331 matches
-
pe care studiul valorii nu o mai interesează, pregătind o teorie ulterioară despre prețuri. Spre deosebire de economia politică clasică, care consideră valoarea ca pe o categorie socială, cea marginalistă o privește ca pe o noțiune psihologică individuală (utilitatea). Trebuie precizat că neoclasicismul nu este, stricto sensu, o paradigmă unitară din punct de vedere al ideilor și teoriilor susținute. Aceasta cel puțin la debutul pe scena marilor curente de gîndire economice. În acest sens, pentru a clarifica, existau aproximativ 12 școli de gîndire
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
J. B. Say, Cournot sau Dupuit), deoarece a încercat să îl concilieze cu noua orientare neoclasică. De asemenea, s-a vrut a fi puntea de legătură între reprezentanții istoricismului german, adepți ai metodei inducției și cei ai Școlii clasice și neoclasicismului cu al lor deducționism metodologic. Lucrările cele mai importante ale lui Marshall sînt Principii de economie politică (1890), Teoria pură a comerțului internațional (1879), Industrie și comerț (1919) și Bani, credit și comerț (1923). Alfred Marshall consideră că teoria valorii-muncă
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
postbelică a existat o confruntare între economiile liberale, specifice societăților democratice, și economiile dirijate, specifice societăților comuniste. b) Modelul capitalist: economii liberale În secolul XX, au existat două mari modele ale economiei de piață: modelul neoclasic; modelul keynesian; Modelul neoclasic: Neoclasicismul s-a născut în deceniul al șaptelea al secolului al XIX-lea. A fost principala școală de gândire economică până la criza economică din 1929 și apariția keynesianismului. Liberalismul clasic bazat pe ideea „laissez faire, laissez passer” (adică liberul schimb și
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
-lea. A fost principala școală de gândire economică până la criza economică din 1929 și apariția keynesianismului. Liberalismul clasic bazat pe ideea „laissez faire, laissez passer” (adică liberul schimb și competiția economică fără obstacole) nu mai putea funcționa în perioada postbelică. Neoclasicismul a valorificat ideile economiștilor clasici: Adam Smith, David Ricardo și s-a constituit pronind de la lucrările economiștilor Stanley Jevons, Carl Menger, Leon Walras. Criza economică din 1929 a pus în evidență slăbiciunile teoriei neoclasice. Caracteristici: individualismul; inițiativa și libera concurență
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea reprezintă un moment de răscruce în evoluția limbajului muzical. Orientările compozitorilor vor fi către un limbaj tono modal, atonal, constructivist, coexistând mai multe tendințe și curente muzicale (impresionism, expresionism, neoclasicism, romantism târziu, verism, școli naționale). Categoric, melodia va suferi multe modificări, de la cea discretă, rafinată, liniștită, la cea stridentă, fără o linie precisă, disonantă. Compozitori ca: Claude Debussy, Bèla Bartok, Arnold Schőnberg, Olivier Messiaen, vor contribui la evoluția structurilor melodice
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
seamă ale istoriei, precum și de căutarea sublimului și a misterului, reprezentarea vizuală a sacrului a ocupat un loc secundar, regăsind anumite corespondențe în creațiile unor artiști ai acestei perioade, așa cum este și cazul lui Ingres (integrat de altfel și în Neoclasicism), a cărui orientare artistică pendulează între sursele de inspirație orientală și cele religioase. Un caracter aparte în acest context îl prezintă cazul Romantismului german, bogat încărcat în special în motivele religioase ale Goticului, căutând să evoce emoțiile mistice ale artiștilor
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Ștefănescu. Genul concertistic este prezent cu stăruință în lista opusurilor compozitoarei, în varii formule timbrale. Concertul prezent, deși concentrat într-o structură tradițională, dezvăluie descendența compozitoarei Carmen Petra- Bassacopol din modernismul enescian, îmbrățișând tehnici și limbaje înnoitoare ale muzicii (neobarocul, neoclasicismul, neoromantismul), pe care le-a remodelat prin și cu ajutorul substratului folcloric. Subtilitatea interpretării ce denotă o inteligență a conducerii sunetului, cald și profund, a frazării, a pătrunderii geometriei ansamblului architectonic, o datorăm solistului Ion Bogdan Ștefănescu, care este acompaniat de
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
lirici, dansanți, transfigurați într-un univers modal, ritmic și timbral, plin de sensibilitate, este măiestrit interpretată de Orchestra Națională Radio aflată sub bagheta dirijorului Cristian Brăncuși. Formată la școala lui Mihail Jora, compozitoarea Carmen Petra- Basacopol îmbină elemente fundamentale ale neoclasicismului (genuri, forme, funcționalitate), cele ale ordonării polifonice și armonice specifice aceleași estetici, cu viziunea linear-melodică de factură modală românească. Creația sa muzicală este de fapt o sinteză a celor două direcții - națională și universală - ce au asigurat modernizarea și maturizarea
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
el scria poeme pentru o cu totul altă eră decât cea socialistă și, deci, nici măcar nu se putea pune problema să fie tipărit; în "neomodernismul" anilor '60-'70 și în postmodernismul optzecist, el a dat impresia unui "întârziat" într-un "neoclasicism" aflat în contratimp cu modele. Iar după 1989 desincronizarea cu jocul simulacrelor, cu bășcălia și cu pornografia ghidușă a fost și mai izbitoare. Iar peste toate, într-o vreme când e de bon ton să împroști cu noroi pe Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
populată de fiicele rumene și sănătoase ale țăranilor români nealterați de viciile civilizației. Barabás XE "Barabás" Miklós, cel mai de seamă reprezentant al picturii romantice maghiare, va ilustra cu deosebit talent această perspectivă. Primul tip de percepție, modelat de estetica neoclasicismului, poate fi detectat Într-un lung poem aparținând lui Mátyási József XE "József" , un literat maghiar de la cumpăna secolelor XVIII-XIX. Călătorind prin Transilvania În anul 1789, Mátyási remarcă sate românești mizere, cu oameni zdrențăroși și urâți. Dar - se grăbește el
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din cea latină, majoritatea genurilor noastre .au fost considerabil modificate și îmbogățite în timpul evului mediu. Chiar și istoria metricii, deși strâns legată de diferitele sisteme lingvistice, este internațională. Mai mult, marile mișcări și stiluri literare ale Europei moderne (Renașterea, barocul, neoclasicismul, romantismul, (e) realismul, simbolismul) depășesc cu mult hotarele unei națiuni, chiar dacă între producțiile acestor stiluri există importante diferențe naționale.*17 Răspândirea lor geografică poate varia și ea. Renașterea, de exemplu, a pătruns în Polonia, dar nu și în Rusia sau
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Ce Neoclasicism? De unde Baroc? Care Renaștere? Defapt ce sunt toate acestea? Am impresia că bat câmpii. Îmi cer iertare! De ce să stăm 6 ani în facultate când se poate așa ușor crea o clădire nouă? Practica bate teoria. Vă rog nu vă
Greșeala fatală - KITSCH-UL. In: Apogeul by Bogdana Meteleescu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1804]
-
sunt în primul rând niște meșteșugari instruiți, pricepuți, conștienți. Această distincție pare, în parte, istorică : "posedații", spunem nod, sânt poeții primitivi, șamanii ; apoi romanticii, expresioniștii, suprarealiștii. Poeții profesioniști, instruiți în școlile de barzi din Irlanda și Islanda, poeții Renașterii și neoclasicismului sunt "creatori". Dar, firește, nu trebuie să considerăm că aceste tipuri se exclud reciproc, ci doar că ele sunt opuse; iar în cazul marilor scriitori - ca Milton, Poe, James și Eliot, precum și ea Shakespeare și Dostoievski - trebuie să concepem scriitorul
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
niciodată și, prin urmare, nu vor contribui la realizarea unui progres conjugat în domeniul cunoștințelor noastre. O altă metodă obișnuită de abordare a problemei relațiilor dintre arte constă în studierea intențiilor și teoriilor artiștilor. Fără îndoială, putem arăta că, în neoclasicism sau în romantism, există unele asemănări între teoriile și formulele diferitelor arte, și, de asemenea, putem găsi declarații de intenții, formulate de artiști care practică arte diferite, care sună identic sau asemănător. Dar "clasicism" în muzică înseamnă ceva foarte diferit
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
de grup sau în forme individuale, precum și devalorizarea bazelor confesionale tradiționale au provocat o slăbire a rolului imaginii religioase. Neo-raționalismul veacului iluminist a constituit în parte contra-replica dată barocului și exceselor în reprezentarea sacrului din secolul precedent. La rândul lui, neoclasicismul reintroduce un "dezechilibru iconoclast între puterea Rațiunii" și imaginație, iar semnele "funcționalismului" său se fac simțite curând, prin anularea simbolisticii baroce atât de bogate și prin introducerea unor simple și univoce alegorii (Durand, Aventurile imaginii 141). Imaginarul continuă să reziste
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și un Final de poetică (capitolul VI), în care încearcă să-i găsească eticheta cea mai potrivită: nu este un poet sămănătorist, cum pretind unii, nici neomodernist din speța generației Nichita Stănescu din Țară, ci mai degrabă un poet al neoclasicismului folcloric, bazat pe vorbirea fundamentală (bacoviană), pe estetica tăcerii, a strigătului și a marilor dureri sau marilor bucurii simple tăcute, a intercondiționării tăcerii și muzicii, a dialogismului și esențializarea de felul celeia din catrina populară: "Îndrăznesc să spun că, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o altă perioadă de schimbare de "tip aberant" a fost reperată în 1900, a devenit evidentă în anumite domenii în 1911, 1920, 1923, 1930 și s-a încheiat în 1933 (ibidem). Dar aceste fluctuații se manifestă deopotrivă în pictură, în neoclasicism, romantism, impresionism, cubism, în fiecare dintre acestea impunându-se nu mai mult decât o tendință a vestimentației Occidentale; iar gradul schimbărilor determinate de aceasta nu este așa spectaculos, atrăgea atenția Afred L. Kroeber (apud M.J. Horn, 1968, 3). Majoritatea formelor
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
3:no. 122 [Bb2r]). De exemplu, ceea ce îi lipsea lui Chaucer era caracterul infinit ostentativ al retoricii clasiciste, un punct de vedere care nu putea înlocui veșnicia jurnalismului. După cum bine observă savantul Alan McKillop în secolul al XVIII-lea, "învățăturile neoclasicismului revin la doctrinele lui Aristotel, ale lui Longinus, Horațiu și Quintilian, fiind interpretate de criticii Renașterii italiene. Regulile care se presupuneau că au fost preluate de la antici, cum ar fi unitățile de timp, loc și acțiune în dramă, erau folosite
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și exercițiile nesfârșite din proza și poezia latină, a împiedicat oamenii educați să accepte autorii antici drept modele de imitație" (xix). În consecință, în ciuda cererilor tot mai mari pentru un stil clar, acesta încă era dictat de decorul oratoric al neoclasicismului, cu interesul său pentru imitarea anticilor divinizați. Aceasta era starea de lucruri din coloniile americane, care a devenit valabilă și în Statele Unite, de unde ne putem explica supraviețuirea literaturii sau a scrisorilor politicoase. După cum observă McKillop, "nu a existat vreo schimbare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
negată existența istorică a unei literaturi feminine sau a uneia etnice. În sfârșit există dovezi că în timpul secolului al XIX-lea evoluția jurnalismului ca produs "nonliterar" își are originea în părerile unei prese partizane elitare care își are originea în neoclasicism, și aceasta este o categorie retorică bine determinată. Această considerație are ca ultim efect faptul că ne ajută să întelegem de ce jurnalismul ca formă și incluzând jurnalismul literar narativ va fi mai târziu marginalizat de mediila academice engleze. În secolul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în pictura bizantină: omul este spiritualizat și reprezentat prin forme plate, decorative, proporțiile variind în funcție de spațiul arhitectural; • în arta romantică: forma, proporțiile corpului sunt încorporate elementelor arhitectonice pe care le decorează; • în stilurile clasice umaniste (de exemplu: renașterea, clasicismul greco-roman neoclasicismul): predomină căutarea idealului de frumusețe fizică și morală a omului superior; • în stilurile anticlasice (elenistic, gotic, baroc, romantic): personajele exprimă trăiri și sentimente intense, proporțiile diferă în funcție de forma corpului 66. De multe ori, în istoria civilizației, sfârșitul unui secol a
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și gândirismul, București, Minerva, 1975. ... Începuturile și o bună parte a producției literare (gândiriste n.n.) ocolește nocivitatea concepției gândiriste pentru că în poezia semnată de Ion Pillat, V. Voiculescu sau Aron Cotruș, precumpănitoare uneori este expresia modernă a lirismului în linia neoclasicismului esențializat... Rezumând gândirismul, D. Micu scrie: „Organ al unui curent ideologic obscurantist, reacționar, Gândirea n-a îndeplinit, în epocă, doar rostul acesta. A fost un lung șir de ani, un receptacul de opere menite să dureze. Colecția publicației depozitează - în afară de
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
cărui senzualitate a bucurat mai multe generații de bibliofili. Sfîrșitul secolului (1775-1800) revine la mai multă simplitate, ceea ce nu înseamnă că n-a existat o sensibilitate exagerată în perioada lui Rousseau și Greuze sau răceală în timpul lui David și al neoclasicismului; două nume domină ilustrația cărții: Marillier și Moreau cel Tînăr, pe care îl vedem evoluînd de la grația secolului al XVIII-lea pînă la rigiditatea stilului Empire. Ar trebui să-i mai menționăm pe: Choffard, Coigny, Gabriel de Saint-Aubin etc. Tot
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
secolului al XVIII-lea, bavarezul Senefelder descoperă proprietățile unei pietre calcaroase care absoarbe cu ușurință materia grasă și apa, în timp ce acestea se respingeau reciproc; bazîndu-se pe acest fenomen, el pune la punct litografia. Decorarea cărții în timpul Imperiului și Restaurației aparține neoclasicismul ambiental, așa cum o arată edițiile frumoase ale lui Didot, ilustrate în stil davidian. Ilustrația romantică folosește posibilitățile aduse de noile tehnici și se inspiră din spiritul care animă literatura epocii; stilul trubadur și goticizant se manifestă devreme, încă din 1803
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Statele Generale, apoi în Convenție; Membru al celui de al doilea Consulat ă1799-1802), arhicancelar al Imperiului în 1804, când ia parte la elaborarea Codului Civil. Membru al Academiei Franceze. CANOVA, ANTONIO ăprovincia Treviso, 1757-Veneția, 1822), sculptor italian. Principalul reprezentant al neoclasicismului ita lian în sculptură: „Hercule și Licas“, „Cele trei grații“, „Amor și Psyche“, „Paolina Borghese“, monumentul funerar al papei Clement al XIV-lea. CAUMONT, JOSÉPHINE-LOUISE DE, contesă de Balbi ă1763-1836). Doamnă de onoare a contesei de Provence, soția fratelui lui
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]