321 matches
-
brațe (împlinisem șase ani) și am ieșit din apartament lăsând ușa larg deschisă. Mergem cu liftul", mi-a zis. Țin atât de bine minte maieul lui tetra asudat la subțiori, părul dat pe spate, încă negru pana corbului și barba nerasă, țin minte mirosul lui de ulei de nucă. Eram și eu doar în chiloți și maieu. De când se puseseră uși la lift mai ieșeam și singur pe palier să-l chem la joacă pe Sandu, dar nu-ndrăzneam să urc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
jumătate despuiate, se-ntîmplase seri la rând aceeași și-aceeași scenă sordidă: bărbatul abia sosit de la fabrică, cu părul de la subțiori împuțit de sudoare, mănâncă grăbit și se bagă-n pat lângă femeia lui, o ia după mijloc, își înfundă fața nerasă-n părul ei, aspiră obișnuita duhoare-a rântașului, îi lipește pupoaie solemne pe gură și gât, își înfundă palma în coama ei dintre picioare și-i găsește buzele nepregătite, uscate și rele. Desfă picioarele, moaș-ta-n cur de muiere", iar ea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că era ziarist. Măcar la școală se știa că ziarist cu adevărat era cel care scria ziarele, nu cel care le vindea. Copiilor de la bloc încă trebuia să le explice diferența asta, fiindcă "ziariști" erau pentru ei doar cei care, nerași și cu șepcile trase pe ochi, umblau brambura prin tot cartierul, cu tolba lor, strigând "Informația! Informația!", exact ca toți prăpădiții ăia care te trezeau în zori cu "Coada la topor!", "Haini-vechi, haini vechi!" sau "Pămînt de floooori!" Tatăl lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca hârtia igienică. Copiii plecaseră cu tot sulul, îl întinseseră prin tramvai, îl înfășuraseră pe bare... Era mai distractiv decât cu taxatoarele care strigau la ei ca apucatele. Mai demult când venea controlul era groaznic, fiindcă de obicei controlorii erau nerași, murdari, aveau figuri de bandiți, și când răcneau o dată "biletele la control" puteai să ai și zece bilete, că tot îți sărea inima. Toată lumea-i ura, și când îl prindeau pe câte unul fără bilet oamenii-i țineau partea, îi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
avea cunoștință de cei care, disprețuind arta im-personării, sătui de rafinamentul mandarinic al atâtor Hitleri și Stalini și Marlene Dietrich, s-ar fi-ntors la puritatea originară a artei lor, suind iarăși pe lăzile umile de portocale, în hainele lor obișnuite, nerași, privind trecătorii de parc-ar fi vrut să-i scuipe și nedîndu-și măcar osteneala să stea nemișcați. Când venea vorba despre super-artiști, în bărulețe se lăsa atâta tăcere, că se auzea zăpada foșnind peste gheața canalelor. Respectul și venerația tuturor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deasupra tuturor de uriașii blânzi în țara cărora ajunsese: mama, tata, vecinii, vânzătoarea de la alimentară, toți giugiulindu-l, toți pupîndu-l și-apoi înălțîndu-l extatic în văzduh, purtîndu-l prin aer ca niște dirijabile enorme, apropiindu-l de fețele lor late, zbârcite, nerase, cu dinți de fier, cu broboade cu flori, rotindu-l și azvîrlindu-l de la unul la altul, pe când Mircișor râdea și plângea în același timp, fericit și înspăimîntat, năucit ca Abu-Hassan de puterea totală a neputinței lui. Victonța, hoața, angajată o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
erau pe cai, dar aveau toți arme: niște oameni slabi și îndobitociți de o viață în mizerie, cu ochii licărind de foame. Unii dintre ei purtau tunici vechi, zdrențuite, alții erau aproape goi, iar claia de păr răvășită și barba nerasă le dădea o înfățișare și mai sălbatică. Aveau un aer amenințător, dar marcat și de o anumită precauție, fiindcă înaintau prin iarba înaltă cu suspiciunea unei haite de șacali ce are de-a face cu o pradă mult dorită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu-i nimic. Am subiecte! Am la subiecte! O să apăreți cu toții în romanul meu. Intuneric II BUNICA, BUNICUL, GETA, FANE, stau in același loc, au activități casnice. BUNICUL citește ziarul, BUNICA tricotează, GETA răsfoieste o revistă pentru doamne iar FANE, neras, cățărat pe un scaun bate cu greu un cui pentru a prinde un tablou abstract care e rezemat de perete. Casa e decorată și cu alte tablouri aberante, ca ale unui amator care s-a apucat de pictura modernă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
abia se mai ținea în balamale și intrară într-o curte plină de mizerii și bălării. Niciodată nu mai văzuse Crăița atâta mizerie. Dar nu vroia să dea înapoi, trebuia să-i vadă... Bătu încet în ușa scorojită. Un bărbat neras, zdrențuit și murdar deschise încet ușa. Mirosea a băutură și privindu-l, Crăița înțelese că nu era tocmai treaz. Apoi, văzu în spatele lui o femeie, la fel de zdrențuită și murdară. Aceasta își turna băutură dintr-o sticlă, aflată pe mușamaua de pe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
totul se derulă ca într un film vechi, începuseră amândoi să se văicărească ce săraci erau, ce greu o duceau, ce bine ar fi să le dea bani... Crăița îi privea și nu putea să-și creadă ochilor. Pe fața nerasă a bărbatului se așternuse un rânjet șmecheresc. Îi vorbeau despre greutățile lor și-și aruncau priviri viclene. Totul costă, totul trebuie plătit, începând cu pâinea de pe masă și terminând cu încălțările pruncilor... Încercând să pluseze, bărbatul își duse mâinile la
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
i se descheie și femeia îl privi ciudat. Apoi se înveseli : - Nu vezi, nici ismană n-are pe el, bată-l cucu ! Un om cu privirile încrucișate se uita îndrăzneț și cu pătrundere, povestind celui cu care mergea, un bărbat neras și negru, cu căciulă roșcată și gâtul matlasat ca plapuma : - Poama de boz o scuturi în putinică, de doagă. Dai drumul numai la poamă și crăcuțele le zvârli. Rachiul l-am făcut singur eu, propriu. I- am dat și lui
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
codiriștea pe morar. Acesta căscă speriat ochii, se sculă, apoi frecă între arătător și degetul mare făina nouă. Grăunțele erau uscate ; morarul presă pietrele și se trase apoi la loc. Somnul însă îi pierise. Rămase privind în gol, cu barba nerasă peste zbârciturile adânci, încremenite și colbăite de ométiță. Din umbră nu i se vedeau decât sprâncenele groase, negre, cu ochi posomorâți. Așezându-se lângă el, lingurarul îi întinse tabacherea. Celălalt clătină din cap. - Ce mai zice stăpânul, dom’ Vasile ? Aud
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
noroi. Toată noaptea îl duruse un dinte și dis-de- dimineață și-a legat dintele bolnav de clanță cu o ață. Când lelea Ghența, care venea de la găini, a tras ușa, dintele zbură însângerat cât colo. Cu trăsături moi și suferinde, neras de-o săptămână, Petrache mergea acum cu umerii plecați și cu năframa la gură. Din când în când scuipa sânge în șanț, participând la convoi cu o nehotărâre blândă în ochii lui albaștri. însoțit de-un dascăl chel, cu figura
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
din doc. Dedesubt se vedea marginea boxerilor lui jerpeliți. Avea o cană de cafea Într-o mână și am observat că Își vopsise unghiile cu negru. Lumina dimineții, care intra pe geamul lateral, Îi scotea În evidență barba și mustața nerase. Alături de părul lins, răvășit, vopsit, acești muguri portocalii erau ca viața renăscând Într-un peisaj pustiit. ― Bună dimineață, dragă, spuse el. ― Bună. ― Nu prea ești În apele tale, așa-i? ― Îhî, am spus. Am fost destul de beată aseară. ― Mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nici ziua, darmite noaptea. Mi s-a făcut frică și n-am răspuns inițial. Dar cel de afară insista și până la urmă a început să bată și cu o cheie-probabil-în ușa metalică. Am deschis și a intrat Călin ud fleașcă, neras, cu ochii puțin injectați, cu o pălărie șiroitoare care-l făcea să semene cu camionagiul din "Cinci seri". Era băut, dar în nici un caz beat. Avea în mână un carton cu șase cutii de bere. Nu-mi venea să cred
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
că singurul mijloc de trai al acestor oameni este colectarea fierului vechi cu ajutorul unor căruțe trase de cai. Acum, aceste căruțe li se confiscau, polițiștii și "mascații" mișunau peste tot și făceau inutilă orice opoziție. Pe fețele bărbaților din comunitate, nerași și cu brațele tatuate, se citea o disperare fără margini. "Ce-o să faceți acum?", îl întreabă reportera pe unul dintre ei, care ți-ne-n brațe un băiețel complet gol. "O să murim", răspunde el privind în pământ. Băiețelul suge niște
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o prietenă dădeau pe la mine. Nu mă mai rădeam zilnic, podeaua era plină de cărți și a început să îmi fie frică să mai ies din casă. Am intrat în panică și m-am uitat în oglindă. Aveam părul vâlvoi, neras, parcă eram o epavă, aveam 100 de ani, boșorog. Așa că mi-am zis: „Georgescule, vrei să mori, continuă așa” și imediat m-am râs, am ieșit și am reluat treaba. Dacă nu muncesc, mor. EA: Și eu muncesc, fac mâncare
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
scoteau creierii lăptoși, sau tăind bucăți groase de mușchi. Jupuite, cu ochii holbați, ai căror globi erau plini de vinișoare, oile zăceau spintecate direct pe tejghea. Ca să ieșim, trebuia să trecem pe lângă butoaiele imense, puțind a zer, din care oameni nerași, cu mutre posomorâte, scoteau bucăți mari de telemea. Erau uzi până la coate de zeama aceea lăptoasă. Prin intersecția de la Obor fiecare trecea cum vroia. Nu exista semafor, iar milițienii care se mai rătăceau pe-acolo erau ocupați mai curând să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru că dincolo maică-sa proba rochia. Nu era chiar atât de tânăr, avea douăzeci de ani, și-l chema Egor. Văzută de foarte aproape, în aerul purpuriu al camerei, fața lui sclipea de mulțimea firelor de păr blond din barba nerasă de câteva zile. Avea fălcile tragic ieșite în afară, nasul mare și drept, cu cartilaje vizibile, verzui, sub pielea uscată, ochi palizi. S-a arătat de la început prietenos față de mine, cum rămăsesem singuri în odaie. Se vede că era obișnuit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru mine tata era Fiara, în stare să mă sfâșie într-o zi în bucăți. Cel mai tare mi-era teamă de el când mă săruta. Mă pupa pătimaș, pe toată fața, zgîriindu-mă rău cu barba lui mai tot timpul nerasă. Nici prin cap nu i-a trecut vreodată că nu-l iubesc. În afară de Zizi, nu iubisem niciodată pe nimeni și până și pe Zizi eram în stare s-o pedepsesc cu cruzime dacă nu-și făcea cum trebuie lecțiile, când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tambur, o frază sau două, se uita pe fereastră... Era concret, era acolo, în pulovărul lui vișiniu, în pantalonii de velur verde închis, cu șosete crem în picioare. Mi-l amintesc în cele mai neînsemnate detalii. De pildă era puțin neras și nu purta verighetă. Unghiile îi erau tăiate scurt. Mi-am adunat tot curajul de care mă simțeam în stare ca să-l ating pe umăr. Atunci el s-a oprit, a întors fața spre mine (fețele noastre, cum era așezat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
blând cu mine. Cât timp m-am schimbat, m-am uitat pe sub gene la tata. Mi s-a făcut milă de el: părul îi albise aproape de tot și pe fața lui, altădată roșie, sănătoasă, se adânciseră niște cute dezolate. Era neras, arăta a bărbat care se îngrijește singur. Am mâncat cu ei și cu Marcel, afară, la lumina unui bec. Era noapte. Spre fundul curții noaptea era mai albastră, luminată de lună. Gigi se tot învîrtea printre picioarele noastre, cu coada
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bluză cu imprimeuri care înfățișau, dacă te uitai mai bine, Ateneul român, având în față statuia lui Eminescu. Era un tânăr destul de insignifiant ca înfățișare: figură tipică de român carpatin, cum ar fi spus cineva. Brun, cu fălcile părând mereu nerase, cu mușchii masticatori proeminenți de parcă ar fi înjurat mereu printre dinți, cu ochii cam lipsiți de expresie, despre care nu poți spune decât că sânt negri. Se purta tuns cu freză. Era destul de arătos ca să placă cehoaicelor și polonezelor pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fesul decolorat pe care, de obicei, îl poartă. Când vorbește, gâfâie între cuvinte, e gras și înalt, a trecut peste suta de kilograme. Pielea gâtului îi atârnă moale, fleșcăită, dar obrajii îi sunt cărnoși, aproape rumeni și, pe ei, barba nerasă de câteva zile crește țepoasă și albă. — ...al dracului obicei mai ai să colinzi... Toată viața ți-a picat mucu pe la ușile altora... — Eeee-tee... răspunde ea. Nici nu se uită la el. Gata să plece, înfofolită cu toate câte și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
blînd cu el, te rog! Omul ăsta o fi fost un gangster, dar la ora actuală e doar o ființă omenească jalnică. Jack deschise ușa. O Încăpere mică, bine capitonată. Davey Goldman ședea pe o bancă lungă, tot capitonată. Era neras și puțea a Lysol. Cu falca atîrnînd, Davey răsfoia un National Geographic. Jack se așeză lîngă el. Goldman se dădu mai Încolo. Jack spuse: — Locul ăsta e de tot rahatul. Ar fi trebuit să-l lași pe Mickey să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]