474 matches
-
principiilor liberale care evită determinismul și pune accent pe semnificația pătrunzătoare a instituțiilor internaționale, fără a denigra rolul puterii statului" (Keohane, 1989a, p. 11). Înțeles în acești termeni, instituționalismul are o poziție unică, de pe care subsumează punctele tari ale perspectivei neorealiste și ale celei liberale. În baza acestei concepții privind neorealismul, Keohane argumentează că neorealismul și instituționalismul împărtășesc asumpții raționaliste. Prin contrast, deși instituționalismul și liberalismul împărtășesc o preocupare pentru instituțiile internaționale, abordările lor diferă pentru că prima teorie este raționalistă, iar
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fie pentru o abordare raționalistă, fie pentru una reflectivistă, în cazul studiului politicii mondiale. Dar acest lucru pare puțin probabil întrucât afirmația lui Keohane citată mai sus specifică în mod clar că instituționalismul încorporează cele mai convingătoare elemente ale perspectivei neorealiste și ale celei liberale. Modelând cooperarea pe baza premiselor raționaliste, Keohane caută o cale de mijloc instituționalistă. O astfel de analiză presupune o conceptualizare "liniară" a relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism. Se consideră că instituționalismul reprezintă punctul de sinteză
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
raționaliste. Dezbaterile teoretice trebuie să se concentreze asupra condițiilor în care statele vor fi preocupate de câștigurile relative și de cele absolute. Cercetătorii trebuie să testeze empiric neorealismul și instituționalismul în sistemul internațional emergent post-Război Rece (Keohane, 1993, pp. 273-291). Neorealiștii au anticipat că, odată cu sfârșitul Războiului Rece, tendința sistemului internațional de a încuraja statele să urmărească strategii de balansare va însemna că o etapă a unipolarității dominate de SUA se va transforma într-o ordine multipolară mai complexă, predispusă la
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
este mai apropiat de liberalism decât de cadrul alegerii raționale avansat de instituționalism. În loc să ne imaginăm relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism în termenii unei axe liniare, putem conceptualiza relația printr-un triunghi. Într-o astfel de conceptualizare, dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă a triunghiului pentru că devotamentul neorealismului față de un model pozițional al structurii faforizează o interpretare raționalistă. Prin contrast, dezbaterile dintre neorealiști și liberali, referitoare la consecințele generative ale anarhiei și la traiectoria generală a construirii identității
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
axe liniare, putem conceptualiza relația printr-un triunghi. Într-o astfel de conceptualizare, dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă a triunghiului pentru că devotamentul neorealismului față de un model pozițional al structurii faforizează o interpretare raționalistă. Prin contrast, dezbaterile dintre neorealiști și liberali, referitoare la consecințele generative ale anarhiei și la traiectoria generală a construirii identității și socializării în sistemul internațional alcătuiesc partea reflectivistă a triunghiului. Modelul triunghiular al relației dintre teoria neorealistă, teoria instituționalistă și cea liberală este ilustrat în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
faforizează o interpretare raționalistă. Prin contrast, dezbaterile dintre neorealiști și liberali, referitoare la consecințele generative ale anarhiei și la traiectoria generală a construirii identității și socializării în sistemul internațional alcătuiesc partea reflectivistă a triunghiului. Modelul triunghiular al relației dintre teoria neorealistă, teoria instituționalistă și cea liberală este ilustrat în Figura 2.2. O asemenea conceptualizare pune sub semnul întrebării validitatea enunțului lui Keohane, potrivit căruia instituționalismul reprezintă baza cea mai puternică pentru subsumarea programelor de cercetare ale abordărilor concurente. Ea sugerează
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ca un moment în care proprietățile emergente ale sistemului se modifică, cu consecința apariției unei schimbări majore a tiparelor de poziționare din sistem. Efectele asupra sistemului prevăzute de modelul liberal sunt, prin urmare, diferite de cele identificate de neorealism. Modelul neorealist prevede efecte liniare, în care retroacțiunea negativă promovează reproducerea homeostatică. Prin contrast, efectele asupra sistemului în modelul liberal sunt non-liniare pentru că există "o disproporție între magnitudinea cauzei și efecte, care va depinde de sistemul în ansamblu" (Jervis, 1997, p. 146
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în mai multe feluri, către schimbare în structura culturală a sistemului internațional. Considerarea colapsului Uniunii Sovietice ca fiind simptomatic pentru modificarea structurii culturale a sistemului internațional generează un program de cercetare mult mai amplu decât cel propus prin dezbaterea dintre neorealiști și instituționaliști. Huntley se inspiră din intuițiile liberale și emite ipoteza potrivit căreia în era post-Război Rece există forțe sistemice puternice, care vor încuraja răspândirea unei structuri pașnice a relațiilor dintre marile puteri în politica mondială. El afirmă că liberalismul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
un set de predicții privind tendințele comportamentale din sistemul internațional, set distinct în raport cu modelul liberal. În general, liberalismul oferă o agendă de cercetare mai extinsă geografic și care pătrunde mai adânc în interacțiunile intern-internațional decât cea rezultată în urma dezbaterilor dintre neorealiști și instituționaliști. Această agendă poate separa predicțiile teoriei liberale de perspectivele teoretice concurente, și indică un set posibil de criterii comportamentale prin care aceste predicții pot fi măsurate. Privit astfel, sfârșitul Războiului Rece a deschis un context istoric unic pentru
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
raționalistă.S-ar putea susține că neorealismul a adoptat logica reflexivă ce se concentrează asupra selecției și socializării ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. Aceasta implică o conceptualizare triunghiulară a relației dintre cele trei teorii, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști reprezintă partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali partea reflectivistă. Înțeleasă în acești termeni, probabil că focalizarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și dinamicii socializării de lungă durată din sistemul internațional va fi mai productivă din
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
logica reflexivă ce se concentrează asupra selecției și socializării ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. Aceasta implică o conceptualizare triunghiulară a relației dintre cele trei teorii, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști reprezintă partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali partea reflectivistă. Înțeleasă în acești termeni, probabil că focalizarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și dinamicii socializării de lungă durată din sistemul internațional va fi mai productivă din perspectiva căutării unei sinteze generale între teoriile concurente ale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
secol este încercarea de a dezvolta teoria sistemică. Teoria sistemică oferă explicații generale, parcimonioase ale tiparelor de comportament din politica internațională și promite disciplinei rigoarea logică și intuiția explicativă cerute de statutul ei de știință socială modernă. Totuși, dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști devin tot mai neproductive, atât teoretic, cât și empiric. Chiar și participanți importanți la dezbatere recunosc de mult timp că aceasta "tinde să tulbure, și nu să clarifice lucrurile" (Powell, 1994, pp. 313 și 344). Dar motivul acestui
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
adevăr se poate că tocmai angajamentul instituționalismului față de raționalism a blocat activ dezvoltarea unui model al sistemului internațional compatibil cu intuițiile liberale. O abordare mai nuanțată propune o înțelegere triunghiulară a relației dintre cele trei modele, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali partea reflectivistă. O astfel de conceptualizare permite o apreciere mai amplă a conexiunilor complexe dintre cele trei școli. Mai mult, ea evidențiază modul în care concentrarea liberalismului asupra consecințelor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a blocat activ dezvoltarea unui model al sistemului internațional compatibil cu intuițiile liberale. O abordare mai nuanțată propune o înțelegere triunghiulară a relației dintre cele trei modele, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali partea reflectivistă. O astfel de conceptualizare permite o apreciere mai amplă a conexiunilor complexe dintre cele trei școli. Mai mult, ea evidențiază modul în care concentrarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei îi permite să subsumeze atât programul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cele din urmă, aceste considerații teoretice au implicații importante pentru conținutul programelor de cercetare din cadrul disciplinei în perioada post-Război Rece. Susținătorii neorealismului, instituționalismului și liberalismului afirmă că prăbușirea Uniunii Sovietice prezintă o oportunitate istorică pentru testarea enunțurilor lor teoretice concurente. Neorealiștii au elaborat o analiză pesimistă asupra naturii schimbării sistemice după Războiul Rece, prezicând o revenire la multipolaritatea conflictuală la scară globală. Reacțiile instituționalismului și liberalismului variază în mod considerabil. Pe baza preferinței lor pentru rafinarea modelelor raționaliste, instituționaliștii sugerează că
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
context european. Totuși, în formularea acestor enuțuri, instituționaliștii nu țin seama în totalitate de faptul că prăbușirea Uniunii Sovietice, una dintre cele mai semnificative evoluții din politica mondială din ultima jumătate de secol, nu a fost prevăzută nici de teoria neorealistă a relațiilor internaționale, și nici de cea instituționalistă. Ca atare, ei nu acordă suficientă atenție posibilității ca sfârșitul Războiului Rece și apariția unui corpus relativ stabil de state democratice liberale să fi ridicat întrebări fundamentale privind dinamica istorică de lungă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
această evoluție în termenii efectelor pe termen lung ale anarhiei, precum și să ofere o agendă mai bogată și mai provocatoare de cercetare a naturii schimbării internaționale după Războiul Rece. Specialiștii relațiilor internaționale pot și trebuie să învețe în urma dezbaterilor dintre neorealiști și instituționaliști, care au loc de peste douăzeci și cinci de ani, pentru a revitaliza teoria sistemică pentru perioada post-Război Rece. Totuși, în acest sens, ei trebuie să abordeze critic ceea ce s-a transformat în asumpții teoretice adânc înrădăcinate, și să gândească în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fost anulate de imperativele copleșitoare ale rivalității dintre superputeri. Totuși, după colapsul brusc al blocului sovietic, problema germană a reapărut în mod subit și neașteptat ca o chestiune centrală. În acest capitol vom aplica cele trei modele ale relațiilor internaționale neorealist, instituționalist și liberal pentru analiza strategiilor adoptate de Germania în perioada cuprinsă între 1989 și 1999. Pe baza acestei discuții vom concluziona cu privire la natura reacției Germaniei față de sfârșitul Războiului Rece, precum și la opțiunile strategice cu care se confruntă în sistemul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
deveni mai asertivă în apărarea intereselor sale naționale, precum și că va acționa mai independent în urmărirea obiectivelor politicii sale externe. Alți analiști prezintă o poziție mai moderată, compatibilă cu o versiune modificată a neorealismului, care păstrează unele afinități cu argumentele neorealiste (Baring, 1994; Garton Ash, 1994; Gillessen, 1994; Joffe, 1994; Schollgen, 1994; Schwarz, 1994; Bluth, 1995; Otte, 2000). În timp ce aceste analize acordă o importanță diferită predicțiilor mai dure ale neorealismului, autorii sprijină enunțul neorealist potrivit căruia schimbările din sistemul internațional vor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
neorealismului, care păstrează unele afinități cu argumentele neorealiste (Baring, 1994; Garton Ash, 1994; Gillessen, 1994; Joffe, 1994; Schollgen, 1994; Schwarz, 1994; Bluth, 1995; Otte, 2000). În timp ce aceste analize acordă o importanță diferită predicțiilor mai dure ale neorealismului, autorii sprijină enunțul neorealist potrivit căruia schimbările din sistemul internațional vor încuraja un comportament mai independent decât în trecut al Germaniei în cadrul instituțiilor multilaterale. Neorealiștii au identificat diverse aspecte ale procesului de unificare ca reflectându-le predicțiile despre strategiile Germaniei după Războiul Rece. Mai
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Bluth, 1995; Otte, 2000). În timp ce aceste analize acordă o importanță diferită predicțiilor mai dure ale neorealismului, autorii sprijină enunțul neorealist potrivit căruia schimbările din sistemul internațional vor încuraja un comportament mai independent decât în trecut al Germaniei în cadrul instituțiilor multilaterale. Neorealiștii au identificat diverse aspecte ale procesului de unificare ca reflectându-le predicțiile despre strategiile Germaniei după Războiul Rece. Mai întâi, administrația Kohl nu consultat opinia anglo-franceză în chestiunea unificării germane înainte de a face din această politică un obiectiv declarat. În
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
neatent poate reaprinde în mod neintenționat anxietăți de securitate tradiționale în contextul european. Indiferent de intențiile reale ale Germaniei, țări precum Marea Britanie, Franța și Polonia au fost foarte îngrijorate din cauza comportamentului german din această perioadă. Alte dovezi în sprijinul ipotezelor neorealiste vin din direcția comportamentului german în situațiile de criză internațională de la începutul perioadei post-unificare. În decembrie 1991, în ajunul întâlnirii de la Maastricht, Germania a anunțat că va recunoaște formal Slovenia și Croația până la sfârșitul anului, chiar și unilateral. Acest anunț
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Așadar, ele au depășit mult pașii anteriori în această direcție (Hyde-Price, 2001, pp. 158-159). În general, se poate afirma că, în anii 1990, Germania a "revenit la normalitate" în politica sa externă (Heilbrun, 1994, p. 48). În concordanță cu predicțiile neorealiste, Germania a renunțat la multe dintre neclaritățile constituționale și politice pe acest subiect, în lumina punctelor slabe ale reacției pur diplomatice la crizele internaționale. De asemenea, neorealiștii ar putea evidenția eforturile germane de a consolida integrarea pentru apărarea europeană în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
normalitate" în politica sa externă (Heilbrun, 1994, p. 48). În concordanță cu predicțiile neorealiste, Germania a renunțat la multe dintre neclaritățile constituționale și politice pe acest subiect, în lumina punctelor slabe ale reacției pur diplomatice la crizele internaționale. De asemenea, neorealiștii ar putea evidenția eforturile germane de a consolida integrarea pentru apărarea europeană în anii 1990, precum și problemele generate de acest fapt pentru participarea Germaniei în NATO. În cadrul pregătirilor pentru Tratatul de la Maastricht, Germania a fost un actor esențial pentru încurajarea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
transatlantice ale Germaniei. În timp ce a sprijinit eforturile de consolidare a "Pilonului european" al Alianței, administrația Clinton își menține îngrijorarea privind apariția unei grupări UE în interiorul NATO, și succesiunea operațiunilor sub comandă UE și sub comandă NATO (Hyde-Price, 2001, p. 198). Neorealiștii ar putea pe bună dreptate să aprecieze că aceste dificultăți diplomatice reflectă tensiuni emergente în diplomația germană, precum și apariția unei structuri internaționale multipolare, în care America și principalii ei aliați europeni urmăresc obiective conflictuale. Din această perspectivă, Germania se folosește
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]