3,633 matches
-
începutul veacului (Sadoveanu, Gîrleanu, Bassarabescu, Brătescu-Voinesti, C. Sandu-Aldea, Rebreanu, ca să-i pomenesc numai pe cei mai importanți) scriau, cu toții, proza scurtă, de la schița pînă la cel mult nuvelă. Și, pe deasupra, aceste scrieri erau inundate de lirism, aglomerate fiind cu figuri neputincioase de boieri scăpătați ce-și admirau, nostalgic, vechile sineturi, trăind, mai toți, sufletește, în secolul trecut, de dezrădăcinați și inadaptabili. Se aștepta românul. Și numai Ibrăileanu putea spera de la Brătescu-Voinesti (îndemnîndu-l intru această), să scrie un roman, cînd, încă de la
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
că expresii ale teribilei derute intelectuale dintr-o vreme apocaliptica. Ravagiile an conștiința produse de această deruta nu au ocolit literatura, dimpotrivă, au pustiit-o. Pentru a reconstitui, descrie, ăntelege ce și cum s-a ăntămplat, logica tribunalelor rămâne ansa neputincioasa. Dacă nu cumva, ăn mod pervers, chiar prelungește, fie și involuntar, spiritul distructiv al acelor vremuri.
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
singuratici și mizantropi, timizi și păguboși. Personajul lui Malamud e un evreu-german care se chinuie să își ia viața de la capăt în Nouă Lume, stingherit de incompetență să lingvistică, poticnindu-se în detaliile noii sale existente la fel de stingher și de neputincios cum se bîlbîie cu inconfundabilul sau accent de străin. În-tr-un New York terorizat de caniculă el își duce zilele tîrîș, ajutat de un student care îl învăța engleză. Pînă la un punct povestea lui este o cronică a reușitei, căci după
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
putem rezista: inima noastră plînge singură. Melodrama nu e nici ambigua, nici dilematica. Facultățile noastre de opțiune sînt blocate. Sîntem purtați de valul emoțiilor, tîrîți în vîrtejul lor, copleșiți de iraționalul lor, striviți, în cele din urmă, ca niște viermi neputincioși. Melodrama nu ține de artă, ci de natură. Liberul arbitru artistic este inexistent în acest gen de producții sentimentale. Melodrama e forma cea mai subtilă și teribilă de șantaj moral și emoțional. De aceea, ea nici nu se lasă judecată
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
o realitate interioară la o realitate exterioară, dar amîndouă șunt scrise cu decentă și deferenta față de realitatea respectivă. Decentă și deferenta autorului șunt, de fapt, atributele indiferentei autorului față de realitate. Și oscilant și scindat și conștient, S.F. este un mare neputincios în fața realității (realului). Forța lui S.F. de a fi patologic, adică de a se prăbuși în imagini, se convertește, uneori, într-o oboseală cumplită, "de sfîrșit de secol". Poet de sfîrșit de secol, bolnav că orice secol privit retrospectiv, aristocrat
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
citată părerea exegetului dostoievskian K. Mociulski: "Dragostea, bunătatea, curățenia provoacă în sufletul unui păcătos sortit pieirii o răutate demonica: pentru păcatul sau propriu, el se răzbuna pe omul nevinovat și drept. În fața unui astfel de suflet, ădragostea naturală este tot atat de neputincioasa că și ăbinele naturală. ăBinele naturală se transformă într-o răutate demonica; predică privitoare la îndreptățirea celor umiliți și la restabilirea celor căzuți se dovedeste neputincioasa și dragostea filantropului decepționat se preface într-o ură sălbatică. Adam cel căzut este
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
pe omul nevinovat și drept. În fața unui astfel de suflet, ădragostea naturală este tot atat de neputincioasa că și ăbinele naturală. ăBinele naturală se transformă într-o răutate demonica; predică privitoare la îndreptățirea celor umiliți și la restabilirea celor căzuți se dovedeste neputincioasa și dragostea filantropului decepționat se preface într-o ură sălbatică. Adam cel căzut este blestemat, este sortit pieirii și nu poate fi mântuit cu puteri omenești. Rațiunea, avantajele, educația șunt neputincioase, căci răul nu se biruie prin educație, ci prin
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
celor umiliți și la restabilirea celor căzuți se dovedeste neputincioasa și dragostea filantropului decepționat se preface într-o ură sălbatică. Adam cel căzut este blestemat, este sortit pieirii și nu poate fi mântuit cu puteri omenești. Rațiunea, avantajele, educația șunt neputincioase, căci răul nu se biruie prin educație, ci prin minune. Ceea ce este cu neputința la oameni, este cu putință la Dumnezeu. Nu reeducarea, ci învierea". Pun pe seama unui avînt lacunar, specific monahilor, aceste erori de logică... Un comentariu pertinent era
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
rezulta și din presupusul rol de dinam atribuit ei în propulsarea globală a colectivității naționale. Era definită ca locomotivă a progresului, iar împărtășirea de la „catehism“ drept garanție a succesului în orice acțiune. Omul neînarmat cu această busolă orientativă se considera neputincios, abia putându-și îndeplini minimele îndatoriri de serviciu. Cel mai departe au ajuns, se pare, în fetișizarea politicului ca panaceu, chinezii, în timpul faimoasei revoluții culturale, când acest instrument magic se materializase, concis și salutar, în cărticica roșie a lui Mao
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
afla, chipurile, 700 de cuvinte „dacice”, ale căror urme în limba română nu există. În loc să ne afirmăm vocația europeană, între altele prin recuperarea a tot ce comunismul a interzis și ocultat, unii dintre noi privesc absurd către Est, sub ochii neputincioși ai unui stat care nu înțelege importanța culturii...
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
privește trendul cultural modern de a situa pe același plan un video și un spectacol shakespearian, deplânsă de Alain Finkielkraut, Brook afirmă: „Sunt de acord că principalul curent al epocii noastre ne târăște la vale. Nu trebuie însă să încrucișăm neputincios brațele, să ne resemnăm, căci, dacă nu putem schimba radical lumea în care trăim, putem să mergem contra curentului și să provocăm scânteia necesară schimbării”. Admirabilă măsura pentru măsură a marelui regizor!
„Guvernanți, citiți-l pe Shakespeare!“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2552_a_3877]
-
de Deasupra unui mormânt, o cățelușă mică scurma cockerul neastâmpărat, pe la toți medicii cunoscuți și pământul afânat. Curios, porumbelul se apropie în zbor și necunoscuți. Toate tratamentele prescrise se dovediră se așeză pe creanga celui mai apropiat copac. Privea la neputincioase. Se părea că organismul refuza să lupte, strădania cățelușei de a săpa ceea ce oamenii refuza să trăiască. îngropaseră de puțină vreme. În mintea lui, neputința organismului de a se lupta, Nici nu observă cum din înălțimi un uliu se repezi
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
numai scrisul, nu e pentru oricine. Aș putea să desenez, dar nici asta.” Toate funcțiile scriitorului se restrîng în una singură, în lectura pielii, a pergamentului aflat între „eu” și „ceilalți”, între sine și lume. Dar și această lectură devine neputincioasă. Cînd nu mai știi ce se întîmplă cu trupul tău înseamnă că nu mai știi să citești, nici să te citești, nu mai știi să citești nimic, nu mai ai un reper sigur în lectura lumii. E o infirmitate supremă
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
trecut și a adus cu el disperarea, dezamăgirea, compromisurile, dezorientarea. Cei ce mai cred în arta adevărată și în mesajul ei sunt considerați naivi sau fraieri. Aceasta ar fi utopia la sfârșitul secolului și al mileniului? Mulți dintre noi asistă neputincioși la degradarea uneori morală, alteori fizică pur și simplu, a celor care fac artă. Traiul la limită cu sărăcia îi determină pe mulți artiști să se vândă, într-un fel sau altul. Unii sunt păguboși, alții au senzația că l-
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
îmbogățim la F.N.I., dar să rămânem în eternitate săraci la minte? Ce rost are să ne întărim armata, când ea nu va avea de apărat decât niște cuiere umane pe care atârnă salopetele tâmpeniei și inculturii? înțeleg amărăciunea, dezamăgirea și revolta neputincioasă a profesorului Bulei. Dar, ca bun cunoscător al moravurilor politicienilor români, domnia sa ar trebui să știe că în vremuri de ciumă spiritul e cel dintâi lovit. Tot așa cum în fața palatului Correr ce adăpostește Institutului român de la Veneția nu se găsește
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
este principiul fundamental al guvernării pe timp de pace, dar că pentru a ajunge la pace trebuie să parcurgem mai întîi o etapă revoluționară caracterizată prin teroare și intoleranță. Fără virtute, teroarea e Răul întruchipat, iar fără teroare, virtutea e neputincioasă. Teroarea este justiție: promptă, severă și inflexibilă. Prin urmare, teroarea emană din virtute. Aceste convingeri l-au costat viața pe Robespierre, dar ele au influențat irevocabil evoluția conceptului de terorism. Atacurile teroriste din fosta Iugoslavie sau din Ierusalim au în
Terorismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16690_a_18015]
-
în vedere că fabrica intrase sub controlul financiar al unei firme din Cehia. Urmează două zile de încordare înfricoșată, de proteste vehemente ale muncitorilor ieșeni, de ultimatumuri din partea jurnaliștilor, a sindicaliștilor înfuriați, a demagogilor politici. Spre uluiala generală, aceeași poliție neputincioasă în fața lui Fane Spoitoru, neștiutoare în legătură cu dispariția patroanei FNI, depășită de biografia internațională a generalului-bancher Stănculescu și a miliardarului Păunescu rezolvă enigma cât ai zice pește! Mândri de izbândă, șefii Poliției se avântă în narațiuni eroi-comice cu urmăriri ca-n
Moartea vine pe bandă de casetofon by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16746_a_18071]
-
celor care nu vor vota niciodată cu Iliescu sau cu orice alți comunisto-securiști în blană de oaie, oamenii lui Ion Diaconescu mai trag o dată clapa electoratului. O decizie de ultimă oră spune totul despre lipsa de caracter cronică a acestor neputincioși care se visau lei-paralei: campania lor electorală va fi una "sobră", fără deplasări în teritoriu! Evident că va fi sobră, pentru că dl. Diaconescu n-are cum să reziste la întâlniri electorale dominate de ouă clocite și roșii putrede! Câtă diferență
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
nu i se vîrî pe gît, drept extremiste de moment, partide pe care ziarul său are interes să le înnegrească. Cronicarul notează toate acestea pentru uzul unui cititor de ziare care nu vrea să se lase manevrat, dar se declară neputincios față de acei cititori care se automanipulează și care, politic, sînt de neclintit, în mai vechi opțiuni. Pentru aceștia din urmă nu există decît confirmări ale propriilor lor opinii chiar și în cele mai categorice puncte de vedere contrarii. * De asemenea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
rînd, pentru sine - altfel ar înnebuni - în dorința de a se elibera (cu ajutorul limbajului) de anumite obsesii, angoase și un "prea plin existențial". Cine vorbește în mine?" se întreba Freud. Apoi încearcă să transmită un sentiment (chiar dacă știe cît de neputincioasă este comunicarea indicibilului și al inefabilului), să sugereze o stare, o viziune asupra lumii sau un concept în căutarea unei semnificații și al unui sens. Ce este romanul? Punerea în fapt sau eveniment a unui simbol ori a unei parabole
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
ducă triumfali pe tarabele unde/ și-au făcut vitrine din goarnele de ieri." (!) În ciclul Gâlceava simțurilor cu spiritul... tonul sobru este tăiat de versuri care mustesc de umor involuntar: "Dar sub dușumelele de deasupra pivniței feudale/ șobolanul Pampon/ suferă neputincios amintindu-și cum astă-iarnă,/ pe malul Trotușului, pământul înghețat bocnă/ nu-l lăsase să-și îngroape decedatul pater." Energia poetică este absorbită în operațiile de sudare a bucăților de lume incongruente: Vom intra și sub auspiciile dansului: cheie/ pentru o
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
de acolo de unde fostul ei soț o izgonise. S-a reîntors și Antonescu a anunțat-o că i s-a decernat titlul de Regina mamă. În țară se decretează statul național legionar și familia regală, izolată fiind de general, asistă neputincioasă la dezmățul dezlănțuit de legionari, pe care Antonescu nu-i putea deocamdată stăpîni. Regele domnea formal. Iar Antonescu, socotindu-l prea tînăr, nu-l consulta deloc, toate deciziile luîndu-le el, conducătorul statului, în problemele interne și externe. Regina mamă a
Un destin tragic (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16842_a_18167]
-
orice școlar știe versurile "Codrule, codruțule,/ Ce mai faci drăguțule", dar de codru nici urmă. Tufișurile și firele de iarbă au fost și ele înghițite de vârcolaci. Intri în România ca într-o Sahară iluminată de stele ostile, chioare și neputincioase. Pe când ungurul a știut să facă din pusta lui stereotipă un spațiu plin de pitoresc, românul a redus farmecul înnăscut al "spațiului mioritic" la o rezervație dezolantă de gunoaie, laboratoare sigure de viruși rari ce ne vor aduce din nou
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
scoate de la periferia înțelegerii pendularea între suferință și refuzul ei, aparent la fel de maladiv. Pentru că ce s-a obținut la noi în ultimii ani este radicala receptare a modernității postsimboliste, nu ca o regresiune în inconștient, ca o ipostază a decepției neputincioase, ci ca un activ și foarte personal înțeles conferit inadaptării la urît, la tot ce se asociază îngustimii provinciale, nefericirii, singurătății sterile, filistinismului. Prin excelență redusă la un fel de delir verbal, modernitatea nu înseamnă, evident, doar suprarealism vîscos și
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
că Adevărul consideră că președintele Constantinescu n-a avut nici un suport în acuzele pe care le-a adus fostului președinte al României și fostului ministru de Externe. * Din punctul de vedere al directorului Evenimentului zilei, cităm: "Ion Iliescu a fost neputincios în a o îngropa pentru totdeauna. Iar Emil Constantinescu - la fel de neputincios pentru a o scoate în întregime la suprafață".
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16957_a_18282]