2,353 matches
-
merele de aici, altfel veți primi amendă. Femeia tânără: Noi nu vindem mere. Bunicii mele îi este rău și nu ne putem deplasa. (Câțiva oameni trec prin zonă.) Polițistul: Circulați! Circulați! Femeia tânără: Să ne ajute cineva! Bătrâna: Ce oameni nepăsători! Te lasă să mori. Nu mai pot, maică, nu mai pot! Nu-mi mai pot mișca mâna stângă și picioarele. Femeia tânără: Să ne ajute cineva! Polițistul: Circulați! Circulați! (Își face apariția un bărbat cu o geantă diplomat. Se apropie
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
Femeia tânără: O să găsesc pe cineva. Bătrâna: Câtă nepăsare! Când eram tânără oamenii se ajutau unii pe alții, chiar și la oraș erau altfel. Femeia tânără: De ce s-ar mai ajuta unii pe alții când s-au obișnuit să trăiască nepăsători? Oamenii de la oraș nu se deranjează nici apă să scoată din fântână, nici nu aleargă după ea la izvor. Le-au adus apa în casă. Pornesc robinetul și au apă, vine apa la ei, nu se duc ei după apă
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MOARTEA TOAMNEI Autor: Flori Bungete Publicat în: Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Am privit cum moare Toamna, Strivită-n picioare pe alei, De mii de trecători nostalgici, Nepăsători la strigătele ei. Cu ultima suflare A mai privit spre cer, Prin ramuri desfrunzite Și-a plecat în eter. Adie vântul rece Și cerul mărunt plânge, Iar frunza-ngălbenită, Într-un mormânt se strânge. Cântă fanfara-n parc Din alămuri ruginite
MOARTEA TOAMNEI de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382249_a_383578]
-
le păstrăm...fără să știm că de la inceput erau pierdute. Imaginea ta ratacita-n infinit cu greu o mai regăsesc , ca o cenușă s-a risipt spre asfințit , nici în inima speranțele nu mai cresc. Îmi spulber privirea prin vântul nepăsător, unde răsună iubirea că un tremur de suspin, prin amintiri caut alinarea unui nor ca să-mi alunge gândul îndurerat...de lacrimi plin. Tresărim ,cănd recunoaștem între noi despărțirea că o mustrare a iubirii ce-a trecut , doar pentru o clipă
DOAR PENTRU O CLIPA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382241_a_383570]
-
rănile de fiecare clipă? Leneș îmi umblă peștele prin toată umbra din apă, se accelerează-n mine viața și moartea. Cutreierându-mă cum umbra nemișcată ce-o arunc pe lac e străbătută de un pește, marele Vag e în mine, nepăsător asemenea mișcării. Viața mea în noiembrie sub semnul marelui Vag. Ultimul poem din Bunavestire, ŤCunoașterea prin limiteť (devenit ŤNava ancorată pe colinăť) este al treilea din orientarea pe care i-o datorez, fie și în parte, anului 1967. De câțiva
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
paginile în chestiune refac psihologia vîrstei aurorale printr-o naivitate afectuoasă, prin animism și antropomorfism, dar mai cu seamă printr-un imaginar activ, inepuizabil. Obiectele sunt iubite, botezate, dojenite, printr-un acaparant simulacru de umanitate dibuitoare, ce își face ucenicia. Nepăsătoare la ce ar putea gîndi cei "mari", Florica Bud se joacă de zor cu păpușile: "Revenit de la Tomassa am intrat cu grabă între lucrurile dragi de acasă. Am găsit Scaunul Necunoscut cu un picior rupt. L-am certat cum am
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
decât caracterelor tari; e firesc deci să asistăm de atâția ani la scurte apariții de elemente tinere ce încearcă fără a mai insista apoi sau de temperamente slabe ce-și caută prin încadrare o valorificare disproporționată. Cu îngăduința noastră principială, nepăsători, lăsăm să se desăvârșească însuși procesul vieții de integrare și dezintegrare: o atmosferă literară înseamnă un habitat cu inegale efecte individuale și nu cred să mă înșel afirmând că habitatul conviețuirii noastre literare e dezinteresarea, respectul individualității și - lucru aproape de
Ce se citește și ce se scrie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8482_a_9807]
-
vezi ultima pagină a Jurnalului: "duc cu mine, peste tot, incurabila mea singurătate". Sună ca o transcriere în proză a unor versuri bacoviene: "Cît de străin sînt de țara mea" sau "Mai bine singuratic și uitat- Pierdut să te retragi nepăsător - În țara asta plină de humor" . O "înstrăinare" structurală, în pofida luptei pe care o duce pentru a se integra, pentru a fi un om de lume. Acestea - și altele - îmi îngăduie nu doar admirația pentru o capodoperă, dar și îndrăzneala
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
anxietatea permanentă se tocesc. Nu mai suntem răniți continuu de ceea ce ar trebui să ne rănească la fiecare pas. O plimbare de un sfert de oră pe un bulevard bucureștean ar trebui să te facă să vomezi de scârbă. Treci nepăsător și doar din când în când ceva - ca o epifanie negativă - te izbește. Dar șocul durează câteva clipe, câteva minute, pentru ca apoi să se risipească. Lozinci, imagini propagandistice, sunete, frânturi de conversație, figuri sinistre, clădiri delabrate, toate ar putea să
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
ironiei sale, că era mai speriat decît noi de ce-ar putea să iasă și c-a reușit să ne readucă între oale și farfurii. Da, nu se găsea mai nimic, dar noi eram tineri, speriați și, în același timp, nepăsători, cu acea credință de la douăzeci de ani că viața e în altă parte [...]
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
Dunării”, Concursul de muzică ușoară „G. Grigoriu”, Festivalul de muzică folk „Chira Chiralina, Festivalul Internațional al Muzicilor Militare. Acest ultim festival ne amintește de cele 18 decenii de când ființează în istoria românilor muzicile militare, pe lângă care nu putem trece nepăsători atâta vreme cât această „instituție” a fost prezentă la toate evenimentele istorice din epoca modernă și contemporană a țării, fiind slujită de muzicieni precum E. Hübsch, I. Ivanovici, M. Mărgăritescu, I. Vlăduță, I. Purcărea, E. Massini, S. Horceag, D. Eremia, S. Dinu
Muzica militar? by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/84217_a_85542]
-
rezumat 67 de refrene, de la „Zaraza“ lui Cristian Vasile, din 1931, până la „Ecou“, interpretat de Elena și Glance, din 2013. „A fost o ușurare să aleg muzica. Dar e totuși greu să o alegi în România. Nu pot să rămân nepăsătoare când văd cum muzica e furată, subapreciată, promovată prea puțin, lipsită de respect și chiar batjocorită, din păcate“, a scris Marta Cotuna pe site-ul ei oficial.
Un trio timișorean by Dan Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/84221_a_85546]
-
atmosfera din timpul Ocupației la Paris... pentru unii, aceasta a fost cea mai frumoasă perioadă din viața lor. Sărbătoare într-o lume pustiită de ciumă, sărbătoare desprinsă parcă din Decameronul, sărbătoare în vârtejul căreia se lăsau târâte ființe nu neapărat nepăsătoare, ci mai curând îngrozite că ar putea cădea pradă acelei pasivități, acelei inerții paralizante căreia îi dă întotdeauna naștere sentimentul înfrângerii. Cu o toamnă mai înainte, privisem tot de la înălțime, dintr-un turn, și tot noaptea, Sarajevo - în timp ce un actor
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
pe veci. N-oi mai slăvi frumusețea în vers. N-am să mai plăsmuiesc vreun cântec, N-o să-mi mai placă să fredonez, nici să ascult râsete cristaline de tineri. Nicicând n-o s-o mai iau pe deal în mers nepăsător, cu-a tinereții voioșie crudă. Ci-n sală de stâncă neîntors voi dormi, doar marii barzi răposați să m-audă.
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
arăta mașina, praf s-au făcut cei dinăuntru. N-au avut nicio șansă, nu crezi?/ Am dat din umeri. Credeam. Dar ăla s-a uitat la mine, pentru că eu am dat din umeri fără să-i răspund. Probabil îi păream nepăsător. Nu eram, nici n-aveam cum să fiu. Și n-aveam cum să fiu mai ales pentru că, înainte cu o lună de plecarea la Londra, logodnica mea avusese un accident tot pe drumul ăsta. Venea tot dinspre București, unde trebuise
Vremea îndoielilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6929_a_8254]
-
Elisabeta Lăsconi Julio Cortázar face parte din acea specie rară de prozatori care devin constante în evoluția literaturii și a lecturii: înfruntă nepăsător schimbările de mode și curente literare, de gust și de valoare, succesiunea generațiilor de cititori, trecerea timpului. Nu sunt prea mulți cei ce aparțin acestei categorii cu prezența continuă în ochii criticilor și în iubirea publicului. Dar Cortázar intră și
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
ori cam așa, pana ori până, matale, mațele ori matele, român ori roman. Un și mai comic dezastru se întâmplă atunci când autorii se lasă în voia computerului, care nu pune la locul lor diacriticele, de-o pildă, autori atât de nepăsători uneori de soarta textelor lor, cum umblă acestea prin lume, că nu le controlează, cum ar trebui, să le corecteze, să le elimine monstruozitățile, din respect pentru sine și pentru cititor. în cazul dvs., vă înțeleg stupoarea. Scuze! în cartea
Actualitatea by Ioan Hada () [Corola-journal/Journalistic/8106_a_9431]
-
și pentru sine, declară că este pregătit s-o urmeze. În perioadele negre, i se pare că este damnat și vede sinuciderea ca pe o eliberare. Cu un tată pe care nu l-a cunoscut, cu o mamă ușuratică și nepăsătoare, crede că aparține ramurii "blestemate" a familiei; atribuie mare importanță eredității, dovadă și un motto din Ezechiel: "Părinții mănîncă aguridă, iar copiilor li se strepezesc dinții". E greu să rămîi indiferent cînd vezi cum se repetă fraze ca: "mi-era
Mult chinuitul Maurice Sachs by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6959_a_8284]
-
în spațiu-timp. Andreea }înț nu-și uită eroii pe drum, însăilîndu-le destine, strecurînd cîte o pagină de pastel la plecarea verii, aducînd bine din condei variațiuni pe temă, contrapunctînd dramatic cîte o conversație liniștită. Curgerea dialogurilor, a frazelor are lentoarea nepăsătoare, fericită, a însăși copilăriei. Nimic forțat, chiar dacă adolescența, cu impetuozitățile ei, bate la ușă, nimic pripit și aruncat pe pagină în grabă, fără a da, însă, nici impresia migălelii fără suflu, fără foc. Dimpotrivă, calea de mijloc, cît să facă
Cărțile unei adolescente by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6992_a_8317]
-
de obiecte, pe cât de diverse, pe atât de banale, de la o rochie din stambă înflorată la mucuri de țigară. Ideea este că obiecte dintre cele mai umile și obișnuite poartă în ele o inocență absolută, pe lângă care omul modern trece nepăsător. Muzeul constă în trei etaje de vitrine sau, mai bine, de cutii, 83 la număr, luminate din interior, pline de lucrurile cele mai neașteptate și mai emoționante. La origine se află un roman de dragoste publicat de Pamuk în 2006
Muzeul lui Orhan Pamuk () [Corola-journal/Journalistic/4221_a_5546]
-
iată ce inspirat vorbește despre ea Karlis Skalbe, un reputat scriitor leton (1879 - 1945): „Letonia e ca o sticlă de șampanie care a fost ținută timp îndelungat - 7 secole, în fond! - într-un beci întunecat, fiind brusc deschisă de Timpul nepăsător. Mult din conținutu-i efervescent s-a împrăștiat pe tavan și pe jos, totuși a mai rămas ceva în sticlă, suficient ca noi să ne bucurăm, căci vinul este vechi...” Primii ei locuitori, Livonii, un trib fino-ugric, își au până
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
textele lui Andrei Pippidi, niște manifeste. Atrăgătoare, ba aș spune captivantă, este verva lor epică. Andrei Pippidi este un narator plin de farmec, un portretist, reconstituind biografii ale unor oameni de odinioară și ale caselor în care au trăit. Trecem nepăsători adesea pe lângă ele pentru că nu le știm istoria, nu știm cine și când le-a construit. Mai e apoi istoria străzilor și a numelor pe care le poartă, unele mereu în schimbare. Ce e cu Aleea Alexandru, despre care Alexandru
Solidar cu Andrei Pippidi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4294_a_5619]
-
dat cei mai mulți bani, fix o sută douăzeci de mărci. Cam atunci mi-am dat seama că e timpul să îmi închei afacerea. Gunther arăta jalnic și bătusem deja toate cartierele de lux. Văzusem lacrimi, frică, uimire, milă, oameni furioși sau nepăsători, priviri bănuitoare. Dar absolut toți s-au grăbit să scoată bani din buzunar pentru a nu l mai vedea pe Gunther. Se zice că o pisică moartă aduce ghinion, dar mie mi-a adus noroc. Și mulți bani. M-am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
prima dată, m-am simțit ca la Jude cata de Apoi: ochii divinității care mă sfredelesc. I-am zâmbit frumos. Rușinată, am lăsat privirea în podea. Anica, o femeie la vreo cincizeci de ani, durdulie și cu obrajii roz, dădea nepăsătoare cu aspiratorul. Cred că era cel mai haios aspirator pe care-l văzusem în viața mea: mic, rotofei - așa, ca Anica -, roșu, cu ochi și gură desenate, iar în dreptul nasului începea furtunul. Pă mântul uscat și pietricelele căzute din pantofii
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sună de ieșire. Îmi bag caietul în ghiozdan. Ușor, aproape cu tact. Scot apoi tricoul din bancă, trăgând cu coada ochiului la colegi, ca să văd dacă observă. Ia stai așa. Auzi, ce tricou e ăla? Care, ăsta? mă prefac eu nepăsător. A, e cu Del Piero. Mișto, nu? Pff, mișto, mișto. Nu mi-l dai mie la oră? Ha, ha. Ce vorbești? Și eu cu ce mă îmbrac? Ți-l dau pe-al meu. Nu pot, n-am cum, nu mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]