566 matches
-
internaționale, și nu politicile externe ale unor state (Kapstein și Mastanduno, 1999, p. 10; vezi și Waltz, 1996). Deocamdată, așa cum subliniază Kapstein și Mastanduno, dacă niciuna dintre principalele puteri nu balansează împotriva SUA, acest fapt reprezintă o dilemă cumulativă pentru neorealism. Și instituționalismul întâmpină dificultăți în explicarea ajustărilor de politică externă discutate în Unipolar Politics. Este dificil pentru instituționalism să explice gradul în care cadrele cooperării din sistemul internațional au fost internalizate de principalele puteri. Instituționalismul se bazează pe beneficiile esențiale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fiecare dintre principalele puteri a urmărit strategii ce reflectă puternic influența tendințelor comportamentale acumulate în bipolaritate. Această dependență de cale sugerează că efectul factorilor interni asupra politicii externe variază foarte mult în perioada sfârșitului Războiului Rece. Astfel, problema generică pentru neorealism și instituționalism, ridicată de ajustările de politică externă tratate de Kapstein și Mastanduno, constă în influența sistematică a variabilelor interne asupra marilor strategii ale principalelor puteri. Totuși, date fiind posibilele puncte comune dintre aliniere și dinamica socializării, Unipolar Politics ar
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
neorealiste și cele instituționaliste. În tabelul 1.1 sunt rezumate predicțiile asociate cu cele trei teorii operaționalizate, cu privire la sistemul internațional după Războiul Rece. Tabel 1.1 Teorii și predicții (rezumat) Variabilă Tipar general al activității instituționalizate Ajustări ale politicii externe Neorealism Schimbare majoră în balanța de putere globală 1 2 3 Tendință globală de balansare Structură conflictuală a relațiilor dintre marile puteri Slab instituționalizat Nivel scăzut al variației interne Instituționalism Variații interregionale ale interdependenței economice și instituționale 1 2 3 Stabilitatea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
termen lung ale sistemului internațional sunt modelate teoretic. Din acest motiv, capitolul teoretic urmărește să reevalueze principalele teorii ale relațiilor internaționale, precum și modul de conceptualizare a relației dintre ele. Scopul capitolului este de a realiza o nouă sinteză între intuițiile neorealismului, instituționalismului și liberalismului, care să poată crea o conexiune între descrierea generală coerentă a sfârșitului Războiului Rece și analiza tendințelor relațiilor dintre principalele puteri în perioada ulterioară tranziției de la Războiul Rece. Astfel, spre deosebire de alte studii, lucrarea de față urmărește să
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
puteri în perioada ulterioară tranziției de la Războiul Rece. Astfel, spre deosebire de alte studii, lucrarea de față urmărește să ofere o evaluare a cauzelor fundamentale ale colapsului sovietic, ca precondiție pentru analiza tendințelor relațiilor dintre state importante. În anii 1980 și 1990, neorealismul și instituționalismul au fost teoriile dominante ale sistemului internațional. Aceste abordări par a se baza pe asumpția că statele acționează rațional în urmărirea intereselor lor naționale, astfel "închizând într-o cutie neagră" trăsăturile interne ale statelor (Baldwin, 1993). În aceeași
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pe asumpția că statele acționează rațional în urmărirea intereselor lor naționale, astfel "închizând într-o cutie neagră" trăsăturile interne ale statelor (Baldwin, 1993). În aceeași perioadă, liberalismului îi era atribuită o perspectivă reducționistă. Așadar, a existat tendința de a considera neorealismul și instituționalismul mai compatibile unul cu celălalt decât cu abordarea liberală, în virtutea orientării lor sistemice. Capitolul teoretic contestă consensul existent referitor la relația dintre cele trei abordări, afirmând că acest consens s-a opus unei noi sinteze între intuițiile lor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
consensul existent referitor la relația dintre cele trei abordări, afirmând că acest consens s-a opus unei noi sinteze între intuițiile lor, potrivită lumii post-Război Rece. Vom dezvolta acest argument în două etape. Mai întâi reevaluăm interpretarea raționalistă convențională a neorealismului. Afirmăm că modelul neorealist nu cere asumpția raționalității actorilor pentru a produce explicații privind comportamentul internațional. În schimb, el poate fi interpretat ca bazându-se pe o logică a selecției, în care unitățile ce nu reacționează la imperativele balanței de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
argumentului este reinterpretarea descrierii convenționale și reducționiste a teoriei liberale prin prisma intuițiilor constructiviste asupra socializării. Apariția unei școli constructiviste în anii 1990 a facilitat procesul de creare a unei legături între pacea democratică și analiza la nivel sistemic. Reinterpretarea neorealismului și a liberalismului în această manieră plasează chestiunea socializării în centrul dezbaterilor mult mai ferm decât consensul anterior privitor la raționalism. Dezbaterile dintre neorealism și instituționalism s-au concentrat asupra problemei cooperării în anarhie. Prin contrast, dezbaterile dintre neorealiști și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
facilitat procesul de creare a unei legături între pacea democratică și analiza la nivel sistemic. Reinterpretarea neorealismului și a liberalismului în această manieră plasează chestiunea socializării în centrul dezbaterilor mult mai ferm decât consensul anterior privitor la raționalism. Dezbaterile dintre neorealism și instituționalism s-au concentrat asupra problemei cooperării în anarhie. Prin contrast, dezbaterile dintre neorealiști și liberali se referă la traiectoria generală a construcției identitare și a socializării în sistemul internațional. Această nouă axă a dezbaterilor contemporane oferă două avantaje
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Modelul neorealist are o viziune îngustă asupra socializării întrucât presupune că tendințele sistemice încurajează simpla reproducere a unei balanțe de putere waltziene. Totuși, reformularea modelului liberal arată că dinamica socializării la nivelul internațional ar putea fi mai complexă decât prevede neorealismul. Odată cu apariția unei mase critice de state liberale, pacea democratică ar putea înlocui balanța de putere ca tendință de echilibru dominantă în interiorul sistemului internațional. Prin urmare, dezbaterile dintre neorealiști și liberali, privind procesele de construcție a identității de stat și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
revendicare a dobândit greutate odată cu evoluțiile importante ce au avut loc în sistemul internațional după 1999. Ca urmare a crizei de la 11 septembrie 2001, precum și a intervențiilor americane ulterioare în Afganistan și Irak, se afirmă tot mai des că relevanța neorealismului crește. Evaluarea recentă a lui Robert Kagan asupra "diferenței de putere" ce apare între SUA și puterile de rangul doi, de exemplu, poate fi interpretată în lumina previziunilor neorealiste (Kagan, 2003). Chestiunea privitoare la intervalul de timp necesar pentru testarea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și puterile de rangul doi, de exemplu, poate fi interpretată în lumina previziunilor neorealiste (Kagan, 2003). Chestiunea privitoare la intervalul de timp necesar pentru testarea adecvată a predicțiilor neorealiste referitoare la sistemul internațional emergent atrage atenția, într-adevăr, asupra inexactității neorealismului ca instrument de analiză a politicii externe. Cu toate acestea, după recunoașterea acestei probleme fundamentale a neorealismului, concentrarea exclusivă asupra tranziției dintre 1989 și 1999 se poate justifica și pe temeiuri metodologice. Mai întâi, un deceniu reprezintă deja un interval
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
privitoare la intervalul de timp necesar pentru testarea adecvată a predicțiilor neorealiste referitoare la sistemul internațional emergent atrage atenția, într-adevăr, asupra inexactității neorealismului ca instrument de analiză a politicii externe. Cu toate acestea, după recunoașterea acestei probleme fundamentale a neorealismului, concentrarea exclusivă asupra tranziției dintre 1989 și 1999 se poate justifica și pe temeiuri metodologice. Mai întâi, un deceniu reprezintă deja un interval de timp extins pentru analizarea predicțiilor neorealiste. Orice studiu al naturii ordinii post-Război Rece realizat în acest
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
felul în care înțelegem sistemul internațional emergent (Keohane ș.a., 1993, p. 19). Capitolul 2 Reevaluarea logicii anarhiei Raționalitate versus reflexivitate Pornind de la intuițiile constructivismului și de la încercările recente de a dezvolta un model liberal al relațiilor internaționale, acest capitol compară neorealismul, instituționalismul și liberalismul în termenii modului de conceptualizare a alcătuirii și dinamicii sistemului internațional. SE argumentează că unii reprezentanți de marcă ai instituționalismului interpretează greșit neorealismul, ca fiind un model raționalist al sistemului internațional, cu scopul de a-și dezvolta
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
încercările recente de a dezvolta un model liberal al relațiilor internaționale, acest capitol compară neorealismul, instituționalismul și liberalismul în termenii modului de conceptualizare a alcătuirii și dinamicii sistemului internațional. SE argumentează că unii reprezentanți de marcă ai instituționalismului interpretează greșit neorealismul, ca fiind un model raționalist al sistemului internațional, cu scopul de a-și dezvolta argumentele împotriva principalelor revendicări neorealiste. Însă, neorealismul adoptă o logică reflexivă care se concentrează asupra proceselor de construcție identitară și socializare ce decurg din consecințele generative
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de conceptualizare a alcătuirii și dinamicii sistemului internațional. SE argumentează că unii reprezentanți de marcă ai instituționalismului interpretează greșit neorealismul, ca fiind un model raționalist al sistemului internațional, cu scopul de a-și dezvolta argumentele împotriva principalelor revendicări neorealiste. Însă, neorealismul adoptă o logică reflexivă care se concentrează asupra proceselor de construcție identitară și socializare ce decurg din consecințele generative ale anarhiei, și nu se bazează pe asumpții privind raționalitatea actorilor. Astfel, în timp ce neorealismul și liberalismul se deosebesc fundamental în termenii
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dezvolta argumentele împotriva principalelor revendicări neorealiste. Însă, neorealismul adoptă o logică reflexivă care se concentrează asupra proceselor de construcție identitară și socializare ce decurg din consecințele generative ale anarhiei, și nu se bazează pe asumpții privind raționalitatea actorilor. Astfel, în timp ce neorealismul și liberalismul se deosebesc fundamental în termenii evaluării caracterului și consecințelor de lungă durată ale anarhiei, se poate ca, de fapt, aceste două perspective să fie mai apropiate sub aspectul conceptualizării alcătuirii și dinamicii sistemului decât neorealismul și instituționalismul. Pe
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
actorilor. Astfel, în timp ce neorealismul și liberalismul se deosebesc fundamental în termenii evaluării caracterului și consecințelor de lungă durată ale anarhiei, se poate ca, de fapt, aceste două perspective să fie mai apropiate sub aspectul conceptualizării alcătuirii și dinamicii sistemului decât neorealismul și instituționalismul. Pe baza acestui argument se pune în cauză înțelegerea "liniară" a relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism, în care instituționalismul este privit ca reprezentând un punct de sinteză pe o axă între neorealism și liberalism. În schimb, aici
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
lungă durată ale anarhiei, se poate ca, de fapt, aceste două perspective să fie mai apropiate sub aspectul conceptualizării alcătuirii și dinamicii sistemului decât neorealismul și instituționalismul. Pe baza acestui argument se pune în cauză înțelegerea "liniară" a relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism, în care instituționalismul este privit ca reprezentând un punct de sinteză pe o axă între neorealism și liberalism. În schimb, aici se propune o înțelegere "triunghiulară" a relației dintre aceste trei modele, în care dezbaterile dintre neorealiști
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
alcătuirii și dinamicii sistemului decât neorealismul și instituționalismul. Pe baza acestui argument se pune în cauză înțelegerea "liniară" a relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism, în care instituționalismul este privit ca reprezentând un punct de sinteză pe o axă între neorealism și liberalism. În schimb, aici se propune o înțelegere "triunghiulară" a relației dintre aceste trei modele, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști reprezintă partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali reprezintă partea reflectivistă a abordării. Privit în acești
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
care nu a atins reflexivitatea. În cadrul unui astfel de sistem, dinamica socializării definește o buclă de retroacțiune negativă, care descurajează schimbarea culturală, iar identitățile unităților rămân stabile în timp. Mai jos se afirmă, de exemplu, că sistemul internațional imaginat de neorealism poate fi interpretat ca funcționând tocmai în acest mod. Astfel, reflexivitatea ca trăsătură a sistemelor sociale în condiții istorice specifice trebuie să fie deosebită de monitorizarea reflexivă ca trăsătură generică a acțiunii sociale. Vom evalua fiecare model în parte modelul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sistemice, și discută implicațiile acestor preocupări teoretice pentru structura programelor de cercetare din domeniu după Războiul Rece. Apoi, concluziile rezumă argumentele teoretice discutate și implicațiile lor pentru studiul relațiilor internaționale în perioada post-Război Rece. Modelul neorealist Variabila cheie identificată de neorealism este polaritatea sistemului internațional, definită în termenii distribuției capacităților militare între state. Această concluzie provine din precizările teoriei neorealiste. Waltz distinge clar structura sistemului intern de cea a sistemului internațional. Sistemele politice interne sunt centralizate și ierarhice, în timp ce structura sistemului
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sale anarhice, sistemul internațional devine un sistem de auto-ajutorare, balanța de putere apărând ulterior ca o consecință a eforturilor statelor de a realiza securitatea. Această balanță reflectă echilibrul structural al distribuției capacităților în interiorul sistemului internațional (Waltz, 1979). Așa cum observă Dessler, neorealismul se bazează pe un model pozițional al structurii, care se concentrează asupra poziționării unității în cadrul unei configurații oarecare de actori (Dessler, 1989, p. 449; și Wendt, 1987, p. 341). Astfel, sistemul imaginat de Waltz are un caracter reproductiv. Consecințele neintenționate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
împotriva voinței membrilor sistemului. Waltz lasă loc pentru transformarea sistemului internațional dacă principiul de ordonare al acestuia devine cel ierarhic, deși acest fapt este puțin probabil din cauza naturii anti-hegemonice a balanței de putere. Totuși, în ciuda rolului reproductiv al structurii în neorealism, modelul păstrează o calitate dinamică sau "generativă". Structura acționează ca un selector și, în timp, elimină unitățile care nu reușesc să răspundă imperativelor sistemului. Acest fapt îl face pe Waltz să evidențieze importanța "pătrunzătoare" a competiției și a socializării. Socializarea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
74-77). Sugestia lui Waltz potrivit căreia anarhia are efecte generative are implicații importante pentru modul în care conceptualizează rolul statului. De obicei, se consideră că Waltz presupune că statele sunt actori raționali. Keohane, un instituționalist reprezentativ, adoptă această înțelegere a neorealismului (Keohane, 1986b, p. 167). Totuși, susținând acest lucru, Keohane contracarează în mod conștient afirmația lui Waltz, potrivit căreia teoria lui "nu presupune asumpția raționalității ... din partea actorilor. Teoria afirmă pur și simplu că, dacă unii o duc relativ bine, atunci alții
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]