265 matches
-
care au actualizat prin mijloace rituale actul exemplar al Creației. Altfel spus, omul religios nu poate trăi decât într-o lume sacră, pentru că doar o asemenea lume participă la ființă, există cu adevărat. Această necesitate religioasă oglindește o sete ontologică nepotolită. Omul religios este însetat de ființă. Spaima dinaintea "Haosului" care înconjoară lumea sa locuită corespunde spaimei în fața neantului. Spațiul necunoscut care se întinde dincolo de "lumea" sa, spațiul necosmicizat, adică neconsacrat, care nu este decât o întindere amorfă în care n-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de disciplină. Cât despre iertare - obiectă cineva - foarte frumos, dar nu însemna mare lucru, dacă nu era însoțită de pâine ori de celelalte necesare hranei. Nu lipsiră nici cei care luară deschis apărarea lui Eudoxiu, arătând autorităților romane o ranchiună nepotolită, ce izvora din abuzurile de necrezut suferite în trecut. Discuția se prelungea. întâlnind privirea lui Divicone, Sebastianus citi în ea, la un moment dat, o spaimă care îl tulbură. Atenția sa se îndreptă atunci asupra lui Ambarrus, care încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Illiria îl adoră pe Antonius Primus, iar Antonius Primus nu e vitellian. Valerius asculta cu atenție. Marcus interveni din nou: — Vitellius se îndreaptă spre Italia într-un car împodobit cu ghirlande de flori, dând un banchet după altul. Foamea lui nepotolită i-a pus în mișcare pe negustorii din întregul Imperiu, care dau fuga să-l aprovizioneze cu trufandale. Mai-marii orașelor în care se oprește Vitellius sunt disperați din cauza costurilor banchetelor pe care sunt obligați să le ofere, în timp ce soldații lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rău sau că răul nu e, de fapt, rău, pentru că face parte din natura fructului de chikoo? Oh, uneori era greu să-l înțelegi. Și totuși, un lucru devenea din ce în ce mai clar cu fiecare zi care trecea: maimuțele dezvoltaseră o înclinație nepotolită pentru băutură. Bam! Ce le mai plăcea! Într-un fel imediat și exploziv pe care, cu siguranță, forța destinului l-ar fi făcut inevitabil. Cine știa dacă reușise sau nu comunitatea științifică să determine proprietățile dătătoare de dependență ale alcoolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
frumusețea? În frământu-mi fără margini, Ca un val împins spre vale, Trec prin codrii de imagini Spulberând totul în cale; Cât și cum, pun întrebarea, Căzni-mă-voi spre lumină? Și, printre hățișuri, zarea, De visare-mi crește plină; În nepotolit de freamăt, Printre unde și vâltoare, Cu o naștere prin geamăt Dau visării întrupare...
DAU VIS?RII ?NTRUPARE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83771_a_85096]
-
Îmi crești încet frământul prin clipite Ca valul tremurând, lunecător, Mă frângi sub braț și-mi pui în suflet dor Și-mi dai tăceri, ades nepotolite; Iar gândurilor nu le lași răgaz, Le răvășești mereu ca pe-o ninsoare, Mai aspră ești, de sufăr și mă doare Și chinu-mi înflorește în obraz; Mă legi de frământările bizare, De stările materiei plângând Și mă menții pe loc
CHIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83763_a_85088]
-
le lași răgaz, Le răvășești mereu ca pe-o ninsoare, Mai aspră ești, de sufăr și mă doare Și chinu-mi înflorește în obraz; Mă legi de frământările bizare, De stările materiei plângând Și mă menții pe loc, zile la rând, Nepotolit, în spasm de căutare; Mă izgonești și mă primești apoi Cu dragoste flămândă de meduză, Îmi spulberi visul, iute, ca pe-o spuză Și-mi torni jăratec peste sânii goi; Mă biciui și mă tragi ades pe roată Și rănile
CHIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83763_a_85088]
-
în unde să-ți cuprind Întreaga-ntruchipare-atât de dragă, Cum drag e muntelui, când hohotind, Ecoul trece, mirosind a fragă... Cu mii de vorbe-aș vrea să te încânt Să-ți mângâi părul, buzele, făptura, S-ascult și eu nepotolitul cânt, Ce-l spune-adesea-ți fermecată, gura...
DORIN?? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83787_a_85112]
-
MĂRTURII În urma ta, răscolitor, Din întrebări se-avântă gândul, Purtat de-adâncul unui dor Nepotolit, copleșitor, Născut odată cu pământul Acestui neam și-acestei țări, Ce sunt viața și mormântul; Departe, spre cernite zări Și-a timpului peregrinări, Drept mărturie, stă cuvântul; Oricare piatră, stâncă, munte, Oricare ștei, oricare val, Ne-au fost o trecătoare punte
M?RTURII by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83831_a_85156]
-
și Decemvirilor, ea se va amesteca pururi cu sângele și țărâna tuturor legionarilor căzuți în tortura anchetelor, în luptele din munți, în temnițe și oriunde pe câmpul de luptă, fundament peste veacuri care va zădărnici toate ingerințele vrăjmașilor Crucii și nepotolitului jind de înrobire a pământului românesc de către demonii hrubelor și ura veneticilor pe care noi îi adăpostim. Iată numele celor din groapa comună de la Jilava: Corneliu Zelea Codreanu Căpitanul Nicadorii: 1. Ion Caranica 2. Doru Belimace 3. Neculai Constantinescu Decemvirii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
aventurii. Mie nu-mi place să mă duc în locuri unde am mai fost. Mă atrage necunoscutul, și de necunoscut am avut parte. America de Sud mi se părea mai interesantă. Buenos Aires era pe atunci un oraș cu posibilități, oferea șanse unor nepotoliți ca noi. Am ajuns acolo fără un franc, fără să știm pe nimeni. Trăgându-se dintr-o familie cu stare, bărbatul meu nu știa să facă nimic, dar cu timpul s-a dovedit extrem de întreprinzător și a devenit un prosper
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
care să ducă la înflorirea personalității acestora. Educatoarele și învățătorii, cărora le este încredințată educația copiilor după vârsta de trei ani, au de luptat, deseori, cu urmări ale greșelilor săvârșite de părinți în creșterea și educația propriilor copii. După apetitul nepotolit pentru o viață libertină, pentru desfrâu și dezmăț, apetit dobândit și practicat în anii democrației postdecembriste, adolescenții și tinerii contestă prevederile regulamentelor școlare și universitare care, în opinia lor, le-ar limita drepturile și libertățile de manifestare. Așa-zisele constrângeri
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
aventurii. Mie nu-mi place să mă duc în locuri unde am mai fost. Mă atrage necunoscutul, și de necunoscut am avut parte. America de Sud mi se părea mai interesantă. Buenos Aires era pe atunci un oraș cu posibilități, oferea șanse unor nepotoliți ca noi. Am ajuns acolo fără un franc, fără să știm pe nimeni. Trăgându-se dintr-o familie cu stare, bărbatul meu nu știa să facă nimic, dar cu timpul s-a dovedit extrem de întreprinzător și a devenit un prosper
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sunt gândurile, dulcissima, ascultă-mi pulsul dement, bubuind, ca tam-tam-ul junglei, ropotul rapid și feroce al sângelui care duduie în cinstea adoratei! Emilia nu auzea sau auzea altceva, continua să zâmbească, îngăduitoare. „Tu, tu ești diavolul! Nepăsarea și bucuria ta, nepotolite... Tu, nimfa răscoaptă, iapa în călduri. Perfectă, ca fructul oprit. Elementară, nesățioasă. Simplă, ca lumina și moartea. Tu, spurcăciune venerată, dorită de toți“... Profesorul se încovoiase, copleșit de vorbele ce nu se rosteau. Transpira, înnebunit de miracolul clipei care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
noaptea, ea trecând ușor peste faptul cè Matei, neținând cont de ceea ce s-a întamplat în mașina ei, n-a mai fècut dragoste de trei ani de zile, el purtându-se la început că un adolescent jalnic, neinițiat, grèbindu-se, nerèbdètor, nepotolit, ea reînvèțându-l sè atingè o femeie, degetele lui examinând meticulos geografia trupului ei în lungi și primejdioase expediții, el preluând controlul, studiind hèrțile terestre ale pielii ei, explicându-i semnificația fiecèrei perechi de poli, polii matematici, de pildè, fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
rău sau că răul nu e, de fapt, rău, pentru că face parte din natura fructului de chikoo? Oh, uneori era greu să-l înțelegi. Și totuși, un lucru devenea din ce în ce mai clar cu fiecare zi care trecea: maimuțele dezvoltaseră o înclinație nepotolită pentru băutură. Bam! Ce le mai plăcea! Într-un fel imediat și exploziv pe care, cu siguranță, forța destinului l-ar fi făcut inevitabil. Cine știa dacă reușise sau nu comunitatea științifică să determine proprietățile dătătoare de dependență ale alcoolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
că nu mai am loc în piele, că am devenit prea mare pentru clasa noastră. A fost una din cele mai de seamă sărbători ale ființei mele. Dup,ă o vreme, nici aceste succese efemere nu reușeau să-mi astâmpere nepotolita sete de măgulire. Voiam excitante din ce în ce mai puternice pentru mândria mea bolnavă. Și atunci ram ajuns la... umilirea profesorilor. Cum aș putea să uit ora aceea; de pomină, din clasa a VIII-a? Profesorul nostru de istorie, un bătrân mărunțel, care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
retrăiesc în ore lungi de reverie sărbătorile iubirii noastre. N-aveau să se mai întoarcă niciodată, ca zilele smulse din calendar. Revedeam plecarea surprinzătoare la Constanța, plecarea și mai surprinzătoare la Constantinopol, frenetica noastră bucurie de viață cu râsul ei nepotolit, vizita micuței cinteze care ne-a făcut atâta bucurie ― și, desprinsă de realitate, surâdeam trecutului. Parcă numai astea erau? Dar călătoria pe mare, cu ultimele clipe ale unor osândiți la moarte, dar Kala-Miche (dispariția și apariția ta), dar espadon-grille, dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
satul gol În relief iese-un horn, Fum negru trimite-n zare, Ca mesaj de-nștiințare... Că iarna vine... totuși... Ninge, ninge cu splendoare, Fulgii iar încep să zboare, Să coboare, să coboare... Iar inima-i stăpânită De-o bucurie nepotolită ...că iarna vine! În sufletu-mi mistuit De dorință cucerit, Începe să prindă culoare Ideea că iarna-i aproape...și... că vine... Rotaru Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu Cine poate ști... De unde vine vara Și încotro se duce Împreună cu căldura
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
au făcut prezenți în toată lumea ca foarte destoinici, dar printre aceștia și destui compromițători. Și totuși... În timp, apele se vor mai liniști, mai revenind la matcă. Viața a scăpat de monotonie, evenimentele se succed în cascadă, oamenii în nepotolita lor sete de a ști, le absorb prin confruntare, asociere, selecție, în funcție de repere, pe făgașul dezideratelor nutrite în taină o jumătate de secol de opresiune comunistă și de aproape un sfert de secol de orizont opac. Se repetă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
am stat de vorbă cu el cu două minute Înainte să se-ntîmple! Am văzut tot ce s-a petrecut! Eram la cîțiva pași de el cînd l-a lovit! și retrăiau clipa sîngeroasă, repetînd-o iar și iar cu o lăcomie nepotolită. Așa s-a petrecut cea dintîi moarte pe care am văzut-o În oraș. Mai tîrziu, ceea ce mi-a rămas viu În amintire - după ce-am uitat aproape complet grozăvia sîngelui și a creierului și mutilarea oribilă a trupului unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a timpului barbar. Pe toate acestea le purta În ființa lui, pofta și lăcomia lentă a porcului nesătul, precum și muzica puternică și stranie a sufletului. Cunoștea ura și sila de fiară veșnic nesătulă, fiara cu chip de porc și setea nepotolită, foamea nesfîrșită, gheara mare, grea și sfîșietoare ce scormonește cu o poftă mocnită și lentă. Și ura fiara cea mare cu ura iadului și a crimei, pentru că simțea că o regăsește În el Însuși și că el Însuși este prada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mare, grea și sfîșietoare ce scormonește cu o poftă mocnită și lentă. Și ura fiara cea mare cu ura iadului și a crimei, pentru că simțea că o regăsește În el Însuși și că el Însuși este prada acestor dorințe sfîșietoare, nepotolite și obscure. RÎurile de vin, vitele Întregi fripte la proțap și, În bezna pădurii, grămada de trupuri animalice uriașe și urletul barbar din jurul lui, trupurile voinice și ademenitoare ale femeilor blonde prinse În orgia animalică a stomacului mereu nesătul, atotdistrugător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am făcut atunci, tărîmuri noi, promisiunea războiului și gloria și bucuria și victoria și un oraș strălucitor? Vai, tinerețe, Încă rănită, vie, sfîșiată de tristeți de nerostit, Încă jelind cu o jale de nesuportat, Încă suferind de o sete de nepotolit - oare unde să căutăm? Căci furtuna sălbatică se dezlănțuie deasupra noastră, furia sălbatică se abate asupra noastră, foamea sălbatică se hrănește din trupurile noastre... și sîntem fără adăpost, fără scăpare, fără mîngîiere și veșnic hăituiți, iar mintea noastră e tulburată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fost aprinsă de Gheenă. Căci orice specie de animale, de păsări, de reptile și animale de mare poate fi domesticită și chiar au fost domesticite de neamul omenesc, dar limba n-o poate domestici nici un om: ea este un rău nepotolit, plină de otravă ucigătoare. Cu ea îl lăudăm pe Domnul și pe Tatăl și tot cu ea îi blestemăm pe oamenii făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul. Nu trebuie să fie astfel, frații
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]