188 matches
-
prin cuvintele lui Iov, „fresca” vizionară, dar și crochiul nervos, pastelul frumos decorat, acompaniat de luminiscență și agonic în subtext, dar și sonetul cu lumini glaciale, sentențios-didactic în premise și disolutiv în concluzii, turnând gnomicul în tipare senzoriale, ca în neoplatonismul renascentist. În ciuda unității de substanță, se pot decupa patru etape în evoluția poetei. Cea dintâi ar cuprinde volumele De pe pământ (1963), La ritmul naturii (1966) și, parțial, Norii (1968). A doua etapă, de la Agonice (1970) până la Răsad de spini (1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
pătratul înscris în cerc (sau vice-versa) este mai veche (cercul înscris în pătrat înscris în triunghi înscris în sfera/cerc este o reprezentare bine cunoscută a cvadraturii cercului). Însuși Leonardo da Vinci (1452-1519) se ocupase intens de această problemă, cunoscînd neoplatonismul florentin mai ales din tratatul Corpus Hermeticum tradus de Marsilio Ficino. Faimosul Studiu de proporții după Vitruvius ("Omul Vitruvian", ca. 1490) al lui da Vinci putea foarte bine să îi slujească lui Blake drept inspirație pentru Albion's Dance (fapt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fi următorul: „Grigorie de Nyssa se pare că a fost unul dintre primii care a găsit transcris în Decalog un concept al teologiei negative ... Grigorie a descoperit în Decalog o înțelegere a teologiei negative care a radicalizat Și a depășit neoplatonismul”<footnote J. Hochstaffl, Negative Theologie ..., p. 117-149. footnote>. În lucrarea sa principală asupra apofatismului, De vita Moysis, Sfântul Grigorie de Nyssa scrie: „Dacă cineva cere o explicație, o parafrază conceptuală Și o expunere a naturii divine, noi nu vom nega
Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
că a devenit constantă preocu¬parea pentru constituirea unor biblioteci formate din literatura clasică, dar s-au constituit cercuri în care se formulau argumentele susținute în fața taberei adverse. Se conturează un veritabil mediu intelectual și știm că, în tabăra iconoclastă, neoplatonismul juca un rol cheie, mai cu seamă datorită dimensiunii sale mistice. John Meyendorff îl consideră pe Fotius ca fiind părinte a ceea ce se numește umanismul bizantin. Patriarh al Constantinopolului, născut la 820, Fotius fost o personalitate de o erudiție vastă
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în care au făcut-o grecii, fiind mai puțin luate în discuție aici conținuturile filosofiei grecești cât mai cu seamă maniera în care aceștia au făcut filosofia. Și mereu reluata polemică cu filosofia greacă însemna în mod special polemica cu neoplatonismul, activ în vremurile patristice, care se voia o alternativă la creștinism în măsura în care dezvoltase atât o mistică cât și o ascetică, pe lângă sistemul său doctrinar care, în special datorită lui Proclus, avea și dimensiunea unei teologii. Dincolo de această aparentă și înșelătoare
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
încalcă granița și filosofia are pretenția de a se substitui afirmațiilor discursului harismatic, atunci ea trebuie respinsă. Această atitudine de respingere poate fi deseori observată când se făcea referință la idei sau afirmații de inspirație neoplatonică. Nu de puține ori, neoplatonismul a fost considerat principalul pericol din cauza dimensiunii sale mistice, și au fost mai mulți autori bizantini care s-au lăsat seduși de posibilitatea folosirii cadrelor mistice ale lui Plotin sau Proclus în explicarea și precizarea experienței creștine. Ioan Italos este
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
adoptarea atât a terminologiei filosofice grecești, cât și a stilului pe care îl aveau cele mai bune piese a literaturii clasice. Cel mai elocvent exemplu este aparenta suprapu¬nere din punct de vedere al terminologiei și manierei de expresie între neoplatonism și platonismul creștin. Este binecunoscută controversa exegeților moderni cu privire la opera lui Dionisie Areopagitul: a fost un creștin platonizant sau un neoplatonic sub haină creștină. Dacă însă se delimitează cu multă acuratețe intenția sub care stau scrierile areopagitice, discuția își pierde
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Psellos. Platonismul acestui ilustru bizantin se profilează în contextul interpretării textelor lui Dionisie Areopagitul, în condițiile în care filtrele sale interpretative datoresc mult lui Proclus, prin care este considerată cu putință înțelegerea gândurilor adânci ale lui Platon și Plotin. În ceea ce privește neoplatonismul, principala grijă a lui Psellos este purificarea acestuia de influențele teurgice. Se dovedește că reprezen¬tantul noului umanism bizantin consideră de valoare din moștenirea greacă târzie doar ceea ce s-ar putea încadra într-o gândire metafizică ce respectă regulile pe
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
pentru un gânditor al veacului al XIV- lea, într-un Bizanț în care viața intelectuală consemnase un mileniu de istorie? Se poate aduce argumentul că totuși și Renașterea apuseană consemnează prezența unor opțiuni între perspectiva descrisă de aristotelismul scolastic și neoplatonismul florentin. Însă aici este vorba de perspective, adică de motive din perspectiva cărora un gânditor pleacă și pe care și le oferă mai degrabă ca pretext pentru dezvoltarea propriei meditații. Pe măsură ce Renașterea își urmează cursul în Apus, recursul la Platon
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
accentul fiind pe suprema sa simplitate. Mistica neoplato- niciană își revendica raționalitatea din regulile pe care clasicismul filosofic grec le stabilise, de aceea despre Ființă trebuie să se vorbească într-o modalitatea care să împlinească normele discursului despre Adevărata Realitate. Neoplatonismul a avut cele mai vizibile rezerve asupra Tainei Întrupării, căci nu se putea accepta din prisma raționalității sale că divinul ar putea asuma trup, cu tot biologismul și limitele proprii ființării umane așa cum găsim în textele lui Porphyrios. Nici tradiția
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
afirmată putința cunoașterii Unului grație unirii lui nous cu acesta. Cea mai bună formulare a acestei viziuni aparține lui Plotin, care de altfel și pune bazele a ceea ce numim cunoaștere mistică, căci afirmă ca adevărată cunoaștere doar starea de extasis. Neoplatonismul este cel care a creat în spațiul cultural elenist un limbaj al negației în cunoaștere. Nevoia detașării de cele ale lumii sensibile în dorința atingerii purității contemplației intelectuale a Unului a privilegiat rolul negației în dezbrăcarea progresivă a minții de
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
theologia și oikonomia divină. Teologia are referință la ceea ce se poate spune despre Dumnezeu considerat în El însuși, aspectul iconomic fiind legat de dimensiunea creației lumii și a lucrării de răscumpărare a ei. S-a apelat la metoda pe care neoplatonismul o dusese atât de departe: apofatismul. Apofatismul, ca putință de cunoaștere, a fost impus de Plotin, în veacul al treilea după Hristos, întrun mediu spiritual tot mai preocupat de dimensiunile soteriologice pe care le oferea filosofia. Se pot identifica încercări
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
neopitagorismul ce renăscuseră cu două secole înainte de Plotin, ca și în mediile gnostice contemporane cu acesta, dar fără a se afirma o valoare privilegiată a apofazei. În cazul lui Plotin, accentuarea valorii căii apofatice ține de exegeza pe care fondatorul neoplatonismului a făcut-o unor dialoguri ale lui Platon, de o importanță aparte fiind lectura făcută celei de a doua părți din Parmenide. Un caz interesant pentru istoria ideilor, o înțelegere greșită a pasajelor din dialogul lui Platon a dus la
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de vedere al logicii formale, dar care sugerează caracterul pronunțat existențial prin prisma căruia care răsăriteanul se înțelege pe sine. Terenul pe care s-au purtat discuțiile asupra naturii luminii pe care o experimentează mintea a fost cel al filosofiei, neoplatonismul oferind uneltele conceptuale cele mai potrivite clarificării unei asemenea întrebări. Au fost puse în balanță două înțelegeri creștine ale experienței luminii venind din partea a doi autori extrem de bine exersați în modalitatea grecească de a filosofa: Evagrie Ponticul și Grigorie de
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
recunoscută aici influența spiritualismului platonician care are ca teză esențială afinitatea intelectului cu divinul. Tot aici stă însă și pericolul care a fost resimțit de autorii bizantini de mai târziu: înțelegerea experienței mistice ultime ca pe o gnoză. Diferența între neoplatonism și creștinism se estompează în bună măsură într-o asemenea situație. OSWQKX, contem¬plația, așa cum este înțeleasă de Evagrie, este în mare parte asemănătoare contemplației pe care sufletul o adresează lumii Ideilor în doctrina platoniciană, având înfățișarea unei staze, unei
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
a apofatismului și modalitatea sub care era concepută posibilitatea experienței mistice. În legătură cu primul aspect, J. Meyendorff vede că în acel context al Renașterii și umanismului bizantin erau confruntate două apofatisme: unul dintre ele însemna o reluare a accentelor pe care neoplatonismul le dădea experienței apofatice și care susține transcendența sau neputința de comprehensiune a divinului ca pe o consecință a limitărilor proprii minții create, însă este suficient ca cineva să se părăsească pe sine și datele lumii create pentru a avea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
cognitive ale celor ce se găsesc pe trepte diferite, dar și a modului participării creaturii la Ființă. Modelul ierarhic de interpretare a realității își origi- nează cadrul conceptual în schema procesiune-întoarcere ce străbate tradiția greacă de la Platon și până în vremea neoplatonismului târziu. Acest cadru neoplatonic, care sub aspect schematic este integral adoptat de Dionisie, conține termenii procesiunii și reîntoarcerii ca doi termeni ai unei triade ce mai conține și pe cel al remanenței, al rămânerii în sine. Cea mai bună expresie
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
implicat subordinaționismul arian și nici nu implică triada ca fiind corespondentă lucrărilor diferite ale celor Trei Persoane. Pentru Dionisie întreaga Dumnezeire rămâne, purcede și se întoarce către Sine. Areopagitul va aplica schema triadică și în problema creației (dimensiune neprezentă în neoplatonism), afirmând că existența tuturor lucrurilor rezultă din aceeași procesiune de producere originată în bunătatea creatoare a lui Dumnezeu. Mai mult, deși utilizează cadrele explicative de factură neoplatoniciană, Dionisie va săvârși ceva asemănător cu ceea ce au făcut capadocienii în legătură cu termenii filosofiei
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
neputință să reprezinți cu mijloacele omenești de Hristos cel Întrupat. Se poate intui în acest raționament modelul interpretativ origenist în înțelegerea imaginii, cu temeiul său platonician. Tocmai de aceea, iconoclaștii vor revedea cu mare atenție textele lui Platon, și ale neoplatonismului, dar în aceeași măsură și ale lui Aristotel, din necesitatea de a găsi un eșafodaj cât mai solid tezelor lor. Ba chiar studiul lui Aristotel capătă o importanță crescândă, în măsura în care în opera sa se puteau identifica principiile unei argumentații consistente
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
acțiune înțeleasă ca dezvăluire a ceea ce este ascuns, este un proces legat de treptele reorientării privirii, așa cum ne-o mărturisește în Republica. Tradiția pe care filosoful atenian o întemeiază a accentuat tot mai mult dimensiunea contemplativă a actului de cunoaștere, neoplatonismul însemnând, de fapt, o filosofie ce avea ca subiect esențial calea către ajungere la 0s«Qia. Această înțelegere a putințelor cognitive a omului a fost hotărâtă de rezerva pe care filosofia greacă a avut-o față de valoarea de adevăr a
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
creat prin dezbinare și prin cultivarea antiiudaismului o "imunodeficiență" față de acest frate-inamic. Ca și creștinismul, o mare parte a Islamului oficial promovează ca principiu de bază în relația om-divinitate, om-om, iubirea. Școala de poezie mistică de la Bagdad, influențată de neoplatonismul sufist, a fost în secolul al X-lea adevărata inițiatoare a liricii erotice mistice. Recunoaștem motivele familiare: a muri din dragoste, persoana iubită este îngerul din cel ce iubește, a iubi înseamnă a fi mai aproape de Alah, " Eu sunt tu
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
cea mai frumoasă floare, aceea a umanismului creștin.62 Spre deosebire de ceea ce s-a petrecut în mediile intelectuale ale limbii grecești, în Orient, în care au existat adesea apărători hotărâți ai păgânismului până spre sfârșitul secolului al VI-lea, îndeosebi prin neoplatonism, pe plan intelectual în Occident nu s-a produs în mod substanțial nici o rezistență la creștinism; în spațiul latin se produce o epuizare a forțelor intelectuale ale păgânismului 63. Literații păgâni nu s-au mărginit decât să citească, să copieze
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Grete Tartler Fie datorită lui Herodot, care a răspândit ideea că Egiptul e locul de naștere al religiei în general, fie datorită hermetismului (Hermes, varianta greacă pentru zeul egiptean Toth), a lui Pitagora și a neoplatonismului, apoi a renascentiștilor, care vedeau în Egipt izvorul înțelepciunii mistice, apoi a invaziei imagistice din secolul al 18-lea (sfinxul, obeliscul, ochiul în piramidă etc.), sau a romantismului, europenii s-au lăsat aproape fără întrerupere fascinați de Egipt, căutând pe
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
autorul ne lămurește că ea „vizează conștiința transcendentală, luată în considerare, pe căi învecinate, și de către E. Husserl sau de către Maestrul Eckhart. În această privință (ni se spune mai departe), Ovidiu este întruparea dinamică a unui concept, proiectată în lumina neoplatonismului augustinian” (p. 94). Fără să lămurească oricât de puțin aceste cel puțin îndrăznețe paralele, autorul vorbește pe aceeași pagină despre „iluminările succesive” ale conștiinței personajului principal din romanul analizat, ca „având rolul reducerii eidetice” (corect ar fi fost reducției eidetice
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
I, 1), tratatul tradus în latină de prietenul lui Pico, Marsilio Ficino. De fapt, prima mâna este Plinius, cu a lui Naturalis historia (30, 1, 9), tipărită întâia oară tot în 1469, la Veneția, dar Iamblichos aducea cu el faima neoplatonismului esoteric, considerat în epocăv ghidul împăcării epocale dintre Platon și Aristotel în numele aceleiași universale filosofii de dinainte de filosofie. Anul 1469 este și anul în care apare la Romă celebra Apologie sau Despre magie a lui Apuleius, cartea care a fundamentat
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]