252 matches
-
de ani, Cocrișel era de-acum bătrân, barba Îi crescuse neînchipuit de lungă și stufoasă, iar el o cultivase cu multă grijă, căci era singurul lui veșmânt - vestita cămașă putrezise de mult și se topise pe el: se Înfășura În neomeneasca barbă ca Într-o pătură și visa la planuri de răzbunare Împotriva tatălui. Soarta a făcut În așa fel că i-a prilejuit lui Cocrișel fericirea răzbunării: când a ajuns acasă, tatăl trăgea să moară, primise ultima Împărtășanie și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lanterne, n-am mai avut nimic altceva de făcut decât să mă uit, firește, tot nu venise Salvarea. — Te doare? Vroiam să-l Întreb, dar n-am făcut nimic decât să mă uit. Nu-mi dădeam seama de unde vine șuieratul neomenesc prin gura deschisă și șuvițele de sânge prelingându-se din colțul buzelor, din nări și ochii care Încă mai priveau din fața Încremenită. — Te doare? Te doare? Te doare? Și, undeva, Încă mai sclipind, Înțelegătoare, lumina cât un vârf de ac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de telefoniste racordate la băieții cu ochi albaștri. Pârâituri, Întreruperi, intervenție la profesorul Stan să avem linie libeă, telefonul roșu, trebuie s-o sun urgent, dar urgent! urgent de tot, pe Christa! Și, În fine, după trei ore de tensiuni neomenești, un țârâit debil. Și el, repezindu-se să smulgă telefonul cu priză cu tot, ca să spună: — Da, draga mea, sunt bine, fii liniștită, mă simt perfect, nu mă doare stomacul, nu sunt constipat, nu am diaree, Îmi iau la vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
drapelul - dacă știau și locul În care-l ascunsesem: În geamantanul (mare, nu mic!) - ei, și, dintr-o dată m-a pălit gândul ca un ciomag: Stai, domnule!, ăsta mi-a Întins o capcană! Unde-o fi Învățat el chestiile astea, neomenești? Ei, unde: peste Nistru, la komisari! Și-acuma ne venea dincoace de Nistru, să ne-nvețe și pe noi cum se joacă hopakul comunist! Căzăceasca socialistă, sovietică! - Vrei să spui că drapelul nu era acolo unde spunea el? - Nu, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și să petrec noaptea adăpostindu-mă de vânt. Foarte sus pe cer trebuie să fi fost luna - dacă, spre nenorocirea mea, Alah n-ar fi vrut ca acea noapte să fie fără lună -, când mă trezi un țipăt atât de neomenesc, că-mi îngheță sângele în vine și mă făcu să mă ghemuiesc, cuprins de panică. Așa stăteam când se auzi din nou țipătul acela înspăimântător, după care urmară atâtea bocete și vaiete, că mi-am zis că e un suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobolanul se zbate, se zbate, se zbate! De-o fi de femeie, Numele să-i steie, Țâța să-i plezneasă, Laptele să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobo dă un răcnet sugrumat, neomenesc! ... De-o fi de moroi Ori de berevoi, Ducă-se din noi! urzește baba. Descântatul șuieră și clănțănește în gol, accelerat! ... În loc luminat, Binecuvântat, Mănăstire albă, Cu altare salbă! Mănăstire mare, Cu șapte altare! Șobolanul nu se mai clintește, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
documentare personală perseverentă, să înveți toată viața câte ceva. Ca să devii educat și cult trebuie să ai șansa vieții de a te educa în școli și în particular. „E greu să faci un om dintr-un omuleț, care trăiește în condiții neomenești. Atunci coroana de lauri de pe fruntea educatorului se transformă într-o coroană de spini, pe o frunte asudată de muncă”, scria profesorul universitar Mihnea Gheorghiu în ziarul „ Scânteia”. Și totuși, de ori unde se poate ajunge ori unde. Din exemplele
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
nu era de observat, între cele două trupuri de copii. Jos, pe ciment, erau așezate într-o ciudată ordine hainele lor. I-am văzut cum se priveau, fără nici un sentiment care ar putea fi definit, pentru că fețele lor aveau expresii neomenești. Expresii de statui... și nici de statui. Când fetița a ridicat un braț și l-a atins pe băiat cu vârful degetelor pe umăr, Sandu s-a smuls de la geam și a luat-o la fugă înapoi, prin sala cazanelor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu ceva greu: zdup! Incredibil cât de tare a putut să țipe câinele ăla. Nu era nici chelălăit, nici lătrat, nici urlet, era durere pură, țâșnită dintr-o bucată de carne. Un chiuit, ai zice, necîinesc, așa cum zici uneori "urlet neomenesc". Mașina a dispărut, iar câinele a rămas în mijlocul străzii, învîrtindu-se repede în jurul cozii, țipând la fel de tare și tîrîndu-se doar pe labele din față. Cele dinapoi paralizaseră, inerte. Țipa continuu, până când s-a apropiat o altă mașină, din aceeași direcție. L-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
crisparea glacială a respingerii binelui. Paradoxal, el urcă pe o scară ce coboară, se perfecționează în tehnica neantizării altor personalități degradându-și spiritul și obligându-l la descendența către suburbiile ontice. Reflectându-se în oglinda conștiinței, privirea lui ratează surprinderea neomenescului ce irumpe din lăuntric și întunecă suveran chipul părăsit de seninătate. Această nesesizare a erorii în care structura interioară proprie este ancorată susține perseverarea și progresul negativității individuale. Conceptual, eroarea sau greșeala este corelată planificării, calculului elaborat. Prin urmare, a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lacrimi și muci și sugându-și două degete, adormise. Doi cercetași veniți chiar în urma mea au încercat să ridice femeia. S-au oprit însă, fie îngroziți de sângele ce i-a izbucnit deodată gârlă de sub fuste, fie de răcnetul ei neomenesc. Tot chinuindu-se să aprindă o lumânare pe care mereu i-o stingea vântul, bătrâna a trezit bietul copil care, privind nedumerit în jur, a început iarăși să urle. Am mers mai departe, pierzându-i din raza vederii mele, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
străine, nu s-a ivit totuși niciodată vreo neînțelegere nici în mijlocul ei, nici împotriva principelui, atât când soarta le-a fost nefavorabilă, cât și atunci când treburile au mers bine. Faptul acesta n-a putut să aibă alte cauze decât cruzimea neomenească a lui Hanibal, cruzime care, adăugată la însușirile lui nenumărate, l-a făcut să fie întotdeauna, pentru soldații lui, demn de respect și de teamă. Dacă n-ar fi avut acea primă însușire, celelalte nu i-ar fi fost de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
contra prostiei fudule sau naturale se desfășoară în trăgători și găurește cu precizie perdeaua de fum guvernamentală confundată cu realitatea de către naivitatea neîmpliniților seduși de aparențe tip „fata Morgana. Nimic nu-i scapă autorului din tot ce-i omenesc și neomenesc mai cu seamă. Trâmbițaș al veștilor proaste, de care țara nu duce lipsă, înălțări de panaghii și parastase la criză, în aparență cârcotaș (dar pe bune), Ion Mititelu, ostașul cel bun, șterge cu buretele cuvântului - detergent, păienjenișul întins peste credulitatea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
catastrofale la care asistase deja. Peste un ceas avea să se producă o nouă schimbare. Și se produse. Zăcea cu fața în jos pe iarba verde. Când ridică ochii, văzu vreo cinci-șase clădiri scunde pe orizontul de iarbă. Păreau nefirești, neomenești. Dar curiozitatea lui nu se îndrepta către asta. Îl fulgeră un gând. De fapt cită vreme a rămas el într-un anumit spațiu temporal? Stătea cu ochii pe ceas: trecuseră două ore și patruzeci de minute. Asta fii ultima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
prin bălăriile care creșteau vara, înalte cât omul și chiar mai mari, în spatele azilului, unde se ascundeau tot felul de câini pripășiți. Noi ne aventuram rar pe-acolo; el umbla fără grijă; dacă era cazul bolborosea ceva într-un limbaj, neomenesc pe care însă câinii îl înțelegeau. Odată, țin minte, a apărut chiar în fața azilului un câine mare cât un vițel, roșu ca focul. Toți care ne găseam afară în clipa aceea am tulit-o în coridor, cu excepția Hingherului care a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui mari ca pe o zdreanță, tăcea mai departe, absent, iar băiețandrul nu îndrăznea să aibă nici o inițiativă, își plimba ochii de la mine la Laura care, îngrozită și goală, s-a îndepărtat câțiva pași. M-am pomenit scoțând un strigăt neomenesc, un fel de urlet, poate în speranța că astfel îi voi face pe cei doi pescari să se întrebe dacă nu m-a auzit cineva, apoi m-am încheiat repede la pantaloni. Văzând că nu se întîmpla nimic, am mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
plecată în surghiun cu familia, are o serie de relatări și reflexii amare privind acea nefastă perioadă a vieții ei și a celor deportați. Se socoate că este un copil fără copilărie. Am trecut prin toate: foamete, frig, muncă silnică neomenească, înjosiri, bătaie de joc de către călăii staliniști-bolșevici, am fost lipsiți de învățătură, de limbă, de dreptul de a trăi în Patria unde ne-am născut, la libertate și chiar la viață (pag. 225). Acum toți știu că nici adulții n-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a luptat, ea l-a pălmuit, el a pălmuit-o și mai tare, ea l-a mușcat, el a pocnit-o peste față, o singură lovitură. A auzit pe cineva strigând din toate puterile „Oprește-te!“ cu o voce ascuțită, neomenească, asemeni unui animal Într-un abator. Nu și-a recunoscut propria voce, Întocmai cum nu și-a recunoscut propriul trup, de parcă ar fi fost un teritoriu străin, când el a pătruns Înăuntrul lui. În clipa aceea Zeliha a observat balonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prin bălăriile care creșteau vara, înalte cât omul și chiar mai mari, în spatele azilului, unde se ascundeau tot felul de câini pripășiți. Noi ne aventuram rar pe-acolo; el umbla fără grijă; dacă era cazul bolborosea ceva într-un limbaj neomenesc pe care însă câinii îl înțelegeau. Odată, țin minte, a apărut chiar în fața azilului un câine mare cât un vițel, roșu ca focul. Toți care ne găseam afară în clipa aceea am tulit-o în coridor, cu excepția Hingherului care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui mari ca pe o zdreanță, tăcea mai departe, absent, iar băiețandrul nu îndrăznea să aibă nici o inițiativă, își plimba ochii de la mine la Laura care, îngrozită și goală, s-a îndepărtat câțiva pași. M-am pomenit scoțând un strigăt neomenesc, un fel de urlet, poate în speranța că astfel îi voi face pe cei doi pescari să se întrebe dacă nu m-a auzit cineva, apoi m-am încheiat repede la pantaloni. Văzând că nu se întâmpla nimic, am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
genunchii lui zbârciți, cu tunica ridicată pe șolduri, cu mâna Încă Întinsă spre această fericire de neatins. Deodată a căzut Înapoi pe spate, cu ochii părând a-i ieși din orbite. Convulsii groaznice făcură trăsăturile feței lui să se zguduie neomenești, aidoma acelor pe care bateria lui Volta le produce pe chipul cadavrelor. O spumă albăstruie Îi Împurpurează buzele, din care iese o voce șuierătoare și gâtuită, ca aceea a unui hidrofob, deoarece când ajunge În faza paroxistică, așa cum bine zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să-l îndepărteze. - Opriți-vă, spunea cu glas tremurător. Opriți-vă. Ce-aveți de gând să faceți? Centurionul a făcut o plecăciune și a bâiguit ceva despre trădători longobarzi care voiau să-l omoare pe solul exarhului. Cu o sforțare neomenească, am strigat: - Uită-te ce-i afară, slujitor al lui Hristos, și o să fii numit de toată lumea Iuda! O lovitură de spadă primită-n cap m-a făcut să leșin. M-am trezit într-o celulă, întins pe niște paie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în fața lui. Totul fusese reclădit, câmpurile, cultivate, meșteșugarii, în atelierele lor, mănăstirea, impunătoare, cu cei o sută cincizeci de călugări. Iar Colombano murise doar cu treizeci și patru de ani în urmă. Regula impusă de el era considerată de multă lume aproape neomenească. El o urma, chipurile, pe cea a lui Benedict, dar o făcuse atât de neîndurătoare, încât ultimii doi abați avuseseră grijă să o mai reformeze puțin. Totuși, un călugăr trebuia „să ajungă sleit la culcușul său, să doarmă chiar în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
masa cu ample mișcări din fese, fără măcar să le arunce o privire; probabil că asta a declanșat incidentul. Bruno era la circa zece metri de masă când auzi un șuierat violent sau mai curând o stridulație, ceva supraacut, cu adevărat neomenesc. Se Întoarse: Pierre-Louis era stacojiu, strângea pumnii. Dintr-un salt, fără să-și ia avânt și cu picioarele lipite, ajunse pe masă. Își recăpătă suflul; șuieratul ce-i ieșea din piept Încetă. Apoi Începu să pășească În lung și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o formă slabă, care stătea pe fundul apei și care avea contururile atât de buhăite și de umflate încât abia dacă-ți dădeai seama ce fusese. Marie începu să țipe dintr-odată, scoțând niște sunete ascuțite, înalte și atât de neomenești de parcă ar fi fost un pescăruș care-și urmărește prada. Tresărirăm cu toții, iar Bez scăpă lanterna; se auzi cum cade în apă cu un zgomot puternic și apoi se stinse. Forma dispăru. Marie țipa din ce în ce mai tare. —E Violet! țipa ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]