Aud un cal galopând rar, ca un orologiu din veac în veac, aud respirația unui nor de demult, aud foșnetul coasei unui demon în iarba stelelor. Departe, la margini de margini, unde
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
vei mai privi înainte niciodată și nu vei mai sta drept decât în întuneric. În jos am privit destul, iar eu am durat să dau acestei țări mândrie și onoare. Ar trebui să găsim taina care ne-a ținut în nemișcare timp de 1000 de ani, pentru a o putea sugruma cu tot și pe toți care ne mai leagă de ea.”. Premiera filmului era programată să aibă loc la 5 iunie 1989, dar președintele RSR Nicolae Ceaușescu a cerut să
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
stâlpilor metalici. Cablurile tractoare se verifică periodic (prin defectoscopie magneto-inductivă) și se înlocuiesc de obicei la 20 sau 30 de ani, în funcție de prescripția din fișa tehnică a instalației. Disciplina de STATICĂ este disciplina care studiază echilibrul forțelor, la starea de nemișcare a corpurilor; este o ramură a Mecanicii care studiază sistemele de forțe pentru stabilirea condițiilor de echilibru ale unui corp aflat în stare de repaus sau de mișcare, și această disciplină a Staticii este folosită în mai multe domenii cu
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
ghid ce ne ajută să localizăm vocea autentică a recitării. Este ca și cum ne arată cum sa fim nemișcați când suntem în mișcare, ne ajută să găsim tipul de energie de care avem nevoie. Dacă dorim să descoperim acest caracter al nemișcării vii în melisme, trebuie să le interpretăm nu ca frazele «legato» clasice (...), ci ca pe niște momente momente tăcute. ce vin de nicăieri și se îndreaptă spre nicăieri, ca și cum cântăreții ar putea rămâne la orice notă, în orice moment”. Anthony
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
finalități umane, ci măreția înfricoșătoare a petrecerii condiției umane într-un timp vast, fără început și sfârșit , indiferent la înălțări și coborâri, la învieri și treceri în neant. Privirea care naște imaginea picturii invocă privirea Sfinxului, îmbătată de propria lui nemișcare și tăcere, dominând timpul prin atâta efemeră moarte, așteptând ca el să se reverse ca o apă a vieții, egal și pur, dintr-un viitor căruia nu-i putem nici măcar întrezări hotarele. Cornel Radu Constantinescu, 22 iunie 1990 Revista „Contemporanul
Viorel Grimalschi () [Corola-website/Science/317059_a_318388]
-
bază care să îi ajute să se integreze ulterior. Ne-am dat seama cu timpul că miza narațiunii este felul în care copiii sunt afectați de acumularea această de factori - decizii intenționate, consecințe neprevăzute, reflexe involuntare, uneori simplă nepăsare și nemișcare. Multe dintre acestea nu țin de un singur individ, de un „vinovat” - dar, în același timp, toate rezultă din felul în care membrii comunității și-au înțeles rolul și responsabilitatea (sau lipsa acestora) în integrarea copiilor romi. „Filmul asta trebuie
„Filmul e o unealtă care poate fi folosită de cei care luptă să schimbe lumea” () [Corola-website/Science/295717_a_297046]
-
activitatea și viața umană de zi cu zi. Oamenii nu s-ar putea deplasa, mobilele ar patina fără ca cineva să le miște, vehiculele n-ar putea circula, patinând pe loc. Starea de fixare (aderare) este o stare de repaus, de nemișcare, astfel că ea nu provoacă nici uzuri și nici pierderi de energie. Frecarea de alunecare (de glisare) survine la suprafața de contact a două corpuri care se mișcă rectiliniu unul față de celălalt. Pentru aceeași forță normală pe suprafața de contact
Frecare () [Corola-website/Science/321959_a_323288]
-
pe stânci, îmi pătrundea toată ființa. Era o senzație de împlinire care se adăuga dragostei corpurilor noastre și râsului și alergării pe zăpada înghețată cu "pisici" legate de bocanci și chiotelor care, toate, ne istoviseră mai înainte. Stăteam într-o nemișcare mortuară. N-am fi suportat zgomotul nici celei mai anemice mișcări în această baie de liniște și lumină în care eram scufundați. Mă simțeam pretutindeni și în afara timpului. Aceasta învățasem la școală că era parcă definiția dumnezeirii. Mă dezagregasem în
Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
de armurile grele, în oboseala acelor drumuri netede și pașnice. În seara aceea, lămpile din Castelul Kiyosu ardeau în mijlocul unei lumi tăcute. Păreau, însă, asemenea felinarelor aprinse chiar înaintea asaltului iminent al unei furtuni violente. Copacii care se înălțau în nemișcarea tăcută a curții castelului aminteau de neclintirea ireală din ochiul unui taifun. Iar de la castel încă nu se trimiteau nici un fel de instrucțiuni orășenilor. Nu se dădea comanda de evacuare sau de pregătire pentru asediu și, în lipsă de altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]