166 matches
-
este un lichid polar sau nepolar. Moleculele amfifile sunt molecule organice ce conțin un număr de atomi de carbon cuprins între 8 și 20, legați prin legături covalente, într-o catenă alchilică, liniară, ramificată sau alchilarilică ce constituie partea hidrofobă (nepolară) și o grupare polară ce constituie partea hidrofilă. Schematic, molecula amfifilă poate fi reprezentată ca în figura 34: Moleculele amfifile, în soluție, au tendința de a forma agregate supramoleculare numite micele de asociație. Legătura dintre moleculele amfifile ce intră în
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
DE TIP L1/L2 (EMULSII) Considerații teoretice Emulsiile sunt sisteme disperse liofobe microeterogene, stabile, cu gradul de dispersie cuprins între 105 și 107 m-1, obținute prin dispersarea a două lichide nemiscibile între ele (un lichid polar și un lichid nepolar), prin intermediul unui emulgator,. Emulsiile se împart în două clase: * emulsii de tipul ulei în apă U/A sau emulsii directe, când faza continuă este lichidul polar (apa); * emulsii de tipul apă în ulei A/U sau emulsii indirecte, când faza
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
Emulsiile se împart în două clase: * emulsii de tipul ulei în apă U/A sau emulsii directe, când faza continuă este lichidul polar (apa); * emulsii de tipul apă în ulei A/U sau emulsii indirecte, când faza continuă este lichidul nepolar (uleiul). Emulsiile concentrate se numesc creme. Emulsiile sunt stabile numai în prezența emulgatorilor sau emulsionanților și prin urmare componentele unei emulsii sunt: lichidul polar (apa), lichidul nepolar (uleiul) și emulgatorul. În practică se folosesc două categorii de emulsionanți (emulgatori): emulgatori
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
apă în ulei A/U sau emulsii indirecte, când faza continuă este lichidul nepolar (uleiul). Emulsiile concentrate se numesc creme. Emulsiile sunt stabile numai în prezența emulgatorilor sau emulsionanților și prin urmare componentele unei emulsii sunt: lichidul polar (apa), lichidul nepolar (uleiul) și emulgatorul. În practică se folosesc două categorii de emulsionanți (emulgatori): emulgatori coloidali: săpunuri, alchilsulfați și alchilsulfonați, săruri cuaternare de amoniu, substanțe macromoleculare (albumină, gelatină, cazeină) (tabelul din anexa 11); emulgatori solizi: pulberi cu grad de dispersie ridicat. Emulgatorii
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
obținerea unei emulsii de ulei în apă în prezența unui astfel de emulgator: Se observă faptul că în procesul de emulsionare, în cazul emulsiilor de tip U/ A, emulgatorul (oleatul de sodiu) se va orienta cu partea lipofilă spre faza nepolară (ulei) și cu partea hidrofilă spre partea polară (apă). Prin această orientare a moleculelor de săpun, tensiunea interfacială inițială se modifică, întrucât apar noi suprafețe de separație unde se manifestă o tensiune redusă; ca urmare, tendința de contopire a picăturilor
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
a solventului și de temperatură. În fig.1 este redata variația solubilității unor substanțelor cu temperatura. În general, substanțele care au o structură ionică sau covalent polară sunt solubile în solvenți polari, în celelalte cazuri substanțele sunt solubile în solvenți nepolari. La dizolvarea unei substanțe solide într-o cantitate determinată de solvent, solubilitatea substanței în condiții date de temperatură și presiune este limitată. În cazul unui exces de substanță solidă se formează o soluție saturată în care există bineînțeles și cristale
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
egale și de semne contrare. Căldura de vaporizare variază cu temperatura și presiunea. Ea scade cu creșterea temperaturii și devine zero la punctul critic. Căldurile molare de vaporizare la presiune atmosferică pot fi calculate cu regula lui Trouton: - pentru lichide nepolare (1.41) - pentru apă și alcooli inferiori în care: r- căldura latentă molară de vaporizare, la punctul normal de fierbere, kcal / kmol; T - temperatura de fierbere, K. Pentru lichidele nepolare, căldura de vaporizare la punctul normal de fierbere se poate
Reactoare în industria chimică organică. Îndrumar de proiectare by Eugen Horoba, Sofronia Bouariu, Gheorghe Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/91785_a_93066]
-
atmosferică pot fi calculate cu regula lui Trouton: - pentru lichide nepolare (1.41) - pentru apă și alcooli inferiori în care: r- căldura latentă molară de vaporizare, la punctul normal de fierbere, kcal / kmol; T - temperatura de fierbere, K. Pentru lichidele nepolare, căldura de vaporizare la punctul normal de fierbere se poate calcula mai exact cu formula lui Kistiakowsky: (1.42) în care: r- căldura latentă de vaporizare, J/mol. Calculul exact al căldurii de vaporizare se poate face cu ajutorul ecuației Clausius
Reactoare în industria chimică organică. Îndrumar de proiectare by Eugen Horoba, Sofronia Bouariu, Gheorghe Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/91785_a_93066]
-
Formarea complexului cu magnezon II se bazează pe capacitatea liganzilor de acest tip de a funcționa în mai multe forme: 14. Oxina (8-hidroxichinolina) este un reactiv organic folosit pentru identificarea multor cationi. Întrucât coordinarea acestuia se realizează prin intermediul unor grupări nepolare, iar ligandul nu mai conține alte grupe polare, compușii rezultați sunt insolubili (cu foarte puține excepții, respectiv ale compușilor coordinativi care mai conțin în sfera de coordinare și molecule de apă). În șase eprubete se introduc câte 2 ÷ 3 cm3
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
caracter polar, datorită distribuției asimetrice a electronilor de legătură dintre atomul de oxigen și cel de hidrogen. Oxigenul dobândește o sarcină parțial negativă 2-. Atomii de hidrogen dobandesc o sarcină parțial pozitivă 2+. Între moleculele polare de apă există interacțiuni nepolare de tip dipol-dipol care stau la baza formării legăturilor de hidrogen. Aceste legături sunt determinate de atracția electrostatică pe care atomul de oxigen (încărcat negativ) dintr-o moleculă de apă o exercită asupra atomilor de H (încărcați electropozitiv) din molecula
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
are * = 80 foarte mare comparativ cu * = 24 al CH3CH2OH). b) interacțiunui de tip dipol dipol permit solubilizarea substanțelor neionice dar polare (alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici simpli, glucide) pe baza legăturilor de hidrogen. c) interacțiuni hidrofobe permit gruparea (organizarea) compușilor nepolari în mediu apos.( fig. 5) Fundamentul interacțiunilor hidrofobe este creșterea de entropie care rezultă din sporirea libertății moleculelor de apă. Interacțiunile hidrofobe au la bază afinitatea moleculelor de apă pentru ele însele și pentru structuri similare hidrofile. Coeziunea internă ridicată
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
creșterea masei moleculare și sunt, în general, foarte ridicate. Solubilitatea în apă scade cu creșterea masei moleculare: termenii inferiori sunt solubili în apă, termenii superiori sunt insolubili. Insolubilitatea în apă caracterul hidrofob se datorează catenei lungi hidrocarbonate cu multe legături nepolare care anulează caracterul polar al grupării carboxil. Izomeria cistrans (stereoizomeria) caracterizează acizii grași nesaturați. În natură predomină izomerii "cis" care au o structură spațială ce determină o înclinare a lanțului alifatic de circa 300 C. Izomeria optică este mai rar
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
formată din radicalii acizilor grași superiori și radicalul sfingozil la sfingomieline. Datorită caracterului amfifil, glicerofosfolipidele se comportă ca agenți activi de suprafață, moleculele lor orientându-se cu "capul" hidrofil spre faza apoasă polară și cu "coada" hidrofobă spre faza lipidică nepolară, cu formarea unor pelicule moleculare. Pe baza acestor proprietăți, fosfolipidele participă la structura biomembranelor (fig. 29) sub forma unor straturi simple sau duble, înconjurate de două straturi de proteine, de care se leagă chimic datorită caracterului lor amfoter. În digestia
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
R (aciclic, ciclic), felul și numărul grupărilor funcționale: 4.1.1.1. Aminoacizi aciclici Aminoacizi monoamino monocarboxilici Acești aminoacizi au o singură grupare amino și o singură grupare carboxil având un caracter chimic neutru. Radicalul R este de natură alifatică nepolar, cu caracter hidrofor ceea ce imprimă o solubilitate redusă în apă: Aminoacizi monoamino-monocarboxilici cu sulf(Tioaminoacizi) Acești aminoacizi conțin sulf în grupările tiol ( SH), disulfură (-S-S-) și tiometil (SCH3) grefate la carbonii * sau Υ din moleculele următoare: Sistemul cisteina cistină participă
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Aminoacizii aromatici au ca reprezentanți: Aminoacizi heterociclici Catena laterală a acestor aminoacizi este formată dintr-un heterociclu cu azot (pirol, indol, imidazol): Aminoacizii proteinogeni mai pot fi clasificați în funcție de polaritatea radicalilor R în patru clase principale: a) aminoacizi cu radicali nepolari (hidrofobi): alanina, izoleucina, valina, metionina, prolina, fenilalanina, triptofan. Acești aminoacizi cu catene alifatice, aromatice, sau cu grupare tioeter prezintă solubilitate mică în apa. b) aminoacizi cu radicali polari neionici: glicocolul, serina, treonina, cisteina, tirozina, asparagina și glutamina. Radicalii acestor aminoacizi
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
existența amfiionilor și în stare cristalină, prin crearea unei rețele stabilizată prin forțele de atracție electrostatice între grupările cu sarcini opuse ale acestora, asemănătoarea rețelelor cristaline ale sărurilor. Din aceleași considerente aminoacizii sunt ușor solubili în apă, iar în solvenții nepolari sunt puțin solubili sau chiar insolubili. Solubilitatea în apă este influențată și de natura radicalului R, de funcțiunile chimice grefate la aceasta, precum și pH-ul mediului biologic. Aminoacizii se comportă în soluție, în funcție de pH ul mediului, fie ca un acid
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]