567 matches
-
explicate de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale - spre exemplu, probabilitatea războiului între Marile Puteri, durabilitatea alianțelor sau probabilitatea cooperării internaționale. Poate fi delimitat un cadran al neorealismului defensiv, cuprinzând teorii bazate pe asumpția că sistemul internațional oferă statelor stimulente pentru expansiune doar în anumite condiții. Aici se regăsesc, printre altele, teoria waltziană a balanței de putere sau teoriile preponderent structurale în privința dilemei securității. În cadranul neorealismului ofensiv
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
al neorealismului defensiv, cuprinzând teorii bazate pe asumpția că sistemul internațional oferă statelor stimulente pentru expansiune doar în anumite condiții. Aici se regăsesc, printre altele, teoria waltziană a balanței de putere sau teoriile preponderent structurale în privința dilemei securității. În cadranul neorealismului ofensiv, o poziție proeminentă este deținută de teoria lui Mearsheimer. Realismul neoclasic reunește teorii despre comportamentul statelor - spre exemplu, doctrina militară, preferințele în domeniul alianțelor, tipul de diplomație promovat. În cadranul defensiv se află teoria balanței de securitate sau teoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Steven Krasner sau Joseph Grieco. Dacă facem abstracție de această omisiune și de apariția distincției între curentul ofensiv și cel defensiv, ale cărei rădăcini țin - așa cum s-a discutat în secțiunile anterioare - de interpretarea implicațiilor anarhiei, delimitarea realismului neoclasic față de neorealism poate fi interpretată tot prin prisma relaxării asumpțiilor naturaliste și holiste găsite în versiunea structurală a lui Waltz. De asemenea, prin plasarea împreună, în cadranul neorealismului defensiv, a teoriei structurale waltziene și a versiunilor realist-defensive axate pe teoria jocurilor, se
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
s-a discutat în secțiunile anterioare - de interpretarea implicațiilor anarhiei, delimitarea realismului neoclasic față de neorealism poate fi interpretată tot prin prisma relaxării asumpțiilor naturaliste și holiste găsite în versiunea structurală a lui Waltz. De asemenea, prin plasarea împreună, în cadranul neorealismului defensiv, a teoriei structurale waltziene și a versiunilor realist-defensive axate pe teoria jocurilor, se observă că și această tipologie reflectă ideea continuității între orientări. Și în studiile de securitate, neorealismul waltzian a constituit o bază de elaborare a unor demersuri
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a lui Waltz. De asemenea, prin plasarea împreună, în cadranul neorealismului defensiv, a teoriei structurale waltziene și a versiunilor realist-defensive axate pe teoria jocurilor, se observă că și această tipologie reflectă ideea continuității între orientări. Și în studiile de securitate, neorealismul waltzian a constituit o bază de elaborare a unor demersuri mai puțin parcimonioase, dar poate mai relevante din perspectiva politicii externe. Lucain-Dumitru Dîrdală NEOLIBERALISMUL Programul de cercetare neoliberal s-a conturat, începând cu anii ’80, pe fondul nevoii de reconsiderare
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
politica internă, luarea deciziilor și procesarea informațiilor, astfel încât golul dintre mediile extern și intern să fie umplut în mod sistematic (Keohane, 1986, p. 191). Programul de cercetare structural modificat, în viziunea lui Keohane, trebuie să pornească de la meritele demonstrate de neorealism, care ne ajută să înțelegem politica mondială drept un fenomen în parte sistemic și ne oferă o teorie logic coerentă care stabilește contextul pentru acțiunea statului. Această teorie, fiind relativ simplă și clară, poate fi modificată progresiv pentru a atinge
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
respectă aceste reguli, precum și de a se acorda atenție rolului instituțiilor (Keohane, 1986, p. 194). Liberalism și neoliberalism Limitările percepute ale realismului structural contribuie semnificativ la conturarea programului de cercetare neoliberal, însă confluența agendelor de cercetare și a metodologiilor între neorealism și neoliberalism nu trebuie să treacă în plan secund faptul că ultimul se dezvoltă, totuși, în spațiul reflecției liberale. Termenul „neoliberalism” este folosit de Joseph Nye în 1988 (Nye, 1988), iar în același an cercetătorul realist Joseph Grieco folosește sintagma
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
vor da dovadă de loialitate față de normele promovate de instituții, atât timp cât acestea le vor servi interesele. În timp însă, apreciază neoliberalii, instituțiile internaționale pot modela percepțiile liderilor politici în ceea ce privește interesele naționale, facilitând astfel cooperarea internațională. Înainte de a prezenta coordonatele dezbaterii neorealism - neoliberalism, trebuie menționat că între cele două școli a avut loc o „reconciliere” asupra unor teme care, anterior, făcuseră obiectul unor dispute. Astfel, neoliberalii s-au despărțit de abordarea politicii internaționale în termeni morali, caracteristică teoretizărilor liberale din anii ’30-
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
intrinseci ale politicii internaționale: deși neorealiștii vor tinde să accentueze mai mult dimensiunea conflictului, iar neoliberalii pe cea a cooperării, au fost depășite dihotomiile care marcaseră dezbaterile anterioare între realiști și liberali (Baldwin, 1993, p. 9). Repere teoretice ale dezbaterii neorealism - neoliberalism Literatura consacrată dezbaterii neorealism-neoliberalism a evidențiat mai multe teme de controversă, între care există, evident, multiple conexiuni. În cele ce urmează, vor fi abordate patru teme ce pot oferi o perspectivă utilă asupra dezbaterii: problema anarhiei internaționale; câștiguri relative
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
multe aspecte importante ale instituționalismului neoliberal și ale realismului structural pot fi văzute drept cazuri speciale ale unui model mai general de sistem internațional (Powell, 1993, pp. 210-211). Referitor la metafora privind cele două lumi diferite pe care le studiază neorealismul și neoliberalismul, ea este valabilă doar într-un sens „cantitativ”: neoliberalii se orientează cu predilecție înspre alte fenomene internaționale decât cele care țin de securitate. Însă aceasta nu înseamnă că ei neglijează sau recunosc vreo supremație incontestabilă a realismului în
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
proprie teoriilor cauzale. Deși atât de popular în ultimii zece ani - sau poate tocmai datorită popularității sale -, constructivismul a stârnit numeroase critici. Pentru unii autori, încercarea explicită a constructiviștilor de a găsi o cale de mijloc, celebra via media între neorealism și neoliberalism, pozitivism și post-pozitivism, materialism și idealism, îl face să fie o construcție teoretică șubredă, mozaicată, cu un grad de generalitate care se pretează la adaptări în fiecare dintre cele două tabere enumerate în dihotomiile de mai sus și
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în capitolul următor, doar pentru simpla existență are nevoie de o serie de condiții speciale, între care cea mai importantă este încrederea reciprocă. Provocarea reprezentată de raționalitatea actorului nu putea scăpa atenției celor mai importante teorii preocupate de acest aspect - neorealismul și neoliberalismul -, ea fiind pusă mai cu seamă în termenii problemei câștigurilor relative și absolute, discutată într-un capitol anterior. Privite prin prisma scepticismului realist, regimurile nu pot asigura securitatea unui stat. Eșecul tratatelor SALT poate fi pus pe seama neîncrederii
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Cambridge University Press, Cambridge Bacevich, Andrew J. (2002), American Empire: The Realities and Consequences of U.S. Diplomacy, Harvard University Press. Baldwin, David A. (1980), „Interdependence and Power: A Conceptual Analysis”, International Organization, 34 (4), toamna. Baldwin, David A. (1993), „Neoliberalism, neorealism, and world politics”, în David A. Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate, Columbia University Press, New York. Baldwin, David A. (1993a), „Anarchy in International Relations Theory: The Neorealist-Neoliberal Debate”, în David A. Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Empire: The Realities and Consequences of U.S. Diplomacy, Harvard University Press. Baldwin, David A. (1980), „Interdependence and Power: A Conceptual Analysis”, International Organization, 34 (4), toamna. Baldwin, David A. (1993), „Neoliberalism, neorealism, and world politics”, în David A. Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate, Columbia University Press, New York. Baldwin, David A. (1993a), „Anarchy in International Relations Theory: The Neorealist-Neoliberal Debate”, în David A. Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate, Columbia University Press, New York. Barkawi, Tarak, Laffey, Mark
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
David A. (1993), „Neoliberalism, neorealism, and world politics”, în David A. Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate, Columbia University Press, New York. Baldwin, David A. (1993a), „Anarchy in International Relations Theory: The Neorealist-Neoliberal Debate”, în David A. Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate, Columbia University Press, New York. Barkawi, Tarak, Laffey, Mark (1999), „The Imperial Peace: Democracy, Force and Globalization”, European Journal of International Relations, 5 (4). Barnett, Thomas P.M., Gaffney, Henry H. Jr. (2003), „Global Transaction Strategy”, Military
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
26, 30 septembrie. Cooper, Robert (2002), „The Post-Modern State”, în Mark Leonard (ed.), Re-Ordering the World, The Foreign Policy Center, Londra. Cox, Robert W. (1986), „Social Forces, States and World Order: Beyond International Relations Theory”, în Robert O. Keohane (ed.), Neorealism and Its Critics, Columbia University Press, New York. Creveld, Martin van (1991), Future War, Brassey’s, Londra. Dahrendorf, Ralf (2000), „Forward”, în Fran Tonkiss, Andrew Passey, Natalie Fenton, Leslie C. Helms (eds.), Trust and Civil Society, St. Martin’s Press, New York
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Cooperation: A Realist Critique of the Newest Liberal Institutionalism”, International Organization, 42 (3), vara. Grieco, Joseph M. (1993), „Understanding the Problem of International Cooperation: The Limits of Neoliberal Institutionalism and the Future of Realist Theory”, în David A. Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate, Columbia University Press, New York. Griffiths, Martin (2003), Relații internaționale: școli, curente, gânditori, Ziua, București. Guzzini, Stefano (2001), Realism și relații internaționale, Institutul European, Iași. Haas, Ernest B. (1953), „The Balance of Power: Prescription, Concept, or
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
to 2000, Fontana Press, Londra. Keohane, Robert O. (1984), After Hegemony. Cooperation and Discord în the World Political Economy, Princeton University Press, Princeton. Keohane, Robert O. (1986), „Theory of World Politics: Structural Realism and Beyond”, în Robert O. Keohane (ed.), Neorealism and Its Critics, Columbia University Press, New York. Keohane, Robert O. (1993), „Institutional Theory and the Realist Challenge After the Cold War”, în David A. Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate, Columbia University Press, New York. Keohane, Robert O., Nye
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Theory of World Politics: Structural Realism and Beyond”, în Robert O. Keohane (ed.), Neorealism and Its Critics, Columbia University Press, New York. Keohane, Robert O. (1993), „Institutional Theory and the Realist Challenge After the Cold War”, în David A. Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate, Columbia University Press, New York. Keohane, Robert O., Nye, Joseph S. Jr. (1977, 1989), Power and Interdependence: World Politics în Transition, Little, Brown and Co., Boston. Keohane, Robert O., Nye, Joseph S. Jr. (1987), „Power and
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Cornell University Press, Ithaca, NY. Krasner, Stephen (1985), Structural Conflict: The Third World Against Global Liberalism, University of California Press, Berkeley. Krasner, Stephen D. (1993), „Global Communications and National Power: Life on the Pareto Frontier”, în David A. Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate, Columbia University Press, New York. Kratochwill, Friederich (2000), „Constructing a New Orthodoxy? Wendt’s «Social Theory of International Politics» and the Constructivist Challenge”, Millennium: Journal of International Studies, 29 (1). Krauthammer, Charles (1990-1991), „The Unipolar Moment
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Kupchan, Charles A., Kupchan, Clifford A. (1995), „The Promise of Collective Security”, International Security, 20 (1), vara. Kurth, James (2006), „Humanitarian Intervention After Iraq: Legal Ideals vs. Military Realities”, Orbis, 50 (1), ianuarie. Lamy, Steven L. (2005), „Contemporary mainstream approaches: neorealism and neoliberalism”, în John Baylis, Steve Smith (eds.), The Globalization of World Politics: An Introduction to International Relations, ed. a III-a, Oxford University Press, Oxford. Lavik, Nils Johan (2002), „Folkemord - noen medisinske og psykologiske aspekter” („Crime în masă - câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
New York. Mueller, John (2000), „The Banality of «Ethnic War»”, International Security, 25 (1), vara. Müller, Harald (2001), „Security Cooperation”, în Walter Carlsnaes, Thomas Risse, Beth A. Simmons (eds.), Handbook of International Relations, Sage Publications, Londra. Nye, Joseph S. Jr. (1988), „Neorealism and neoliberalism”, World Politics, 40 (2), ianuarie. Nye, Joseph S. Jr. (1997), Understanding International Conflicts, ed. a II-a, Longman, New York. Nye, Joseph S. Jr. (2002), „Hard and Soft Power in a Global Information Age”, în Mark Leonard (ed.), Re-Ordering
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pentru prima dată în 1976 și reeditat în Paul F. Diehl (ed.), The Politics of International Organizations. Patterns and Insights, Dorsey Press, Chicago, 1989. Powell, Robert (1993), „Absolute and Relative Gains în Internatonal Relations Theory”, în David A. Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate, Columbia University Press, New York. Powell, Robert (1994), „Anarchy in International Relations Theory: the Neorealist-Neoliberal Debate”, International Organization, 48 (2), primăvara. Pugh, Michael (2002), „Policing the World: Lord Davies and the Quest for Order in the
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
International Relations”, World Politics, 14 (1). Singer, Peter W. (2004), Corporate Warriors: The Rise of the Privatised Military Industry, Cornell University Press, Ithaca, NY. Snidal, Duncan (1993), „Relative Gains and the Pattern of International Cooperation”, în David A. Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate, Columbia University Press, New York. Snow, Donald M. (1996), Uncivil Wars: International Security and the New Pattern of Internal Conflicts, Lynne Rienner Publishers, Boulder. Snyder, Glenn H. (1997), Alliance Politics, Cornell University Press, Londra. Sørensen, Georg
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
echivalent cu a răspunde și, cu atât mai mult, a nega principala critică realistă referitoare la posibilitatea unei asemenea instituționalizări într-un sistem politic dominat de principiul anarhiei. Aceasta este o dezbatere separată în care trebuie consemnate argumentele confruntării dintre neorealism și instituționalismul neoliberal, dar și analize ale conceptului de anarhie așa cum derivă din varianta structurală a constructivismului reprezentată de Alexander Wendt. În al doilea rând, dezbaterile în jurul propunerii unei Forțe Polițienești Internaționale evidențiază varietatea conceptuală a internaționalismului liberal în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]