166 matches
-
în lungul fazei mobile, substanța testată interacționează cu fază staționara. Ca urmare a partiției dintre fază mobilă și cea staționara, substanța testată este întârziată. Compoziția dublă a fazei staționare, care are porțiuni polare și nepolare, permite interacțiunea grupelor polare și nepolare dintr-o moleculă într-un mod similar cu cel pentru substanță organică din matricele de sol sau nămol de epurare. Aceasta permite stabilirea relației dintre timpul de retenție pe coloana și coeficientul de adsorbție pe substanță organică. pH-ul are
jrc5127as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90295_a_91082]
-
6. Talere teoretice Coloana (sau combinația de coloane) utilizată pentru separare trebuie caracterizată prin numărul de talere teoretice. Pentru aceasta, în cazul în care solventul de eluție este THF, se trece o soluție de etilbenzen sau o altă substanță dizolvată nepolara potrivită, printr-o coloana de lungime cunoscută. Numărul de talere teoretice este dat de ecuația următoare: sau unde: N este numărul de talere teoretice Ve este volumul de eluție, corespunzător valorii maxime de vârf W este lățimea vârfului la nivelul
jrc3693as1998 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88853_a_89640]
-
trasarea întregii curbe sunt necesare cel putin 5 puncte de măsură; această curbă va acoperi masă moleculară estimată a eșantionului. Punctul extrem al curbei de etalonare, spre partea maselor moleculare mici, se poate defini folosind n-hexilbenzenul sau alta substanță dizolvată nepolara adecvată. Masele moleculare medii, ca număr și că greutate, sunt în general determinate prin prelucrarea informatică a datelor, bazată pe formule menționate la pct. 1.2. Dacă s-a optat pentru o prelucrare manuală, este indicat să se consulte ASTM
jrc3693as1998 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88853_a_89640]
-
7. Talere teoretice Coloana (sau combinația de coloane) utilizată pentru separare trebuie caracterizată prin numărul de talere teoretice. Pentru aceasta, în cazul în care solventul de eluție este THF, se trece o soluție de etilbenzen sau o altă substanță dizolvată nepolara potrivită, printr-o coloana de lungime cunoscută. Numărul de talere teoretice este dat de ecuația următoare: sau unde: N este numărul de talere teoretice Ve este volumul de eluție, corespunzător valorii maxime de vârf W este lățimea vârfului la nivelul
jrc3693as1998 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88853_a_89640]
-
trasarea întregii curbe sunt necesare cel putin 5 puncte de măsură; această curbă va acoperi masă moleculară estimată a eșantionului. Punctul extrem al curbei de etalonare, spre partea maselor moleculare mici, se poate defini folosind n-hexilbenzenul sau alta substanță dizolvată nepolara adecvată. Se determina porțiunea de curbă corespunzătoare maselor moleculare mai mici de 1 000 și se va corectă, dacă va fi necesar, luând în considerare prezenta impurităților și a aditivilor. În general, curbele de eluție sunt evaluate prin intermediul unui sistem
jrc3693as1998 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88853_a_89640]
-
și materie primă. ii sunt folosiți la scară largă în industrie și știință, drept reactanți, solvenți combustibili. Etanolul și metanolul pot arde creând mai puține substanțe nocive decât benzina sau motorina. Datorită toxicității scăzute și capacității de a dizolva substanțe nepolare, etanolul este folosit deseori ca solvent în medicamente, parfumuri și esențe vegetale, precum vanilia. În sinteza organică, alcoolii apar deseori ca intermediari adaptabili. Etanolul este, de asemenea, folosit frecvent în băuturi după fermentație pentru a evidenția aromele sau pentru a
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
acetic lichid este un solvent protic hidrofil (polar), similar etanolului și apei. Cu o constantă dielectrică (sau permitivitate relativă) moderată de 6,2, el poate dizolva nu doar compușii polari cum ar fi sărurile anorganice și zaharurile, dar și compușii nepolari ca uleiurile și unele elemente ca sulful și iodul. Se amestecă rapid cu mulți alți solvenți polari și nepolari, cum ar fi apa, cloroformul și hexanul. Cu alcanii superiori, cu catena mai mare decât cea a octanului, acidul acetic nu
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
moderată de 6,2, el poate dizolva nu doar compușii polari cum ar fi sărurile anorganice și zaharurile, dar și compușii nepolari ca uleiurile și unele elemente ca sulful și iodul. Se amestecă rapid cu mulți alți solvenți polari și nepolari, cum ar fi apa, cloroformul și hexanul. Cu alcanii superiori, cu catena mai mare decât cea a octanului, acidul acetic nu mai este miscibil, astfel că miscibilitatea sa continuă să scadă până când dispare, în cazul normal-alcanilor cu catenă largă. Acestă
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
din natură este brom-metanul. O varietate mare de compuși minori organobromici se găsesc în natură, dar nici unul dintre ei nu este biosintetizat, fără să constituie o nevoie în hrana mamiferelor. Majoritatea compușilor organo-bromici, ca de exemplu, majoritatea organohalidelor , sunt relativ nepolari. Bromul este cu mult mai electronegativ decât carbonul (2,8 față de 2,5). Reactivitatea compușilor seamănă și este intermediară cu cu reactivitatea compușilor organo-clorici, respectiv organo-iodici. Pentru majoritatea aplicațiilor, compușii organo-bromici reprezintă un compromis, deoarece costă mult. Principalele reacții ale
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
pentru deprotonare.Sarea anionului indol poate reacționa pe 2 căi: Pentru același motiv solvenții aprotici de tipul DMF(dimetilformamida( și DMSO (dimetilsulfoxid)sunt folosiți ca mediu de reacție pentru prima cale , datorită favorizării atacului la atomul de N, în timp ce solvenții nepolari de tipul toluenului favorizează atacul la C3 ul este relativ ușor oxidat în natură.oxidanți simpli de tipul N-bromosuccinimida oxidează selectiv indolul (1) la oxindol (4 și 5). Este de obicei folosit în parfumerie, pentru accentuarea anumitor uleiuri volatile. Nucleul
Indol () [Corola-website/Science/304582_a_305911]
-
valențe reziduale ar avea loc doar modificarea proprietăților fizice ale proteinelor, în timp ce dacă are loc ruperea legăturilor principale (legăturile peptidice), proteina își modifică proprietățile fizico-chimice. Proteinele sunt substanțe solide, macromoleculare, solubile în general în apă și insolubile în solvenți organici nepolari. Unele proteine sunt solubile în apă dar insolubile în alcool, altele sunt solubile în soluții apoase de electroliți, acizi organici. Datorită gradului diferit de solubilitate în diferiți solvenți, proteinele se pot izola, identifica și separa. Solubilitatea lor depinde foarte mult
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
Legăturile ionice și covalente separate sunt întâlnite destul de rar. Disponibilitatea pentru o anumită legătură împarte compușii în: "ionici" și "covalenți". Exista legături covalente (se realizează prin unirea atomilor care pun în comun electronii). - Legături polare (intre atomi diferiți) - Legături covalente nepolare (intre atomi identici) După nivelul la care se formează legăturile, există forțe intermoleculare (între molecule) și forțe intramoleculare (în cadrul aceleiași molecule). Legătura ionică este formată prin atragerea electrostatică cu sarcini opuse și are loc între metalele tipice și nemetalele tipice
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
metil (CHCl, clormetan), care are o moleculă polară, având ca urmare forțe intermoleculare semnificative, are la presiunea de 10 atm și temperatura de 100 un factor de compresibilitate determinat experimental de "Z" = 0,9152.. Pentru aer, care are molecule mici, nepolare, în condiții asemănătoare factorul de compresibilitate este "Z" = 1,0025 (v. tabelul de mai jos). Compoziția chimică aproximativă a aerului este de 78 % azot, 21 % oxigen și 1 % alte gaze. Moleculele principalelor componente, azotul și oxigenul, sunt mici, nepolare (prin
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
mici, nepolare, în condiții asemănătoare factorul de compresibilitate este "Z" = 1,0025 (v. tabelul de mai jos). Compoziția chimică aproximativă a aerului este de 78 % azot, 21 % oxigen și 1 % alte gaze. Moleculele principalelor componente, azotul și oxigenul, sunt mici, nepolare (prin urmare neasociate). Ca urmare așteptările sunt ca aerul să se comporte aproape ca un gaz perfect, lucru confirmat de cercetările experimentale. Valorile "Z" din tabelul următor au fost calculate în funcție de presiune, temperatură și volum (sau densitate) din lucrările lui
Factor de compresibilitate () [Corola-website/Science/319980_a_321309]
-
scala Pauling) sunt considerate în general a fi de tip ionic, în timp ce valorile între 2,0 și 0,4 sunt considerate a se referi la legături covalente polare. Valorile sub 0,4 se consideră în general a fi legături covalente nepolare. Electronegativitatea crește de jos în sus, în grupă, și de la stânga la dreapta, în perioadă, cum se vede mai jos. În paralel, raza atomică creste de la stânga la dreapta, în timp ce energia de ionizare scade. Tabelul periodic al electronegativității folosind scala
Electronegativitate () [Corola-website/Science/297154_a_298483]
-
este un alcan superior cu formula chimică și cu formula structurală restrânsă CH(CH)CH. Decanul are 75 de izomeri de structură , aceștia fiind lichide inflamabile. Decanul este un component al benzinei (petrolului). Ca și restul alcanilor, are o moleculă nepolară și nu se dizolvă în solvenți polar, cum ar fi apa. Are o tensiune superficială de 0,0238 N/m. Decanul dă reacții de ardere asemănător celorlalți alcani. În prezență de oxigen în exces, decanul arde, iar în urma reacției rezultă
Decan (hidrocarbură) () [Corola-website/Science/331658_a_332987]