228 matches
-
pentru romantism), Alexandru David (Jan Kochanowski), Ramiro Ortiz (O academie nedreptățită: „Arcadia”). Se traduce din lirica spaniolă (José Santos Chocano), italiană (din poezia „Arcadiei” - Pimen Constantinescu, din D’Annunzio, Carducci - traduceri de Gherghinescu-Vania, din Ungaretti - o traducere de Aron Cotruș), neogreacă (Aimilia Daphi), germană (Uhland - o traducere de Virgil Tempeanu), rusă (Mihail Kuzmin, Aleksandr Block - traduceri de Al. Iacobescu). Din Dante sunt transpuse în românește Sonetul IX din Vita nuova (Corneliu Prescurea) și fragmente din Cântul XXX al Purgatoriului (Alexandru Marcu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
CODRU-DRĂGUȘANU, Ion Germaniu (9.XI.1818, Drăguș, j. Brașov - 26.X.1884, Sibiu), memorialist. Era fiul Asineftei (n. Trâmbițaș) și al lui Adam Plăeșu Codru (Codrea), zis și Adam al lui German. Foarte instruit - cunoștea limbile latină, neogreacă, germană, franceză, italiană, engleză, rusă, maghiară -, C.-D. a fost un autodidact, cu studii răzlețe. Învață mai întâi la școala din sat și la școala grănicerească din Viștea de Jos. Se pare că a făcut și studii gimnaziale la Brașov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
se ivește la Eminescu atât cu sensul de frunză cât și cu acela de filă, în Foaie veștedă, traducere după Lenau". Și explicitarea etimologică vine să adâncească subtilitatea utilizării: "Din punct de vedere al originii, filă este un împrumut din neogreacă, prin urmare, mult mai tânăr decât sinonimul parțial foaie, dar ceva mai bătrân decât pagină, neologism latino-romanic. El se rânduiește printre acele, destul de numeroase, grecisme, mai vechi sau mai noi, care denumesc obiecte din lumea culturii în general, a cărților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
literare. Revista susține modernismul în artă cu studii despre pictura impresionistă și prin traduceri din poezia de avangardă, mai ales din literatura italiană - Giuseppe Gerini, Gionello Fiumi, Fausto Salvadori, Lorenzo Stacchetti, Enrico Panazacchi -, datorate lui Pimen Constantinescu, sau din literatura neogreacă: Konstantinos Kavafis, Kostis Palamas, în versiunea lui Anton Mistakide. Alți colaboratori: I.C. Chițimia, Radu Stanca, Onisifor Ghibu, Ion Clopoțel, Victor Bilciurescu, Ion Breazu, Alexandru Lapedatu, Ion Dongorozi. M.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287870_a_289199]
-
București (1923-1927). Încă din studenție funcționează ca asistent onorific al lui D. Caracostea (1924- 1926), însă după obținerea licenței în litere este profesor de liceu la Slatina (1927-1930) și Iași (1930-1936). În răstimp (1930-1934) urmează la Paris cursuri postuniversitare de neogreacă cu A. Mirambel și de literatură comparată, avându-i profesori pe Fernand Baldensperger, Paul Hazard și Mario Roques. Concomitent, predă limba română la Școala de Limbi Orientale Vii și la Sorbona. În 1935 obține titlul de doctor în litere, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
-sa plecase la Sibiu, la spitalul în care se afla internată bunica fetiței, deci nu avea cine să adoarmă copilul). În prima seară, am spus cea mai frumoasă poveste pe care o știam eu ("Apa vie" o capodoperă din literatura neogreacă). Foarte greu a adormit fetița, pentru că, povestea fiind magnifică, m-am pomenit cu un potop de întrebări. În a doua seară, am început să improvizez un basm în monorimă, închipuindu-mi că monotonia fonică va obosi mai repede copilul (când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ne întrebăm: care dintre scriitorii vremii n-a oglindit trecerea de la o lume la alta? Care dintre ei n-a receptat influențe divergente și n-a îmbinat tendințe artistice opuse? Heliade și Negruzzi își fac ucenicia literară cu tălmăciri din neogreacă, Cârlova - cu compuneri originale în aceeași limbă. Primele acorduri ale lirei lui Bolintineanu aparțin poeziei neoanacreontice. Nu există autor al epocii care să nu asocieze clasicismul și romantismul, fie prin alternanță, fie prin suprapunere. Cele două orientări se interferează sau
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Acum, din perspectiva secolului XXI, criteriile care definesc autonomia Septuagintei sunt mai ușor de definit, Întrucât În spatele nostru există o tradiție creștină Întemeiată În bună parte pe recunoașterea sacralității Septuagintei. Chiar și azi, de pildă, În Grecia, traducerea Septuagintei În neogreacă trebuie aprobată de Sinodul Greciei și de Patriarhul ecumenic. Grecii citesc și azi Septuaginta În biserică. Septuaginta are, pentru ei, valoarea unui text perfect autonom, sacru, irefutabil și intangibil. Orice traducere nesupravegheată riscă să fie o profanare. SM: Atât traducerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
dintre cărturarii ce au transformat deceniile brâncovenești într-o mare „monarhie culturală”, și în rândul boierimii, prin căsătoria, în 1691, cu Catrina, fiica marelui boier Ivașco Băleanu. Învață - ca și fratele său Șerban - multă carte: stăpânea la fel de bine elina și neogreaca și avea un bagaj bogat de informații culturale. Tradiția spune că nu i-ar fi plăcut prim-planul agitat, rămânând toată viața un „smerit” logofăt în cancelaria domnească, dar o pictură din anul 1689 îl arată a fi fost vel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
necesar spre latina dunăreană, am dedicat o parte a lucrării (C. Influențe) acestei etape de evoluție” (p. 18). Vom vedea de îndată că este vorba doar de influența substratului dacic, pe care Coteanu îl separă de influențele slavă, maghiară, turcică, neogreacă etc., care nu intră la substrat. Primele două capitole ale ILR au fost realizate de două grupuri de cercetători care au pornit din extremități diferite: unul de la latină spre latina dunăreană, altul de la dacoromână și aromână spre formele lor primitive
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
spre învățătură, tânărul boier Vasile Balș a făcut mari eforturi spre a învăța limbi străine, pe lângă materiile obișnuite. Mult mai târziu, în 1791, avea să declare plin de mândrie că a ajuns să stăpânească, în afară de limba română, greaca veche și neogreaca, latina, germana și franceza, și că înțelegea chiar și italiana 63. Stăpânirea mai multor limbi i-a facilitat posibilitatea lărgirii, prin lectură, a orizontului cultural, precum și cunoașterea noilor idei europene, dominate de spiritul raționalist, ca și de principiile dreptului natural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Rusia ia poporul pentru campaniile sale militare terestre și maritime și cât de convenabil s-ar putea să-i fi venit să se afle în această cruciadă. Lucrarea lui Voltaire, Sur les dissentions de Pologne, este deja tradusă în limba neogreacă cu observații istorice și ortodoxe. Traducătorul este ținut într-o mare cinste de întreaga națiune greacă, el este cleric, predă de asemenea filozofia, a editat între altele o logică în limba greacă veche și a fost chemat chiar după încheierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
decretelor din forurile superioare amintite mai sus, petiționarul va apela la o persoană ce-l cunoaște îndeaproape. Imparțialul domn consilier aulic von Sonnenfels nu va nega în fața Maiestății Voastre meritele subsemnatului. Limbile pe care le stăpânește sunt greaca veche și neogreaca, latina, germana, franceza și valaha; el înțelege chiar și italiana. Din cunoștințele de politică el face o adevărată profesie și ele constituie baza cunoștințelor sale. Nu și-a permis nicicând să se îndoiască de faptul că știința despre om și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
haidite; serb. haidem; alb, haide, haidem, mer. aide, ! și haide! ngr. άίντε. Prin greci, vorba a pătruns chiar în Italia veneț. aida (cf. sicil. macari! tot de origine orientală). Existența vorbei în toate idiomurile balcanice, în special în albaneză și neogreacă, indică un împrumut comun, dintr-un izvor unic, care nu poate fi în cazul acesta decât osmanlia." DA: "din turc. hajde "idem" (cuvântul e răspândit în toate limbile balcanice și e conjugat ca la noi; la bulgari hajdite, hajdete, hajdate
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
86-88; Ion Vârtosu, Date noi despre Dionisie Eclesiarhul, București, 1937; Călinescu, Ist. lit. (1982), 33-34; Popovici, Studii, I, 160-164; Ivașcu, Ist. lit., I, 340-341; Piru, Ist. lit., II, 166-176; Ist. lit., II, 124-125; Emilian Burețea, Cuvinte de origine turcă și neogreacă în Hronograful lui Dionisie Eclesiarhul, București, 1970; Firan, Macedonski- Arghezi, 161-165; Mircea Muthu, La marginea geometriei, Cluj-Napoca, 1979, 100-110; Dicț. lit. 1900, 282-283; Dumitru Bălașa, Cronicarul Dionisie Ecleisiarhul, MO, 1982, 1-3, 7-9; Radu Constantinescu, Dionisie din Pietrari miniaturist și caligraf
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
VIII, partea 1, litera P, p-păzui, 1972), ilustrează ipostaza sa de adjectiv, în îmbinări de genul: înfricoșare panică (I. Văcărescu), spaimă panică (Gh. Asachi, N. Bălcescu), teroare panică (I. Negulici) etc. Dicționarul indică o etimologie dublă a cuvântului românesc: din neogreacă și din franceză. În secolul al XX-lea, cuvântul a circulat aproape exclusiv ca substantiv feminin, adesea cu o notă ironic depreciativă, determinată de natura irațională a stării psihologice („spaimă subită și violentă, în general neîntemeiată și având de obicei
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
pe gheață în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiția populară. Nimeni nu se atinge de bucate până nu sosește preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinți masa. "Chiralesa" provine din neogreacă și înseamnă "Doamne, miluiește!". Exista credința că, strigând "Chiralesa", oamenii capătă putere, toate relele fug și anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie). După sfințirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a fi
Bobotează- tradiții și obiceiuri. Certurile în casă sunt interzise și nu se dă nimic de împrumut by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/52376_a_53701]
-
luat astăzi; trece printre oameni, nu-i atinge și se duce în pustiu. Ah, când o s-ajung! Gândul încă dura, și un râs izbucni în urma lui; se întoarse speriat; un râs fără gură învolbura văzduhul, șuierător, răuvoitor, potrivnic. Traducere din neogreacă de Ion Diaconescu (În curs de apariție la Editura Humanitas Fiction, în Colecția „Raftul Denisei”, coordonată de Denisa Comănescu)
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
net, transmite Unimedia.md. Proiectul de lege stabilește că, în contextul prevederilor stipulate în Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, acesta va fi aplicat pentru 18 limbi, și anume: rusa, belarusa, bulgara, armeana, găgăuza, idiș, tătara, moldovenească, germana, poloneza, neogreaca, rroma, româna, slovaca, maghiara, ruteana, caraima și crâmceaca. Astfel, pe teritoriul Ucrainei, limbile „moldovenească” și română vor fi considerate două limbi diferite. Este drept însă că, în constituția Republicii Moldova, limba oficială este cea moldovenească. Totodată, conform proiectului de lege, în
Limba română va fi recunoscută pe teritoriul Ucrainei () [Corola-journal/Journalistic/22733_a_24058]
-
a fi introduse în cuptor", desemnînd și o "formă, tipar pentru aluat", iar panacodar (sau panacotar) este un "brutar care lucrează cu panacodul". (Dacă această ipoteză de traseu etimologic e adevărată, și dacă sursa indicată de DLR pentru panacot - din neogreacă - e cea reală, atunci panacotarul ar fi înrudit de departe cu pinacoteca). E tentantă asimilarea brutarului care introduce și scoate pîinea din cuptor cu operația hoțului care extrage portofele, dar nu mi se pare de disprețuit nici ideea de a
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
II, partea I, F-I, 1934), cu explicația "a se ivi, a se arăta, a se desfășura înaintea ochilor cuiva" / "despre viziuni, arătări, visuri etc.", situația din română fiind întărită prin citarea unor paralele balcanice: din aromână ("s'fățea că..."), neogreacă, bulgară, albaneză.
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
amplificat prin repetare cu ambele mâini, una în prelungirea celeilalte) e atestat în literatura universală într-un celebru pasaj din Rabelais, descriind înfruntarea dintre Panurge și englezul Thaumaste. Termenul românesc tiflă este, așa cum arată toate dicționarele noastre, un împrumut din neogreacă; sensul de bază al cuvântului grecesc τυϕλα este însă „orbire” și legătura semantică dintre cuvânt și etimonul său nu este deloc transparentă; dicționarul lui Tiktin explică totuși că gestul era însoțit în grecește de o formulă-imprecație care invoca orbirea. Acest
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
dublă - franceza și engleza. Dicționarul limbii române (DLR), în volumul apărut în 1977, reconstituie cu totul altfel etimologia: bazîndu-se probabil pe formă, pe accentuare, dar și pe istoria propagării jocurilor de cărți în societatea românească, sursele indicate sînt, în ordine: neogreaca, germana, rusa (cu forme aproape identice), pe ultimul loc franceza, nicăieri engleza. Un alt exemplu de concurență a surselor sau mai curînd a interpretărilor este adjectivul familiar freș: înregistrat în DEX 1996 (cu definiția "care nu este obosit; vioi"; "care
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
Grete Tartler Nikos Kazantzakis. Jurnal de călătorie. Italia, Egipt, Sinai, Ierusalim, Cipru, Moreea. Traducere din neogreacă de Ion Diaconescu. Editura Humanitas 2013. Neliniștit, într-o perpetuă căutare de experienț e, dar și de echilibru interior, refuzându-se pe sine - căci, spunea el, nu e mai mare păcat decât să fii mulțumit de tine - Kazantzakis a scris
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
care l-au consacrat; el și-a autohtonizat lexicul care părea a aparține, pur și simplu, altuia. Așa cum se știe, dar nu totdeauna se recunoaște, boierii români, ecleziaștii, chiar negustorii, cei de o anumită condiție erau cel puțin bilingvi; slavona, neogreaca, uneori și cea clasică, apoi germana, rusa, maghiara erau a doua lor limbă, cea a informației lor culturale și profesionale. Un absolvent de liceu românesc teoretic și comercial putea citi satisfăcător un text franțuzesc sau german, chiar în scopuri tehnice
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]