272 matches
-
timpul trece altfel, zilele vieții tale se mișcă tot mai repede și n-ai decât să te gândești cu jind la vremurile copilăriei și ale tinereții, când fiecare zi dura cât o viață, și uite acum, da, tot felul de nerozii îți trec prin cap, cică somnul de veci, rahat, nimeni nu vrea să moară, nimeni nu moare, atâta că-i fierb creierii-n cap tot gândindu-se și răzgândindu-se să vândă și să plece, dar unde? Unde draci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
e două și ceva, și ce-oi fi mâncat aseară?... Niște eugenii, iar Mărgărit se miră din nou, eugenii zici, păi, în felul ăsta, te distrugi sigur. E sinucidere curată. Adevărul e că îi împuia capul cu tot felul de nerozii. Uneori o asculta cu un interes și o amabilitate prefăcute. Era un om ocupat în definitiv. Avea destule treburi și obligații față de soră-sa, la care stătea fără să-i plătească chirie... Ce mare lucru să-i fi sugerat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ale mele, am zis plină de entuziasm, sperând că experiența ne va uni. Ți le-au dat Înapoi? — Ieri. Nu era nimic pe ele. Le spusesem și eu asta. — Nici pe ale mele. Adică, era evident. Am contemplat o clipă nerozia acestei afirmații, apoi am Întrebat: — Ți-au făcut necazuri polițiștii? Brian Își ridică umerii și-i lăsă din nou să cadă. Mușchii lui erau atât de masivi Încât aproape că am auzit cum au revenit În poziție. Alt răspuns nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
expozițiile pe care le-am avusesem până atunci (partea asta nu dură prea mult, pentru că nu fuseseră decât două cu totul) și teoria mea asupra creativității. Asta a fost Îngrozitor. Mi-am dat seama că se aștepta să debitez cine știe ce nerozie despre unitatea mistică dintre cer și pământ, așa cum este ea Întruchipată de instalațiile mele mobile, și să folosesc Într-una cuvântul „filozofie“. Mi-am stors creierii să găsesc cât mai multe cuvinte lungi și să le Înșir precum mărgelele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vâna de bou, În prezența tuturor apropiaților. Nu-și revenise niciodată din această umilire. În care clipă alunecase de la Îndrăzneală la nebunie? Neîndoielnic, la moartea soției sale. A fost văzut, de-atunci, rătăcind În zdrențe, clătinându-se pe picioare, zbierând nerozii nelegiuite. Pe urmele sale, cârduri de ștrengari băteau râzând din palme, aruncând asupră-i pietre ascuțite, care-l răneau până la lacrimi. Urmărind Întreaga scenă, Omar nu se poate Împiedica să nu gândească: „Dacă nu bag de seamă, Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
închipuit că poate se va ivi totuși un prilej favorabil să pregătească măcar terenul. De aceea l-a luat și pe Baloleanu. Acuma, târziu, își dă seama că toată combinația, care i s-a părut foarte ingenioasă, a fost o nerozie. Dacă ar fi fost înțelept, văzând că nu poate vorbi cu Dumescu la bancă, ar fi așteptat liniștit până mâine, ar fi mâncat cu tânărul transilvănean și acuma ar dormi în loc să se zvârcolească zadarnic. Când a intrat în odaie, după ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rânduri din roman. Păcat că nu a trăit să și-l termine! * Omul - un izvor de dorințe. Două lucruri sunt nemărginite iremediabil: materia și flecăreala femeilor. * Nu știu dacă este vreo deosebire esențială între cuvintele menaj și manej, gelozie și nerozie! * Sufletul în sus, sufletul în jos! Odată mort fiind, capacitatea materiei de a reflecta și interpreta materia încetează iar presupusul spirit repauzează iremediabil. * În final, viața rămâne o amintire. Întrebarea este cine o mai ține minte. * Azi îmi place să
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
De ce pleacă, Doamne, iartă-mă? făcu slujnica uluită, crucindu-se. ― Nu întreba, fă ce-ți spun. Eu iau masa în oraș și nu mă întorc decât noaptea târziu... Am coborât scările ușor, plutind într-o dispoziție sufletească de plenitudine. Ce nerozie! În loc ca nesăbuita patimă cu care avusesem soția să mă pună pe gânduri, asemeni unui clopot de alarmă al ființei pândite de primejdie, dimpotrivă, îmi gâdila orgoliul avid de satisfacții: ― Măcar de și-ar da ea seama ce-a pierdut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
transă, la ideea că pu team să fiu eu, la fel de bine, victima... („Vezi cum te lucrează și aici vanitatea?!“ mi-ar șopti Irina Margareta Nistor, precum șarpele Kaa.) Apropo: scriu rândurile astea din două motive: 1) ca să vă povestesc câte nerozii îți pot trece prin minte în astfel de momente-limită, 2) întru lauda 112-ului și a oamenilor de la SMURD. Primul gând stupid: m-am felicitat pentru conser va tism. Câți bărbați mai au în buzunar batiste albe de bum bac
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu pentru el, ci pentru familie. Nu am prejudiții și cu toate astea mi-ar părea rău dacă țărâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume, ar încăpea în mâni străine. Iartă că devin sentimental - e o nerozie, dar n-am ce-i face, fiecare om își are pe-ale sale - afară de-aceea nu te oblig de-a le respecta. A opri calamitatea nu mi-a venit în minte, pentru că-i imposibil. Ceea ce aș fi voit e
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
desperate tăceri. Ce farmec neîntinat aveau femeile pe-atunci și cât de dureroasă ne era iubirea...! Noi, fiii de burghez, n-aveam însă deloc delicatețe. În drum către acele locuri fermecate l-am chinuit pe băiat cu tot felul de nerozii. Iar pentru că Jan Carpinschi avea o soră, am găsit cu cale să întindem coarda și mai tare. Băiatul riposta cu înjurături, cu palme și picioare. Le trăgea cu sete, de parcă ar fi vrut să distrugă ființele dezgustătoare de care era
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
rîs, ar spune că sînt un om pierdut, irecuperabil, tată de familie model și m-ar lua peste picior, ia să vedem, tăticule, povestește-ne cum le pui supozitoare copiilor.“ Scutură din cap ca pentru a alunga din minte asemenea nerozii. Susan simțea că i se rupe inima de milă văzîndu-l acolo atît de devreme, dar nu se putea abține totodată să nu rîdă de el pe ascuns. „Ai merita să rup o crosă pe fundul tău pentru că m-ai adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
săraci Împărțind catehisme și haine purtate, mîncare și medicamente, Îndeosebi celor de la hipodrom. Totul Începuse În ziua cînd Julius primise prima Împărtășanie, de aceea Juan Lucas dădea vina pe mucosul ăsta care o vîrÎse pe maică-sa Într-o asemenea nerozie. Se Înșela. Susan cutreiera parohia din proprie inițiativă și luase totul foarte În serios, pătrunsă de iubire creștinească. Învățase chiar să facă injecții intramusculare și nu-i era scîrbă nici de săraci, nici de cerșetori, să nu-ți vină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ai zbura. Șovăiseră înainte să pornească, fiindcă iarna trenul se împotmolea, uneori, în troiene. Dar ziarele nu anunțau viscole. — Ce se mai știe de străinul acela, găsit vineri, Dan Crețu? întrebă Agata. Lumea a început să spună tot felul de nerozii, iar copiii noștri - adică mai mult Jacques - îl cred căzut din cer. Costache, foarte discret de-obicei cu cazurile la care lucra, le spuse că n-a aflat mare lucru, dar speră că timpul va scoate totul la iveală și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pierde timpul, sau crede că-l câștigă, punând întrebări furnicilor, scarabeilor și șopârlelor. Cipriano Algor îl mângâie pe cap și puse altă întrebare, Ce vrei, dar Găsit n-a răspuns, doar gâfâia și căsca botul de parcă ar fi zâmbit la nerozia întrebării. Atunci auzi glasul lui Marçal chemându-l, Tată, vino, micul dejun e gata. Ginerele făcea pentru prima dată așa ceva, ceva neobișnuit trebuie că se întâmplă în casa și în viața celor doi, dar el nu reușea să ghicească, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Gaila, tu faci mai mult decât un regat. Râsul ei mi-a topit mâhnirea inimii. - Stiliano, curtoazia e vecină cu necuviința, dar luminează această încăpere, de câtva timp prea des singuratică. Ce anume nu-ți dă pace? I-am surâs. - Nerozia oamenilor care își dau silința să bea din apa stătută a unui burduf, deși se află pe malul unui izvor. Albastrul ochilor săi s-a întunecat. - Nu cumva dragul nostru Rotari ți-a creat acea tulburare? - Nu, doamna mea. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Christiane, la capătul unei tăceri ce devenea apăsătoare. — Nietzscheană, preciză Bruno. Mai curând nietzscheană de doi bani, crezu el necesar să adauge. Am să-ți citesc un poem. Scoase din buzunar un carnet și declamă versurile următoare: Mereu aceeași veche nerozie Cu veșnica reîntoarcere... Lasă... Eu ling Înghețată rozalie La Zarathustra, pe terasă. — Știu ce trebuie să facem, zise ea după o nouă tăcere. Mergem să facem sex În grup la Cap d’Agde, În sectorul nudiștilor. Vin acolo infirmiere olandeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o reală mândrie. — Nu s-a plâns niciodată, nici măcar o dată, băiatul ăsta. Are vână de bărbat adevărat. Mai mândru de cât sunt nu pot fi. — Dar nu v-au spus la ce a făcut alergie? repetă carabinierul. — Nu. Și-apoi nerozii naibii i-au pierdut fișa medicală, cel puțin documentele medicale din Germania. Auzind asta, Brunetti și Ambrogiani schimbară o privire, iar Brunetti Întrebă: — Știți cumva dacă Foster a găsit locul acela? — N-aș putea spune. A fost omorât la două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
parcurgă cu atenție. Revolte În Albania, kurzii, un vulcan, indieni omorându-se Între ei, de data aceasta În numele politicii În loc de religie, dar nu se pomenea nicăieri că s-ar fi găsit reziduuri toxice lângă lacul Barcis. Știind că era o nerozie dar incapabil să se Înfrâneze, coborî la tabloul de comandă și-i ceru operatorului numărul de telefon al bazei americani. Dacă reușise Ambrogiani să afle ceva despre Gamberetto, Brunetti voia să știe despre ce era vorba și descoperi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nevoie de agenți literari, de edituri, de contracte, de termene, e așa de greu de înțeles? Oricum, termenele te enervează cel mai mult, domnule. Nu le-ai respectat tocmai pentru că vroiai să te desfășori, așa spuneai, să te desfășori (ce nerozie, ținând cont că este vorba despre tine), aveți încredere, eu sunt scriitorul-minune, nu-mi impuneți deadline-uri, nu accept așa ceva, eu creez, literatura nu este un mare strung în fața căruia te așezi pentru a produce piese pe bandă rulantă. Ce-a
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mică, părul undoind, cam pre lung - te-ar fi făcut a crede că e chipul unei femei travestite Visătorul Dionis se opri în dreptul acelui portret care sub lumina plină a lunei părea viu, ochii lui erau plini de o superstițioasă nerozie, el șopti încet și cu glasul înecat de lacrimi: "Bună sară, papa! ", umbra părea că-i surâde din cadrul ei de lemn - el s-apropie și sărută mâinile portretului, apoi fața, gura, ochii cei de foc vânăt. Înecat de iubire pentru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care era. ................................................................................................................................ {EminescuOpVII 134} {EminescuOpVII 135} {EminescuOpVII 136} {EminescuOpVII 137} UMBRA MEA 2255 Adeseori când stau înaintea fumegătoarei lumini galbene a lampei mele, când mă 184r uit în ochiul ei cel roș, când deschid câte - o carte bătrână plină de nerozii bătrâne, de credințele unei lumi cu capete îndealtfel ca și a noastre (lucru ce arată relativitatea adevărului), adeseori, zic, conversez cu lampa mea verde și veche și mă uit sub cojocirocul ei, când fâlfâie fantastic, ca și când i-ar fi dor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că, îmbrăcat în haina morții, eu, în luptă cu bătrânul timp, îi rumpeam aripele și-l azvârleam în uitare! Altădată limbele mi se păreau neroade, vorbele fără înțeles... orce vorbă ce nu o puteam referi la ea îmi părea o nerozie, și o nerozie să cuget asupră-le... mintea mea {EminescuOpVII 197} încetase de a-mi interpreta înțelesul vorbelor... uimit și nebun, vedeam în închipuința fiecărui concept numai palidele conture a divinei sale umbre. Dar acest amor timid ca al columbilor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
haina morții, eu, în luptă cu bătrânul timp, îi rumpeam aripele și-l azvârleam în uitare! Altădată limbele mi se păreau neroade, vorbele fără înțeles... orce vorbă ce nu o puteam referi la ea îmi părea o nerozie, și o nerozie să cuget asupră-le... mintea mea {EminescuOpVII 197} încetase de a-mi interpreta înțelesul vorbelor... uimit și nebun, vedeam în închipuința fiecărui concept numai palidele conture a divinei sale umbre. Dar acest amor timid ca al columbilor de argint cade
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ea cade în genunchi... Dezolată și frumoasă, ea îndrepta ochii ei mari, ce-ar fi putut mișca o inimă de aramă... - Te rog, zise ea, omoară-mă! Omoară-mă și pe mine, ca pe tata, căci îți voi mulțumi. - Hehehe! nerozie 1... Ce? să mori, auzi! Auzi, Istvan, să moară ea! Nu, nu, nu! adaogă el râzând prostește, tu nu trebuie să mori. - Nu trebuie să moară! adaogară toți râzând care dencotro, ea-i nevasta noastră a tuturora... Nu trebuie să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]