761 matches
-
III/1, București, Editura Inst. Biblic, 2006, 824 pag., 60 lei(copertă groasă); 53. Moraru, A., Biserica Ortodoxă Română între anii 1885-2000, vol. III/2, București, Editura Inst. Biblic, 2006, 470 pag., 40 lei(copertă groasă, numeroase planșe color); 54. Neofit, Rugăciuni către tineri, Iași, Editura Credința strămoșească, 2005, 288 pag., 10 lei; 55. Ocoleanu, P., Liturghia poruncilor divine, Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 2004, 220 pag., 12 lei; 56. Palade, M., Iconoclasmul în actualitate, București, Editura Sofia, 2005, 220 pag., 27
OFERTĂ DE CARTE (19) MAI 2012 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346963_a_348292]
-
pe care o primea fiindcă le cântase în strună ajungând deputat de partid satelit mic-burghez în primele Adunări Naționale, la alegerile cărora, urnele s-au cărat cu tancuri sovietice. [2] În contextul respectiv, cum orice studiu aprofundat este bine venit neofiților, am avut norocul să studiem temeinic acel capitol de Istorie a Literaturii Universale deloc de neglijat, care este Literatura Rusă; și chiar să citim de la generația mai nouă de monștri sacri ai Premiilor Stalin, primele cărți; nu cele conformiste, pentru
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
muncitorii lucrau și în zilele de sâmbătă. În aceste condiții s-au văzut obligați să mute pomenirea morților familiilor donatoare - care cuprindeau peste 12000 de nume! - în ziua de duminică. Această modificare liturgică a fost însă prompt denunțată de ierodiaconul Neofit Kavsokalivitul ca fiind o gravă inovație dogmatică constituind o încălcare inacceptabilă a tradiției ortodoxe. Plângerea morților și comemorarea lor cu colive (simbol al trupului mort) contravin Constituțiilor Apostolice fiind incompatibile cu cu caracterul pascal-resurecțional al Duminicii - care este zi a
RECENZIE: „ÎMPĂRTĂŞIREA CONTINUĂ CU SFINTELE TAINE”- DOSARUL UNEI CONTROVERSE, MĂRTURIILE TRADIŢIEI. STUDIU INTRODUCTIV ŞI TRADUCERE DE DIAC. IOAN I. ICĂ JR., EDITURA DEISIS, SIBIU 2006, 532 PAGINI. d [Corola-blog/BlogPost/372268_a_373597]
-
cu sau fără pregătire - rememorarea sensului exact al disputei din sec. al XVIII-XIV în jurul împărtășirii continue poate facilita în chip util înțelegerea exactă a mizelor controverselor contemporane”... După acest amplu studiu introductiv urmează traducerea unor documente fundamentale în această direcție: Neofit Kavsokalivitul - „Despre împărtășirea continuă”, 1772 - 1777; Sfântul Nicodim Aghioritul - „Carte folositoare de suflet despre împărtășirea continuă cu preacuratele lui Hristos Taine” - 1783 - lucrare evocată deseori și în studiul introductiv și care a apărut în mai multe ediții, în limba română
RECENZIE: „ÎMPĂRTĂŞIREA CONTINUĂ CU SFINTELE TAINE”- DOSARUL UNEI CONTROVERSE, MĂRTURIILE TRADIŢIEI. STUDIU INTRODUCTIV ŞI TRADUCERE DE DIAC. IOAN I. ICĂ JR., EDITURA DEISIS, SIBIU 2006, 532 PAGINI. d [Corola-blog/BlogPost/372268_a_373597]
-
la conscripția militară. 8. Respectul domiciliului și al libertății individuale. 9. Drepturi politice pentru pământenii de orice religie creștină. 10. Despărțirea puterii executive de cea legislativă. 11. Neatârnarea părții judecătorești de administrație în special. 12. Responsabilitatea miniștrilor. Subscriși sînt: arhim. Neofit Scriban, P. Mavrogheni, C. Rolla, M. Kostaki, M. Cogălniceanu, V. Mălinescu, C. Iacovachi, Lascar Catargiu, V. Stan. {EminescuOpXI 182} Mai amplificate încă, în. privirea reformei constituționale, sânt voturile de la 29 octomvre, date cu unanimitate, între cari aflăm; Privilegiile de clase
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cum lua Chaplin colțul, cînd era fugărit de curcani: țopăia doar pe stîngul, adică pe roata stîngă, să nu se răstoarne. Pictorul Cămăruț, excepționalul care avea un rîs larg, de cal blînd, se entuziasma, pișicher, în fața pînzelor pictate, inconștient, de neofiți. Unul din aceștia, Gheorghiță, îni reproducea, cu haz enorm, scena în care Cămăruț, văzîndu-i una din pînze (la care tocmai lucra), se apropie de ea și-i arde un humuleștean stuchit admirativ. Ptiuuu, măi Gheorghiță, da' știi c-ai pocnit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
multora. Vom accepta la nevoie acest reproș ca pe un elogiu. Cu toate acestea, În ciuda simplității acestor legi pe care probabil orice elegantolog le-ar fi putut formula, deduce sau prezenta mai bine, nu vom Încheia Înainte de a atrage atenția neofiților modei asupra faptului că bunul gust nu este atât rezultatul cunoașterii acestor legi, cât al practicării lor. Un om trebuie să manipuleze această știință cu ușurința cu care Își vorbește propria limbă maternă. Este periculos să te bâlbâi În lumea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
după modul de comunicare (În primele, lucrurile asemănătoare acționează asupra celor cu care seamănă, În celelalte contactul reprezintă sursa acțiunii ceremoniale); d) de separare sau integrare: după relația dintre individ și grup (riturile de inițiere instituie o separare temporară Între neofit și societate, În timp ce riturile de excludere impun această separare ca definitivă. Rituri precum pelerinajele sau manifestările politice accentuează integrarea Într-o comunitate); e) negative sau pozitive: după relația cu sacrul (unele rituri, precum blestemul sau excomunicarea, conduc la ruperea de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
consacratoare, care dramatizează finalizarea inițierii prin metafore ale morții și renașterii rituale (performarea ceremoniilor funerare și apoi a celor de naștere, transa și trezirea din transă, intrarea și ieșirea dintr-o colibă - identificată fie cu un monstru mitic care Înghite neofiții și apoi Îi scuipă transformați, fie cu pântecele matern). Ansamblul ceremonial Okipa al indienilor Mandan (din actuala regiune Dakota de Sud a Statelor Unite ale Americii), observat și descris pentru prima dată În 1832, reprezintă unul dintre cele mai complexe rituri de inițiere
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
incert oferă anumite avantaje economice. Privilegiile etapei liminale sunt continuate de serviciile oferite În avion: ghidarea de către femei frumoase, oferirea mai multor feluri de mâncare, sfaturi și conversații amabile, diverse alte servicii. Pe durata zborului, pasagerul este tratat ca un „neofit”, ca o persoană care nu cunoaște niciuna dintre regulile sistemului și care trebuie inițiat În mod constant: el este Învățat cum se folosește centura de siguranță, cum se folosesc, dacă este nevoie, alte obiecte din dotare (precum masca de oxigen
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
materializați de măștile bizare și terifiante) nu sunt o expresie a unor impulsuri iraționale, ci un mod de a regândi elementele componente ale realității naturale și sociale. Referindu-se la riturile de inițiere ale Ndembu, el scrie: În timpul perioadei liminale, neofiții sunt și forțați, dar și Încurajați să mediteze la societate, cosmos, puterile care le generează și le mențin. Liminalitatea poate fi descrisă și ca o etapă de reflecție. În timpul ei ideile, sentimentele și faptele, care până atunci erau pentru neofiți
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
neofiții sunt și forțați, dar și Încurajați să mediteze la societate, cosmos, puterile care le generează și le mențin. Liminalitatea poate fi descrisă și ca o etapă de reflecție. În timpul ei ideile, sentimentele și faptele, care până atunci erau pentru neofiți Încastrate În configurații date și acceptate fără a fi gândite, sunt descompuse În unitățile constitutive. Aceste unități sunt izolate și transformate În obiecte de reflecție pentru neofiți, prin procese precum exagerarea componentelor sau disocierea de contextele obișnuite. Comunicarea unor „sacra
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de reflecție. În timpul ei ideile, sentimentele și faptele, care până atunci erau pentru neofiți Încastrate În configurații date și acceptate fără a fi gândite, sunt descompuse În unitățile constitutive. Aceste unități sunt izolate și transformate În obiecte de reflecție pentru neofiți, prin procese precum exagerarea componentelor sau disocierea de contextele obișnuite. Comunicarea unor „sacra” (obiecte și cunoștiințe sacre - n. M.C.), precum și alte forme de instrucție esoterică implică trei procese, care nu trebuie concepute drept seriale, ci paralele. În primul rând, reducerea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
seriale, ci paralele. În primul rând, reducerea culturii În unități ușor de recunoscut. Apoi, recombinarea lor În modele și forme fantastice sau monstruoase. În sfârșit, recombinarea lor În modalități care dau un sens noului statut pe care Îl va căpăta neofitul (V. Turner, 1987, p. 15). Acțiunea de dis-membering fiind finalizată prin aceste operații simbolice, centrul de greutate se mută asupra interpretării unităților minimale astfel obținute și asupra jocului combinatoriu, ce creează diverse configurații („bizarerii terifiante”) cu ajutorul cărora oamenii pot Închipui
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
imagina un oraș fabulos înălțându-se deasupra orizontului cețos... Copilul acela nu mai exista. Mă vindecasem. Din ziua aceea memorabilă de aprilie, mini-societatea școlară m-a acceptat. Colegii m-au primit cu generozitatea aceea condescendentă pe care o ai față de neofiți, față de reconvertiții zeloși sau de pocăiții entuziaști. Așa eram eu. În orice moment, țineam să le arăt că singularitatea mea fusese depășită definitiv. Că eram ca ei. Și, în plus, gata de orice ca să-mi ispășesc marginalitatea. În rest, mini-societatea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
românii (alachios în loc de valachos) și slavii cei abia trecuți la biserica romană cu strângerea {EminescuOpXIV 165} prea aspră a dijmelor, cel puțin nu în cel dentîi răstimp după convertire, și să nu-i apese pentru a nu-i dispune pe neofiți în contra convertirii. Dar îngrijirea Scaunului papal pentru unitatea credinței se întinse în acelaș chip și asupra țărilor laterale ale Ungariei. Ioan al XXII-lea făcu (1327) cerere urgentă cătră Solomon, comite al Brașovului, cătră Mikth, banul întregii Slavonii, și în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
schismaticii eretici, necredincioșii și păgânii care cresc și se-nmulțesc pe acolo ca buruiana cea rea. Același papă orândui a se trimite frați din ordinul minoriților din Ungaria în Cumania și celelalte țări laterale ungurești, parte pentru a întări pe neofiții deja numeroși în credința catolică, parte spre a câștiga pentru biserica latină pe cei ce persistă încă în necredință. Sămânța propagandistă începu a da în spice între români {olachi romani le zice papa) în țările ungurești laterale, locuite de dânșii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
epic al căderii într-un somn letargic (de regulă al falșilor eroi) și „interdicția somnului”, practică atestată în cadrul unor ritualuri de inițiere (23, pp. 86-89, 274). Ipoteza lui Propp este plauzibilă, odată ce ritualul inițierii era imaginat ca o „călătorie” a neofitului în „lumea de dincolo”. Mircea Eliade consideră și el că proba somnului la care e supus Ghilgameș este „cea mai dură probă inițiatică”, pentru că „a învinge somnul, a rămâne «treaz» echivalează cu o transmutare a condiției umane”. Eliade consideră această
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
etc. Față de aceste constatări se pot aduce unele îmbunătățiri. În primul rând, amintesc aici o legendă privind întemeierea cetății Poenari, pe râul Argeș (la nord de Curtea de Argeș, sat Bucșănești, comuna Corbeni, jude țul Argeș), legendă consemnată în 1747 de mitropolitul Neofit I Cretanul, în jurnalul călătoriilor sale. Manuscrisul în limba greacă, intitulat Condica de casă a prea Sfântului Neofit Mitropolitul Ungrovlahiei, se păstrează la BAR, la nr. 2106. În timpul unei călătorii - făcute de mitropolit „în eparhia noastră, în zilele prea înălțatului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cetății Poenari, pe râul Argeș (la nord de Curtea de Argeș, sat Bucșănești, comuna Corbeni, jude țul Argeș), legendă consemnată în 1747 de mitropolitul Neofit I Cretanul, în jurnalul călătoriilor sale. Manuscrisul în limba greacă, intitulat Condica de casă a prea Sfântului Neofit Mitropolitul Ungrovlahiei, se păstrează la BAR, la nr. 2106. În timpul unei călătorii - făcute de mitropolit „în eparhia noastră, în zilele prea înălțatului domn Constantin Mavrocordat” -, vizitând cetatea Poenari, Neofit con- semnează în jurnalul său, pe data de 11 iulie 1747
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Manuscrisul în limba greacă, intitulat Condica de casă a prea Sfântului Neofit Mitropolitul Ungrovlahiei, se păstrează la BAR, la nr. 2106. În timpul unei călătorii - făcute de mitropolit „în eparhia noastră, în zilele prea înălțatului domn Constantin Mavrocordat” -, vizitând cetatea Poenari, Neofit con- semnează în jurnalul său, pe data de 11 iulie 1747 : „Zic oamenii, că aciastă cetate s-au făcut cu tărgoveștenii și zic, că la zidirea cetății au fost un Manole văt(af) și, surpându-se zidul, și-ar fi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
legende, la jumătatea seco- lului al XVIII-lea, în imediata vecinătate a Mănăstirii Argeș ; - este o atestare documentară mai veche și mai completă decât cele de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, considerate ca fiind „cele mai vechi”. Față de relatarea mitropolitului Neofit (1747), relatarea arhiepis- copului Bandinus (1647) este cu un veac mai timpurie. Cu toate că Marcus Bandinus a consemnat o altă legendă (cea a edificării arcei de către Noe), pare foarte probabil ca aceasta să fi „împru- mutat” unele motive aparținând legendei tip
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
258 ; vezi și 3, pp. 125 și urm.). În forma consemnată de Bandinus, motivul meșterii care ajută pare a fi preluat din legendele tip Meșterul Manole, unde acest topos este întotdeauna prezent, inclusiv în cele mai vechi atestări. În „varianta Neofit” (1747), cetatea Poenari este întemeiată de vătaful Manole, ajutat de meșteri târgovișteni (40, p. 308), iar în „varianta Struve” (1793), Biserica „Trei Ierarhi” este ridicată de un arhitect cu concursul a 80 de meșteri (36, p. 41). 3. „Cât lucra
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
II, Timișoara, 1968, pp. 221- 262. 38. Ion Taloș, „Legendele construcțiilor de pe teritoriul României”, în Folclor literar, vol. III, Timișoara, 1972, pp. 45-60. 39. Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei, Editura Minerva, București, 1980. 40. „Jurnalul călătoriilor canonice ale mitropolitului Ungrovlahiei Neofit I Cretanul”, traducere și prezentare de M. Caratașu, P. Cernovodeanu și N. Stoicescu, în Biserica Ortodoxă Română, nr. 1-2, ianuarie- februarie 1980, pp. 243-315. 41. Antti Aarne, Stith Thompson, The Types of the Folktale (FFC 184), Helsinki, 1961 (vezi tipul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca și solomonarul) învață „cartea de vrăji” în „școala” diavolului sau a unui vrăjitor. Într-un basm arab, un astfel de ucenic, în prima zi, „luă cartea și o deschise ; ci nu știu să descifreze nici un cuvânt”. După o lună, neofitul „încă nu izbutise să afle în ce fel trebuia s-o țină spre a o citi” (117, p. 123). Scrisul din cărțile de magie poate fi nu numai ilizibil sau ininteligibil, dar chiar invizibil. În Europa medievală se credea că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]