9,222 matches
-
Neliniștit mă plimb gol, între pereți având pentru acela o privire augustă, aproape sunt cel mai divin adolescent a cărui carne guri abstracte o gustă. Smulgând din mine învelișul grăbind nașterea celui care muntele-l va desface cu tăișul sufletului neobișnuit de mare Vine vremea trupul din această iarnă se înseninează. Aproape sunt cel mai divin adolescent cu gâtlejul prins într-o gheară de rază Disparițiile lor fragile Diverse întâmplări se pregătesc. Simt și un deget de metal pe buze, până la
Poezie by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9323_a_10648]
-
nu ar fi preferat să rămână În SUA) a fost Însă evidentă... De pe timpul În care eram elev am rămas prieten apropiat cu Radu Iftimovici, laureat la Premiului Kalinga (UNESCO), dramaturg, autorul al mai multor cărți și a unui thom neobișnuit de documentat despre Istoria Medicinei (Editura Academiei). Una din cărțile lui, și de fapt singura de acest fel, a fost bazată pe interviurile luate lui George Emil Palade. Mă felicit și astăzi pentru faptul că i-am făcut să se
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
particip la închinăciunile celor mai privilegiați enoriași ai Bucureștilor, nu țin să fiu martorul Celei de-a Doua Veniri semnalată de curcubeul circular din 2 ianuarie. Ei bine, nu țin." Popa Dumitru - parohul bisericii din vecinătatea locuinței soților Caragiale. Este neobișnuită obstinația cu care Mateiu blamează un personaj altfel plin de bunăvoință și dezinteres. Furia sa pare a fi însă una generică, focalizarea atacului pe blândul părinte Dumitru mascând o pornire confuză împotriva ortodoxiei dogmatice. Răbufnirile din însemnările prezente sunt prilejuite
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
a fi însă una generică, focalizarea atacului pe blândul părinte Dumitru mascând o pornire confuză împotriva ortodoxiei dogmatice. Răbufnirile din însemnările prezente sunt prilejuite de celebritatea pe care numitul paroh o capătă în urma întâmplării din 2 ianuarie 1935, când un neobișnuit curcubeu circular a apărut împrejurul turlei bisericii Sf. Silvestru în momentul în care sumedenie de credincioși ieșeau de la slujba de prăznuire. Fenomenul, petrecându-se chiar în ziua de hram a lăcașului, a fost considerat ad-hoc minune dumnezeiască. Ulterior, în săptămânalul
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
pentru vioară, violă și violoncel în Do major (titlul inițial, Sérénade pour Violon..., a fost înlocuit ulterior de Enescu cu cel de Aubade pour Violon..., așa cum se poate observa pe foaia de titlu a manuscrisului - o posibilă explicație pentru titlul neobișnuit sub care a apărut opusul în presa lugojeană, o evidentă contradicție de termeni -), la puțin timp după editarea sa (Editura Enoch, Paris, 1903), cântat, posibil, în primă audiție la Lugoj. Trioul Aubade și transcripția pentru vioară și pian (elaborate în
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
veneam. Și am reușit să salvez nume mari, precum Vlaicu și Vuia. Revenind la Nicolae Titulescu, să amintim că el, În calitate de președinte al Ligii Națiunilor și de ctitor al Antantei, a vrut - și s-a luptat cu pasiune și cu neobișnuită forță pentru vrerea sa - o Europă unită, solidară În demersurile ei pentru concordie și pentru pacea universală. Este perfect adevărat, dar tot el a vrut, Înainte de toate - desfășurând În sprijinul vrerii sale și pasiune, și forță, cum spuneți Dvs., și
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
marionete a lumii sale fictive nu cunoaște dimensiunea absolută a refugiului, a Îndepărtării de spațiul profan, necunoaștere care influențează profund negativ destinele celor care se lasă cuprinși În plasa lui. L ipsa abilității personajelor de a se desprinde de forța neobișnuită a gravitației Bucureștiului din epoca ante și postrevoluționară se traduce, În primul rând, prin incapacitatea lor de a se retrage În sine și a căuta armonia sufletească ce le va fi pentru totdeauna interzisă. Ele sunt damnate să devină spectrele
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
ferm pentru cel care pleacă, năucitor pentru cel ce rămâne; jalea și vindecarea prin ritual și, În mod intim, personal, prin poezie. Toate constituie motivația și substanța adâncă a confesiunii Ilenei Mălăncioiu, o confesiune care capătă trup poetic În mod neobișnuit, aparent involuntar, căci Sora mea de dincolo nu conține, de fapt, poezii În sensul consacrat al cuvântului. Lipsește artificiul, broderia conotației. Poezia devine veșmânt cernit. Este formă de a face vizibil sufletul Îndoliat și mijloc de exteriorizare prin care omul
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
footnote>. După ce este rănită de săgeata iubirii dumnezeiești, mireasa devine ea însăși săgeată. „Mirele Și arcașul sunt una. Iar mireasa Și săgeata sunt sufletul curățit, pe care arcașul o ia Și o slobozește în Ținta cea bună”. Un element oarecum neobișnuit în acest demers exegetic Ține de faptul că săgeata este interpretată în două modalități diferite. „Inițial este înțeleasă ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu trimis de Tatăl spre mântuirea sufletului omenesc. Apoi ajunge să fie chiar sufletul, spre mântuirea căruia a
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
dispus să ignore orice pseudonim și Încercând să creeze o investigație retorică a morții. Întreaga ambuscadă pornește În contradicție cu două aspecte primordiale: iubirea (respectiv partea sexuală) și trecerea În neființă a unei persoane dragi, dar totodată necunoscute. Obiceiurile sexuale neobișnuite Îl atrag pe Sascha Knisch Într-o capcană a curiozității, Întreaga poveste a imaginarului Începând și sfârșindu-se Într-un șifonier, plecând de la anumite impulsuri interioare sau exterioare. Dora Wilms, personajul feminin din romanul lui Fioretos, este văzută ca o
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
Liszt a fost umilit În mod public, acest fapt neafectându-l totuși atât de mult Încât să nu mai dirijeze simfonia Încă o dată la Praga, acolo unde a fost Întocmit și un program care să ajute auditoriul să urmarească forma neobișnuită a lucrării. Simfonia Dante urmează cu multă acuratețe opera care a inspirat-o, redând cele nouă cercuri ale Infernului (cel mai substanțial fiind cel dedicat Francescăi da Rimini), precum și urcușul anevoios al Purgatoriului. Muzica este de o enormă sugestivitate, Liszt
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
există argumente ce pot fi invocate și formulate explicit. „Așa îmi place” - nu poate fi un argument, deși probabil pe aceasta se bazează, nemărturisit, în sufletul multor interpreți, decizia finală. În acest context, se înscrie și discutarea problemei unor indicații neobișnuite de pedalizare la pian, șocante nu atât prin disonanță (azi nerelevantă) cât prin aparenta ieșire din stil. Problema s-a pus mai ales în legătură cu unele indicații beethoveniene, controversate încă și adeseori corectate. Beethoven notează, așa cum am spus, numai esențialul, socotind
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
ridicare. Este exclus ca Beethoven să nu fi sezisat suprapunerile de armonii inadmisibile în teoria timpului, mai ales pe rândul 3 al exemplului. Asemenea notații sunt de cea mai mare importanță pentru crearea unor imagini sonore caracteristice și cu totul neobișnuite. Nu este posibil ca ele să fie datorate neatenției (pentru că sunt repetate de fiecare dată identic în cuprinsul piesei) sau, și mai puțin, unor erori. Datoria interpretului este, deci, nu să selecteze indicațiile pe care le va lua în seamă
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Este oarecum neobișnuit ca o poetă să îmbrățișeze cu atâta dăruire mitul lui Prometeu și al vulturul lui ,,S-a tras/ în cel mai bun prieten al meu/ - Vulturul’’ (Zăpezi peste ființă) într-o tăcere a unei grădini din piatră, nemișcată și imuabilă
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
tăcut și nemișcat și care are foarte puține culori. Ca element de bază al acestui micro sau macro univers tăcut, predomină, într-o fierbințeală greu de suportat, doar cenușiul pietrei. Aici, (în cimitir ?), ironic ,,trăiesc o mie de suflete’’ și, neobișnuit pentru un astfel de loc și ,,câinele meu și el, roșu ca para’’ (Frumoasele umbre de cretă). Se remarcă în continuare predilecția pentru un colorit sărăcăcios (care sporește senzația de mister, de singurătate, de impenetrabil, de auster, de apăsare, de
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
de ani, a strâns, la capătul unei cariere de peste 40 de ani, o colecție impresionantă de peste 60 de filme în care a îmbrăcat, pe rând sau, uneori, chiar în același timp, haină de regizor, scenarist și actor, cu o abilitate neobișnuită, scrie Mediafax, într-un material biografic. Sergiu Nicolaescu s-a nascut pe 13 aprilie 1930, la Târgu-Jiu, oraș pe care l-a părăsit în 1935, întrucat familia să se stabilise la Timsoara. În acest oraș urmează cursurile școlii primare și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93855_a_95147]
-
că reglează toate procesele din organismul uman, ea repară și structura grav afectată a conștiinței.” Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut - a măsurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau și a captat un fenomen neobișnuit - „stingerea” completă a cortexului cerebral. Această stare poate fi observată numai la bebelușii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranță absolută. Pe măsură ce persoana crește, această senzație de siguranță dispare, activitatea creierului crește și acest ritm al
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93874_a_95166]
-
scările din extremitatea nordică a complexului Delfinul, restaurant cu douăsprezece camere hoteliere deasupra, acolo pe plajă. Ziua, chemarea fluxului și refluxului va fi poate întinata de strigătele turiștilor, insă noaptea, cei cazați acolo trebuie să adoarmă în muzică celei mai neobișnuite simfonii a naturii. În timp ce Adishor desfășoară cearșaful și prosoapele, în stil clasic, eu înfig umbrela, o rotesc într-un fel anume, dansând-o, pentru a o afunda cât mai adânc în nisipul tasat în straturile adânci. Umflu cu pompă saltelele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
ei efort a fost să cîștige un timp pentru creație: "împovărată de un serviciu de 8 ore, de drumuri de la un capăt al Bucureștiului la celălalt, de dificultăți familiale inerente etc., mi-a fost dat să scriu în condiții întrucîtva neobișnuite colegilor de vîrsta mea care, obținînd statutul de scriitor mai devreme, erau mai protejați. ș...ț Am scris Ťîn capť în birouri, în autobuze încărcate, în bucătăria unei familii mari și chiar pline, mergînd pe stradă" (Postfață la Dimineață pierdută
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
său" - Limitele rescrierii, p. 300) și de o ureche hiperacustică. în chip fericit, practica scrisului dovedește că scriitoarea este înzestrată cu amîndouă, că are o foarte bună acuitate vizuală (mergînd pînă la a reține detaliul microscopic) și un simț auditiv neobișnuit, capacitatea sa de a surprinde și de a reproduce limbaje dintre cele mai diferite avînd în proza românească (mereu deficitară la acest capitol) puțini termeni de comparație. La aceste calități se adaugă (strunindu-le și punîndu-le, de fapt, în valoare
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
sau chiar de "golul rotitor al speranței". Probabil de aceea, deși inteligența ei are ascuțime, Letiția avansează în viață ascultîndu-și trupul, încrezîndu-se mai cu seamă în "tot ceea ce îmi era dat să știu cu familiaritatea obosită a propriului meu corp". Neobișnuit aici este felul în care corpul nu este o țintă, ci un mijloc de observație, un fin instrument de cunoaștere care este treaz mereu, în mișcarea proprie, ca și în aceea a stărilor și a emoțiilor. La despărțirea adolescentină de
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
Henri Michaux, Morgenstern, Tristan Tzara, Wells și mulți alții, și desene de Picasso, Klee, Brauner, Chagall, Bonnard, Jarry, Baudelaire, Cocteau, Matisse, Kafka, Drăguțescu. Noi suntem departe de naivitate, ci într-unul din domeniile miraculosului îmbogățit de humor, în același timp neobișnuit și familiar, de necrezut și uman, care este propriu poeziei. Fericita realizare a lui Iordan Chimet a obținut un asemenea succes, că este vorba de a face o nouă ediție într-o limbă având o mai vastă audiență internațională decât
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
Emil Brumaru Și sunînd dînsa la torcofon... tăcînd chitic, nespunînd cine e" da" eu știam, bănuiam, speram, o și vedeam" subțire, cu ochii mai mari decît capul" un soi de mogîldeață extraterestră ratăcită pe palier, neobișnuită cu liftul (se avînta, brusc, în sus, nu pe scări, ci prin spațiul gol, liber, durînd-o-n cot de gravitație" un salt vertical și" țup! în fața ușii), cam năucită la aterizare, gingaș zgîriind tăblia de lemn" neîdemînatecă în manevrarea soneriilor mele
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
Procesul viitorizării rămâne central în toate cărțile lui Preda. Ce se va întâmpla astăzi, după trezire? Dar mâine? Cum va arăta lumea de mâine? În Ana Roșculeț, în textele anilor cincizeci, chiar în Risipitorii și Moromeții II întrebarea funcționează cu neobișnuită energie. Ea rămâne și în Marele singuratic și în Delirul. În Desfășurarea ea sună așa (Marin Preda nu o va modifica în edițiile viitoare - vezi ediția 1954, p.14): "Ilie Barbu nu știa mai mult decât alții, ba chiar îi
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
Solomon: era un profesor foarte sever, de dans clasic, al cărui nume de mic Iehova plutea ca o entitate divină pe deasupra elevilor săi, înspăimântându-i. Eu nu l-am văzut niciodată la chip pe acest domn Solomon, dar numele său neobișnuit îmi plăcuse fiindcă era altceva decât puzderia de Ionești și Popești de care te-mpiedicai sonor la orice colț de stradă. Or, Solomon era un nume de nicăieri, credeam eu, de sertar, de cufăr, de cutie magică. Tot pe vremea
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]