213 matches
-
vorbitori de limbă română nu reprezintă chiar o cantitate neglijabilă. Bine reprezentați și în străinătate, unde există comunități solide, putem sta, din acest punct de vedere, liniștiți. Mai mult, notează Mihai Zamfir cu extrema acuitate a poliglotului, avem o limbă neolatină! Aparținem, prin urmare, „celui mai select și mai elitist club lingvistic”. Club ale cărui literaturi (franceză, spaniolă, portugheză, italiană) ocupă, cum am văzut, un spațiu consistent în Plecând de la cărți. În siajul acestei observații, mai fac precizarea că, în articolul
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
mai mare în comparație cu alte limbi romanice. Iată un exemplu din domeniul vocabularului de originea latină. Se știe că în fiecare limbă romanică există două pături lexicale. Primul strat cuprinde cuvintele savante. Aceste cuvinte au pătruns în română din celelalte limbi neolatine (mai ales din franceză și italiană) sau prin intermediul limbii ruse, engleze și germane, începând cu secolul XIX-lea, și formează un standard comun, pot să spun banal, pentru toate limbile romanice, cuprinzând și limba română. Al doilea strat cuprinde vocabularul
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
neologisme franceze și italiene). Dacă se calculează și frecvența termenilor din Psaltirea în versuri, ajungem la neverosimilul procentaj de 85% apariții de origine latină (într-o proporție egală din nou cu aceea de la Eminescu). Îmbinarea unei prozodii românești de factură neolatină cu fondul lingvistic de origine latină moștenită reprezintă temeiul originalității Psaltirii în versuri. Poezia românească se deschide cu o capodoperă absolută, cu Psaltirea în versuri. Simpla ei existență în a doua jumătate a secolului al XVIIlea părea de neconceput, dacă
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
oscilație. Paradoxul se referă chiar la elementele constitutive ale vieții publice din România, la acea conjuncție a spiritului și a gîndirii de factură orientală, transmise și modelate prin tradiția și prin practica eclezială, cu o anumită acțiune formativă a limbii neolatine asociată unei mari aspirații, începînd mai cu seamă din perioada modernă, spre cultura și spre civilizația occidentală, iar oscilația, de natură formală și expresivă, se manifestă și ea în conscecință: adică între o stilistică a semnului, a realului sublimat în
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
adevărați. Ar fi scris în exil sau „din amărăciunea exilului”, toți, intelectuali de talie europeană, „cu privirile îndreptate spre romanitatea vestică”, ceea ce nu e cu totul adevărat pentru niciunul. Polonia și Kochanovski, nașii lui Dosoftei, nefiind același lucru ca Franța neolatină a lui Bossuet, Cantemir trăgându-și seva mai degrabă din Turcia și Rusia, așa dar, din Est, iar Budai dintr-o Europă de Mijloc. Să trecem. Și să ne întoarcem la sacrificarea unui secol și jumătate de literatură română. În
Când începe literatura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4046_a_5371]
-
marea și unica lui vocație a reprezentat-o versul. Din întinsa operă a lui Asachi rămîne numai poezia; este primul nostru poet modern și cel dintîi care a identificat cu siguranță modelul după care noua poezie românească trebuia construită, modelul neolatin. în istoria poeziei noastre, Asachi este o personalitate aurorală. Odată cu el începe, în limba română literară, ceva important și greu de definit, dar care durează pînă astăzi. Plasarea poetului moldovean în apropierea lui Heliade are și o altă semnificație: exact
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
mai ales în balade pe teme populare sau istorice (Jijia, Turnul lui But etc.). Cum ne explicăm această largă paletă? Poetul moldovean a vrut probabil să vadă dacă poezia românească poate angaja o comparare de la egal la egal cu poezia neolatină europeană, în special cu cea italiană. Prin prisma tabloului schițat pînă acum, se pare că experimentul a avut succes. Să fie vorba doar de îndrăznețe experimente prozodice? Fără îndoială că nu. Asachi moștenise de la poetica secolului al XVIII-lea o
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
apoi Filologia Română si Spaniolă la Universitatea din Chișinău (1972-1974), iar între 19771979 a audiat cursuri la Institutul de literatură „Gorki" din Moscova. Poet, prozator, eseist, publicist și critic literar, traducător din latină, engleză și, în mod special, din limbile neolatine -română, spaniolă, italiană, portugheza, catalană. Autor al 31 de cărți originale (poeme, proză, eseuri, cărți pentru copii), iar ca traducător a editat 48 de volume. Membru al Uniunii Scriitorilor din Letonia (1974), membru al PEN Centrului Internațional, din anul 2008
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
său introductiv la Arta oratoriei, Cicero a consacrat tălmăcirea termenului logos prin latinescul ratio, pentru ca tot el să introducă primele echivalente latinești pentru conceptele tradiționale ale gîndirii grecești. Așadar, un pionier pe umerii căruia avea să se ridice tiparul limbilor neolatine de mai tîrziu. Cartea de față, Partitiones oratoriae (Arta oratoriei), face parte din corpusul scrierilor ciceroniene despre retorică, alături de De oratore (Despre orator), Orator (Oratorul), Brutus și De optime genere oratorum (Despre cel mai bun gen al oratorilor). Judecată strict
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
în care este elogiată o așa-zisă "Jos-Saxonă", o Nieder-Sächsine adică, — o veche Freudenmädchen, anume Else Erhardt): "Robită ora, ca o turmă/ Ascultă-acestei dulci Cloé/ Cînd ea o cheamă ori o curmă/ În hanovreza ei: O, ye!" Cît despre limbile neolatine, acestea, după "da"-ul lor, sunt trei (în, desigur, scrierea lui Dante): limba de oc, adică occitana (care se mai cheamă provensală); limba de oïl (devenit oui), franceza; limba de sì, în fine, — italiana. Italia însăși e, de altfel, după
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
am urmat-o sau am desfășurat-o în paralel prin afinitate (înrudire), dar și prin izvorul cultural comun cu profesorul (măcar temporar) de limbă italiană. Am pomenit altă dată de acel buclucaș „cimiterial” pe care l-am crezut un cuvânt neolatin; abia târziu, prin eliminare, m-am dumirit („domerit”, ar spune Mateiu Caragiale) că e o invenție a lui Călinescu: lui nu i-a mai ajuns mormântal, sepulcral, macabru, a fabricat un cuvânt indiscutabil mai expresiv, la modul senzațional, dacă mi
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
1866-1867. De altfel, la folosirea lui determină și franțuzismul un certain roman sau une certaine idée. Faptul că un scriitor și om de cultură de anvergura lui Călinescu întrebuința cu vădită intenție demonstrativă italienisme și în genere neologisme latine și neolatine, în atmosfera de atonie și conformism de partid care oferea „noutăți” aproape numai din rusește sau trecute prin filiera muscălească, făcea din ceea ce citeam (sporadic) la Cronica optimistului sau cu alte ocazii o stridentă erezie... Timpuri! (Nu pot să uit
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
1959, când lucrurile se schimbaseră mult. Repet: este situația mea de atunci, nu e vorba de ce gândesc eu acum; mi-am schimbat și nuanțat unele propuneri sau ipoteze prea radicale, deși am rămas un partizan și un cultivator al neologismului neolatin, în care văd cea mai directă și justificată legătură a noastră cu Occidentul la care aspiră indistinct cam toată lumea. (A.G.)
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
face mai puțin falsă: poetul Heliade începe să-și desfășoare întregul său talent abia după 1840 și atinge maxima dezvoltare în a doua parte a vieții. În peisajul lingvistic încă incert al epocii pașoptiste, autorul Zburătorului a observat că vocabulele neolatine posedă o aură poetică proprie, o sonoritate stranie, care poate fi valorificată poetic. Nu ne învățase Heliade însuși, încă de la primul său studiu din 1831 (Regulile sau gramatica poeziei), că poezia posedă o limbă proprie, superioară limbii vulgului, și că
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
cu ciclul Visul) la poezia scrisă într-o limbă tot mai „ireală” în raport cu norma comună. Inițial, tiparul lamartinian oferise deja posibilitatea unor combinații pînă atunci inedite, a unor exemple frapante de poezie concomitent românească și modernă. Poeziile în limbaj pur neolatin vor continua reforma, ducînd-o la apogeu. Cele mai cunoscute poezii heliadești au o mare intensitate romantică, apropiindu-se însă de fondul local, istoric ori etnologic. O noapte pe ruinele Tîrgoviștii, dar mai ales Zburătorul, îmbină fericit pretextul național cu o
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
să concureze cîntarea divină (în oda Serafita). Reforma lingvistic-poetică s-a devalorizat însă prin repetare și prin exploatare redundantă. Dacă, în loc de cele peste o mie de versuri din Anatolida, Santa Cetate, La Schiller și Serafita, am fi avut din domeniul neolatin doar o sută de versuri remarcabile, acestea ar fi intrat pînă acum într-o antologie extrem de selectivă a poeziei românești. Dincolo de varietatea tematică deconcertantă a poeziei heliadești, o obsesie curioasă a persistat latent și a comandat unele dintre cele mai
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
Asociației Italiene a Româniștilor (AIR). Îl pomenea adesea cu respect și recunoștință pe maestrul ei întru studii românești, profesorul Giuseppe Piccillo. S-a ocupat cu pasiune și competență de istoria limbii române, în dubla relație a acesteia: cu lumea romanică (neolatină) și cu lumea sud-dunăreană (balcanică). S-a interesat de vechile izvoare românești, de textele timpurii în limba română, așa cum erau ele ilustrate în ambianța misionarilor catolici, veniți mai ales în Moldova. A publicat zeci de cărți, studii și articole, cu
Teresa Ferro (1956-2007) by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/9500_a_10825]
-
în șir. Presiunile și atracțiile contrariilor - Habsburgi / catolicism, greci fanarioți / Iluminism francez - au dus treptat la maturizarea și cristalizarea identității neorumânești-românești a unui popor aflat la confluența Europei Centrale cu Peninsula Balcanică, a unui popor ortodox prin raportările sale, dar neolatin prin limbă și scriere. Legăturile românilor cu grecii? Nu se poate vorbi despre o relație între frați de același sânge. Ne-am adăpat, timp de 700 de ani, de la aceeași obârșie. Noi, cu o istorie de peste trei milenii, și ei
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
se cheamă și astăzi Vallaska, de la etnonimul vlah, la fel ca și fostul județ Vlașca de la noi sau pădurea Vlăsiei. Prin acest nume populațiile germane și slave au indicat, din antichitate, pe neamurile vorbitoare de limbă latină, apoi de limbi neolatine. De prin secolele XVI-XVII, în special la sud de Dunăre, etnonimul de vlah, dată fiind asimilarea, în mare parte a românilor, a ajuns să însemne și o ocupație, aceea de păstor, și nu doar un popor. De acest fapt se
Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]
-
InterRegio”. Mania trunchierilor și preluarea ca atare a terminologiei europene (care nu este, de fapt, întru totul unitară) vor crea, din nou, probleme de flexiune și integrare a termenilor în enunț. Finala -o e simpatică în denumiri invariabile, cu ecouri neolatine; permite însă greu articularea și formarea pluralelor (am luat regioul de Ploiești... mai sunt alte regiouri până diseară?). S-ar putea ca vechile denumiri să mai reziste, în uzul curent (nu plătim încă în lei vechi?); s-ar putea ca
Tren accelerat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5712_a_7037]
-
a instituit acest mit. Astăzi, oricine ascultă limba română, fără să fi avut habar de sonoritatea ei, o asociază imediat cu limbile slave. Și totuși, pentru străinul care aude o strofă din Luceafărul, ea mai are încă sonoritatea unei limbi neolatine. Poate că imaginea histrionicului â sau sonoritatea fermă a lui sunt vor trezi în mintea celui care le scrie amintirea unei alte rostiri. Și poate că această diferență iconică va duce într-o zi la deschiderea sonoră a unei limbi
Nemulțumirea lui Vladimir by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7425_a_8750]
-
cântului în ansamblu, aspecte pe care le probează prioritar instrumentiștii ce aparțin spațiului anglo-saxon, mă refer la veleitățile solistice mai mult sau mai puțin revelate și relevate, uneori estompate dar prezente, în cazul instrumentiștilor ce populează ansamblurile din spațiul spiritual neolatin. Excepțiile, în anume cazuri notabile, nu fac decât să probeze această constatare. Alte aspecte? Publicul meloman dispune de un caiet program prolix, haotic întocmit, nepotrivit redactat. În deschidere, cuvântul de întâmpinare rostit de directorul artistic al festivalului, intervenția citită a
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
îmi începeam "ucenicia" în limba pe care, deși o învățasem la școală, nu o stăpâneam suficient. Janina m-a secondat în această lungă și anevoioasă muncă. Îmi citea și stiliza textele. Tiparele mele mintale erau maghiaro-germane. Trebuiau adaptate unei structuri neolatine de exprimare. Trebuiau corectate ticurile verbale nepotrivite, mai ușor de disimulat în vorbire decât în scris. De pildă, în maghiară nu există genuri, se întâmplă până astăzi să le greșesc în română. Sau topica frazei, diferită în română. Culmea e
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
maghiară nu există genuri, se întâmplă până astăzi să le greșesc în română. Sau topica frazei, diferită în română. Culmea e - nu știu dacă îți dai seama - că structura limbii ruse e mai apropiată de cea germană decât de cele neolatine, drept care nici învățarea limbii ruse nu m-a dezobișnuit de vechile structuri de gândire. Una peste alta, trebuia să-mi asum rolul învățăcelului conștiincios, până azi gata să verifice cuvinte ori grafia lor în dicționare: și un posibil avantaj față de
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
modelul tradițional al culturii europene, cel raționalist. De unde raporturile de reciprocă antipatie cu E. Lovinescu, un clasicist și un fervent al culturii franceze, un sorbonard, ca și cu G. Călinescu, un italienizant și un crocean, ambii legați de cultura perimetrului neolatin în care s-au format. Mentorul "noii generații" este Nae Ionescu. Reîntors în țară, după un stagiu de studii în Germania, acesta se dovedește inițiat, între altele, în "dedesubturile" doctrinei catolice și ale protestantismului, înclinat însă a face apologia ortodoxiei
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]