1,373 matches
-
de bine ar fi conturat, accentuat, în timp se șterge definitiv. Or, omul, prin natura sa, tânjește spre nemurire, spre sfidarea eternității. De fapt, este o caracteristică a tuturor ființelor lăsate de Dumnezeu pe pământ. Cum omul are un dar neprețuit, mintea, refuzul său în a crede că "morți sunt cei muriți", îl determină să născocească o mulțime de șmecherii care săi sculpteze în piatră trecerea pe acest pământ. Unii se congelează, alții dăltuiesc mărturii ale efemerei lor treceri prin această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
zile îi dă autoarei sentimentul confortabil că nimic rău nu se poate întâmpla atâta vreme cât soarele va răsări la fel în fiecare dimineață. Dacă fiecare nou început de zi este un prilej de încântare și de speranță, bătrânețea devine un dar neprețuit. Contrar celor care văd în bătrânețe vârsta tuturor vicisitudinilor, Irina Mavrodin consideră că aceasta este un prilej de veșnică sărbătoare pentru că atingerea unei vârste înaintate înseamnă câștigarea unor zile suplimentare. Iar acestea oferă șanse suplimentare pentru a înțelege și a
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
tonalitate joasă, nevindicativă. Important pentru el este să afle adevărul și să înțeleagă trecutul, dincolo de locurile comune înscrise în cărțile de istorie și, pentru aceasta, confesiunile celor care au trăit evenimentele tragice din cel de-al Doilea Război Mondial sunt neprețuite. Un model în acest sens este dezbaterea pe marginea cărții istoricului Jean Ancel despre drama evreilor din România (și nu numai), deportați în Transnistria. Consultând mai multe surse sovietice și americane, istoricul israelian ajunge la o concluzie halucinantă. În timpul administrației
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
Fără bătrânețe... // URSITOAREA A DOUA: Dar s-aduni adânc în tine, / Printre zilele senine, / Gânduri și suspine: / Dorul după ce-i mai mare / ' N-astă lume trecătoare, / După ce-i desăvârșit. // URSITOAREA A TREIA: Și să-ți cadă la picioare / Acel dar neprețuit. // (Ursitoarele ies.) CORUL: Căci ți-e dat de-acum de soarte / Viață fără moarte! / Și ți-e dată tinerețe / Fără bătrânețe. / Dar s-aduni adânc în tine / Printre zilele senine/ Gânduri și suspine: / Dorul după ce-i mai mare / ' N-astă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Și ți-e dată tinerețe / Fără bătrânețe. / Dar s-aduni adânc în tine / Printre zilele senine/ Gânduri și suspine: / Dorul după ce-i mai mare / ' N-astă lume trecătoare, / După ce-i desăvârșit. // MAMA: Și să-ți cadă la picioare / Acel dar neprețuit... // (Ies toți din scenă.) REGIZORUL: Nea Costică, scoate și teiul, și leagănul... Scoate tot... (Nea Costică vine, scoate pancardele și scaunul, iese. Lumina se împuținează. Fond muzical abia simțit. Intră, la arlechin, Bufonul.) REGIZORUL: Și astfel trec multe bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
URSITOAREA A DOUA (voce): Dar s-aduni adânc în tine, / Printre zilele senine, / Gânduri și suspine: / Dorul după ce-i mai mare / ' N-astă lume trecătoare, / După ce-i desăvârșit.// URSITOAREA A TREIA (voce): Și să-ți cadă la picioare / Acel dar neprețuit... // ( Scade muzica, dispare.) IERONIM: Ești cu adevărat mult mai frumoasă decât și-a putut vreodată o minte închipui. Cu mult mai frumoasă decât erai atunci când te-am visat... și totuși aceeași. FRUMOASA FĂRĂ CORP: Cum m-ai visat, Făt-Frumos? IERONIM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ai să plângi când am să plec. VULPEA: Da, așa-i, am să plâng! MICUL PRINȚ: Atunci nu dobândești nimic din asta. Înainte nu plângeai, erai doar tristă. Nu-ți era mai bine înainte? VULPEA: Nu. Am dobândit ceva de neprețuit culoarea grâului. Să mergem lângă fântână. Acolo am să-ți dărui o taină. (merg spre fântână) Îți place? Simți răcoarea? MICUL PRINȚ: Ciudată fântână! Seamănă mai mult cu cele pe care le întâlnești la răscrucea drumurilor. (se uită în fântână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de un echipaj al miliției care se afla în urma salvării. Stoarsă de puteri, înnebunită de o durere fără egal, îi ruga necontenit pe binevoitorii acestui gest suprem să o lase să-și vadă băiatul, dragul ei băiat, puiul ei frumos, neprețuita ei comoară. I s-a spus că va veni și timpul acela, dar deocamdată nu se poate. Ajunsă la morga spitalului, urmărind brancarda pe care se afla într-un cearșaf ceva nedefinit, un colet pur și simplu, rosti cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de a-ți scoate ochelarii întunecați, care deformează realitatea enorm și prin care vezi totul anapoda. Și, odată ce privirea ți se va limpezi complet, te vei mira cum de nu ai văzut toate aceste lucruri dinainte... Întrucât singurătatea este de neprețuit, uneori! Astfel, privindu-se odată în oglindă, strict în intimitatea sa, foarte conștient acum de proaspăta lumină, ce începuse a-i limpezi calea, acesta începu a cugeta așa: „Și, mă rog, la ce sunt bune toate aceste nimicuri? Deloc nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Regretul i se înfiripa tot mai adânc în inimă, regret ce lucra întru respingerea fermă a lui Silvestru, fiindcă, deși acesta o învăluise cu însuflețirea dragostei sale, luând-o în brațe și strângând-o la piept, ca pe o columnă neprețuită și care radia lumină, ea era acum pe deplin încredințată că greșise radical, lăsându-se pradă clipei, adică doar visării și hazardului. La cei zece ani ai ei, simțea că trece prin purgatoriul vieții sale, purgatoriu ce făcea cât un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aibe în paza Sa... Celula în care am fost adus apoi - și din care scriu acum - parcă este gândită anume cu menirea să semene spaimă și să-l înrăiască și mai tare pe păcătos, în loc să-l îndrepte. După dulcea și neprețuita libertate, în care oamenii roiesc slobozi, adesea fără s-o bage de seamă, acum mi se desfășura dinaintea ochilor acea încăpere nespațioasă, sufocantă și neprimitoare, în care calci pe beton și privești în tavan betonul; în care patul este rece
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înmână și editorului care, la rândul său, o citi și el cu mare interes. Cartea acestui tânăr i se păru, într-adevăr, minunată. Aproape c-ar fi vrut să-l îmbrățișeze, dar nu era copilul lui... De asemenea, aceasta era neprețuită și pentru autorul ei însuși, căci fusese născută din sămânța nestăpânită a talentului său, ce parcă se asemăna cu o piatră nestemată, călită în focul mistuitor al suferințelor avute și înnobilată cu o sensibilitate adâncă. Curând după aceea, cartea văzu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dăduse deja seama de intenția ei sinucigașă și, lăsând neașteptat totul baltă, biruită de situație, își plecă capul în piept, își acoperi fața cu mâinile și începu să suspine adânc. Se purta de parcă ar fi trădat un mare secret, unul neprețuit și intim, pe care acum nu știa cum să și-l mai ia înapoi. Nu putu, în acele clipe, să scoată vreun cuvânt măcar, ci înghiți cu greutate, de câteva ori, în sec și rămase neclintită. Părea că se sfârșește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
clară, statornică și de necombătut, care mă mai ține pe mine strâns legat de credință, este doar muzica cântată la liturghie. Da, așa este... Muzica este cu adevărat divină, și să mă contrazică cineva, dacă îndrăznește! Ea este un cristal neprețuit și fin șlefuit, născut din sensibilitatea de neestimat a compozitorului și spart în mii de bucăți de zgomotul urlător, care se tot aude astăzi în chip de muzică! Și nici n-are cum să fie altcumva, mai ales că, se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aducerea la lumină a sentimentelor și-a făcut posibilă dăruirea, comunicarea cu universul frumuseții celuilalt. Scrierea are rolul de a răscoli limbajul, de a da formă și viață cuvintelor, Îmbrăcându-le În culorile mirifice ale tuturor anotimpurilor. Cuvintele, aceste bogății neprețuite, aceste sărbători ale sufletului, așteaptă În porturile imaginarului vânturi prielnice, care să le poarte spre țărmurile Însorite a celor aleși. Ce ar fi fost această lume fără Platon, Arisotel, Shakespeare, Michelangelo, Rafael, Goethe, Eminescu, Creangă, Martin Heidegger, Lucian Blaga, Octavian
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Cum a fost drumul până aici?” „Drumul n-a fost ușor! Plin de obstacole și capcane, dar Muza nu m-a lăsat singură. A adus În calea-mi zbuciumată un OM de o valoare fără seamăn: M. Borger, regretatul și neprețuitul prieten, căruia i-am dedicat cel de-al treilea volum de poeme, “Două lacrimi de cer”. Mi-a purtat pașii prin hățișul cuvântului cu grijă, cu răbdare, dăruire și iubire. “Ai citit: „Cum am devenit scriitor” de Panait Istrati? Dar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
s-a Înșelat amarnic. Nu poți auzi cuiele, bătute În taină În copacul pe care chiar În clipa de față Îl admiri, șezând la umbra i deasă și răcoroasă - copac care Îți va deveni ultimul leagăn, În drumul spre eternitate. Neprețuitul meu prieten a plecat, pe neașteptate, spre acele zări despre care nu știm nimic... (Scrisoare inspirată după scrisoarea originală, regretatului maestru și neprețuitului prieten, M.Borger) „Nu mai am vești de la tine, dragul meu drag. M-ai părăsit Într-o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la umbra i deasă și răcoroasă - copac care Îți va deveni ultimul leagăn, În drumul spre eternitate. Neprețuitul meu prieten a plecat, pe neașteptate, spre acele zări despre care nu știm nimic... (Scrisoare inspirată după scrisoarea originală, regretatului maestru și neprețuitului prieten, M.Borger) „Nu mai am vești de la tine, dragul meu drag. M-ai părăsit Într-o seară de iarnă, fără un cuvânt. Ningea pentru prima oară. Fulgi mari se roteau, se roteau ... Și pe fruntea mea, arsă de dor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
duc la capăt lucrul Început sau să fug, să mă ascund undeva, să mă pierd Într o nebuloasă, ca mai apoi să iau drumul nefăcutului. Mi-a trecut prin minte să invoc spiritul lui Eminescu ca pe-o rugăciune: „Spirite neprețuit a poetului Mihai Eminescu, tu devenit „locuitor”al nemărginirilor albastre, fii alături de mine și luminează-mă, dă-mi curaj, dă-mi Încredere În reușită”. Repetând aceste cuvinte timp de aprox. o jumătate de oră, am simțit cum mă liniștesc, cum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
scrierilor lor au adus o oază de lumină pe drumul vieții mele. Scrierile lui Octavian Paler sunt, pentru sufletul meu, un adevărat balsam și fac mărturisirea de credință că au devenit rugăciunea mea de seară. Sub Îndrumarea regretatului maestru și neprețuitului prieten M.Borger, a apărut cel de-al doilea volum de poeme (Clipe arse). În decembrie 2007, a văzut lumina zilei și cel de-al treilea volum de poeme - „Două lacrimi de cer”, dedicat maestrului. „Versul liber a devenit pentru
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu sunt cu nimic mai prejos decât semenii lor, chiar dacă prin culoarea pielii, a obiceiurilor și datinilor se deosebesc de mulți alții. - Noi ne tragem dintr-un neam ales, din marele popor al Indiei, spuse el și acest lucru e neprețuit! Dacă cineva ar pune întrebarea de ce am plecat noi de pe acele locuri, răspunsul nostru ar fi ca un zid pe care nici un timp nu l-a dărâmat. Sin, un mare rege al nostru, care avea o fată ca ruptă din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din tabără. Nunta curse exuberant, cu o veselie înspumată, ca un râu de munte ce-și lasă apele să alunece peste bolovanii asemănători unor spinări de bivoli și peste stâncile ivite în cale. Fiecare moment era marcat de bucuria de neprețuit pe care o aduce oamenilor constituirea unei noi familii. Bulibașa bău cu măsură, rămânând treaz până în zori, când îi propuse avocatului să-l conducă cu tot alaiul până acasă. - Domnule Graulea, am o rugăminte: dacă tot vreți să mă conduceți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu-și mai arăta licărirea ochiului viu de lumină. Lunca părea cuprinsă de tristețe fără foștii ei locatari ce o însuflețiseră cu cântecele și dansurile lor atâtea zile și nopți. Avocatul Mocanu făcu drumul de întoarcere întristat, de parcă pierduse ceva neprețuit. Știa bine că noaptea aceea, cu toate ale ei, nu mai putea fi niciodată reeditată. Era ca o poveste ruptă din multe alte povești ale lumii, care nu se sfârșesc niciodată, precum mările și oceanele, cerul și pământul și dorul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care o privea o fetiță cu părul inelat, un îngeraș, căruia îi lipseau numai aripile. Îngerașul zâmbea bogat celor care, întâlnindu-i ochii mari, migdalați, îi ofereau un prim salut pentru venirea pe lume. Puse deoparte fotografiile și începu scrisoarea: Neprețuita mea prietenă, Tu care nu judeci niciodată pe nimeni, sunt sigură că vei înțelege că nu din rea voință sau din alte motive, care ar fi avut darul să impieteze prietenia noastră, nu ți-am scris o perioadă deosebit de lungă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de locotenent de rezervă și a fost decorat cu Coroana României cu spade și panglică de Virtute militară. Primește unele distincții și medalii germane pentru campania din Răsărit. De la el ne-a rămas o colecție de fotografii, surse istorice de neprețuit, ce ilustrează realitățile de pe front. O parte a fotografiilor a fost oferită Muzeului Militar Central din București de către fratele său Petru P. Harnagea, pentru care a primit mulțumirile aferente. De la Dumitru Harnagea se păstrează o scrisoare din 20 martie 1944
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]