351 matches
-
și de Cronicari munteni, selecția textelor, studiu introductiv, note, comentarii și glosar de Dan Horia Mazilu, București, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă - Editura Univers enciclopedic, 2004 (cu „decupajul” meu operat pe edițiile academice). 51. Rivalul lui Stoica Ludescu, nenumitul cronicar al Bălenilor (eu cred în existența unei Cronici a Bălenilor ce trebuie separată - în „complexul” numit Istoriile domnilor țării Rumânești - de Cronica despre Nicolae Mavrocordat a lui Radu Popescu), știe câteodată mai multe amănunte. Chiar dacă înșiră grozăvii, fraza lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai târziu a „sfintelor leamne” și binefăcătoare la Locurile Sfinte - l-a întâlnit în hanul tatălui ei (originea umilă a sfintei este un loc comun în textele despre ea; nu lipsește în această literatură nici referirea la un „rege barbar” nenumit, care i-ar fi fost tată184) pe Constanțiu Chlorus, un funcționar roman care se întorcea dintr-o misiune în Persia. Frumoasa hangiță îi devine concubină (Eusebius din Cesareea Palestinei crede că acest lucru s-a petrecut în anul 272) și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rânduri, nu sunt la vedere, pe scena poemului. Dacă e vorba, într-adevăr, de o cauzalitate subiectivă, trebuie spus că ea devine o contemplare a subiectivității. Elegia întâia este o definiție, în stil taoist, a ceva esențial dar nedeterminat și nenumit. De la punct, cel mai concentrat semn și imaginea cea mai redusă a universului, până la Creatorul absolut, totul poate fi îndreptățit, sugerat de acest enigmatic punct: „El începe cu sine și sfârșește cu sine [...] / Din el nu străbate-n afară nimic
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
grup, studiate în corelație cu mentalitățile care le generaseră sau le modificaseră (Burguière, 1978, p. 44). Începând din anii ’60 ai secolului trecut, acestea au fost liniile directoare de-a lungul cărora a evoluat istoria vieții de zi cu zi (nenumită însă astfel și, cu atât mai puțin, individualizată ca specie istoriografică 4), vreme de două decenii și jumătate. Este interesant - dar și îndeajuns de curios - de constatat că ceea ce antropologia istorică a câștigat în varietate tematică și rigoare analitică (nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de P. se definește printr-un manierism care se îngemănează cu sonuri vechi, venite parcă dintr-o „rădăcină de baladă”, din ecouri ale satului arhaic, ce răzbat în ritmurile poemelor sale închinate unor orizonturi și însemne izvorâte din arhetipuri indicibile („nenumite semne”). Poeta spune despre misterii în care se articulează senzualul și gracilul, ascunsul și imensul, asperitatea și ființa spirituală, întocmai cum e alcătuirea sa sufletească. Definitorii în versurile din Eclipsa, dar și mai târziu, sunt ingenioasele metafore ale contradicțiilor interne
PETRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288794_a_290123]
-
umbre. E un dialog febril, anxios al omului cu propriul destin. Un „joc” de stranii accente, primejdios și provocant, cu soarta. Acceptând o identitate simbolică, vocea unui personaj cum este Domnul, din Veac de iarnă, își amplifică rezonanța. În fizionomia nenumitului voievod se deslușesc trăsături ale unor domnitori desprinși din letopiseț, îmbinând prudența unui Brâncoveanu cu diplomația dibace a lui Vlaicu Vodă. El este purtătorul de aspirații al unui neam neiertat de restriște, trecând prin vremuri de urgie ca printr-un
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
particular, a avut pe unul dintre cei mai însemnați istorici ai ei. Contribuțiile sale constau mai întâi în editarea unor colecții de documente. În 1938 publică Documentele Țării Românești. I. Documente interne [1369-1490], fiind ulterior unul dintre cei câțiva „benedictini”- nenumiți - care au elaborat o imensă colecție (28 de volume apărute între 1951 și 1957) de Documente privind istoria României, răsplătită de Academia Română în 1965 cu premiul „Nicolae Bălcescu”. Participă și la realizarea primelor volume ale noii serii de acte vechi
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
atinge în esențialitatea ei primordială, de neatins, pentru a ajunge la un fel de structură intimă și universală, la scheletul lumii și la cel al „sentimentelor”. S-ar putea spune că M. suferă de aceeași „boală fără nume”, de același „nenumit” întâlnit la Nichita Stănescu. E o poezie obsedată de trecerea timpului, de golul dintre lucruri, de ochi, de vedere, de pierderea copilăriei și de așteptarea angoasată a unui alt miracol, al iubirii, de tensiunea dintre realitate și irealitate, dintre moarte
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
Dostoievski, Andreev), a Bibliei și a calculelor matematice, care îi dau sentimentul accesului la infinit. Altfel spus, Ragaiac se află în căutarea propriei identități, cea de adâncime, netrucată de avatarurile existenței cotidiene, și tinde totodată, bovaric, spre un ideal, încă nenumit, dar intuit ca fiind unul erotic, configurat latent în tipologia feminină din literatura preferată. Rusoaica, femeia din vis, are totuși și o existență reală: se numește Valia Nicolaevna și apare la un moment dat nu în sectorul de graniță al
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
răstignit cu brațele-n cruce/ dintr-o zare-ntr-o zare”). Cu Timp înalt, ciclu din 1948, B. trece la confesiunea directă, poemele desemnând un univers interior nu lipsit de mizantropie, după cum observa Alexandru Ciorănescu. Moartea, ca eliberare în absolut, „nenumită lumină”, ce asigură instaurarea „într-un viitor veșnic, de cristal/fluidă goliciune fără noapte, fără trup”, constituie motivația dramatică a două dintre poemele de excepție ale lui B., Trup curtean dumnezeiesc de trist și Stingere. Disoluția în univers, cosmicizarea ființei
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
există. Globalizarea funcționează În paralel cu regionalizarea. Mircea Mihăieș: Da, dar ele nu au fost niciodată parte a unui dialog, nu doar național, În interior, ci și internațional. Vladimir Tismăneanu: Marea majoritate a acestor oameni - deocamdată prefer să-i lăsăm nenumiți -, atât cât au citit literatură occidentală, sociologică, filosofică, politologică, cum vrei să-i spunem, au citit-o fie În traducerile pe care le publicau Editura Politică sau Editura Științifică, fie Într-o franceză aproximativă, nu Într-una studiată academic... Mircea
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Îi iartă femeii păcatele, spunându-i că propria ei credință a izbăvit-o. Să reluăm povestea din punctul de vedere al studiului nostru. Luca moralizează tâlcul scenei, introducând un personaj despre care se știe că este o „păcătoasă”. Această păcătoasă, nenumită, ca și În cazul lui Marcu și Matei, intră În casa fariseului Simon cu un vas de alabastru În mână. Ea se așază timidă, cu vădită jenă și sinceră umilință, „la picioarele” Domnului, „În spate”, și Începe să-I stropească
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și imaginarul, obiectele concrete și fantasmele reveriei se împletesc într-o scriitură de mare densitate stilistică. Înscrise de cei mai mulți exegeți în cadrul literaturii fantastice, prozele baconskyene posedă, dincolo de desfășurarea narativă ce justifică încadrarea tipologică menționată, un accentuat caracter parabolic; personajele, întotdeauna nenumite (cu excepția straniului călugăr Apolinarie din Farul), sunt în fapt ipostaze existențiale umane exemplare - paznicul, meșteșugarul, artistul, salvatorul -, încorporate vremelnic în trupuri și figuri cețoase, lipsite de orice concretețe. Lumea acestor umbre umane este una enigmatică, confuză și obscură, în care
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
amintind de lumea Europei de Apus de vremurile de altădată, de care ne despărțea ca-ntr-o capcană imensa cortină de fier despre care nu aveai voie să vorbești. Era în felul acesta o comunicare secretă, - și câte alte asemenea, nenumite, - care hrăneau din umbră istoria, fiecare făcându-se a nu înțelege. „Chiar nu înțelegeți, domnule judecător?” părea să-i spună băiatul în vârstă de 18 ani ce desfăcea o sticlă cu bere, și eu mă miram că un tânăr la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un sfert de secol, îndreptându-mă spre porturi necunoscute. ȘASE El era leopardul care și-a schimbat petele, el era șarpele care și-a schimbat pielea. El era nisipurile mișcătoare și fluxul înșelător. Era schimbător ca cerul, ciclic precum anotimpurile, nenumit ca sticla. El era Cameleon, copilul lăsat de elfi în locul altuia, totul pentru toți și nimic pentru nimeni. Devenise una cu dușmanii săi și își mâncase prietenii. Era ei toți și nici unul anume. El era vulturul, prințul păsărilor, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un lucru cu care trebuie să se confrunte sau cel puțin să aibă o idee de felul în care arată, de ce semnificație ar putea să aibă. Dar poate că nu i se poate da nici un nume. Este acel ceva de nenumit care-l lovește pe un om pierdut, al cărui scop unic pe termen scurt abia a fost atins, dar indiferent dacă poate fi numit sau nu, îl face pe Forrester s-o privească pe fată sălbatic, fără să poată înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o epocă la alta și în funcție de diferitele liste care ni s-au păstrat. Cea mai veche dintre acestea este de pe timpul lui Constantin Mavrocordat, 10 noiembrie 1741 dată egumenului mănăstirii pentru a stăpâni cele 9 moșii și anume: o moșie nenumită și Drăgoeștii din Cârligătura; Morenii; Tabăra; Sturzenii-sat peste Prut care a fost cumpărat de Gheorghe Duca când era vistiernic mare la 20 aprilie 1665<footnote Paul Mihail, Documente și zapise moldovenești de la Constantinopol, Iași, 1948, p. 63 footnote>; Frăsinenii-sat în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
un om, puteam să-l privesc în ochi. Pentru că, spre deosebire de vremea în care locuiam împreună cu Brigit, de pildă, în urmă cu un an, acum nu mai aveam nimic de ascuns. Nu mai eram torturată de acea stare de neliniște vagă, nenumită, dar care-mi întorcea stomacul pe dos. Și asta se întâmpla fiindcă nu mai dezamăgeam oamenii, nu-i mai mințeam, nu mai eram crudă sau rea cu nimeni. Și nici n-am mai trecut prin depresiile sălbatice care mă cotropeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
umărul meu, Jurnalistică împreună cu cititorii (Editura TipoMoldova, Iași, 2005) sau „George Felix Tașcă și Neamul Tășculeștilor, Editura PIM, Iași, 2011) apoi în colaborarea cu Ion Costache Enache , în „Eroi au fost...Editura PIM, Iași, 2010 și în toate celelalte volume nenumite, ci doar numărate, ajungând la volumul enunțat mai sus, un volum format din corespondența păstrată de eroul cărții și încredințată dlui Ion N.Oprea pentru a fi înmănuncheată într-o carte după trecerea sa spre cele veșnice (a 34-a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
cu produsele stupinei, în sfârșit, Primarul și Prima Doamnă care-i mutilează bărbăția transformându-i-o în cenușă ca și cămășile-i ce miroseau a parfumuri folosite de curvele sechestrate în subsolurile suburbiei, Montezuma Munteverdi, zis Mareșalul, aceștia și alții nenumiți: chiromanții, astrologii, gematricienii, cristalografii, zugravii de subțire, masalagii, calfe și zidari, consilierii Primarului, obedienți din teamă dar contra în sinea lor, onomatologie inventată de autor pentru originalitate, dar și pentru a-și exprima bogatul tezaur metaforic ce a coborât din
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
pământ, cuvântul lemn, cuvântul ușă, cuvântul pat, cuvântul cimitir, cuvântul toartă, cuvântul urcior, cuvântul furgonetă, cuvântul apă, cuvântul olărie, cuvântul iarbă, cuvântul casă, cuvântul foc, cuvântul câine, cuvântul femeie, cuvântul bărbat, cuvântul, cuvântul, și toate lucrurile din lume, numite și nenumite, cunoscute și secrete, vizibile și invizibile, precum un stol de păsări care a obosit să zboare și coboară din nori, se așezară unul câte unul la locurile lor, umplând absențele și reordonând sensurile. Cipriano Algor se așeză pe banca veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe tatăl său Îngenunchind lîngă un pat, trăgînd ușor ciorapul de pe piciorul unei femei, Întins către el. Un analist În marketing stoarce furios ursulețul de pluș pe care fratele lui mai mare tocmai l-a udat cu o substanță de nenumit. O proiectantă de realitate virtuală scapă din mînă pocalul la prima Împărtășanie și vede stropi mari de vin roșu stînd În relief pe pantofii ei de lac alb. Un inginer rus vede o clătită Încet rulată de un băiat rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ales după Unirea din 1918 - din motive politico-identitare. Disprețul autorului îi atinge, în egală măsură, pe membrii Școlii Ardelene - adăpostiți la începutul secolului al XIX-lea într-o Muntenie cu elită infinit mai „rafinată” -, pe Octavian Goga și alți poeți, nenumiți (cu o excepție nesemnificativă), considerați a fi mult inferiori impopularilor Arghezi și Adrian Maniu. Complexul de superioritate estetică a Munteniei (provincie inferioară civilizațional Ardealului) în raport cu elitele de peste munți este afirmat cu vehemență: „E o confuzie între instrucțiune și cultură, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întâlnise cu trimișii zeilor. Mi-a spus chiar că tatăl nostru Iacob vorbește cu El, zeul strămoșilor noștri, în fiecare dimineață și în fiecare seară, chiar și atunci când nu-i aduce sacrificii. Tata spunea că zeul fără formă și chip, nenumit decât cu numele de zeu, vine la el în fiecare noapte, în vis, iar ziua, atunci când e singur. Și că e sigur că fiii lui vor fi binecuvântați de acest zeu Unic. Iosif îmi povestea de asemenea despre crângurile mirifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o mângâia pe a ei, iar ea nu și-o retrăgea de sub atingerea mea, ci îmi ținea degetele într-ale ei și pentru o clipă am împărtășit dragostea pentru fiul nostru și prin el, pentru un fiu și un soț nenumiți din Salem. Una dintre fetițele servitoare destul de drăguță a ridicat ochii spre el și el i-a răspuns, flirtând înapoi. Am râs la gândul că băiețelul pe care îl ștergeam la fund era acum atras de o femeie. Mă durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]