552 matches
-
înțeleagă celuloza: Marfa și banii (2001), Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003), Hrană pentru peștii mici (2004), Offset (2004), Moartea domnului Lăzărescu (2005), Hârtia va fi albastră (2005). Firește, nu propun o năucitoare sesiune de vizionări și lecturi făcute pe nerăsuflate. Dar nici nu o interzic. Romanul Teodosie cel Mic (recent apărut la Editura Polirom) poate părea, la foiletare, un scenariu extins de cartoon. Un desen animat derulându-se pe mai bine de 400 de pagini, conținându-și propriile momente alternative
Moartea domnului Pisicâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10009_a_11334]
-
luată în schimbul grîului, cu care Ilie și Bălosu parafează vînzarea salcîmului. Totuși, personajele sînt consumatori serioși. }ugurlan bea cu jandarmul un kil de vin înainte de a fi arestat de acesta. Miai din "O adunare liniștită" gîlgîie simultan două kile pe nerăsuflate din două sticle, ca într-un număr de circ, apoi cîntă. În schimb, ajunși la București, țăranii se duc la Carul cu Bere. Local frecventat și de strania soție a lui Gogu Nicolau din "Sub pecetea tainei". Personajele lui Mateiu
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
C., M. și Zâna Eficienței. A sosit, așadar, momentul ultimei mărturii, a lui L. De-a dreptul adorabilă și savuroasă. Eu râd cu lacrimi de fiecare dată când o citesc. E lungă, dar vă garantez că o veți citi pe nerăsuflate și că vă veți amuza copios. Știu că mă mărit pe 15 mai de numai o săptămâna. Și de o săptămâna mă doare capul în fiecare zi. Mulți (sau, mă rog, multe) m-au întrebat dacă sunt însărcinată. Evident, că
De ce sunt miresele isterice – cea mai savuroasă confesiune by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18578_a_19903]
-
de S.J. Watsone) cartea perfectă pentru vacanță. Se citește ușor, relaxat, și fără eforturi, atunci când ai chef să ții o carte în mână, dar nu vrei să-ți suprasoliciți neuronul cu Ulisse sau Numele Trandafirului. Eu am citit-o pe nerăsuflate, în vacanța de Crăciun și, la propunerea Editurii Trei, o s-o fac să ajungă și la voi. Mai exact, la 10 dintre voi, aceia care îmi vor povesti cel mai frumos despre ultimele lor lecturi. A devenit deja tradiție să
Înainte să adorm by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18672_a_19997]
-
și gata! Într-o bună dimineață se desprinse de convoi Sub pretext că-și murdărise piciorușele-n noroi, Se ascunse sub o frunză de pătlagină mai lată , Trănti de pămănt povara și răsuflă ușurată : -În sfărșit sunt liberă ! zise pe nerăsuflate Îndreptăndu-se de șale -spor la lucru dragi surate ! Nu mai vreau sa fiu la ordin si degeaba să trudesc Dacă nu trăiesc acuma ,atunci cănd să mai trăiesc ? Ziua sta-ntinsă la soare și din flori bea limonadă Noaptea petrecea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
ea. Prințesa zâmbi și, luând o bucată de turtă din coșul de paie, o întrebă jovială pe Climene: - Așa deci, ia povestește-ne, tu, de ce e în stare un soldat akkadian?! Climene parcă atât și aștepta. Începu să povestească pe nerăsuflate totul... Amazoanele chicoteau, făcându-și cu ochiul. Nici nu observaseră când au rămas singure în crâșmă. Toată lumea se grăbea să plece, unii spre munți, alții spre mare. Trebuia să se organizeze și ele, așa că Talestri le întrerupse conversația, amintindu-le
CLIMENE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349231_a_350560]
-
mai scumpă și mai genială poezie pe care am citit-o ,deși cărțile pe care le-am citit nu sunt puține pentru că am fost un înpământenit al cititului , orice carte îmi cădea în mână o devoram , așa o parcurgeam , pe nerăsuflate aproape, însă față de Evanghelia după Ioan ; orice carte rămâne ca o umbră ștearsă , fără chip și substanță , chiar și Luceafărul care e cea mai genială și mai muzicală poezie ce am parcurs-o vreodată . Mai există încă o poezie în
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
împărțit la o capră / nu știm cât face„ nici „eu și cu tine nu știm, vai, nu știm cât facem„. Metrica, mai scurtă, din strofa a doua, asociațiile inedite de cuvinte: ''plapumă'', ''iepure'', ''varză'', tramvai'', ''conopidă'', precum și ritmul alert, pe nerăsuflate, din strofa a doua, induc ,mai întâi, trăiri nedefinite, într-o lume ce pare cu totul confuză, pentru ca apoi sentimentul statorniciei, al cunoașterii, să aibă altă intensitate : „Ah, dar o plapumă / înmulțită cu un iepure / face o roscovană, desigur, o
CUNOAȘTERE POETICĂ ÎN „ALTĂ MATEMATICĂ„ DE NICHITA STĂNESCU de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383510_a_384839]
-
-i dau ei , că eu îi pierd... - Da ! și ? - Păi acuma zice că am fost la Felix și că a plătit acolo ... da’ ce m-a șmecheri-it ! -Și Raul ? - Da ! și el i-a dat toți - vorbea tare și pe nerăsuflate - da’ acu’ mami nu și nu ! că trebuie să-i mai dea ceva, că tot el este dator ! -Bravo ! așa-mi place, să-i dați toți banii și să rămâneți și datori! * Helen coborî și ea la mine cu niște
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
care se hârjoneau, țipau, se îmbrânceau. Asta era învățătura? Pe urmă, observam că atunci când suna un clopoțel, respectivii copii alergau bezmetici spre ușa școlii, ca niște oi fugărite de un câine ciobănesc. Iar lacoma gură a școlii îi înghițea pe nerăsuflate, după care se înfășura cu o mantie de liniște. Dar înăuntru?... Ce făcea acolo hămesita școală cu oițele-copii înghițiți? Mama spunea că învățau carte. Hm! Misterul acesta m-a chinuit multă vreme. De aceea eram emoționat că mi se ivise
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
rugăm șefu’, de ce să ne rugăm! Mai avem fo opt kilometri și ajungem. --Oful meu, Bârneață, este că n-am controlat noi mașinile. --De ce șefu? --N-ai priceput, mă? N-ai linge-acum un pahar, două, de coniac? --Da, șefu, pe nerăsuflate.Și trei sau patru. Da’, de unde? --Păi asta te întreb, bă, deșteptule. Dacă verificam noi mașinile, altfel ar fi ieșit flagrantu’. --Eu m-aș mulțumi și cu o țuiculiță fiartă, șefu’. Așa, lângă aperitive:șunculiță, cârnăciori... --Taci, dracu, tâmpitule! Nu
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
s-au împletit cu cel al autorului și care pe 12 februarie 2013 au fost prezente și la lansarea cărții, nu și-au făcut decât datoria față de ei înșiși, față de familiile lor. Aceasta este cartea pe care o citești pe nerăsuflate, nu pentru suspansul ei, ci pentru firescul, naturalețea explicațiilor, dar și a unei împărtășiri clare și cu drag a unei experiențe de viață, fără a fi deloc doctorală sau didacticistă. Pe tot parcursul celor câteva sute de pagini Dl Herman
Din viața unui om oarecare – pagini de jurnal [Corola-blog/BlogPost/93315_a_94607]
-
păru că se gândește o clipă, apoi zise: — Ia spune-mi mătăluță, dacă zici că ești moldovean, ceva din „Testament”. — Parte-ntâi sau partea a doua? - întrebă Metodiu. — Partea-ntâi! - hotărî huiduma. — Oiță bârsană, de ești năzdrăvană... începu Metodiu pe nerăsuflate. Și de-a fi să mor în câmp de mohor, să-i spui lui vrâncean și lui ungurean ca să mă îngroape aice pe-aproape... — E bine! Așa e! zise cu glas blând uriașul. Lăsați mâinile jos și iertați, da’ altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
plâns îi zgudui umerii și cei doi călugări trebuiră să-l sprijine și să-l ducă împleticindu-se înăuntru. îl așezară pe un scaun, iar Iovănuț merse iute după tejghea și-aduse un pahar cu apă. Hangiul îl bău pe nerăsuflate, apoi puse capul pe masă și începu să hohotească și mai sfâșietor, cutremurându-se tot. Văzând că omul nu are de gând să sfârșească, Metodiu spuse în latină: — Nu vă supărați, am vrea să servim masa... Ce ne-ați putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca și hainele pe care le poartă, limbajul, gesturile sînt atît de diferite de ceea ce ai apucat tu la vîrsta lor. Parcă toți acei ani de studenție petrecuți zi de zi la Biblioteca relațiilor cu străinătatea, cînd ai citit pe nerăsuflate Freud și Nietzsche și Weininger și Marx și toate textele sanscrite În traducerea lui Simenski, și Papini și Ilia Ehrenburg și Croce și Rilke și Solohov și Proust, i-ai trăit de pomană pentru că nu se mai poate schimba nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
descoperit ea Însăși În pod o carte veche avînd pe copertă chipul contesei de Montespan și În spatele ei omul cu mască roșie și securea mînjită de sînge. Era un exemplar ordinar din colecția „Femei celebre“ pe care Îl citise pe nerăsuflate În copilărie ascunzîndu-l Între coperțile manualului de istorie. Cu cîtă Înfrigurare trăise În acele zile aventurile curtezanei și ce mult Își visase viața acelei femei, PÎnă și sfîrșitul ei violent, fără de care destinul rîvnit nu i s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nimeni nu știe dacă predilecția ei pentru romanul negru, pentru filmele de groază, deghizările nocturne, Întîlniri În cavouri, fascinația pe care o exercitau asupra ei femeile de stradă, cupeurile Închise, plușul grena, nu erau reminiscențe din acel vis consumat pe nerăsuflate În clasa cu bănci de lemn, Într-o mînăstire de maici catolice din Ordinul Ursulinelor. Sibiul acelor ani a rămas pentru mine un oraș-retortă În care Îmi desăvîrșeam Într-un fel de tranșă alchimia. Toate acele pasaje de trecere Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eu eram norocoasă că am una. Dar e ușor să ajungi să gândești că cineva îți datorează ceva, nu? Mai ales când nimic nu-ți merge bine în viață. Ultima frază mizerabilă a făcut-o din nou să plângă. Pe nerăsuflate, a spus: — Nici nu m-am gândit că e așa de simplu, știi? A fost așa de... simplu. Am așteptat până am rămas să închid singură după care am pus unul din tablourile lui Guthrie într-o pungă mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
speriară. Lindsay îl recunoscu imediat, luminându-se și ea la față. Îi studie costumul. - Abdulah, tu aici? Ce idee bună ai avut să fii Moș! Îți stă extraordinar! - Am vrut să vă urez Crăciun fericit amândurora, spuse el aproape pe nerăsuflate. Și eu mă bucur să fiu Moș aici, zâmbi el, arătând pereții magazinului pe care până nu demult voia să-l distrugă. - Cred că sfânta sărbătoare a Crăciunului este cea mai minunată și mai frumoasă și mai plină de semnificații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o noapte, după ce plecase de la cârciumă, Vlad se dusese direct la biroul său. Îl chemase și pe Boris acolo. Norocul ne surâde din nou, îi spusese el de cum dăduse cu ochii de omul său de încredere. Îi povesti apoi pe nerăsuflate cele aflate de el de la minerii din zonă. Boris nu se arătase impresionat de cele auzite, dar în entuziasmul ce-l cuprinsese pe șeful său, acesta nu-l băgă în seamă. Înțelegi? spuse Vlad, plimbându-se agitat prin birou. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe hîrtie japoneză, cu litere aurite, amintind cititorului de iscusința omenească, care putea fi uneori un adevărat refugiu În fața răului, ca și o sursă de trăiri platonice. Un exemplar va fi hărăzit țarului Nikolai al II-lea. (Țarul citea pe nerăsuflate tot ce era operă mistică, Întrucît socotea că prin instruire și istețime iadul putea fi depășit.) Privilegiații, invitații În Marea Taină dezvăluită În carte, vor fi ca loviți de trăsnet: În fața lor se afla mecanismul istoriei europene, cam de la Revoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la fiecare cîteva cuvinte. Totul pe acea filă vorbea despre vremuri apuse: firul scrisului dependent de călimară, cuvintele zgîriate pe hîrtia groasă de vîrful peniței, atingerea rugoasă a hîrtiei. Am netezit epistola pe tejghea și am citit-o, aproape pe nerăsuflate. Dragă Julián, Azi dimineață am aflat de la Jorge că, Într-adevăr, ai părăsit Barcelona și te-ai dus să-ți Întîlnești visurile. Dintotdeauna m-am temut că aceste visuri nu-ți vor Îngădui să-mi aparții vreodată, mie ori altcuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
reușesc să o spun. Nu știu cum s-o fac. Degetele îmi tremură. Stomacul mi se strânge. Ochii mă înțeapă. Am peste cincizeci de ani și totuși mă simt ca un puști îngrozit. Beau un pahar de vin. Apoi încă unul, pe nerăsuflate. Și un al treilea. Cuvintele poate că totuși vor ieși din sticlă. Beau direct din ea. Clămence vine lângă mine. Mi se apleacă peste umăr. Îi simt răsuflarea încă tânără pe țeasta mea acoperită de păr grizonat. — Să bei atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
toate astea, dacă i s-ar fi părut în ordine sau nu. Mă simțeam rușinat. Carnetul din buzunarul meu avea o greutate considerabilă. Am alergat, am alergat, m-am simțit captiv în casa cea mare, a trebuit să beau, pe nerăsuflate, o jumătate de sticlă de vin, pentru a-mi recăpăta suflul și calmul. Și am așteptat seara, cu micul carnet pe genunchi, fără a îndrăzni să-l deschid, privindu-l ore întregi, ca pe ceva viu, ceva secret și viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să se crucifice, să se arunce de la balcon, să se spânzure, să-și muște venele, să strănute fără să închidă ochii, să-și țină răsuflarea, să se învârtă până amețeste și cade cu capul de marmura neagră, să bea pe nerăsuflate doi litri de vodcă, să meargă în Ferentari, să lase gazul aprins, să adoarmă în cadă, să-și cumpere un pistol, să plece în Irak, să meargă la dresură de lei când e la ciclu, să-și petreacă noaptea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]