171 matches
-
pentru că, atît în cincizeci de ani de comunism, cît și în formele de comunism rezidual de după 1989, opțiunea de fapt pentru soluțiile colectivist-dezastruoase ale Răsăritului nu mai poate înșela decît pe naivi. Nu puțini la număr. Fariseicele griji ale formațiunilor neocomuniste pentru păturile defavorizate ale populației nu sînt altceva decît, pe de o parte, vetuste idealuri funciarmente marxiste, iar pe de alta, răsplată pentru clientela electorală. Pentru orice minte limpede, e clar că după jumătatea de secol comunist, care a anulat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să acapareze iar viața țării. Gestul rectoral de astăzi nu este altceva decît (în mic, dar extrem de semnificativ) parte a voinței de a pune ordine în dezordinea postcomunistă. De a demonstra că Iașii nu sînt ținutul retardat al lobby-urilor neocomuniste, agitate acum electoral, și că de pe efigia lui de noblețe trebuie înlăturată definitiv pecinginea. Mai rezistă în cîteva puncte cardinale ale orașului (printre ele, Casa tineretului, Prefectura, Casa sindicatelor, cu ale lor "lucrări monumentale", în cel mai pur stil proletcult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
micile perorații cu tușe politice. Inexplicabil, într-un fel, de stînga, la un om care a trăit de mult în Regatul României, o stîngă colorată național-comunist, în cunoscuta formulă cu care operează și-acum, ca în "epoca de aur", formațiunile neocomuniste aspirînd iar la putere. Și cum halca la zi aruncată prostimii e cea din care, oricum, nu lipsesc... țărăniștii, venerabilul mă plantează ieri chiar în ea, plîngîndu-se: Țărăniștii? tu-le așa și pe dincolo... m-au făcut, în '46, să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
generală iscată de păsăsirea lugubrului scaun de către căpcăunul stalinist. Ce avea însă îndepărtata soluție suedeză, asumată organic, pe un neîntrerupt exercițiu democratic de către o civilizație netraumatizată, cu găselnița de țoapă intelectuală ajunsă la putere, am văzut cu toții la dezastruosul interstițiu neocomunist de pînă la 1996. Iar, în underground-ul facilitat tocmai de strategia dubioasă a comuniștilor fardați socia-democrat,din păcate și după alegerile de acum patru ani. Aceeași strategie întreținută azi de periculoasa accedere la putere a iliescienilor vadimiști. Care, liniștiți, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ceaușiste și... nomina odiosa. Ce dezordine! Lesne explicabilă, dacă prin adeziunea ignară a populației urmașii în linie dreaptă ai celor sus pomeniți se simt ca peștii în apa lor. Cu nostalgia dezordinii planificate, în care, la adăpostul patern al liderilor neocomuniști de azi, pescuitorii în aceeași apă smîrcoasă prosperă gras, cu mimarea șmecherească a aderării la valorile de piață ale Occidentului, dar și cu persiflarea, în culise, a legilor proprietății, dezordinea este azi marca standard. Una congenitală. Calendarul de pe peretele atelierului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înaltul patronaj... Formulă subțire la origini, preluată abuziv de grosierii comuniști și exacerbată sub pantofarul epocii de aur. Conținînd, de altfel, o flagrantă contradicție în termeni, dacă juxtapunem rădăcina "patron" colectivismului plebeian. Preluată, la rîndu-i, de moștenitoarea directă, actuala administrație neocomunistă, și aplicată, indistinct, unde vrei și unde nu vrei, sub zîmbetul paternel al unui Iliescu ce vrea să ne convingă că fanul lui din mulțime, care acum cinci ani urla ceva cu... președinte permanent, e chiar inevitabila realitate. De ce, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în discuția asta nu era necesar să ne menajăm. Chiar dacă acum implicațiile personale erau de o încărcătură aparte. Dialogurile cu amicul H. s-au așezat, de fiecare dată, în reconfortantă franchețe. Fie ele artistice, literare, mundane. Anul trecut, după ce forțele neocomuniste reveniseră pe val, am simțit nevoia să-i spun ce gîndeam în chestiune, știind că în fibra lui vibra un iliescian nostalgic, marcat încă de unica, neuitata strîngere de mînă a fostului aparatcic de Iași. Cu atît mai mult simțeam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lucrurilor pe nume: "Acum și aici asistăm la confruntarea dintre artiști și "putere""... Observați că ghilimelele conțin și cîtimea de cinism aferent. Extrapolînd un pic chestiunea, să observ ceea ce se vede cu ochiul liber, adică agresiva ofensivă a actualei puteri neocomuniste, care, debarasîndu-se de ultimele redute ale unei opoziții anemiate de infiltrările securiste ale deceniului încheiat, impune în toate planurile vieții sociale un climat dictatorial-clientelar de cea mai periculoasă perspectivă pentru țară. Cum cu acută luciditate îl definea, într-un recent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să conducă, dar cu o singură condiție, una esențială: să fie Havel. Ce destin! Nu lipsit de dramă: mai întîi, tenacitatea de a lupta cu propria-i sănătate, șubrezită în pușcăria comunistă, apoi asumarea unui act dificil, cînd, sub impuls neocomunist, Slovacia hotărî să se despartă de civilizatul stat de pînă atunci. Havel nedramatizînd patriotard momentul, ci acceptîndu-l înțelept-democratic. Și mai e ceva, iată, încîntător, în gestul său politic: retragerea simplă și demnă din nou democratică de la putere, lăsînd astfel țării
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
chiar fumegoasele hățișuri și făcînd eforturi imense pentru a-și repune în ființă imensa pierdere. Sigur, dihotomia se face văzută doar de mințile lucide, cele care știu/ reușesc să vadă dincolo de convulsiile momentului. Atît de încă abil manipulate de formațiunile neocomuniste prime, secunde care s-au perindat după 1989. Și cu sporite haruri de cea prezentă acum la putere. Pentru că celelalte minți ale mulțimii informe să le zicem blînd inocente, dar mai ales mințile a căror... inocență de teribil e bine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
insulă de certă latinitate a unui comunism mai habotnic decît al vecinelor slave, mult mai demne, acestea, în confruntarea cu agresiunea rusească, consangvină. Dacă, după 13 ani de la răsturnarea, de iure, a comunismului, masa votantă românească rămîne constant alături de formațiunile neocomuniste cu tot fardul lor democratic fenomenul trebuie explicat tocmai prin alterarea substanței profunde a unei populații care a rezultat din cea traumatizată de forțele de opresiune dirijate de Moscova, cu abnegația abjectelor echipe autohtone. Așa că normalitate se arată a fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după mineriade, cele două grupări ("stânga" și "dreapta") s-au înțeles tovărășește în partajarea sferelor de influență între oamenii lui Iliescu și intelectualii "liberali". Numai în aceste condiții sociale și în aceste condiționări politice au putut exista o structură politică neocomunistă (nereformată), o dreaptă intelectuală zeloasă și represivă față de tot ceea ce era/este considerat "de stânga". Înțelegerea tovărășească este punctul formativ (a-moral și doctrinar) al societății post-1990. Dacă ar fi să facem o evaluare "pe discipline", vom observa că toate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la care a ținut-o domnia sa. Liviu Antonesei: Păi, la Iași a existat o conjunctură fa-vorabilă. Oraș studențesc, cu o pondere ridicată de intelectuali, câțiva scriitori care s-au implicat... Pe deasupra, PAC-ul scăpa de contrastul foarte puternic dintre partidul neocomunist și opoziția reprezentată de partidele istorice și a devenit acceptabil și pentru cei care nu erau cu FSN-ul, dar aveau rețineri să se apropie de partidele istorice, diabolizate de FSN, de televiziunea publică singura pe atunci! -, și de presa
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
viața lui vreun talent, iar după 1990 s-a dovedit oportunistul perfect! Imediat după apariția Grupului pentru Dialog Social, a inventat un fel de "clonă", cred că se chema "Societatea de Mâine", ca un fel de contrapondere în sprijinirea puterii neocomuniste instalate imediat după revoluție. A clamat apolitismul scriitorului și al intelectualilor în general, apostrofându-i pe cei care militau împotriva comunismului rezidual și chiar mascat de la începuturile tranziției, dar în același timp își rodea pingelele la Cotroceni, la taica Ilici
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
dintre aceștia s-au întors în țara de origine după căderea comunismului. Au făcut mare caz de disidența lor și au aspirat la statutul de eroi. Unii chiar au obținut un statut privilegiat, pe când alții s-au aliat cu partea neocomunistă a puterii, care n-a încetat să existe. Societatea din fostele țări comuniste este azi divizată între partea care continuă vechiul regim și opoziția (care nu poate face nici ea abstracție de vechile practici și vicii); tranziția e grea și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
anii ’90, considerarea „neocomuniștilor și a securiștilor” drept cauză a eșecurilor tranziției pare să fie de același tip. În lupta politică împotriva FSN/PSDR/PSD, compus din mulți tehnocrați, lucru care era valabil și pentru celelate partide, de altfel, tema „neocomuniștilor/criptocomuniștilor/securiștilor” a fost utilizată din plin. Am discutat în altă parte pe larg despre factorii explicativi ai dificultăților tranziției (Zamfir, 2004). Pe de altă parte, lupta împotriva foștilor comuniști, securiști, mai recent a corupției pare să cadă în aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Ceea ce este important pentru înțelegerea noului capitalism românesc e însă descifrarea funcționalității întârzierii cu care s-a realizat privatizarea capitalului de stat. S-a discutat mult despre „lentoarea” reformelor în România, despre lipsa de „voință politică” pentru privatizare, despre „mentalitățile neocomuniste” ale liderilor politici ai perioadei etc. Din perspectiva unui deceniu de distanțare de încărcătura politică și emoțională a acelei perioade, acum putem înțelege că întârzierea răspuns unei condiții necesare. Problema trebuie pusă în termenii paradoxali în care trebuiau să răspundă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Pentru asta a avut însă nevoie de timp. Acest timp este acum tratat ca o „întârziere”, ca o simplă menținere a economiei socialiste într-o vreme care nu mai era a ei, prin efortul motivat ideologic al unor lideri politici „neocomuniști”, susținuți la putere de o populație „nostalgică” după securitatea societății socialiste. În realitate, niciodată nu au fost societatea și economia românești mai dinamice și mai bogate în schimbări esențiale decât tocmai în această perioadă acuzată a fi fost „de așteptare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
limpede că, în această perioadă, România privatizează la nivelul micului capital. De altfel, dintre aceste 2 726 de societăți, trei sferturi sunt mici. Asta nu înseamnă că, în acești primi ani - ai dominației politice a stângii (FSN, FDSN, PDSR), considerată „neocomunistă” - România nu construiește capitalismul. Dimpotrivă, o face într-un ritm extrem de alert și cu costuri foarte mari. În primul rând, îl construiește instituțional. În al doilea rând, îl construiește și social, „incubând” în interiorul societății socialiste noua clasă a capitaliștilor români
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rolul conducător în economie și în societate (prin intermediul politicii, al administrației, al mass-media). Clasa politică românească se divide între susținătorii a două elite, fiecare din ele reunind, deopotrivă, politicieni, funcționari administrativi și proaspeți capitaliști, unii concentrați într-o grupare considerată „neocomunistă”, iar ceilalți în una considerată „istorică”, în realitate ambele bine ancorate în prezentul postcomunist și protocapitalist al societății românești. Această confruntare politică se prelungește mult după 1997 și mai continuă și azi. Populația, pentru care această confruntare este lipsită de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
au organizat la 20 mai 1990. Climatul tensionat de descinderea minerilor în capitală și de conflictele etnice izbucnite la Târgu Mureș a fost menținut încordat de acuzațiile lansate de opoziție la adresa FSN. Acestea imputau faptul că FSN este o forță neocomunistă care a grăbit organizarea alegerilor, plecând astfel cu un uriaș avantaj organizațional față de adversari, care nu au avut suficient timp pentru a se mobiliza. Ținând cont de faptul că FSN a moștenit infrastructura organizațională a fostului PCR, acuzația era pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]