302 matches
-
Salum, repunând liniile frontului aproximativ pe pozițiile inițiale. În perioada de acalmie care a urmat, forțele Aliaților s-au reorganizat, fiind formată Armata a 8-a britanică în principal din unități britanice, australiene și indiene, dar și din subunități sud-africane, neozeelandeze și franceze. Noua armată a lansat o ofensivă și a recucerit teritoriul recent ocupat de Rommel, nereușind să recucerească însă garnizoanele de la Bardia și Salum. Linia frontului a ajuns din nou la Agheila. După ce s-a reaprovizionat prin portul Tripoli
Campania din Africa de Nord (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307994_a_309323]
-
declarat război Germaniei pe 3 septembrie 1939, după declarația Regatului Unit, diferența fiind datorată în principal diferenței de fus orar. Noua Zeelandă a trimis o divizie pe teatrul de război din Europa și a participat la luptele din Pacific. Deși insulele neozeelandeze nu au fost atacate, rata pierderilor de vieți omenești din rândul personalului militar a fost cea mai ridicată dintre rândul națiunilor Commonwealthului, cu excepția Regatului Unit. La fel ca Belgia, Olanda și-a proclamat neutralitatea în 1939. În mai 1940, după
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Subtle Tea", "Chorus Of Voices" ("TJMF Publishing", 2004), "L.A. Melange" ("Sybaritic Press", 2005), "The Orange Room Review", "Art With Words", "Flutter Poetry Journal", în revistele britanice "Magma Poetry , "Banipal" (fragment din romanul "Planuri de viață") și "Poetry Can", în revista neozeelandeză "Southern Ocean Review" și în revista canadiană "Stellar Showcase Journal". Între 2005 și 2009 a fost redactor al website-ului american de poezie "Poetry Circle". "Este co-autor, împreună cu poeții americani D.M. Timney și Michael Cotner, al volumului de poezie "Transatlantic Crossings
Vasile Baghiu () [Corola-website/Science/306864_a_308193]
-
fost obligat să intervină pentru a salva onoarea aliatului său. Pe 27 aprilie, trupele germane au intrat în Atena și au arborat steagul nazist pe Acropole. Între 27 și 28 aprilie, britanicii au evacuat aproximativ 43.000 de soldați englezi, neozeelandezi, greci și iugoslavi în Creta. Totuși, aproximativ 8.000 de soldați aliați au fost luați prizonieri. Pe 20 mai, mii de parașutiști germani sub conducerea lui Kurt Student au fost lansați deasupra Cretei. Parașutiștii germani au suferit pierderi grele, iar
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
Oldsmobile V8 al unui automobil de stradă, constă în faptul ca erau răcite cu apă. Asfel Brabham a dominat două sezoane, câștigând titlurile mondiale din 1966 și 1967, la piloți ele fiind împărțite în mod egal de Jack Brabham și neozeelandezul Denny Hulme. Nemulțumit de decizia companiei Climax de a nu construi un motor nou pentru sezonul 1966, când însă motoarele vechi erau în continuare acceptate, Colin Chapman, fondatorul si directorul echipei Lotus a început să discute cu americanii de la Ford
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
s-a întins pe mai mult de două decenii. Cooptat de McLaren la cererea sponsorului, Emerson Fittipaldi a adus primele titluri mondiale ale acestei echipei, în 1974. McLaren era prezentă în campionatul mondial încă din 1966, fiind echipa creată de neozeelandezul Bruce McLaren, fost coleg de echipă cu Jack Brabham la Cooper, iar în 1968 a câștigat prima cursă - Marele Premiu al Belgiei. Totuși, până în acel an McLaren nu contase în lupta de la vârf. După ce a câștigat titlurile mondiale din 1964
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
în Noua Zeelandă, unde, spre deosebire de predecesorul său nu a debutat direct pe prima poziție, ci a atins—o ulterior. Cu toate acestea, „Stickwitu”, a rezistat în fruntea clasamentului timp de două săptămâni, spre deosebire de predecesorul său care a staționat în vârful clasamentului neozeelandez doar o săptămână.
Stickwitu () [Corola-website/Science/312710_a_314039]
-
până atunci. Asaltul a fost lansat pe 20 mai 1941. Germanii au atacat cele trei mari aeroporturi ale insulei - Maleme, Rethimnon șiHeraklion - cu parașutiști și infanterie transportată cu planoarele. Germanii au trebuit să înfrângă rezistența îndârjită a trupelor britanice, australiene, neozeelandeze și grecești, sprijinite de milițiile locale. La sfârșitul primei zile, nici un obiectiv al planului inițial german nu fusese cucerit, atacatorii suferind însă pierderi foarte mari, aproximativ 4.000 de morți și răniți. În ziua următoare, datorită lipsei de comunicare dintre
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
de 7 672 trupe combatante și Noua Zeelandă cu 552. Mai mult de 60.000 de australieni s-au implicat personal în timpul războiului, din care 521 au fost uciși și mai mult de 3.000 de răniți . Aproximativ 3.000 de neozeelandezi au servit în Vietnam, pierderile fiind de 37 morți și 187 răniți . Majoritatea australienilor și neeozeelandezi au servit în Primul Grup operativ australian în provincia Phuoc Tuy. În Vietnamului de Sud au fost expediați un număr de 10 450 filipinezi
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
indiană a fost distrusă aproape în întregime. Auchinleck a creat o poziție defensivă puternică formată din două puncte întărite la fiecare cap al căii ferate de la El Alamein line (apărate de Divizia I sud-africană și de Divizia a 2-a neozeelandeză), legate între ele de o serie de tranșee și poziții fortificate de artilerie. În centrul liniei defensive și puțin în spatele ei se afla Înălțimile Ruweisat, de pe care se putea controla toată zona joasă din vecinătate. Când forțele lui Rommel au
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
au dus la câștiguri importante, datorită câmpurilor minate, a focului precis al artileriei și a hotărârii apărătorilor. Pentru a scădea presiunea pe flancul dreapta și în centrul liniilor sale defensive, Auchinleck a ordonat lansarea unui contraatac din zona apărată de neozeelandezi (zona denumită „ Qattara box” sau „Kaponga box”) pe 3 iulie. În prima zi, elemente ale Brigăzii a 4-a neozeelandeze, sprijinite de patru baterii de artilerie, a înaintat pe trei direcții spre pozițiile Diviziei blindate Ariete, aflată într-o depresiune
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
a înaintat pe trei direcții spre pozițiile Diviziei blindate Ariete, aflată într-o depresiune largă. Divizia italiană a pierdut în luptă 531 de soldați (din care 350 de prizonieri), 36 de piese de artilerie, 6 tancuri și 55 de camioane. Neozeelandezii au încercat să taie legătura restului diviziei italiene cu grosul forțelor Axei, dar încercarea lor a eșuat în fața atacului puternic al Diviziei Brescia de la El Mreir. După atacul neozeelandezilor, Brigada a 9-a indiană și Brigada a 7-a motorizată
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
36 de piese de artilerie, 6 tancuri și 55 de camioane. Neozeelandezii au încercat să taie legătura restului diviziei italiene cu grosul forțelor Axei, dar încercarea lor a eșuat în fața atacului puternic al Diviziei Brescia de la El Mreir. După atacul neozeelandezilor, Brigada a 9-a indiană și Brigada a 7-a motorizată indiană au atacat la rândul lor spre nord și, după trei zile de lupte au ajuns aproape de Deir el Shein. În timpul unui atac de noapte, un batalion de maori
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
și Brigada a 7-a motorizată indiană au atacat la rândul lor spre nord și, după trei zile de lupte au ajuns aproape de Deir el Shein. În timpul unui atac de noapte, un batalion de maori din Divizia a 2-a neozeelandeză a reușit să străpungă liniile Diviziei italiene Brescia. Contraatacurile italienilor au redus câștigurile Aliaților în acest sector. În acest punct al luptelor, Rommel a constatat că forțele sale sunt prea obosite și nu mai pot înainta. Pentru a le permite
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
punct de vedere un impas tactic, dar puterile Axei au fost oprite din înaintarea lor spre Alexandria și mai departe spre Cairo. Armata a 8-a a pierdut peste 13.000 de oameni în iulie (din care 4.000 de neozeelandezi și 3.000 de indieni), dar a reușit să ia 7.000 de prizonieri și a provocat pierderi importante inamicului în oameni, echipamente și blindate. La începutul lunii august, Winston Churchill și Șeful Marelui Stat Major Imperial Britanic, generalul Alan
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
l-a numit pe generalul Sir Ian Hamilton la comanda Forței Expediționare Mediteraneene ("Mediterranean Expeditionary Force", MEF) de 78.000 de oameni, care urma să îndeplinească misiunea. La acea dată, soldați din Forța Imperială Australiană (AIF) și din Forța Expediționară Neozeelandeză (NZEF) erau încartiruiți în Egypt, unde primeau instrucție în vederea trimiterii în Franța. Acești soldați au fost comasați în Corpul de Armată Australian și Neozeelandez ("Australian and New Zealand Army Corps," ANZAC), care cuprindea Divizia 1 Australiană, formată din voluntari, și
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
să îndeplinească misiunea. La acea dată, soldați din Forța Imperială Australiană (AIF) și din Forța Expediționară Neozeelandeză (NZEF) erau încartiruiți în Egypt, unde primeau instrucție în vederea trimiterii în Franța. Acești soldați au fost comasați în Corpul de Armată Australian și Neozeelandez ("Australian and New Zealand Army Corps," ANZAC), care cuprindea Divizia 1 Australiană, formată din voluntari, și Divizia Noii Zeelande și Australiei, sub comanda general-locotenent William Birdwood. Trupele ANZAC, împreună cu Divizia 29 Britanică, Divizia Navală Regală și cu Corpul Expediționar Oriental
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
cu cinci săptămâni le oferea otomanilor răgazul necesar pentru a-și întări pozițiile din peninsulă, dar vremea nefavorabilă din martie și aprilie ar fi amânat oricum debarcarea și ar fi împiedicat aprovizionarea și întărirea trupelor odată debarcate. Forțele australiene și neozeelandeze au plecat din Egipt la începutul lui aprilie, adunându-se pe insula grecească Lemnos, unde în martie fusese organizată o mică garnizoană. După sosirea la 12 aprilie, s-au organizat mai multe repetiții ale debarcării. Între timp, la 17 aprilie
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
sau simplu „Helles”. Francezii au efectuat o debarcare diversionistă la Kum Kale pe malul asiatic, înainte de a se reîmbarca pentru a ține zona estică a sectorului Helles. A existat o diversiune a Diviziei Navale Regale, inclusiv un efort solitar al neozeelandezului Bernard Freyberg la Bulair, pentru care acesta a primit Ordinul Serviciul Distins. Debarcarea de la Helles a fost efectuată de Divizia 29, sub comanda general-maior Aylmer Hunter-Weston. Divizia a debarcat pe cinci plaje în formă de arc la extremitatea peninsulei, ele
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
00, "AE2" a ieșit la suprafață să-și încarce bateriile și a trimis un raport prin radio flotei. Deși Debarcarea de la Capul Helles mergea bine, debarcarea din golful Anzac nu era la fel de reușită, iar comandantul Corpului de Armate Australiene și Neozeelandeze, general-locotenent Sir William Birdwood se gândea să-și reîmbarce trupele. Vestea succesului submarinului australian a fost unul dintre factorii care l-au determinat pe Birdwood să se răzgândească și a fost transmisă soldaților de pe țărm să le ridice moralul. Stoker
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
și Anzac. Deși au penetrat pentru scurt timp în sectorul francez, atacurile au fost respinse prin masarea tirului de mitralieră aliat, care a produs multe victime în rândul atacatorilor. În noaptea următoare, comandantul ANZAC, general-locotenent William Birdwood, a ordonat Diviziei Neozeelandeze și Australiene condusă de general-maior Alexander Godley, să atace de pe „Culmea lui Russell” și din „Postul lui Quinn” către „Baby 700”. La atac au luat parte Brigada 4 Infanterie Australiană a colonelului John Monash, Brigada Infanterie Neozeelandeză și pușcași marini
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
a ordonat Diviziei Neozeelandeze și Australiene condusă de general-maior Alexander Godley, să atace de pe „Culmea lui Russell” și din „Postul lui Quinn” către „Baby 700”. La atac au luat parte Brigada 4 Infanterie Australiană a colonelului John Monash, Brigada Infanterie Neozeelandeză și pușcași marini din Batalionul Chatham. Trupele au înaintat pe o distanță scurtă pe timpul nopții, sub un baraj combinat de tir naval și de artilerie, dar pe întuneric s-au despărțit după ce au întâmpinat foc puternic din flancul lor stâng
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
alt vas francez, "Saphir", naufragiase lângă Punctul Nagara și fusese pierdut. La 5 mai, Divizia 42 (East Lancashire) a fost trimisă din Egipt. Crezând că Anzac este asigurat, Hamilton a deplasat Brigada 2 Infanterie Australiană și noua Brigadă de Infanterie Neozeelandeză, împreună cu 20 de piese de artilerie australiene, pe frontul Helles ca rezerve pentru A doua bătălie de la Krithia. Implicând o forță de 20.000 de oameni, a fost primul atac general de la Helles și a fost planificat ca atac pe
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
doua bătălie de la Krithia. Implicând o forță de 20.000 de oameni, a fost primul atac general de la Helles și a fost planificat ca atac pe timp de zi. Trupele franceze urmau să captureze Kereves Dere, iar britanicii, australienii și neozeelandezii au fost trimiși la Krithia și Achi Baba. După 30 de minute de pregătiri ale artileriei, asaltul a început la jumătatea dimineții de 6 mai. Britanicii și francezii au înaintat de-a lungul a patru pinteni denumiți „Ravena”, „Bradul”, „Krithia
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
au rămas ascunși și față de avioanele britanice de recunoaștere, iar înaintarea s-a oprit; a doua zi, ea a fost reluată cu întăriri. Atacul continuat și în ziua de 7 mai, dar succesul apărătorilor otomani a continuat. Patru batalioane de neozeelandezi au atacat Pintenul Krithia a doua zi și cu Divizia 29 a reușit să ajungă la o poziție aflată imediat la sud de sat. După-amiaza târziu, Brigada 2 Australiană a înaintat rapid pe câmp deschis până la primele linii britanice. Sub
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]