465 matches
-
și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat: Doi colți însângerați, în raza lunii. Ambele poeme, pe care îmi îngădui a le numi perfecte, deschid calea studiului aprofundat al liricii dorcesciene, așa cum o socot, de ani și ani, ca fiind reprezentativă
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Ascunse pe față, pretutindeni, Pulsând mult prea static, solemne, Ar trebui să ne apropie de stele Necunoscutele semne. Ne-nțelegând înțelesul compact Și către ce-ar trebui să ne-ndemne, Încercam să pătrundem nepătrunsul Sacrosanctelor semne. Apărute din noaptea luminii, Pe Pământ, dar nepământene, Obsedează abstract rațiunea Enigmaticele semne. Înconjurați în limitele noastre De forme banale, eterne, Respirăm, fără să descoperim O mulțime de semne. Referință Bibliografica: SEMNE / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluente Literare, ISSN
SEMNE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362777_a_364106]
-
neobosiți, mi-am agățat, biruitor, privirea, lăsând-o să danseze deasupra a tot ce este pământesc, pe când tăcerea aburită a ploilor mi s-a lipit de gânduri și visele-au pornit să-mi zboare cu un avânt ceresc. Cu cețuri nepătrunse, tăcerea lacurilor nemișcate, mi-a umezit obrajii, scriindu-mi vechile legende cu lacrima uitării, în timp ce-adâncul sacru-și bolborosea magia de chemări către luminile aprinse din scânteia depărtării. Tăcerile ne cheamă, neprețuite călăuze către libertate, de ne oprim
TĂCERI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353506_a_354835]
-
Și-ți aduc miresme de sunete Și culori dau cuvitelor neatinse Ca un flux și reflux Ce acoperă și descoperă desnadejdea țărmului Ce ascund întrebări Și semne pun împlinirilor trecătoare Ce dezgolesc cuvântul magic- răspunsul Și-l acoperă fulgerător cu nepătrunsul. (poem aflat în vol Ferestrele somnului) Octavian D. Curpaș Phoenix, Arizona februarie 2010 Referință Bibliografica: De vorbă cu scriitoarea Elenă Armenescu Ciuhrii - Despre poezie că seva a vietii / Octavian Curpaș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 270, Anul I, 27
DESPRE POEZIE CA SEVĂ A VIEŢII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354289_a_355618]
-
nouri și soare, Iar noaptea neantul se-arată Cortina cea neagră se trage, Pe ea mii de stele clipesc, O lună-ntre ele stă desenată Din depărtări, alte planete privesc. Ce taine ascunde neantul În adâncul cel negru De om nepătruns, Ce lumi neștiute Trăiesc pe planete De Domnul create, Și unde-i zidită? eterna cetate!. E abisul în care plutesc Asteroizi ce vor să țâșnească Să evadeze din negura lor Voind să lovească cu ură, Plăcuta Planetă albastră. Și-un
COSMOS de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353958_a_355287]
-
Azi gusturile, albe ning... Și ochii-n alb să îi îngrop, Lumina să îmi cânte îngeri. Sătulă sunt de ploi și frângeri. Mi-e dor de albul în galop! Să ningă peste mine stele! Din neaua lacrimilor strânse În labirinturi nepătrunse. Să-mi sting din nou, setea cu ele... În strălucirea albă de argint Azi , acoladă albă de zăpadă Închid o paranteză să nu cadă Un gând de-al meu cu care iar mă mint... Referință Bibliografică: Azi, acoladă albă de
AZI, ACOLADĂ ALBĂ DE ZĂPADĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354200_a_355529]
-
îi aparține. Îl înfrumusețează. Îl îmbogățește și-l face copărtaș la bucuria împlinirii. În altă ordine de idei și, totuși, în aceste condiții, istoria locului lucrează și ea întocmai unei taine. Deși foarte bogată, o vom creiona doar, lăsându-i nepătrunsă adâncimea, care cere astfel o continuă cercetare. Mai întâi, aici, pe la anul 1714, s-a aflat Schitul de lemn „Sfântul Nicolae“- Slobozia. În anul 1786, s-a ridicat prima biserică de zid, cu același hram, de către starețul Mănăstirii Sinaia, grecul
PĂRINTELE PETRU MOGA – VREDNIC SLUJITOR AL LUI IISUS HRISTOS, AUTENTIC PROMOTOR AL FRUMOSULUI ŞI HARNIC SACERDOT AL CUVÂNTULUI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357710_a_359039]
-
las buze reci de idol, dar iau sărutul lor, uit sânii, dar duc căldura și forma lor întreagă, fur neagra avalanșă din păr ce se dezleagă, din trup îmbrâțișarea de vrej amețitor, zvârl inima stricată ce șchioapătă alene, cu scopuri nepătrunse, țesute-n lingușiri, când prefăcute lacrimi, când răsete viclene, capcană-n chip de suflet ascunsă-n amăgiri. Cu tot ce am strâns din tine curat ca Prometeu, am să te alcătuiesc altfel, dar suflet, suflet îți dau eu!... Pa, Dulcineea
SCRISOARE CĂTRE DULCINEEA de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357808_a_359137]
-
dragă, Las buze reci de idol, ci iau sărutul lor, Uit sânii, duc căldura și forma lor întreagă, Fur neagra avalanșă de păr când se dezleagă, Din trup, îmbrățișarea de vrej amețitor; Zvârl inima stricată, ce șchioapătă alene, Cu scopuri nepătrunse țesute-n lingușiri, Când prefăcute lacrimi, când râsete viclene, Capcană-n chip de suflet, ascunsă-n amăgiri... Cu tot ce-am strâns din tine, curat, ca Prometeu, Am să te-alcătui altfel, dar suflet îți dau eu...” 311.XII.1956
SCRISOARE CĂTRE DULCINEEA de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357808_a_359137]
-
fac un drum, mai greu, la cimitir. Mămica îți aprinde candela acasă; eu o aprind în cimitir, la capul tău. Lângă mormânt, mirosul de tămâie, față-n față cu eternitatea suspinând. Durerea mea, ascunsă-i în abisuri, născută din adâncuri nepătrunse. Te las acum, tăticul meu! În ochii stinși ți-a înghețat iubirea, doar lumânarea, ce arde pe mormânt, mă mai petrece răscolindu-mi amintirea. Acasă, când ajung, mămica stă în prag. I-s ochii înecați în lacrimi, bolnavă de oftat
OMAGIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358552_a_359881]
-
dăruiesc Și îți dedic aleasă poezie, L-auzul ei păsări în zbor bocesc Și-n noapte se aprinde o făclie. Zâmbind tăcută cu privirea-mi dai Dulci mângâieri, dorinți-ascunse Pe tronul meu tu muză mă pui crai, Scriindu-ți doruri nepătrunse. Pașii noștri limpezi se-așează în trecut Ei se aud în treacăt, în noaptea de demult. Noi coborâm din ceruri în albul așternut Scriind iubirea noastră pe-a foilor tumult. Venind eu după tine să te cuprind odată Merg multe
NOAPTEA DOMINOULUI de CRISTIAN BODNĂRESCU în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350670_a_351999]
-
2012, la Ed. PIM , Iași. Grafica de copertă și interior, apar sub semnătura talentatei graficiene Liliana Nastas-Brătescu. ,,Și ruga mea de ți-este de ajuns, Mă reazăm de altarele durerii Să plângă clopote tăcerea serii În suflet și în gândul nepătruns. ,, ( Și ruga ) Oriunde aș citi poezii asemănătoare fără semnătură, aș remarca de la bun început că autor este Violetta Petre. Spun acest lucru fiindcă am luat contact cu versurile domniei sale încă din anul 2010, de pe site-ul de cultură ,, Cititor de
O LACRIMĂ TĂCUTĂ, PESTE PIANINA VIOLETĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359307_a_360636]
-
acoperiș frontierei invizibile sau pradă cuvintelor goale, poleite cu înțelegere, milă... grețoasa milă omenească. căpăstru îți pun... vorbesc acum cu tine necuprins. năroadă am rămas și sunt o întrebare transformată în răspuns tu ești jocul aprofundat și fals văzut de nepătruns an de an mă chemi în cușca aurită. te aud, râd. a urlet râd. Referință Bibliografică: râd. a urlet râd / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 697, Anul II, 27 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
RÂD. A URLET RÂD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359400_a_360729]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > HOINAR... Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Se scutură frunzele, precum gândurile dospite în negura clipelor. Se aștern cuminți sub pasul hoinarului rătăcit în ceața de nepătruns a vremurilor. Privești in ochii timpului și-i vezi uimirea. Încă, nu s-a obișnuit cu mersul lucrurilor. De la întemeierea lumii nimic nu este cum se aștepta el ... timpul. Te plimbi fără țintă, cu mâinile in buzunarele hainei. Ridici gulerul
HOINAR... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359455_a_360784]
-
merg? De ce nu ai nimc de spus? Cum lași copii fără părinți, Părinți fără copiii lor? Cum să mai cred că tu nu minți, Când pe pamant atâtea dor? Tu taci, eu plâng de tot ce-am zis! Din întuneric nepătruns Lumină urca din abis. E al iubirii tău răspuns, Ca esti tot timpul lângă mine Numai că eu nu am văzut, Că eram unul, eu cu tine, Si totusi eu nu am crezut. Că toate nu-s din vina ta
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
și viscol, însă nu polei ! Un stol de gânduri plutește din nou deasupra mea, printre umbrele hoinare rugându-mă să dea zăpada. Mă tot uitam pe geam la ploaia care nu înceta și visam. Visam iarna dormind într-o ceață nepătrunsă. Visam grămezi de zăpadă, Dunărea înghețată precum o boltă răsucită în genuni. Visam furtuna viscolind nămeții și toate negruțele înălțânduse-n văzduh cu cicatrici mistuite de îngheț, eu neputându-le alunga durerea. Visam o liniște de nepătruns peste chipul pământului: fiindcă
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ZÂMBESC IUBIRII Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 387 din 22 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ești aici, iubite, la începutul lacrimii, înfrigurate de un nepătruns fior mă alinți cu un dor sufocat între cer și pământ. îmi simți tu necuprinsul, taina, patima visul care niciodată nu minte? îmi auzi glasul sonor care seamană a izvoare plânse, în seri cu lună plină? acopere-mi fiecare gând
ZÂMBESC IUBIRII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360458_a_361787]
-
Acasa > Impact > Scrieri > TOAMNA Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 1362 din 23 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Picură șoaptele, se preling precum stropii de ploaie în liniștea nepătrunsă a visurilor. Ceasul numără clipele pașilor rătăciți pe caldarâmul ud și rece. Plouă în rafale biciuind obrajii pârguiți ai toamnei. Toamna dansează desculță, cu rochia udă lipită de coapsele pârguite ... de sănii cu gust de gutui coapte ... cu părul arămiu
TOAMNA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360085_a_361414]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > PAȘTELE ORBILOR ȘI AL PĂRTĂȘIRII Autor: Adrian Botez Publicat în: Ediția nr. 109 din 19 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului PĂRTĂȘIRE Hristoase, Tu, lumină nepătrunsă Tu, rege peste-ntunericul de-amurg - pune-Ți - pe pieptul meu - mâna-Ți străpunsă redă-mă Ție - din toate câte curg! Hristoase,-ncoronat de spini - lucind scuipați - și sânge și batjocură pogoară să împărțim și frângeri și puteri - ca frați
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
trecem în realități necunoscute viselor și aspirațiilor pământești, dăruind febra cunoașterii supreme. Dorința creativă, gândirea elevată a mesagerilor trimiși să inspire siguranța pasului pe treapta înălțării spiritului..călăuze prin deșertul ignoranței și involuției au fost trimise să ne lumineze pădurile nepătrunse ale nesiguranței, neștiinței și slăbiciunilor. Misiune ingrată plină de capcane. Cu pași nesiguri înaintăm, șovăind. O junglă de contradicții ne înconjoară, ne împleticim în hățișuri unde pândesc răbdătoare sălbăticiuni flămânde. Căi anevoioase se întind în fața noastră, greu de ajuns în
DINCOLO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359850_a_361179]
-
analiză din partea tânărului critic, care a venit cu exemplificări din autori precum George Vasilievici, Răzvan T. Coloja, Jean-Lorin Sterian, Paul Mihalache, Augustin Cupșa. Și o concluzie realist ă despre această ”literatură vocală dar lipsită de lectori dornici să desfacă vraja nepătrunsului ascuns al secolului al XXI-lea. Acest fapt duce la o pierdere a moștenirii culturale a poporului deoarece românii nu mai au conștiința creației scrise a limbii române și a mitologiilor acestei perioade”. Interesantă a fost și viziunea critic ă
ROMANUL MILENIULUI 3 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359223_a_360552]
-
și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat: Doi colți însângerați, în raza lunii. 3. (Poemul 30 din Nirvana, Timișoara, Ed. Mirton, 2014). Sunt neam de cavaleri și de eroi. Prea bine știu: mă trag din Litovoi. Dorm, ca strămoșii mei
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
e putere Și rând pe rând, cetate cu cetate, Pe drum de fier, urcând prin bariere, Au cucerit în goană ca pe roate, Croind apoi, cu osiile-i unse În aur negru supt și de sub mare, Cărări de mintea noastră nepătrunse, Pe Lună chiar făcând-o călătoare, De am ajuns, ca noi, astăzi, în toate, Pe munți, pe mări, prin aer sub aripă, De roți să fim mânați, că-s mici, dințate, Și-a' lor supuși să fim în orice clipă
ROATA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340540_a_341869]
-
tot aleanul din mine peste părul ei mătăsos, dar dragostea a devenit dureroasă: nu era dragoste de om sănătos. eu mă zbăteam să nu pierd picul de fericire, ea alerga după himere ascunse, dragostea noastră o luase razna, pe căi nepătrunse. și-a venit despărțirea ca un vis, eu mergeam spre răsărit și ea spre apus și dintrodată dragostea noastră s-a dus... îi căutam ochii prin toate femeile, ochii ei mari de vită rănită, și nu i-am mai găsit
CE LACOM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340538_a_341867]
-
bucurie mai adîncă decît viața noastră personală și chiar decît cea a strămoșilor noștri. Ea este o bucurie mai înaltă decît pămîntul, o bucurie care ne vine din ceruri! Este bucuria credinței! Dacă nu s-ar afla acolo, în adîncul nepătruns al ființei noastre, acea rază de credință pe care o purtăm în noi fără să știm și care, din cînd în cînd, își cere eliberarea din închisoarea în care o ținem, o, frații mei, atunci bucuria noastră de Crăciun ar
BUCURIA CRĂCIUNULUI () [Corola-blog/BlogPost/339917_a_341246]