1,827 matches
-
oră de somn, el auzise glasul mamei sale și, mînat de instinctul sigur al puiului, veni În preajma ei, căutînd protecție. Christina Îl luă În brațe și Îl sărută recunoscătoare, fără motiv, ceea ce Îl făcu pe băiat să se strîmbe de neplăcere. Căci, aflată În impas, ea Însăși avea nevoie de protecție - și, ținîndu-și băiețelul În brațe, se simțea cumva protejată. Încurajat de dovezile de afecțiune ale mamei sale, Kiki o Întrebă: — Mami, ce Înseamnă MSAMDR? — MSAMDR?... Întrebarea copilului Îi produse un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vedea nevoit să deschidă o alta, care pleca de la amănuntul că, În urmă cu cîtva timp, soția colonelului Pruritanal primise cadou o pisică siameză. Informația Îi fusese furnizată, desigur involuntar, de colonelul Însuși, dar după ce o primise, maiorul descoperi cu neplăcere că n avea ce face cu ea. Cel care-i dăduse pisica doamnei Delilah era membru al Cercului Ascultătorilor Fideli și totodată, În mod oarecum paradoxal, al sectei sabbatiștilor. Joanna-Jeni Însăși era membră a acelei secte, Însă despre ea maiorul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fi ambiționat altădată să o dezlege. Acum Însă nu-l mai interesa decît ca toată povestea să se termine cît mai repede. Poate că deja se terminase - dar avea să constate asta abia cînd va ajunge acasă. Își imagina cu neplăcere deranjul pe care explozia Îl va fi provocat, apoi complicațiile legate de anchetă și celelalte formalități. În definitiv, nu era treaba lui, alții trebuiau să facă măsurători și fotografii, să ia amprente, să determine cum de reușise infractorul să păcălească
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
auzit pe Bazil adăugînd că, din punctul lui de vedere, Christina era o sfîntă. În definitiv, toți sfinții sunt sfinți dintr-un punct sau altul de vedere. Trecuse de miezul nopții, Începuse să-mi fie somn și mă gîndeam cu neplăcere cît de incomod va fi să petrec chircit În fotoliu orele rămase pînă dimineață. Bine măcar că a doua zi era duminică și nu trebuia să merg pe șantier. Nu mai știu precis dacă l-am Întrebat pe Bazil, poate că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se întorsese cu fața spre mine, nu fi și mojic și răutăcios. Îmi pare rău că am spus asta, am rostit. Sunt profund șocat. — Și Antonia e profund șocată, replică Palmer. Trebuie să înțelegi, Martin. Nu vrem să-ți facem neplăceri, nu vrem să te judecăm. Dar trebuie să aflăm tot adevărul. Mă-nțelegi? — Înțeleg, am răspuns. Știi ceva, ce-ar fi să pleci și să mă lași să discut numai cu Antonia. — Cred că și ea și-ar dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că-i de acord, avea să-mi spună multe în legătură cu povestea mea. Am vrut s-o sărut pe loc, dar mi-am zis: „Ce mă fac dacă chiar am o boală venerică?“ Încă nu fusesem la doctor, în parte din pricina neplăcerii de a-i spune unui necunoscut că am avut contact cu o curvă, dar, în cea mai mare măsură, din cauză că nu aveam nici un fel de simptome. Evident, n-aveam nici pe naiba și n-aveam nevoie de nici un doctor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o durere de cap un Înlocuitor străin al aspirinei, să se Întoarcă la un apartament elegant, cu robinete strălucitoare și apă caldă permanentă și un pat moale, cu cuvertură Înflorată, de mătase - asta ar merita cu adevărat orice efort, orice neplăcere nocturnă. Dar e prea frumos ca să fie adevărat, se gândi ea, și după noaptea asta, când mă va găsi rece și speriată și neobișnuită cu lucrurile, nu mă va mai voi. Așteaptă, spuse ea. S-ar putea să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
venit la New York, pentru că erau candelabre peste tot - și iată-mă acum măritându-mă și Încercând să las În urmă candelabrele, și totuși candelabrele se țineau după mine, Își amintea Lauren. Nimic nu era cum trebuie, se Înfioră ea de neplăcere. Totul era o nebunie. Lauren alunecă languros din hamac și Începu să scotocească În geantă. După câteva secunde, scoase o superbă pereche de cercei din camee victoriană. Și i-a pus În ureche ca o expertă, spunând: — Îmi place la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mână și mi-l duc la ureche. — Ai văzut chestia asta în ediția de dimineață? zice. În atenția pasagerilor de la clasa întâi ai companiei Regent-Pacific Airlines Iar în text zice: „Ați fost afectat de căderea părului și/sau ați avut neplăceri cauzate de păduchii lați după ce ați venit în contact cu fotoliile, pernele sau păturile din avioanele companiei? Dacă da, vă rugăm să apelați următorul număr de telefon pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de Pavilionul Morții. În loc să pună capăt suferințelor, cele patru femei au început să le administreze tratamentul cu apă pacienților care sforăiau, udau așternuturile, refuzau să-și ia medicația sau o chemau pe soră în toiul nopții. La cea mai mică neplăcere, în noaptea următoare pacientul murea. De câte ori un pacient se plângea de ceva, Waltraud Wagner zicea: „Ăsta primește un bilet pentru Cel de Sus“ - și gâl, gâl, gâl. „Cei care mă călcau pe nervi“, a declarat ea în fața autorităților, „erau expediați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pus de femeie pe "noi" îl face pe profesor să reacționeze scurt, înfiorat de un gînd rău. Ochii femeii, surprinși, îl măsoară un timp: ...dar ineficient la vremea aceea precizează ea. Chiar m-am temut c-ai fi putut avea neplăceri. A, nu; eram prea mic spune profesorul, să împrăștie impresia reacției sale. Ce viscol! pufnește nemulțumit, arătînd spre fereastră, rămînînd cu privirea într-acolo, fascinat de vîrtejurile albe, chibzuind cum să aducă vorba, să ajungă la ceea ce-l obsedează de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pînă astăzi, cînd vodca și gesturile lui i-au aprins pentru o clipă, îi confirmă, dureros, că e adevărat. Credeam că Theo ți-a spus. Dar dacă n-a făcut-o, te rog să uiți; n-aș vrea să am neplăceri. Puteți conta pe cuvîntul meu că n-o să afle. Dacă i-ai spune, ar însemna să-i mărturisești că am fost aici, nu? îi aruncă Maria o privire în care sclipește ironia așternută vizibil în colțul gurii. Te-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în brațele lui, iar dacă încerca să o pună pe pat, țipa și se ținea cu mîinile de guler, că, mult timp, pînă spre seară, nu a putut nici haina să și-o lase. Nu te temi că o să ai neplăceri la serviciu ? își amintește Maria Bujoreanu că l-a întrebat pe un ton cald, prietenesc, în clipa cînd fiica ei a ieșit spre bucătărie. Nu, doamnă a rîs Săteanu bine dispus. Mă așteptam la întrebarea asta. Ce credeți că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
conținea tocmai sugestia duplicității sale. Mica ironie nu fusese decât începutul. Din acel moment, fiecare acțiune a sa era un fel de vizită făcută la Copacul Cunoașterii cu drujba în mână. Căci Margoulies își abandonase judecata profesională, permițând plăcerilor și neplăcerilor proprii să-i afecteze raționamentele. Deja nu mai acționa în folosul pacientului său. Evident că Margoulies nu era dispus să recunoască asta. Își scoase mănușile de cauciuc cu entuziasmul caracteristic și reveni la birou. Bull rămase nemișcat, clătinându-și doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
impusese punctul de vedere, iar câinele a rămas. În câteva săptămâni se dovedise a fi folositor, omorând trei șerpi în curte și unul în grădina de pepeni a vecinului. De atunci încolo, i se dusese vestea și, dacă cineva avea neplăceri cu șerpii, îl ruga pe domnul J.L.B. Matekoni să-și aducă câinele să se ocupe de problemă. Câinele era neobișnuit de rapid. Când îl simțeau în apropiere, șerpii știau că sunt în pericol de moarte. Cu părul zbârlit și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
își făcea deja simțită prezența. Până-n amiază, orice vehicul lăsat la soare avea să fie aproape imposibil de atins, cu banchetele prea fierbinți pentru pielea pasagerilor și cu volanul ajuns un inel de foc. Umbra avea să împiedice toate aceste neplăceri și sub fiecare copăcel se cuibăreau mașini aliniate cu boturile spre trunchi, ca purcelușii la scroafă, pentru a beneficia de protecția maximă oferită de paravanul trunchiat al frunzișului gri-verzui. Ușa era încuiată, dar fu deschisă cu amabilitate când domnul J.L.B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai mare pedeapsă pentru tine să fii condamnat să suporți propria ta prezență decît să te transformi În șorici, voi porunci să ți se dea cincizeci de bice pe spinare și să-ți fie confiscate toate bunurile drept compensație pentru neplăcerile pe care ni le-ai pricinuit. Subofițer! Îi ordonă el unui omuleț pirpiriu, cu o expresie răutăcioasă. Ocupă-te ca sentința să fie imediat pusă În aplicare! CÎnd Își veni În fire, luna era deja sus pe cer, ascunsă Îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trăia, era numai pentru plăcerea prințului. Poate și pentru aceea a guvernantei K.F. E drept că Radul Popianu se îndoia serios că era vorba de o plăcere cu adevărat, dar măcar viața ei, faptul că mai trăia, constituia absența unei neplăceri în existența lui Șerban Pangratty, îi permitea prelungirea unei obișnuințe. Prima dată cînd a discutat cu guvernanta K.F. altfel, desigur, de cum schimbase cîteva cuvinte protocolare în puținele ocazii cînd intrase în Vilă ori cînd se întîlniseră față în față pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ci aproape că se transformă într-un mod de viață la care se adaptau firesc; nici macar lipsa de spațiu de pe vas nu părea să-i afecteze prea mult. Compensau lipsa de intimitate printr-un respect tradițional față de intimitatea celorlalți, si neplăcerile provocate de contactul excesiv, cu o politețe deosebită în relațiile zilnice. Cea de a doua lege la bord era că fiecare trebuia să fie amabil cu toți ceilalți. Evident, prima fusese dintotdeauna supunerea totală față de căpitan. Chiar și agresivul Roonuí-Roonuí
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
canapea, cu un braț care atârna moale, cu degetele Îndoite aproape atingând dușumeaua. Cu celălalt braț strângea o pernuță pusă pe față, să se ferească de lumina dimineții târzii care se strecura prin perdelele prea subțiri. Margaret a remarcat cu neplăcere că nailonul lor ieftin Începuse să-și piardă culorile. Din roșii, cum fuseseră, bujorii deveniseră de un roz palid, iar faldurile erau Însemnate de dungi urâte de murdărie. Adam Își scosese lucrurile din micuța lui tașcă de pânză și le
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cățărători fără cuget, niște limbrici. Și așa, prin felul lui de a fi, a fertilizat atâtea imaginații, încât multora le e greu să mai discearnă ceva și-l cred un neînțeles, un ultragiat, bietul om spun ei, trece prin atâtea neplăceri, e de neînțeles de ce i se fac atâtea nedreptăți. Cum de este oare posibil? Mă, nu știu cum să-ți spun, noi ne-am săturat de nedreptățiți din ăștia de iarmaroc, de martiri cu slana de trei degete. Oameni de genul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tabieturi și obligații, toate de "bon ton", de copii a avut prea puțin timp să se preocupe. Ei au crescut mai mult de capul lor și adesea, a avut de suportat din pricina lui Ovidiu, băiatul cel mare o serie de neplăceri. Când Ovidiu era doar un puști, nu agrea decât fotbalul, la școală notele erau de la 1 la 10 într-un amestec permanent, fără să se poată constata vreo scădere sau vreo ridicare a situației lui la învățătură sau vreo preferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să fie bufonul clasei. Și cum biata Sidonia era de fiecare dată asaltată de profesorii care mai de care mai scandalizați de purtarea lui Ovidiu, femeia a ajuns la concluzia că singura măsură de a se proteja de toate aceste neplăceri ar fi aceea de a nu mai pune piciorul prin școală și, odată luată această hotărâre, ea nu mai avea decât să urmărească de la distanță, de pe poziții strategice, situația la învățătură a băiatului și când aceasta amenința să devieze neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
concentra toată atenția pentru a răspunde cât mai inteligent, ca să iasă cu fruntea sus, victorioasă, din înfruntare. Poate doar rareori simțurile sale s-ar lăsa năpădite de mirosul ascuțit de șoricioaică bătrână, dar ar reuși să treacă peste amănunt, fără ca neplăcerea să-i fie observată, ar continua să surâdă, să aplece fruntea în semn de înțelegere și s-ar lansa într-o serie de speculații de ordin genetic, ar comenta ultimele descoperiri cu privire la celula vie sau ce se mai știe astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu orice preț, că pică pe el de plictiseală. Atunci ea ar fi trebuit să se arate excesiv de amabilă, să-i demonstreze unchiului că timpul este așa de limitat încât nu prea știa cum să-l împartă și că nu neplăcerea o îndepărta de casa lor, ar fi trebuit să se dea de trei ori peste cap în căutarea frazelor amabile ca să potolească bombăneala unchiului. Pe când așa, alături de Monica, plină de vervă și amabilitate și de Ovidiu, cuplat ca un magnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]